Claude-Jean Bertrand - O introducere in presa scrisa si vorbita

Claude-Jean Bertrand - O introducere in presa scrisa si vorbita

Info iconThis preview shows page 1. Sign up to view the full content.

View Full Document Right Arrow Icon
This is the end of the preview. Sign up to access the rest of the document.

Unformatted text preview: 1 COLLEGIUM Media 2 Seria Media este coordonat\ de Mihai Coman Contribu]ia traduc\torilor: Laura Anghel (capitolele Diana Burlacu (capitolele Beatrice Osanu (capitolele Cristian Pantazi (capitolele George Popescu (capitolele 3, 10, 15) 12, 13, 14) 4, 5, 9) 2, 7, 8) 1, 6, 11) Coordonarea traducerii [i adaptarea : Mirela Laz\r Claude-Jean Bertrand (sous la direction de) – Médias. Introduction à la presse, la radio et la télévision, ed. a II-a, rev\zut\ [i ad\ugit\, Ellipses Édition Marketing, 1999 © Ellipses Édition Marketing, 1999 © 2001 by Editura POLIROM, pentru prezenta traducere Editura POLIROM Ia[i, B-dul Copou nr. 4, P.O. BOX 266, 6600 Bucure[ti, B-dul I.C. Br\tianu nr. 6, et. 7 Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale : O introducere în presa scris\ [i vorbit\ / coord. : Claude-Jean Bertrand ; pref. de Claude-Jean Bertrand ; trad. coordonat\ de Mirela Laz\r – Ed. a 2-a, rev. – Ia[i : Polirom, 2001 264 p. ; 24 cm – (Collegium. Media) Tit. orig. (fre) Médias. Introduction à la presse, la radio et la télévision. Bibliogr. ISBN : 973-683-677-0 I. Bertrand, Claude-Jean (coord. ; pref.) II. Laz\r, Mirela (trad.) 070 Printed in ROMANIA 3 Claude-Jean Bertrand (coordonator) O INTRODUCERE ~N PRESA SCRIS| {I VORBIT| Prefa]\ de Claude-Jean Bertrand Traducere coordonat\ de Mirela Laz\r POLIROM 2001 4 5 Lista autorilor Claude-Jean Bertrand – doctor ºi profesor emerit la Institutul .rancez de Presã. A predat la universitãþile din Strasbourg ºi Nanterre ºi la multe facultãþi americane de jurnalism. Printre cãrþile pe care le-a scris sau coordonat, amintim:The British Press (1969), Les Médias aux États-Unis (1974, edi]ia a V-a în 1997), Les États-Unis et leur télévision (1989), La Déontologie des médias (1997, tradus\ în Statele Unite [i în Brazilia), Les Médias en Grande-Bretagne (1998), L’Arsenal de la démocratie (1999). Emmanuel Derieux – profesor de drept al comunic\rii la Institutul .rancez de Pres\, autor al lucr\rilor Cuestiones ético-juridicas de la informacion (1983), Droit de l’information (1986), Droit de la communication (1996) [i al mai multor culegeri de texte juridice; coautor al lucr\rii Presse quotidienne française (1974). Colaboreaz\ la realizarea revistei Légipresse. Christine Leteinturier – absolvent\ a Institutului Na]ional .rancez de Tehnici de Documentare, doctor în informa]ie-comunicare, în prezent conferen]iar la Institutul .rancez de Pres\, unde a fost directoarea Centrului de Documentare între 1975 [i 1990. Autoare a lucr\rilor Dictionnaire multimédia (1990) [i Communication et médias: guide des sources documentaires (1991). Jean-Pierre Marihuenda – doctor în sociologie, cercet\tor, în prezent conferen]iar la Universitatea Paris V, unde conduce Departamentul de Informa]ie-Comunicare. Lector la I.P [i autor al lucr\rii Communication et Entreprises (1991). Henri Pigeat – pre[edinte al Agen]iei .rance-Presse între 1976 [i 1986, a fost membru în consiliul de administra]ie al societ\]ilor Europe 1, RMC, Sofirad [i TMD. Profesor asociat la I.P, din 1994 pre[edinte al International Institute of Communication, este autorul lucr\rilor Du téléphone à la télématique (1981), La Télévision par câble commence demain (1983), Le nouveau désordre mondial de l’information (1987), Les Agences de presse (1997) [i Médias et déontologie (1997). Rémy Rieffel – doctor în sociologie, profesor de sociologie la I.P, unde a fost director între 1994 [i 1999. Specializat în studierea profesioni[tilor din domeniul comunicãrii [i a mediului intelectual, a publicat lucr\rile L’Élite des journalistes (1984) [i La Tribu des clercs (1993) [i este coautor al volumului Les Journalistes français en 1990 (1992). Nadine Toussaint-Desmoulins – doctor în economie [i profesor la I.P, institu]ie pe care o conduce începând din 1999. Autoare a lucr\rii L’Économie des médias (ediþia a III-a în 1991), a participat la realizarea a numeroase lucr\ri colective [i a mai multor rapoarte pentru o serie de institu]ii europene, privind economia [i gestiunea mass-media. Thierry Vedel – politolog [i cercet\tor la CNRS. A f\cut studii în [tiin]e economice, posed\ o diplom\ de studii aprofundate în [tiin]e politice [i o alta în [tiin]ele comunic\rii. Dup\ numeroase lucr\ri privitoare la publicul noilor mijloace de comunicare de mas\, efectueaz\ cercet\ri asupra democra]iei electronice. Pred\ la IEP [i I.P. Este coautor al lucr\rii La Télévision de demain (1993). 6 7 Tablã de materii Prefaþã (Claude-Jean Bertrand) .................................................................................. 13 PARTEA I COMUNICARE {I MASS-MEDIA Capitolul 1 Noþiuni ºi modele (Rémy Rieffel) .......................................................................... 17 Definiþii ..................................................................................................... 18 Comunicarea .......................................................................................... 18 Mass-media ............................................................................................ 19 Informaþia .............................................................................................. 20 Modele ...................................................................................................... 21 Modelul liniar al comunicãrii ...................................................................... 21 Modelul circular al comunicãrii ................................................................... 23 Teritorii ºi câmpuri de aplicare ......................................................................... 25 Cele trei teritorii ale comunicãrii .................................................................. 25 Câmpurile de aplicare ale comunicãrii ........................................................... 27 Bibliografie ................................................................................................. 29 Capitolul 2 .uncþiile mass-media. Regimuri, actori ºi roluri (Claude-Jean Bertrand) ........................ 31 Regimuri de pres\ ......................................................................................... 31 Regimul autoritar ..................................................................................... 31 Regimul comunist ..................................................................................... 32 Regimul liberal ........................................................................................ 33 Regimul de „responsabilitate social㔠............................................................ 33 .uncþiile mass-media în regimul liberal ............................................................... 34 Supravegherea mediului înconjurãtor ............................................................. 36 Prezentarea unei imagini despre lume ............................................................ 36 Transmiterea culturii ................................................................................. 36 Ipostaza de tribunã de dezbatere .................................................................. 37 Promovarea consumului ............................................................................. 38 Stimularea distracþiei ................................................................................ 38 Bibliografie ................................................................................................. 40 Capitolul 3 Tipologia mijloacelor de informare de masã (Claude-Jean Bertrand) ............................. 41 Asemãnãrile ................................................................................................ 41 Ziarele .................................................................................................. 42 8 Revistele ºi magazinele ............................................................................... 43 Radioul ................................................................................................. 44 Televiziunea ............................................................................................ 45 Informaþia .............................................................................................. 45 Deosebirile ................................................................................................. 52 Presa scrisã ............................................................................................ 52 Mijloacele de informare electronice ............................................................... 56 Bibliografie ................................................................................................. 58 Capitolul 4 Mass-media din .ranþa: situaþia actualã (Claude-Jean Bertrand) ................................. 59 Presa scrisã ................................................................................................. 60 Ziarele .................................................................................................. 60 Revistele ................................................................................................ 63 Jurnalismul ............................................................................................ 64 Mijloacele electronice de comunicare de masã ...................................................... 65 Radioul ................................................................................................. 65 Televiziunea ............................................................................................ 66 Noile mijloace de informare ........................................................................ 67 Concluzii ............................................................................................... 69 Bibliografie ................................................................................................. 70 Capitolul 5 Aspecte internaþionale ale comunicãrii de masã (Henri Pigeat) .................................... 71 Cadrul juridic internaþional .............................................................................. 71 Principiul liberei circulaþii a informaþiei ......................................................... 72 Rolul organizaþiilor mondiale din sistemul ONU ............................................... 73 Organizaþiile regionale .............................................................................. 75 Rolul central al agenþiilor de presã în difuzarea internaþionalã a informaþiei ................... 76 Agenþiile mondiale .................................................................................... 77 Agenþiile internaþionale .............................................................................. 80 Agenþiile naþionale .................................................................................... 82 Încercãri de regrupãri regionale ................................................................... 83 Noii actori ai comerþului internaþional de informaþii ............................................... 84 Organismele de informaþii specializate ........................................................... 84 Televiziunile transfrontaliere ........................................................................ 85 Grupurile internaþionale multimedia .............................................................. 85 Bibliografie ................................................................................................. 86 PARTEA A II-A INDUSTRIA MASS-MEDIA Capitolul 6 Noile tehnologii ale comunicãrii ºi noile mijloace de comunicare de masã (Thierry Vedel) ........................................... 89 Introducere ................................................................................................. 89 Principii tehnice ºi instrumente ......................................................................... 90 Codarea informaþiei .................................................................................. 90 9 Suporturile de stocare ............................................................................... 91 Suporturile de transmisie ............................................................................ 92 Echipamentele de recepþie ........................................................................... 94 Marile aplicaþii ale NTC ................................................................................. 96 Televiziunea prin cablu: de la teledistribuþie la „chioºcul” audiovizual .................. 96 Televiziunea fãrã frontiere ........................................................................... 97 Reþele planetare ....................................................................................... 99 Noile imagini ......................................................................................... 103 NTC ºi societatea ......................................................................................... 104 Politicile guvernamentale ........................................................................... 104 Strategiile firmelor .................................................................................. 105 Difuzarea noilor tehnologii ale comunicãrii .................................................... 106 Utilizãrile NTC ....................................................................................... 107 Efectele NTC .............................................................................................. 109 Protejarea informaþiilor ............................................................................ 109 ªocul culturilor naþionale .......................................................................... 109 Sfârºitul mediatorilor? ............................................................................ 110 Sat planetar sau lume dualã? .................................................................... 111 Concluzie .................................................................................................. 111 Bibliografie ................................................................................................ 112 Capitolul 7 Dimensiunea economicã a mass-media (Nadine Toussaint-Desmoulins) ......................... 113 Importanþa mijloacelor utilizate ........................................................................ 113 Câmpul de analizã a activitãþilor mediatice .................................................... 113 Reperajul statistic .................................................................................... 115 Bariere ºi frâne în calea dezvoltãrii ............................................................. 123 Specificul economic al produselor mediatice ....................................................... Perisabilitatea conþinutului mass-media ........................................................ O producþie de prototipuri ........................................................................ O distribuþie rapidã ºi costisitoare .............................................................. Relaþii profesionale speciale ...................................................................... 124 124 124 125 125 Specificul cererii ºi al pieþei ........................................................................... O piaþã limitatã ..................................................................................... O valorificare dificilã .............................................................................. O piaþã dublã pentru un „produs unificat” .................................................... 126 126 126 127 Strategiile puse în joc ................................................................................... 127 Diversificarea ........................................................................................ 127 Concentrarea ........................................................................................ 129 Internaþionalizarea ................................................................................. 130 Organizarea de sisteme de ajutorare ............................................................. 131 Concluzie .............................................................................................. 131 Bibliografie ............................................................................................... 132 Capitolul 8 Gestionarea mass-media (Nadine Toussaint-Desmoulins) .......................................... 133 Apariþia: investiþii iniþiale ºi bugete pentru echipamente ........................................ 133 Presa scrisã .......................................................................................... 134 Audiovizualul: radioul ºi televiziunea .......................................................... 134 Costurile de funcþionare ................................................................................ 135 10 Presa scrisã .......................................................................................... 135 Audiovizualul ........................................................................................ 138 Resursele ºi mijloacele de echilibrare ................................................................. 141 Resursele din vânzarea cãtre utilizatori.......................................................... 141 Piaþa publicitarã ºi micile anunþuri ............................................................. 143 Ajutoarele ............................................................................................ 144 Concluzie ............................................................................................. 145 Bibliografie ............................................................................................... 146 Capitolul 9 Publicitatea ºi mass-media (Jean-Pierre Marhuenda) ................................................ 147 Protagoniºtii ºi funcþionarea publicitãþii ............................................................. 147 Procesul publicitar ....................................................................................... 151 Un demers creativ finalizat ........................................................................ 151 O selecþie a canalelor mediatice .................................................................. 151 Repartizarea publicitãþii pe marile canale mediatice ........................................ 153 Reglementarea publicitãþii ........................................................................ 154 Influenþa publicitãþii .................................................................................... 155 Influenþa asupra consumatorilor ................................................................. 155 Efectele asupra conþinutului mass-media ....................................................... 155 De la publicitate la comunicarea de întreprindere ................................................. 156 Bibliografie ............................................................................................... 158 PARTEA A III-A SOCIETATE {I MASS-MEDIA Capitolul 10 Audienþe ºi practici (Jean-Pierre Marhuenda) .......................................................... 161 Lectura presei scrise ..................................................................................... 161 De la mãsurarea audienþei la analiza publicului cititor ºi a practicilor de lecturã .......................................................................... 161 Cotidienele confruntate cu o evoluþie a ritmurilor de lecturã .............................. 163 Publicul revistelor: o segmentare mai pronunþatã ºi noi modalitãþi de lecturã ........ 165 Audiovizualul ºi publicul sãu .......................................................................... Mãsurarea audienþei ............................................................................... Radioul: o activitate „secundar㔠.............................................................. Televiziunea: audienþa ºi publicul unui mijloc de informare dominant .................. Utilizarea mijloacelor de informare: între omogenizare ºi diferenþiere .................. 167 167 169 170 174 Bibliografie ............................................................................................... 175 Capitolul 11 Efectele mass-media (Rémy Rieffel) .................................................................... 176 O noþiune neclarã ºi complexã ........................................................................ 176 Trei perioade ........................................................................................ 176 Dificultãþi de definire ºi de metodã .............................................................. 177 Efectele indirecte ºi limitate ........................................................................... 179 Studiile empirice asupra „campaniilor” ........................................................ 179 11 Studiile funcþionaliste (Uses and Gratifications) .............................................. 180 Cercetãrile privind difuzarea (sau teoria adoptãrii) .......................................... 181 Studiile asupra socializ\rii ......................................................................... 181 Studiile asupra recept\rii ......................................................................... 182 Efectele directe ºi puternice ........................................................................... Studiile asupra efectelor ideologice ............................................................. Teoriile „determinismului tehnologic” .......................................................... Teoria „spiralei tãcerii” ........................................................................... Studiile privind funcþia de agendã ............................................................... 182 183 183 184 184 Bibliografie ............................................................................................... 185 Capitolul 12 Mass-media ºi viaþa politicã (Rémy Rieffel) .......................................................... 187 Mass-media între democraþie ºi totalitarism ........................................................ 187 Secolul XX: o schimbare decisivã .............................................................. 187 De la persuasiunea „blând㔠la cea „dur㔠.................................................. 189 „Noua” comunicare politicã ........................................................................... 190 „Modelul marketing” .............................................................................. 190 Utilizarea noilor tehnici ........................................................................... 192 Efectele mediatizãrii asupra vieþii politice .......................................................... Efectele asupra guvernanþilor .................................................................... Efectele asupra guvernaþilor ...................................................................... Efectele asupra spaþiului public .................................................................. 193 194 195 195 Bibliografie ............................................................................................... 197 Capitolul 13 Dreptul mass-media (Emmanuel Derieux) ............................................................. 198 Principii ºi caracteristici ale dreptului mass-media ............................................... 198 Sursele ºi obiectul dreptului mass-media ....................................................... 199 Dreptul mass-media ºi sistemul politic ......................................................... 200 Articulãrile ºi conþinutul dreptului comunicãrii ................................................... 202 Statutul întreprinderilor ºi intervenþiile administrative ...................................... 202 Statutul profesional al jurnaliºtilor .............................................................. 205 Statutul conþinutului sau regimul de responsabilitate ........................................ 207 Dreptul de autor ºi drepturile conexe ............................................................ 210 Bibliografie ................................................................................................ 213 Capitolul 14 Critica mass-media ºi deontologia (Claude-Jean Bertrand) ......................................... 215 Reproºuri ................................................................................................... 215 Sectorul divertismentului ........................................................................... 215 Sectorul informaþiei ................................................................................. 216 Remedii posibile ......................................................................................... 220 Deontologia: fundament, actori, reguli ºi aplicare .......................................... 221 Mijloace de a face respectatã deontologia ..................................................... 223 Obstacole ............................................................................................. 229 Bibliografie ............................................................................................... 230 12 PARTEA A IV-A PRO.ESII {I PREG|TIRE Capitolul 15 Profesiile din domeniul mass-media (Christine Leteinturier) ...................................... 233 Redactarea ................................................................................................ Jurnalistul se informeazã: sursele informaþiei jurnalistice ................................. Jurnalistul alege: selecþia informaþiei ......................................................... Jurnalistul scrie, verificã, aprofundeazã... .................................................... 233 233 237 240 Profesiile care pun în valoare informaþia ............................................................ Punerea în paginã ºi culegerea în presã ........................................................ Montajul ºi realizarea în audiovizual ........................................................... Profesia de jurnalist ºi evoluþia ei în .ranþa ................................................... 243 243 245 246 Celelalte profesii din cadrul mass-media ............................................................ 249 Procesul de fabricaþie în presa scrisã ........................................................... 249 Producþie ºi difuzare în audiovizual .............................................................. 251 Gestiune, administrare ºi vânzare ............................................................... 253 Bibliografie ............................................................................................... 254 Bibliografie. Mass-media în lume .............................................................................. 257 Sigle .................................................................................................................. 261 13 Prefaþã Aceastã carte este un manual. În Statele Unite, care au cel mai vechi [i mai dezvoltat învãþãmânt în domeniul comunicãrii sociale, existã numeroase astfel de manuale. Pânã în 1995, când a apãrut cel de faþã, în .ranþa nu exista nici unul. Totuºi, aceastã lucrare nu le este rezervatã exclusiv studenþilor, fiind vorba despre o introducere în mass-media ce se adreseazã oricãrui cititor. Principalul ei element de originalitate este acela de a fi fost realizatã de o echipã. Aceasta se compune dintr-un istoric, doi juriºti, doi sociologi, un economist ºi câþiva specialiºti recunoscuþi în deontologie, în noile tehnologii ºi în schimburile internaþionale. Alcãtuirea ei reflectã diversitatea cursurilor predate la Institutul .rancez de Presã (Universitatea Paris II). Scopul urmãrit a fost acela de a oferi o imagine de ansamblu simplã ºi clarã a mijloacelor de informare de masã. Toatã lumea le foloseºte, dar puþini sunt cei care le cunosc cu adevãrat. Ceea ce s-a cãutat a fost sã se realizeze nu o sumã, o carte de referinþã, ci o carte scurtã ºi uºor de citit, însã bogatã în informaþii. Aceastã alegere ne-a fãcut sã ne limitãm la mass-media în accepþiunea comunã a termenului (ziare, reviste, radio ºi televiziune), în timp ce majoritatea manualelor americane vorbesc despre cinema, fonograme ºi cãrþi. Din principiu, þineam ca lucrarea de fa]\ sã nu se refere strict la .ranþa, ci sã prezinte o privire globalã sau cel puþin europeanã. Nu a fost însã întotdeauna posibil, în parte ºi din lipsa spaþiului, mai ales în ceea ce priveºte istoria. Uneori a trebuit sã sacrificãm preocuparea de a fi internaþionali în favoarea celei de a fi utili ºi conciºi. Prima ediþie a manualului conþinea fiºe de câte o paginã care prezentau sistemul mediatic din treizeci ºi douã de þãri. Ele au fost retrase întrucât astfel de date, seci ºi compacte, nu le sunt de folos decât experþilor, învechindu-se totodatã prea repede într-o lume mediaticã ce se transformã cu repeziciune. Începând de la mijlocul anilor ’70, în lumea mijloacelor de informare de mas\ are loc o adev\rat\ revolu]ie. Anii ’90 au cunoscut un semnificativ salt înainte gra]ie apari]iei treptate a echipamentelor digitale [i enormei expansiuni a unui hibrid între tipar [i electronic\, internetul. Între 1996 [i 1999, num\rul germanilor ce utilizau internetul a crescut de la 200 000 la 7 000 000. Informa]ia a devenit principala „materie prim\” [i principalul produs prelucrat. Pentru majoritatea indivizilor, este vorba despre [tirile [i programele de divertisment pe care le ofer\ mijloacele de comunicare tradi]ionale: la sfâr[itul mileniului, se estima c\ doar pu]in peste 2% din popula]ia globului avea acces la cyberspa]iu. În schimb, se [tia c\ internetul urma s\ devin\ în curând cel de-al patrulea vector al televiziunii. Mijloacele de informare de mas\ îndeplinesc o func]ie esen]ial\ [i benefic\ în cadrul societ\]ii omene[ti. Prin urmare, ar trebui s\ se afle în serviciul cet\]enilor. Or, în clipa de fa]\, ele au devenit aproape toate comerciale. Pericolul st\ în faptul c\ mass-media aduc servicii doar celor care le sunt ac]ionari, interesa]i mai ales de dividende. În lupta împotriva acestei aserviri, atât jurnali[tii, cât [i publicul au un rol important de jucat. Oamenii din mass-media trebuie s\-[i adapteze imperativele profesionale la noua tehnologie, apoi s\ opun\ aceste valori derivelor. Ei trebuie s\ ob]in\ încrederea [i sprijinul publicului prin 14 PRE.AÞà competen]a de care dau de dovad\ în prelucrarea informa]iei. Iar pentru aceasta, au nevoie de o excelent\ preg\tire – inclusiv deontologic\. În ceea ce prive[te publicul, el trebuie s\ intervin\ ferm pentru ca revolu]ia s\ fie în folosul lui. În mod direct, el trebuie s\ se mobilizeze împotriva abuzurilor mass-media [i pentru a-i sus]ine pe profesioni[ti. Indirect, trebuie s\ ob]in\ votarea unor legi [i regulamente – de exemplu, împotriva concentr\rii excesive a propriet\]ii asupra mijloacelor de comunicare de mas\ sau pentru a proteja via]a privat\ a oamenilor. Într-o republic\, cet\]enii de]in puterea necesar\, îns\, pentru a o putea folosi, ei trebuie s\ cunoasc\ bine mass-media. Claude-Jean Bertrand 15 Partea I COMUNICARE {I MASS-MEDIA 16 17 Capitolul 1 NOÞIUNI ªI MODELE Rémy Rieffel „ªtiinþele informa]iei ºi ale comunicãrii” (SIC), denumire consacratã în .ranþa în 1975, sunt departe de a forma o disciplinã coerentã ºi unificatã. Pluralul („ºtiinþele”) ºi dublul determinant („informa]iei ºi comunicãrii”) aratã imprecizia sectorului în care lucreazã specialiºti din domenii foarte diverse (drept, economie, istorie, lingvisticã, psihologie, sociologie etc.). Diferenþele de metodã, sensibilitate ºi limbaj se adaugã la aceastã ambiguitate ºi descurajeazã a priori orice tentativã de sintezã. SIC se situeazã deci la joncþiunea mai multor influenþe ºi nu pot constitui o ºtiinþã de acelaºi rang cu matematica sau ºtiinþele fizice: ele apar mai curând ca o interdisciplinã în curs de constituire, oscilând între cercetarea teoreticã ºi aplicaþia practicã, fãrã a putea, pentru moment, sã se bucure de o recunoaºtere solidã. Evident, tinereþea ºi fragilitatea acestei interdiscipline nu faciliteazã în nici un fel elaborarea de noþiuni ºi modele teoretice unanim acceptate care sã le permitã cercetãtorilor sã construiascã metodic un ansamblu de concepte universale, pentru a asigura progresul cunoºtinþelor ºi a înþelege mai bine mecanismele care guverneazã informaþia ºi comunicarea în societãþile noastre. Dificultatea este dublatã de faptul cã trãim într-o societate în care presa, radioul, televiziunea, cinematograful, telecomunicaþiile joacã un rol din ce în ce mai important în viaþa cotidianã ºi, în consecinþã, ne este foarte greu sã ne distanþãm în aºa mãsurã încât sã putem studia obiectiv modul lor de funcþionare ºi influenþa pe care o exercitã. De câteva decenii, suntem, fie cã vrem sau nu, actori ºi martori ai acestei puteri crescânde a comunicãrii. Or, ce au în comun audierea unei emisiuni de divertisment la radio ºi compunerea unui poem? Conversaþia între prieteni ºi discursul unui om politic la TV? Nimic în afarã de faptul cã, de fiecare datã, este vorba despre un act de comunicare ce conþine ºi o parte de informaþie. Dacã privim mai adânc în sectorul „ºtiinþelor informa]iei ºi ale comunicãrii”, constatãm cã este imperios necesar sã ne punem de acord asupra sensului unor termeni pe care îi folosim sau, cel puþin, sã propunem o încercare de definire pentru a limita la maximum riscurile de confuzie ºi deci de neînþelegere. Noþiunile ºi modelele folosite de specialiºtii din diferitele discipline care concurã la dezvoltarea ºtiinþelor comunicãrii au în spatele lor o istorie bogatã. Dar existã marele risc, dacã ne referim doar la o genealogie a acestor noþiuni, sã le încadrãm într-un proces liniar ºi coerent, în timp ce ele sunt rodul unor dinamici sociale complexe ºi variable în funcþie de epocã. De fapt, ele sunt rezultatul unui proces multiform de utilizãri ºi reutilizãri, de deturnãri ºi de rectificãri, care evocã mai degrabã un amestec decât o sedimentare ordonatã. Altfel spus, nu existã o definiþie unicã a informãrii sau a comunicãrii care sã aibã forþa intrinsecã a adevãrului, ci doar simple încercãri, mai mult sau mai puþin reuºite, de a aborda mai îndeaproape realitatea observatã printr-o serie de explicaþii ºi schematizãri succesive. Am fãcut aceste observaþii pentru a sublinia cã definiþiile care vor fi propuse aici nu pretind sã acopere toate aspectele fenomenelor, ci servesc doar drept cadru pentru o bunã 18 COMUNICARE {I MASS-MEDIA înþelegere a urmãtoarelor capitole, în care vor fi uneori reluate. Obiectivul, în acest capitol analitic, este acela de a arãta bogãþia ºi diversitatea reflecþiilor care au fost fãcute în domeniul comunicãrii ºi al informãrii. Definiþii Comunicarea Cuvântul „comunicare” face parte din acele noþiuni generoase care posedã o extensie deosebitã: comunicarea poate fi umanã, animalã, vegetalã sau mecanicã. Dansul albinelor în faþa stupului, reacþia unui barometru la variaþiile atmosferice, þipetele unui nou-nãscut în faþa mamei sale etc. sunt tot atâtea cazuri care au legãturã cu un proces de comunicare. Aceasta implicã neapãrat, dupã cum se vede, o relaþie între douã entitãþi. La modul general, viaþa nu existã decât graþie schimburilor care se stabilesc între elementele constitutive ale corpului ºi organismelor vii. Gama largã de semnificaþii ale termenului explicã de ce îl putem utiliza în biologie (comunicarea între celule), în neurologie (comunicarea creierului cu alte organe), în informaticã (comunicarea între om ºi calculator), dar ºi în lingvisticã (comunicarea prin vorbire), în sociologie (comunicarea într-o colectivitate sau într-o societate) ºi în multe alte discipline. Etimologic, comunicarea este acþiunea de „a face comun, a fi în relaþie cu” (din latinescul communicare): se pare cã termenul îºi face apariþia pentru prima datã în limba francezã în secolul al XIV-lea, av^nd un sens apropiat de „comuniune”, „împãrtãºire”, „participare”. Începând din secolul al XVI-lea ºi mai ales al XVII-lea, el devine sinonim cu „acces”, „trecere”: aceastã nouã accepþiune este legatã de dezvoltarea mijloacelor de transport, a drumurilor, a ºoselelor ºi a canalelor (cãile de comunicaþie). În secolul al XIX-lea, datoritã dezvoltãrii instrumentelor moderne de comunicare generate de progresele tehnologice (trenul, telegraful etc.), acest al doilea sens de „transmitere” pare sã se impunã treptat. Totuºi, trebuie sã aºteptãm a doua jumãtate a secolului XX pentru ca acest cuvânt sã se aplice într-adevãr mijloacelor de informare de masã cum ar fi industriile presei, ale cinematografului ºi ale radioteleviziunii. În acest prim stadiu al analizei, putem deci sã propunem o definiþie minimã a noþiunii. Comunicarea este ceea ce permite stabilirea unei relaþii între persoane, între obiecte sau între persoane ºi obiecte. Ea desemneazã fie acþiunea de a comunica, fie rezultatul acestei acþiuni. Ceea ce se comunicã este fie material (documente, date etc.), fie imaterial (idei, sentimente etc.). Aceastã transmisie ºi acest schimb se realizeazã în principal prin semne (vederea) ºi prin sunete (auzul), necesit^nd prezenþa unui emiþãtor, a unui mesaj ºi a unui receptor. Comunicarea ca atare se poate exercita la mai multe niveluri sau, cel puþin, poate rãspunde mai multor tipuri de situaþii. Se fac în general trei distincþii: comunicarea verbalã/ non-verbalã; comunicarea intrapersonalã/interpersonalã; comunicarea de grup/comunicarea de masã sau mediatizatã. – Comunicarea verbalã este cea care foloseºte vorbirea ºi scrisul. Când ne adresãm cuiva, folosim cuvinte ºi fraze susceptibile de a fi înþelese de cãtre interlocutorul nostru. La fel când scriem o scrisoare sau redactãm o disertaþie ori un articol. – Comunicarea non-verbalã, dupã cum o indicã ºi denumirea, se bazeazã pe gesturi, mimicã, ce traduc emoþiile ºi reacþiile noastre. Ne petrecem timpul zâmbind sau fãcând grimase, aplaudând sau huiduind; strângem mâna unui prieten, ridicãm douã degete pentru a rãspunde la o întrebare etc. Sã precizãm de la început cã aceastã comunicare non-verbalã, NOÞIUNI ªI MODELE – – – – – 19 care a fost minuþios analizatã de cãtre cercetãtorii ºcolii de la Palo Alto ºi de discipolii lor, nu va fi tratatã în lucrarea de faþã. Nu pentru cã ar fi neinteresantã sau anecdoticã, ci pentru cã nu introduce vreun instrument sau suport de comunicare, aºa cum vom arãta ceva mai târziu. Comunicarea intrapersonalã nu priveºte decât o singurã persoanã: aceea care gândeºte pentru ea însãºi sau chiar vorbeºte cu ea însãºi înainte de a vorbi sau de a scrie altcuiva. Acest aspect al fenomenului de comunicare este, evident, dificil de studiat din moment ce el nu este exprimat ºi rãmâne latent. Doar un psihanalist l-ar putea aborda. Comunicarea interpersonalã implicã în mod obligatoriu minimum douã persoane care realizeazã un schimb de idei: ea se aplicã deci la o comunicare între un numãr mic de indivizi puºi în situaþii diverse (faþã în faþã sau în cerc restrâns). Cu cât legãtura dintre aceste persoane este mai strânsã, cu atât comunicarea va fi mai intensã. Dupã cum se vede, comunicarea intrapersonalã ºi interpersonalã se limiteazã la persoane ºi nu implicã, cel puþin în acest stadiu, un suport de comunicare adevãrat. Studiul lor þine mai mult de psihologie decât de mass-media: este ºi motivul pentru care ele nu vor fi abordate în acest manual. Comunicarea de grup este o comunicare interpersonalã care se extinde la un numãr mai mare de persoane: poate fi vorba despre o ºedinþã de lucru între colegii de birou sau de un dialog între profesor ºi studenþii sãi. Aceste douã exemple aratã cã gradul de implicare a indivizilor este variabil: unii sunt foarte activi, alþii pasivi; unii sunt mai atenþi, alþii reacþioneazã mai rar sau viseazã. Comunicarea de grup este studiatã mai ales de psihosociologii interesaþi de relaþiile de autoritate sau de obedienþã, de sentimentele de prietenie sau de antipatie. Ea priveºte îndeaproape domeniul mass-media întrucât numeroase lucrãri au cãutat sã explice modul în care, de exemplu, radioul sau televiziunea pot influenþa indivizii reuniþi într-un grup sau într-o organizaþie. În acest caz, este foarte important de ºtiut cum se sudeazã relaþiile între indivizii reuniþi într-o colectivitate restr^nsã numeric. Comunicarea mediatizatã se situeazã la un alt nivel. Ea este constituitã de procesul care permite fie unuia sau mai multor emiþãtori, fie unui emiþãtor colectiv sã difuzeze mesaje cu ajutorul unui dispozitiv tehnic (text tipãrit, ecran, microfon) spre unul sau mai mulþi receptori. În aceastã accepþie, cuvântul „mediatizat㔠(în opoziþie cu „ne-mediatã”) înseamnã cã ne servim de un instrument de mediere, adicã de o unealtã tehnologicã datã. Cât despre comunicarea aºa-zis „de masã”, ea este un proces prin care profesioniºtii comunic\rii folosesc un suport tehnic pentru a difuza mesaje, într-o manierã amplã, rapidã ºi continuã, cu scopul de a atinge o audienþã largã. Ea prezintã deci un numãr de caracteristici suplimentare în raport cu comunicarea de grup. În ceea ce priveºte emiþãtorul, trebuie nu doar sã fie vorba de profesioniºti ai comunicãrii, dar ºi ca aceºtia sã aibã ºi acces privilegiat la informaþie, sã dispunã de mijloace organizaþionale ºi economice (un organ de presã, un canal de televiziune etc.) ºi de „maºini” de comunicare (camere video, studiouri, tipografii). În privinþa receptorilor, trebuie ca audienþa sã fie compusã dintr-un mare numãr de receptori anonimi (pot fi câteva sute, câteva mii sau câteva milioane ºi sã nu se cunoascã între ei) dispersaþi geografic (la nivel local, regional, naþional sau internaþional) iar circulaþia mesajelor difuzate sã fie aleatorie. Comunicarea de masã este deci o formã de comunicare mediatizatã. Mass-media Mass-media (din lat. medium, la plural media, adicã mijloace) sunt în general definite ca suporturi tehnice ce servesc la transmiterea mesajelor cãtre un ansamblu de indivizi separaþi. Într-o anumitã mãsurã, este vorba de maºini introduse în procesul de comunicare pentru COMUNICARE {I MASS-MEDIA 20 a reproduce scrisul (tipografia) sau pentru a prelungi simþul vãzului ºi auzului (televiziunea, radioul, filmul etc.). Grosso modo, mass-media pot fi repartizate în trei categorii: – mijloace tipãrite (cãrþi, ziare, reviste, afiºe); – mijloace bazate pe film (fotografia ºi cinematografia); – mijloace electronice (radio, televiziune, telefon, videocasetofon, videotex*, fax, calculator, CD-ROM etc.). Este clar cã, de câþiva ani, mass-media se adreseazã unui public-þintã. Anumite ziare americane, de exemplu, pe lângã ediþia tradiþionalã pe hârtie, propun cititorilor ºi o ediþie telefonicã sau una prin fax. Ele ating, prin urmare, când o audienþã vastã, când un public destul de restrâns. Noþiunea de mass-media sau de mijloace de comunicare de masã pare tot mai puþin potrivitã pentru a înþelege diversitatea suporturilor. De obicei, prin aceastã expresie se înþeleg instrumentele tehnice care servesc la transmiterea mesajelor între o serie de profesioniºti ai comunic\rii ºi o audienþã largã. În aceastã opticã, telefonul, calculatorul personal sau faxul, de exemplu, nu pot fi incluse a priori în categoria mass-media pentru cã, pe de o parte, schimbul nu se bazeazã decât pe douã sau pe un numãr mic de persoane iar, pe de altã parte, emiþãtorul nu este neapãrat un profesionist al comunicãrii. Este însã posibil, ce-i drept, sã te conectezi printr-un calculator la o reþea de comunicare cu o audienþã mai largã. Oricum, pãrerea generalã este cã mijloacele de comunicare de masã se constituie în special din cãrþi, reviste, ziare, afiºe, cinema, radio ºi televiziune prin antenã, cablu sau satelit. Dar, repetãm, aceastã noþiune, potrivitã pentru anii ’60 sau ’70, ºi-a pierdut azi puterea de atracþie în faþa diversificãrii gamei de instrumente de comunicare legate de folosirea electronicii ºi a informaticii. Din motive de comoditate (pentru ca acest manual sã aibã dimensiuni rezonabile) ºi datoritã unei alegeri metodologice, mass-media vor fi analizate aici ca suporturi de transmitere care fie cã servesc la selectarea ºi medierea mesajelor de actualitate imediatã, fiind legate de o anumitã periodicitate, precum ziarul, radioul ºi televizorul (mesajele difuzate pe aceste suporturi sunt furnizate de cãtre organisme de informare cum ar fi agenþiile de presã, radiourile, televiziunile ºi agenþii de publicitate), fie cã furnizeazã stocuri sau fluxuri de informaþie care faciliteazã interactivitatea între emiþãtor ºi receptor precum videotexul, calculatorul personal, videocasetofonul, CD-ROM-ul etc. Vor fi deci excluse cartea, afiºul, fotografia, discul ºi cinematograful. Informaþia Dacã în cazul comunicãrii este vorba despre un schimb, o relaþie ºi deci un proces (cum?), dacã mass-media reprezintã un mijloc ºi un releu (prin ce?), informaþia, în ceea ce o priveºte, exprimã conþinutul schimbului (ce?) între emiþãtor ºi receptor. Cuvântul „informaþie” este un derivat al lui „a informa”, provenit din latinescul informare, care înseamn㠄a da o formã”. Potrivit specialiºtilor, a apãrut în secolul al XIII-lea, utilizarea lui restrângându-se în acea perioadã la domeniul dreptului: el este sinonim cu „anchetã cu depoziþia scrisã a martorilor”. În ajunul Revoluþiei ºi în paralel cu apariþia primelor cotidiene tipãrite, definiþia sa se lãrgeºte, incluz^nd sensul de „a se informa, a cãuta date”. În secolul al XIX-lea, sub impulsul revoluþiei industriale care afecteazã presa scrisã, „informaþie” evocã din ce în ce mai mult termenul „a informa”, definit ca demersul de „a face public”, de a difuza informaþie. În sfârºit, o datã cu inventarea radioului ºi a televiziunii, el va desemna tot mai mult conþinutul însuºi („ansamblul datelor obþinute de cineva”). * videotex = sistem permiþând vizionarea pe un ecran de televiziune a textelor apelate prin intermediul unui cod. NOÞIUNI ªI MODELE 21 Pânã la începutul secolului nostru, informaþia nu putea fi deci înþeleasã în afara manifestãrilor sale scrise. Bulversãrile tehnologice recente modificã aceastã concepþie. Ne dãm seama cã informaþia este o entitate specificã, autonomã faþã de scris, care poate fi pusã în circulaþie prin unde hertziene sau prin cablu ºi cã, odatã devenitã unitate cuantificabilã, ea aparþine în egalã mãsurã ºi vocabularului informaticii, al biologiei, al lingvisticii sau al telecomunicaþiilor (ca ansamblu de semnale codate). În consecinþã, informaþia va fi înþeleasã ca un stoc de date (mesaje, semnale, simboluri) care se transformã prin procesul de comunicare. Aceastã comunicare permite fiinþei umane sã creeze noi semnificaþii, sã interpreteze mesajele ºi sã transforme ideile ºi cunoºtinþele prin dialogul cu semenii. Modele .enomenul de comunicare mediatizatã a oferit prilejul elaborãrii unui numãr impresionant de modele, altfel spus, de scheme simplificatoare care încearcã sã descrie, sã înþeleagã ºi sã explice circulaþia mesajelor ºi a simbolurilor. Un model este, într-adevãr, o descriere ºi o reprezentare schematicã, sistematicã ºi simplificatã a unei pãrþi din real, realizatã cu ajutorul semnelor, al formelor geometrice sau grafice ºi al cuvintelor în vederea înþelegerii complexitãþii fenomenelor observabile. Matematicieni, lingviºti, sociologi etc. emit, de mai bine de o jumãtate de secol, teorii ale comunicãrii, unele dintre ele exercitând o influenþã semnificativã. Am ales aici patru dintre ele, din motive foarte precise: pe de o parte, acestea traduc perfect, din punct de vedere istoric, progresele succesive realizate în procesul de înþelegere a comunicãrii mediatizate; pe de altã parte, ele prezintã un grad de generalizare suficient de mare pentru a ilustra mulþimea ºi diversitatea explicaþiilor propuse de-a lungul ultimilor cincizeci de ani. Aceste patru teorii ale comunicãrii, care pot fi adesea rezumate printr-un model, sunt toate – faptul nu este neapãrat surprinzãtor – de origine anglo-saxonã: toatã lumea recunoaºte cã, în Statele Unite, cercetarea în materie de ºtiinþe ale comunicãrii ºi ale informãrii este cea mai densã ºi cea mai vie, deºi Marea Britanie, Germania, chiar þãrile nordice sau .ranþa ar putea fi uneori un termen de comparaþie. Este vorba deci despre modelul lui Lasswell (1948), al lui Shannon (tot 1948), al lui Hiebert, Ungurait ºi Bohn (modelul HUB din 1974) ºi, în sfârºit, despre modelul interactiv (anii ’90). Primele douã sunt reprezentative pentru concepþia liniarã, ultimele douã pentru concepþia circularã despre comunicare. Modelul liniar al comunicãrii Modelul liniar al lui Harold D. Lasswell (1948) Lasswell, care a fost înainte de toate specialist în ºtiinþele politice, s-a interesat la început de efectele propagandei politice din anii ’20-’30 din SUA. El este unul dintre primii cercetãtori care s-au aplecat asupra problemei comunicãrii de masã, încercând sã descrie actul de comunicare sub forma unui model universal. Schema lui explicativã se înscrie în ceea ce se va numi „modelul liniar al comunicãrii”, care a dominat mult timp studiile asupra influenþei mass-media. În aceastã concepþie, comunicarea se stabileºte întotdeauna în acelaºi sens, plecând de la emiþãtor cãtre receptor (acesta din urmã perceput ca un individ esenþialmente pasiv): transmiterea mesajelor este unidirecþionalã. Dupã Lasswell, procesul de comunicare poate fi redus la cinci întrebãri, inspirate de acelea, mai numeroase, pe care Aristotel, apoi Quintilian le foloseau pentru a-i forma pe oratori (cine, ce, unde, cu ce mijloace, de ce, cum, când?). 22 COMUNICARE {I MASS-MEDIA CINE? (Emi]\torul) CE ZICE? (Mesajul) CUM? (Canalul) CUI? (Receptorul) CU CE E.ECT? (Efectul) Analiza controlului organiza]iilor Analiza con]inutului Analiza canalelor de comunicare Analiza publicului Analiza efectelor Întrebarea cine? trimite la emiþãtor ºi la studiul factorilor care motiveazã actul de comunicare. Poate fi vorba despre un singur individ sau despre o întreprindere de presã în ansamblul ei. Întrebarea conduce deci la analiza statutului, a profilului ºi a rolului celor pe care-i numim astãzi „comunicatori”. Întrebarea ce zice? se raporteazã la mesajul propriu-zis, adicã la analiza conþinutului pe care lingviºtii ºi semioticienii au dezvoltat-o mai ales în anii ’60 ºi ’70. Întrebarea cum? se raporteazã la mijlocul de comunicare însuºi (presa scrisã, radioul, televiziunea) în calitate de canal de transmisie a mesajului. Ea presupune analiza funcþionãrii ºi a eventualei lui influenþe asupra receptãrii mesajului. Întrebarea cui? corespunde receptorului mesajelor ºi duce la examinarea caracteristicilor audienþei mass-media în funcþie de variabile tradiþionale precum sexul, vârsta, categoria socioprofesionalã, domiciliul etc. Întrebarea cu ce efect? este cea care a dat naºtere la cele mai multe lucrãri pentru cã invitã la înþelegerea influenþei exacte a mass-media asupra receptorilor. Dezbaterea între partizanii „efectelor puternice” ºi cei ai „efectelor limitate” a alimentat mult timp numeroase controverse ºi nu s-a încheiat nici pânã acum (a se vedea legat de acest subiect capitolul despre „Efectele mass-media”). Schema lui Lasswell prezintã totuºi câteva defecte: ea limiteazã comunicarea la un proces de persuasiune care nu þine seama de context, adicã de situaþiile concrete în care se efectueazã, ºi omite sã analizeze fenomenul de feed-back sau „retroacþiune”, altfel spus, adevãratul rol al receptorului, decodajul personal pe care acesta îl opereazã ºi capacitatea sa de rãspuns orientat cãtre emiþãtor. Modelul liniar al lui Claude Elwood Shannon (1948) Modelul de transmitere a informaþiei elaborat de Shannon, un inginer de la laboratoarele Bell din New York, este înainte de toate un model bazat pe statistica matematicã. El nu constituie un mijloc de comunicare în sine, întruc^t la origine nu trebuia sã serveascã dec^t la rezolvarea problemelor tehnice din telecomunicaþii (telefonul), probleme legate de transmiterea de mesaje printr-un canal. Dar, prin analogie, el a fost apoi aplicat la comunicarea umanã ºi la comunicarea mediatizatã. Simplitatea ºi claritatea lui au folosit la definirea comunicãrii drept un proces liniar în mai multe etape: o sursã de informare, un mesaj, un emiþãtor, un canal, un receptor ºi un destinatar, eventual cu un posibil bruiaj (zgomotul). Dacã luãm ca exemplu telefonul, aºa cum l-a studiat Shannon, vom avea deci o persoanã care vorbeºte (sursa de informare), emiþ^nd un mesaj, ºi dispozitivul telefonic (emiþãtorul) care transformã sunetul vocii în curent electric (semnale) transmis printr-un fir electric (canal) pânã la dispozitivul telefonic (receptor) al interlocutorului, el însuºi considerat destinatar. Eventualele distorsiuni ale sunetului reprezintã în acest caz zgomotul. 23 NOÞIUNI ªI MODELE Mesajul Sursa informa]iei Semnal Emi]\torul Semnal Receptorul Canalul emis Mesajul Destina]ia primit Sursa de zgomot Procesul astfel descris nu se aplicã decât la transmisia de semnale de la o sursã de informare cãtre un destinatar ºi nu priveºte conþinutul ºi semnificaþia mesajului, care poate fi compus din cuvinte scrise sau vorbite, din imagini, muzicã etc. Aceastã schemã, ca ºi cea a lui Lasswell, prezintã destinatarul ca o þintã pasivã ºi ilustreazã concepþia autoritarã a actului de comunicare, deoarece nu existã retroacþiune (feed-back). Influenþa contextului este, ºi aici, total ignoratã. Acest model, aplicat comunicãrii mediatizate, a fost completat în anii ’50 de cãtre alþi cercetãtori, pentru a se ajunge la ideea cã procesul de feed-back era adesea decisiv, iar comunicarea necesita într-adevãr un emiþãtor, un canal, un mesaj, un receptor, precum ºi o relaþie între emiþãtor ºi receptor care produce un anumit tip de efect într-un context dat. Comunicarea poate fi deci o acþiune asupra celuilalt, o interacþiune cu celãlalt sau o reacþie faþã de celãlalt, pentru a relua definiþia lui Denis McQuail ºi a lui Sven Windahl din lucrarea lor despre modelele de comunicare. Vom adãuga, de asemenea, ideea de codare ºi de decodare, în anumite modelizãri. Codarea desemneazã faptul de a traduce mesajul într-un limbaj adaptat canalului de transmisie ºi receptorului, adicã transformarea unei idei sau a unei opinii într-un mesaj constituit din semnale organizate dupã convenþiile unuia sau mai multor coduri. Decodarea se referã la noua traducere a mesajului pe care o face receptorul, extrãgând semnificaþiile necesare, adicã la înþelegerea ºi interpretarea semnelor codate care compun mesajul. Modelul circular al comunicãrii Modelul concentric al lui Ray Hiebert, Donald Ungurait ºi Thomas Bohn (modelul HUB-1974) În anii ’70, s-a rãspândit treptat ideea cã procesul de comunicare nu se reduce la o schemã liniarã simplã, legãturile dintre emiþãtor ºi receptor fiind mult mai complexe ºi variate decât se crezuse pânã atunci. S-au propus deci modele de comunicare concentrice, în spiralã, în elice, care insistã toate pe capacitatea receptorului de a selecta, interpreta ºi reinterpreta mesajele ºi pe un du-te-vino neîncetat care se stabileºte între emiþãtor ºi receptor. Comunicarea mediatizatã implicã în realitate o negociere sau o tranzacþie continuã între emiþãtor ºi receptor, astfel încât ea trebuie sã fie reprezentatã prin forma dinamicã a unui model circular, ºi nu liniar. Modelul HUB ilustreazã dezvoltarea comunicãrii de masã ºi o descrie ca pe un ansamblu de elemente concentrice implicate într-o miºcare de acþiuni ºi de reacþii. În acelaºi fel cum o piatrã aruncatã în apã provoacã o serie de unde concentrice, tot astfel un mesaj emis de un comunicator se extinde treptat pânã la marginile audienþei pentru a reveni progresiv, în unele cazuri, spre centru. Mass-media, în aceastã reprezentare, se situeazã în mijlocul procesului, pentru cã ele constituie canalul cel mai important de transmitere a unui mesaj cãtre o audienþã. Se insistã deci pe relaþiile întreþinute între fiecare dintre elementele sistemului ºi pe retroacþiunea neîntreruptã. COMUNICARE {I MASS-MEDIA 24 Controlori (gatekeepers) Coduri CON}INUTURI Distorsiune [i zgomot CON}INUTURI Comunicatori CON}INUTURI Amplificare Retroac]iune (feedback) Efecte Audien]e .iltre Regulatori Mass-media Într-o primã fazã, comunicatorii (redacþia unui ziar, o echipã de jurnaliºti din domeniul audiovizualului sau membrii unei agenþii de publicitate) sunt la începutul comunicãrii. Mesajele lor, care trec mai întâi prin diferite stadii de codare (numite aici coduri), sunt constituite din informaþii scrise sau audiovizuale. Înainte ca acestea sã ajungã la canalul propriu-zis pentru a fi apoi difuzate, ele sunt filtrate de cãtre controlori ( gatekeeper-i), adicã de cãtre profesioniºti care decid sã selecþioneze un mesaj mai curând decât un altul (poate fi vorba despre un redactor-ºef, un producãtor de cinema, un ºef de agenþie etc.); mesajele sunt apoi emise de mass-media (ziar, radio, televiziune etc.). Într-o a doua fazã, intervin întâi cei care regleazã procesul, adicã grupuri de presiune sau instituþii (cum sunt serviciile unui minister, asociaþiile consumatorilor etc.) care exercitã o influenþã (dificil de evaluat) asupra mass-media ºi care afecteazã astfel conþinutul ºi randamentul mesajelor. Apoi, se pun în miºcare alte filtre informaþionale de ordin fizic (oboseala receptorului, de exemplu) sau psihologice (centrele de interes proprii receptorului). Mesajele ating în sfârºit receptorul (publicul) ºi provoacã un anumit numãr de efecte (incitarea la un vot de un anume fel sau cumpãrarea unui produs mai curând decât a altuia etc.). Modelul HUB nu uitã sã integreze în aceastã schemã zgomotul (perturbãri naturale precum cele de sunet sau de imagine, dar ºi semantice, cum ar fi utilizarea cuvintelor prea complicate), retroacþiunea (rãspunsul imediat sau întârziat al receptorului fa]\ de comunicatori sau controlori – de exemplu apelul telefonic la redacþie, curierul cititorilor sau opinia exprimatã cu ajutorul unui sondaj) ºi amplificarea (a acorda mai multã importanþã unei anumite informaþii sau personalitãþi decât altora). În raport cu vechiul model liniar al comunicãrii, modelul circular reprezentat aici sub forma unor elemente concentrice apare mult mai bogat ºi mai complex. El nu este totuºi lipsit de defecte din moment ce contextul în care se insereazã procesul de comunicare nu este deloc luat în consideraþie: istoria, cultura, regimul politic, stadiul de dezvoltare economicã, chiar tradiþia jurnalisticã a þãrii respective par a fi ignorate. Modelul interactiv al comunicãrii (anii ’90) Modelul interactiv nu aparþine cuiva anume: el se impune ca atare în anii ’90 pentru cã aproape toþi cercetãtorii, în ciuda unor anumite divergenþe, recunosc un lucru: comunicarea mediatizatã corespunde unei dinamici, unui flux, ºi nu unei stãri. Studiile recente despre receptarea serialelor televizate sau a aºa-numitelor reality-shows (vom reveni la acest subiect în capitolul despre „Efectele mass-media”) demonstreazã toate cã existã o interacþiune constantã între text (un articol de ziar, o emisiune de televiziune sau de radio), care este codat într-un anume fel, ºi cititor (al unui ziar, ascultãtor de radio, 25 NOÞIUNI ªI MODELE telespectator), care îl decodeazã dupã o serie de modalitãþi variind în funcþie de culturã, de valori ºi de situaþia fiecãruia. Modelul care prevaleazã este deci cel care trece de la linie la cerc, care insistã pe circularitatea procesului. Interacþiunea dovedeºte cã procesul de comunicare este mereu unul de construire, de inventare sau de auto-organizare, cum spun anumiþi specialiºti, care se insereazã într-un context cultural dat. Canal Receptorul Sursa Sursa de retroac]iune Receptorul Canal Retroac]iune Schema de mai sus nu necesitã prea multe comentarii: ea rezumã perfect tot ceea ce s-a spus despre modelul circular al comunicãrii. Rolurile emiþãtorului ºi receptorului se pot schimba între ele: emiþãtorul (sursa) difuzeazã mesajul cãtre un receptor care, prin retroacþiune, devine la rândul sãu un emiþãtor (o nouã sursã) ce retrimite un mesaj prelucrat la primul emiþãtor, asimilat astfel cu un nou receptor. ªi ciclul se reia dupã acelaºi proces. Teritorii ºi câmpuri de aplicare Dupã ce am dat câteva indicaþii în scopul de a defini anumite noþiuni sau de a înþelege anumite modele de bazã, sã încercãm acum sã delimitãm teritoriile comunicãrii, adicã marile sectoare (mass-media, telecomunicaþii ºi informaticã) în care se elaboreazã astãzi comunicarea mediatizatã, ºi sã discernem câmpurile de aplicare, adicã domeniile, proprii muncii ºi divertismentului, unde se face apel la comunicare. Cele trei teritorii ale comunicãrii Istoria demonstreaz\ cã dezvoltarea mijloacelor de comunicare de masã este strâns legatã de cea a tehnicilor: tipografia în secolul al XV-lea, inventarea telegrafului ºi revoluþia transporturilor în secolul al XIX-lea, apoi, în secolul XX, cea a radioului, a televiziunii ºi a calculatorului au lãrgit de fiecare datã numãrul utilizatorilor ºi al consumatorilor de mass-media. Deseori se considerã cã noþiunea modernã de comunicare a apãrut în anii ’40 o datã cu dezvoltarea ciberneticii, termen creat de Norbert Wiener pentru a desemna „ºtiinþa comunicãrii ºi a controlului în organismele vii ºi în maºini”. Punerea la punct a calculatoarelor ºi a „maºinilor gânditoare” urma sã deschidã calea unor reflecþii ambiþioase în legãturã cu ceea ce se va numi mai apoi „societatea de comunicare”. Trei mari teritorii vor reprezenta, începând cu anii ’50, tehnicile de comunicare în societate: cel al mass-media, al telecomunicaþiilor ºi al informaticii. – Mass-media acoperã, dupã cum am vãzut, un câmp important care poate merge de la editare la televiziune, trecând prin telematicã; dar, pentru a servi scopului nostru, acest câmp va fi aici redus la ziare ºi reviste, radio ºi TV. În acest mediu lucreazã ziariºti, 26 COMUNICARE {I MASS-MEDIA producãtori, realizatori, cumpãrãtorii de spaþiu publicitar care concep informaþia ca pe un eveniment sau un fapt, chiar ca o creaþie, adus la cunoºtinþa publicului sub formã de descriere, de povestire sau de mãrturie: „faptul uman” este sursa lor privilegiatã. Ei sunt adevãraþi mediatori care lucreazã asupra semnificaþiei mesajelor dupã metode ce fac apel la o anumitã raþionalitate, dar ºi la o anumitã intuiþie. Cultura lor este mai apropiatã de cea a artiºtilor, a creatorilor, decât cea a inginerilor. Din punct de vedere istoric, acest sector al mass-media este incontestabil cel mai vechi ºi cel mai stabil. – Telecomunicaþiile, care s-au dezvoltat mult mai recent, formeazã un teritoriu care are ºi el ca obiect transmiterea de mesaje, dar sub formã de date, cel mai adesea codate electric. Cei care lucreazã în telecomunicaþii sunt, înainte de toate, ingineri ºi tehnicieni cu pregãtire în domeniul disciplinelor matematice sau fizice, specialiºti în electricitate ºi electronicã. Pentru ei, informaþia are o cu totul altã semnificaþie decât pentru jurnaliºti: este vorba, în acest caz, despre o abordare mai cur^nd cantitativã decât calitativã a fenomenului, care pune accent pe semnalele electrice ºi modul lor de transport. Se estimeazã cã, la ora actualã, acest sector al comunicãrii este pe cale sã devinã domeniul de vârf al tuturor inovaþiilor tehnologice ºi cã este implicat în toate politicile guvernamentale în materie de comunicare datoritã asocierii dintre telefon, cablu, satelit ºi informaticã. – În sfârºit, alãturi de progresele fulgerãtoare ale electronicii, informatica a determinat o creºtere importantã a numãrului de calculatoare, dar ºi dezvoltarea telematicii (bãnci de date, videotex, cum ar fi minitelul în .ranþa). Noþiunea de informaþie este înþeleasã ºi în sens matematic: informaticienii sunt ingineri a cãror culturã se înrudeºte cu cea a evidenþei raþionale ºi a deducþiei logice ºi care se servesc de o unitate de mãsurã probabilisticã a informaþiei („bit”, adicã acea cantitate de informaþie ce corespunde rezultatului unei alegeri între douã posibilitãþi cu acelaºi grad de probabilitate), digitizatã1 ºi stocatã în memorie. – Datoritã îmbinãrii dintre electronicã ºi informaticã, asistãm azi la constituirea unui vast câmp al comunicãrii ale cãrui mize politice, economice ºi strategice sunt considerabile ºi care este de cele mai multe ori reprezentat sub forma unui triunghi 2 având în vârf telecomunicaþiile, iar la bazã mass-media ºi informatica. Aceastã sinergie, cum o numesc experþii, între cele trei sectoare demonstreazã cã logica reþelelor ºi a interconexiunilor joacã în prezent un rol decisiv. Noþiunea de informaticã, utilizatã de cãtre diverºi profesioniºti aparþinând acestui triunghi al comunicãrii, îmbracã, dupã cum s-a vãzut, accepþii diferite în funcþie de sectoarele despre care vorbim. Desigur, noi suportãm efectele acestei evoluþii tehnologice în viaþa cotidianã, at^t în activitãþile noastre, c^t ºi în timpul liber. De exemplu, când cãutãm o adresã în anuarul electronic cu ajutorul minitelului, când cumpãrãm un bilet de tren de la un distribuitor automat sau când vorbim cu cineva la un telefon mobil etc. Vrem sau nu, raportul nostru cu timpul ºi spaþiul este de azi înainte modificat de dezvoltarea comunicãrii în societãþile noastre. Aceste progrese tehnologice ne induc schimbãri în comportament. Pentru a ne putea servi în mod eficient de minitel sau de un calculator, trebuie sã includem în acþiunile noastre principiile raþionalitãþii ºi ale logicii secvenþiale. Or, asimilarea acestor proceduri de operare nu este întotdeauna uºoarã: de aici rezultã inegalitãþi în accesarea ºi utilizarea noilor instrumente de comunicare, adeseori rezervate unui public care stãpâneºte aceastã 1. O datã numericã înseamnã reprezentarea unui fenomen fizic cu ajutorul unor semnale electrice cu variaþie discontinuã, codate 0 sau 1. 2. Acest triunghi a fost propus în special de Philippe Breton ºi Serge Proulx. 27 NOÞIUNI ªI MODELE Telecomunicaþia Telefonul Sateliþi Telex Centrale telefonice Telematicã .axul Anuarul electronic Reþeaua numericã cu integrare de servicii Reþele cablate Agenþii de presã Reþele informatice Bãnci de date TV Editarea de text Publicitatea Videocasetofonul Cãrþile Ziarele Radioul Imaginea de sintezã Mass-media Tehnoredactarea computerizatã Inteligenþa artificialã Calculatorul Informatica logicã specialã sau care dispune de resurse financiare suficiente pentru a-ºi cumpãra aceste instrumente de comunicare. Influenþa noilor tehnologii se face simþitã ºi la un alt nivel: cel al valorilor vehiculate de o societate datã. Cultura francezã a pus mult timp accentul pe o educaþie umanist㠖 adicã învãþarea limbilor moarte (latina, greaca) ºi cunoaºterea literaturii clasice – ºi pe umanism, adicã o reflecþie profundã cu privire la complexitatea naturii umane. Or, o datã cu dezvoltarea noilor instrumente de comunicare, apare o adevãrat㠄ideologie tehnicist㔠care ignorã din ce în ce mai mult omul ºi face apologia ºtiinþei, a tehnologiei ca unicã sursã de progres social ºi ca mijloc de rezolvare a crizelor economice. Obiectele de comunicare dau astfel naºtere unui imaginar social care pãtrunde puþin câte puþin în reprezentãrile colective. Oscilãm aºadar din ce în ce mai mult între cultura umanistã tradiþionalã ºi ideologia tehnicistã recentã resimþind o oarecare dificultate în a gãsi echilibrul dintre o realã autonomie a gândirii, pe de o parte, ºi ponderea constrângerilor tehnice, pe de altã parte. Implicaþiile sociale ale comunicãrii sunt, în consecinþã, departe de a fi neglijate. Câmpurile de aplicare ale comunicãrii Dezvoltarea comunicãrii n-a influenþat doar modul de viaþã al indivizilor, munca ºi timpul liber. Ea a atins ºi alte domenii, ca de exemplu marile instituþii, întreprinderile, administraþiile, adic\ viaþa politicã, economicã, culturalã, chiar sportivã sau religioasã. Pe scurt, 28 COMUNICARE {I MASS-MEDIA comunicarea duce la înglobarea tuturor activitãþilor strategice ale unei þãri, a tuturor reþelelor ºi instrumentelor care fac sã circule cunoºtinþele sau informaþiile ºi funcþioneazã ca un fel de grilã de lecturã a practicilor sociale. Ea a devenit un subiect de preocupare la modã ºi un imperativ pentru toþi factorii de decizie care urmãresc favorizarea dialogului, a transparenþei, a participãrii ºi rezolvarea problemelor care apar într-o societate ce se vrea performantã. Acest mit al comunicãrii, ca remediu la toate problemele, are o viaþã îndelungatã, de vreme ce numeroºi factori de rãspundere fac apel la profesioniºtii comunicãrii pentru a-ºi îmbunãtãþi propria imagine sau pe cea a întreprinderii lor. De acum înainte trebuie sã avem date înainte de a acþiona, sã cãutãm contacte înainte de a lua decizii, adicã sã adoptãm o strategie de seducþie ºi de punere în valoare. În consecinþã, folositã ca instrument de ameliorare a relaþiilor interumane, comunicarea influenþeazã viaþa economicã a unei þãri. Crearea unei reþele multimedia dezvoltate (hardware, software, bãnci de date etc.) duce la instaurarea a ceea ce numim „magistralele informaþiei”, adicã reþele care, cu ajutorul digitizãrii datelor ºi utilizãrii fibrei optice, transportã în teritoriu tot felul de informaþii (voce, text, film, graficã, jocuri video). O datã realizatã, asocierea unor aparate atât de diferite ca telefonul, calculatorul, televizorul, faxul sau consola de jocuri ar trebui sã îi ofere utilizatorului un ansamblu de servicii interactive, imediat accesibile ºi sã deschidã calea unei pieþe viabile. A priori câmpurile de aplicare ale comunicãrii sunt deci nenumãrate, dar depind, în ultimã instanþã, de investiþiile financiare care sunt sau urmeaz\ a fi fãcute. Dezvoltarea fulgerãtoare a comunicãrii, în anii ’80 ºi ’90, genereazã multiple domenii de utilizare pe care le putem grupa sistematic în câteva mari categorii: Comunicarea politicã Oamenii politici au înþeles repede cã, graþie sfaturilor specialiºtilor în marketing politic, în publicitate sau în sondaje, puteau sã-ºi îmbunãtãþeascã imaginea în ochii opiniei publice. Ei dezvoltã astfel o strategie de comunicare bazatã mai mult pe formã decât pe fond ºi încearcã prin toate mijloacele sã atragã atenþia mass-media. Ca urmare, viaþa politicã însãºi se transformã în societãþile noastre democratice. Comunicarea de întreprindere Într-o lume în care concurenþa este necruþãtoare, întreprinderile simt nevoia sã îºi mãreascã segmentul de piaþã, sã creeze noi produse ºi sã-ºi îmbunãtãþeascã imaginea de marcã în ochii angajaþilor ºi ai clienþilor. Ele au creat aºadar servicii de comunicare internã ºi externã, al cãror obiectiv este de a conferi mai multã coerenþã ºi vizibilitate strategiei lor de dezvoltare. Comunicarea publicã Administraþiile, marile organisme ale statului ºi întreprinderile publice alocã sume din ce în ce mai importante ameliorãrii structurilor lor de relaþii cu publicul ºi modernizãrii politicii lor de comunicare. Ele se lanseazã în acþiuni de publicitate ºi de relaþii publice dupã modelul Ministerului Economiei, Ministerului Apãrãrii, Regiei Autonome de Transport în Comun, Societãþii Naþionale a Cãilor .erate, companiei .rancetelecom etc. În unele cazuri, ele cautã sã acþioneze nu numai asupra reprezentãrilor, dar ºi asupra comportamentelor noastre: este cazul campaniilor de interes public în jurul unor teme precum sãnãtatea, siguranþa, mediul ambiant (lupta anti-SIDA, împotriva alcoolismului, pentru siguranþã la volan etc.). Se vorbeºte atunci despre comunicare socialã sau comportamentalã. Putem reþine, de asemenea, ca o subcategorie a comunicãrii publice, comunicarea localã. Aceasta priveºte înainte de toate colectivitãþile teritoriale (oraºe, departamente, regiuni), NOÞIUNI ªI MODELE 29 altfel spus municipalitãþile, consiliile generale ºi consiliile regionale, care au nevoie sã-ºi promoveze în ochii alegãtorilor iniþiativele, realizãrile ºi proiectele, cãutând uneori sã creeze un sentiment de identitate sau de apartenenþã mai puternic (mai ales în cazul regiunilor). Pentru a se impune, ele trebuie sã fie cunoscute ºi recunoscute de marele public. Alte forme de comunicare au apãrut în ultimele decenii. În afarã de comunicarea publicitarã, astãzi solid implantatã în societãþile noastre de consum, se mai disting, dupã caz, comunicarea educativã (dupã exemplul oferit de „Open University” în Marea Britanie), care încearcã sã favorizeze accesul la ºtiinþã ºi la cunoºtinþe cu ajutorul mass-media, sau comunicarea organizaþiilor „societãþii civile” care acoperã un ansamblu destul de eterogen de sectoare, de la organizaþiile culturale sau confesionale p^nã la sindicate sau biserici, trecând prin asociaþiile de caritate ºi cele umanitare. Acestea din urmã, de exemplu, au pus la punct în ultimii ani strategii de comunicare foarte sofisticate pentru a atrage atenþia opiniei publice asupra unor situaþii dramatice, de foamete, exterminare ºi rãzboi, din orice punct al planetei. Comunicarea mediatizatã, în bogãþia ºi diversitatea ei, atinge în prezent toate sau aproape toate domeniile vieþii sociale ºi îºi extinde influenþa la nivel local, naþional ºi internaþional. Dezvoltarea ei este favorizatã de progresele tehnologice realizate de câþiva ani în materie de telecomunicaþii ºi informaticã: se discutã din ce în ce mai mult, în termeni de globalizare ºi de internaþionalizare, de sinergii ºi de reþele. Imensitatea capitalurilor puse în joc riscã, potrivit unora, sã mãreascã decalajul dintre þãrile bogate ºi cele sãrace ºi deci sã amplifice fenomenele de excludere, în timp ce, potrivit altora, posibilitãþile fantastice oferite de noile tehnologii de comunicare (NTC) vor genera, dimpotriv\, o adevãratã revoluþie a comportamentelor ºi a utilizãrilor, propice transparenþei ºi interactivitãþii. Miza este deci de mare importanþã pentru anii viitori: vom asista oare la apariþia unui nou paradis artificial sau la înflorirea celei mai bune lumi posibile? Bibliografie Cãrþi BOUGNOUX DANIEL, Sciences de l’information et de la communication (Textes essentiels), Paris, Larousse, 1993. BOUGNOUX DANIEL, Introduction aux sciences de la communication, Paris, La Découverte, 1998 (trad. rom. Introducere în [tiin]ele comunic\rii, Ia[i, Editura Polirom, 2000). BOURE PIERRE [i ISABELLE PAILLIART (coord.), Les théories de la communication, Paris, Cinémaction nr. 63, martie 1992. BRETON PHILIPPE [i SERGE PROULX, L’explosion de la communication, Paris, La Découverte, 1996. DE.LEUR MELVIN, BALL-ROKEACH SANDRA, Theories of Mass Communication, New York, Longman, ediþia a V-a, 1989 (trad. rom. Teorii ale comunic\rii de mas\, Ia[i, Editura Polirom, 1998). .LICHY PATRICE, Une Histoire de la communication moderne, Paris, La Découverte, 1991 (trad. rom. O istorie a comunic\rii moderne, Ia[i, Editura Polirom, 1999). MATTELART ARMAND, La Communication-monde, Paris, La Découverte, 1992. MCQUAIL DENIS, Mass Communication Theory: An Introduction, Londra, Sage, ediþia a III-a, 1994. MCQUAIL DENIS, WINDAHL SVEN, Communication Models for the Study of Mass Communication, White Plains (N.Y.), Longman, 1993. MIÈGE BERNARD, La Société saisie par la communication?, Presses Universitaires de Grenoble, vol. 1: 1989; vol. 2: 1997 (trad. rom. Societatea cucerit\ de comunicare, Ia[i, Editura Polirom, 2000). NEVEU ERIK, Une Société de communication?, Paris, Montchrestien, 1994. 30 COMUNICARE {I MASS-MEDIA SCHILLER DAN, Theorizing Communication: A History, New York, Oxford UP, 1996. SEVERIN WERNER-J, TANKARD JAMES-W., Communication Theories: Origins, Methods and Uses in Mass Media, White Plains (N.Y.), Longman, 1992. WILLETT GILLES (coord.), La Communication modélisée: une introduction aux concepts, aux modèles et aux théories, Ottawa, ERPI, 1992. Reviste Les Cahiers français, nr. 258, «La Communication», octombrie-decembrie 1992, în nr. 266, «Les médias», mai-iunie 1994, Paris, Documentation française. 31 Capitolul 2 .UNCÞIILE MASS-MEDIA Regimuri, actori ºi roluri Claude-Jean Bertrand Se afirmã adesea cã mass-media au trei funcþii: sã informeze, sã educe ºi sã distreze. Este puþin prea sumar. Mai ales la sfârºitul secolului XX. Mass-media, din ce în ce mai numeroase, ocupã în lumea noastrã un loc tot mai important: din moment ce nu putem vorbi despre mass-media în afara unei societãþi de masã, nici societatea de masã nu poate exista fãrã mass-media. Mass-media îºi asumã roluri numeroase ºi extrem de diverse, care variazã, în primul rând, în funcþie de mediul politic. Regimuri de pres\ Existã patru regimuri de presã, douã despotice ºi douã democratice. .iecare se bazeazã pe o concepþie proprie asupra universului ºi a omului. În cazul unei concepþii pesimiste, care considerã fiinþa umanã pervertitã (înger decãzut, animal brutal), omului nu i se acordã nici un liber-arbitru: el trebuie supravegheat, îngrãdit, îndoctrinat. Dacã suntem optimiºti, dacã socotim omul o fiinþã raþionalã (unii ar spune: o fãptur㠄dupã chipul ºi asemãnarea Domnului”), atunci este normal ca fiecare cetãþean sã aibã acces la toate informaþiile disponibile, sã fie liber sã îºi exprime ideile ºi sã conducã societatea în care trãieºte. Regimul autoritar Acest tip de regim, într-o formã mai mult sau mai puþin severã, a predominat în lume pânã la mijlocul secolului al XIX-lea, în secolul XX statul fascist relu^nd obiceiurile monarhiilor absolutiste de altãdatã. O datã cu apariþia tiparului, autoritãþile regale ºi religioase s-au strãduit sã-i limiteze utilizarea prin mijloace devenite clasice: autorizãri, monopol, depuneri de garanþii, cenzurã, corupþie, proces, amendã, sechestru, interdicþie, închisoare, violenþã, exil, execuþie. Într-un astfel de regim, mass-media sunt de obicei proprietate privatã ºi autorizatã sã obþinã profit, dar conþinutul lor este sever controlat de cãtre autoritãþi. Numãrul organelor de presã este limitat, iar presa de opoziþie este interzis㠖 precum în Spania, sub regimul lui .ranco între 1938 [i 1975. .uncþiile mass-media sunt în acest caz net distincte de cele existente într-un regim democratic. Cum informarea ºi divertismentul pot fi subversive – deci periculoase –, ele sunt cenzurate. Orice dezbatere politicã este exclusã. Viziunea asupra lumii ºi ideologia naþionalã 32 COMUNICARE {I MASS-MEDIA pe care le vehiculeazã mass-media trebuie sã fie conforme cu concepþia ºi interesele puterii. În presã, faptele diverse sunt interzise (cãci ele reprezintã disfuncþionalitãþi), de unde ºi absenþa cotidienelor populare în Italia pe timpul lui Mussolini între 1925 [i 1943. Lumea a treia reprezintã un caz aparte, mai cu seamã în fostele colonii europene din Sud. Odinioarã se pretindea, pe drept cuvânt, cã aici funcþiile mass-media trebuie sã fie specifice, susþin^nd dezvoltarea þãrii: ele aveau rolul de a educa populaþia sãracã ºi ruralã, de a consolida o naþiune alcãtuitã din grupuri eterogene ºi de a ap\ra cultura localã. Se întâmplã ca mass-media sã joace respectivele roluri. Totuºi, foarte adesea, aceste þãri erau – sau încã sunt – dictaturi militare unde mass-media rãmân puþin dezvoltate ºi sunt utilizate în douã scopuri: fie sã contribuie la susþinerea în funcþie a unui potentat prin manipularea maselor, graþie, mai ales, radioului; fie sã serveascã nevoilor unei mici elite urbane, singura care poate profita de presa scrisã ºi de televiziune. Regimul comunist Într-un astfel de regim, mass-media sunt etatizate, ca ºi armata de altfel sau (cel mai adesea) sistemul educativ. Într-un stat totalitar, care absoarbe toate instituþiile ºi industriile, mass-media nu sunt decât niºte rotiþe într-un mecanism gigantic. Aici, conceptul de libertate a presei nu are nici o relevanþã. Regimul comunist a fost instaurat pentru prima oarã în Rusia, la începutul anilor ’20. Dupã al doilea rãzboi mondial, a fost impus cu forþa ºi în Europa de Est. Apoi, dupã 1949, s-a impus ºi în China, iar în anii ’60 în numeroase þãri din lumea a treia. În zorii secolului XXI, el pare însã pe cale de dispariþie, deoarece s-a dovedit a fi contrar dezvoltãrii economice, bunãstãrii sociale, expansiunii cunoaºterii, pãcii în lume ºi, bineînþeles, democraþiei politice. Într-un regim totalitar, statul utilizeazã mass-media în trei moduri. Mai întâi, acestea servesc la difuzarea instrucþiunilor date de putere – de unde centralizarea sistemului mediatic. În al doilea rând, ele trebuie sã mobilizeze masele, sã le determine sã execute ordinele. Al treilea lucru ºi cel mai important este cã presa trebuie sã îndoctrineze masele, sã inculce ideologia oficialã, sã construiasc㠄omul nou”. Pe de altã parte, mass-media celebreazã cultul ºefului suprem printr-o necontenitã psalmodiere a virtuþilor sale. Presa este pusã în slujba unei propagande constante – în interiorul ºi în afara þãrii. Adversarii unui astfel de regim denunþã cu brutalitate mass-media. .uncþia primordialã a acestora este de a ascunde ºi de a minþi pentru a face sã disparã tot ceea ce nu serveºte intereselor nomenclaturii, elita aflatã la putere, indiferentã la destinul maselor. Puterea sovieticã, de exemplu, cerea ca mass-media sã educe populaþia, sã-i asigure o pregãtire civicã (cursuri de igienã, de pildã), profesionalã (emisiuni agronomice) ºi culturalã (balet, operã). În mãsura în care este corect asumatã, aceastã funcþie face cinste mass-media etatizate. În cadrul unui regim liberal, presa comercialã se ocupã insuficient de ea. Între regimul comunist ºi cel liberal nu existã o ruptur\. La jumãtatea drumului dintre cele douã regimuri, a existat, pânã în anii 1980, o variantã mai blândã a regimului etatizat, pe care o putem denumi „paternalistã”. Începând cu anii ’20, ea s-a dezvoltat în majoritatea democraþiilor parlamentare: mass-media electronice, considerate prea influente, erau menþinute sub monopol de stat. Publicul primea prin radio ºi televiziune doar ceea ce statul considera cã este bun pentru el. Aceasta nu excludea calitatea ºi nici chiar independenþa, dupã cum foarte bine a arãtat-o BBC1 în Marea Britanie pânã în 1954. 1. BBC a pierdut atunci monopolul asupra televiziunii (ºi în 1973 asupra radioului), fãrã a renunþa la calitate sau la independenþã. .UNCÞIILE MASS-MEDIA. REGIMURI, ACTORI ªI ROLURI 33 Regimul liberal Dupã ce a fost adoptat în toate þãrile democratice, regimul liberal a devenit norma internaþionalã graþie articolului 19 din Declaraþia Universal\ a Drepturilor Omului a ONU, adoptatã în 1948 (în absenþa URSS): „Orice om are dreptul la libertatea opiniilor [i a exprim\rii; acest drept include libertatea de a avea opinii f\r\ imixtiune din afar\, precum [i libertatea de a c\uta, de a primi [i de a r\sp^ndi informa]ii [i idei prin orice mijloace [i independent de frontierele de stat.” Conform doctrinei liberale apãrute în secolul al XVIII-lea, Secol al Luminilor, este suficient ca toate faptele sã fie raportate cu obiectivitate ºi ca toate opiniile sã aparã pe „piaþa ideilor”: atunci omul este capabil sã discearnã adevãrul ºi înclinã sã-l utilizeze în comportamentul sãu. Statul nu trebuie decât sã lase sã se întâmple acest lucru ºi totul va merge de la sine. Trebuie ca liberul schimb de informaþii sã însoþeascã liberul schimb de produse: în felul acesta, va fi asiguratã o servire ireproºabilã a utilizatorilor. Aceastã utopie nu a rezistat fenomenului de comercializare crescândã a presei începând cu secolul XX. Majoritatea mass-media care apãreau atunci avea un scop comercial: lucrurile profitabile erau considerate bune. În plus, tendinþa normalã a acelor întreprinderi de presã, ca ºi a celorlalte întreprinderi, era una de concentrare. În consecinþã, puterea de a informa (sau de a nu informa), puterea de a defini marile teme de dezbatere naþionalã, de a „stabili ordinea de zi” a þãrii cãdea în mâinile unui numãr tot mai restr^ns de proprietari de presã, persoane care nu erau nici alese, nici foarte experte sau preocupate sã serveascã publicul. Regimul de „responsabilitate social㔠Aceastã nouã doctrinã s-a nãscut dintr-o percepþie mai realistã asupra naturii umane ºi a mecanismelor economice. Aºa cum a fost ea conceputã de universitari ºi de o serie de profesioniºti ai mass-media, aceastã doctrinã nu o respinge pe precedenta, ci o extinde, strãduindu-se sã asocieze libertatea ºi calitatea mijloacelor de informare. .ormula a fost lansatã de „Comisia pentru libertatea presei”, creatã în SUA în decembrie 1942 la iniþiativa fondatorului revistelor Time ºi Life. În timpul preºedinþiei lui R.-M. Hutchins, rector al Universitãþii din Chicago, ea reunea personalitãþi din afara mass-media (printre care francezul Jacques Maritain). Mass-media au primit analizele ºi concluziile raportului sãu, publicat în 1947, cu o indiferenþã glacialã sau cu furie. De atunci însã, aceste idei nu au încetat sã fie citate ºi comentate. Conform acestei doctrine, este preferabil ca mass-media sã nu fie nici în proprietatea statului, nici sub controlul sãu, cãci adesea interesul „statului” nu diferã de interesul celor care guverneazã. În schimb, mass-media nu sunt considerate drept întreprinderi private obiºnuite al cãror succes se poate mãsura numai prin beneficii. Este absolut normal ca ele sã caute profitul, dar ar trebui sã îºi asume ºi responsabilitatea faþã de diversele grupuri care compun societatea; altfel spus, trebuie ca presa de toate tipurile sã rãspundã diverselor nevoi ºi dorinþe ale acestor grupuri. În cazul în care cetãþenii sunt nemulþumiþi de serviciile care le sunt puse la dispoziþie, mass-media trebuie sã reacþioneze. Ar fi de preferat ca ele sã se sancþioneze singure, conform unui cod deontologic stabilit chiar de ele. Dacã însã nu se va întâmpla acest lucru, este necesar ºi legitim ca Parlamentul sã intervinã, prin intermediul legilor. 34 COMUNICARE {I MASS-MEDIA Cele patru regimuri de presã despre care am discutat nu existã în stare purã. În þãrile cu regim autoritar, cetãþenii au avut întotdeauna acces la mass-media clandestine, venite din exteriorul þãrii2 sau realizate în interior – ºi uneori la o presã de opoziþie moderatã, protejatã prin legãturile ei cu o elitã tradiþionalã (cazul Americii de Sud între 1940 ºi 1970). Nu ne-am fi aºteptat la aºa ceva într-un regim totalitarist; totuºi, în URSS, lumea citea samizdat-uri, adicã romane, poeme, pamflete, benzi desenate care circulau pe sub mânã. Se asculta postul de radio Liberty (post american cu studiourile la München), BBC sau Vocea Americii ºi sute de alte mici posturi muzicale pirat. Pe de altã parte, în democraþiile liberale, s-a considerat întotdeauna necesarã, în interesul general, o limitare a activitãþii mass-media. Astfel, chiar ºi în SUA, unde Primul Amendament (1791) al Constituþiei interzice Congresului sã adopte „orice lege care restrânge libertatea cuvântului ºi a presei”, mass-media sunt supuse unor legi anti-trust, legilor siguranþei naþionale ºi unei legislaþii privind defãimarea, obscenitatea, rasismul sau sexismul, iar oricine vrea sã difuzeze emisiuni radio sau TV trebuie sã obþinã mai înt^i o autorizaþie federalã. .uncþiile mass-media în regimul liberal Într-un regim liberal – nu însã ºi într-un regim fascist sau comunist – mass-media reprezintã în acelaºi timp o industrie, un serviciu public ºi o instituþie politicã: trei ipostaze întrucâtva incompatibile. .uncþiile care decurg de aici sunt diverse ºi uneori contradictorii. „Ele variazã dupã cum se adoptã punctul de vedere al mass-media, al întregii societãþi sau doar al utilizatorului individual; dupã cum se au în vedere mijloacele de comunicare în sine sau conþinuturile vehiculate; dupã cum se examineazã numai funcþiile lor declarate sau ºi cele ascunse, cele pozitive sau ºi cele negative.” .iecãrei funcþii îi corespunde o disfuncþie datoratã naturii canalului mediatic, voinþei responsabilului acestuia sau comportamentului utilizatorilor. Cei ºase participanþi la comunicarea socialã Pentru a-ºi îndeplini funcþiile, mass-media pun în miºcare în sânul unor sisteme complexe oameni care acþioneazã în comun sau unii împotriva altora. Cine sunt aceºti actori? Proprietarii sau administratori de mass-media Administratori? Mass-media sunt, din ce în ce mai mult, societãþi cotate la Bursã, ai cãror acþionari se numãrã cu miile. Cei care conduc instituþiile de presã sunt adesea salariaþi care posedã o parte minimã sau neînsemnatã a companiei, ceea ce nu-i împiedicã sã deþinã o mare putere. Altãdatã, proprietarii de presã urmãreau cu precãdere prestigiul, puterea de a influenþa opinia publicã ºi, în consecinþã, marile decizii politice. Astãzi, ei urmãresc mai ales profitul. Totuºi, majoritatea proprietarilor sunt conservatori din punct de vedere politic, deoarece ei tind sã pãstreze un regim care le asigurã profitul; în plus, se simt solidari cu oamenii de afaceri – cei care le furnizeazã publicitatea. Cumpãrãtorii de spaþiu publicitar Aceºtia au o mare putere, pentru cã mass-media le datoreazã între 40 ºi 100% din profit. Ei exercitã rareori o presiune directã, autocenzura mass-media fiind suficientã. Influenþa 2. De exemplu, din Olanda, pentru .ranþa secolului al XVII-lea. .UNCÞIILE MASS-MEDIA. REGIMURI, ACTORI ªI ROLURI 35 lor asupra conþinutului este difuzã, dar puternicã: mass-media nu trebuie sã displacã, ci sã placã pe cât posibil oamenilor interesanþi, adicã celor care sunt în numãr mai mare sau care cheltuiesc mult pe presã. Interesele cumpãrãtorilor de spaþiu publicitar sunt asemãnãtoare, dar nu identice cu cele ale patronilor de presã. Cei din urmã trebuie sã þinã cont atât de cumpãrãtorii de spaþiu publicitar, cât ºi de consumatori. Patronii de presã nu vor refuza o publicitate, dar nici nu vor evita sã se facã ecoul ecologiºtilor sau al apãrãtorilor drepturilor consumatorilor. Profesioniºtii: jurnaliºti ºi realizatori Importanþa lor este mare. Aceasta ar trebui sã creascã, deoarece ei au interesul ca meseria lor sã fie cât mai bine exercitatã ºi ºtiu cum sã facã acest lucru. Altãdatã, majoritatea nu erau decât simpli angajaþi care scriau sau citeau la microfon buletine de ºtiri. Astãzi, ei beneficiazã de o pregãtire generalã, specializatã ºi deontologicã în acelaºi timp, putând sã îºi asume mai bine toate funcþiile ºi sã obþinã o mai mare autonomie. Cel puþin în câteva þãri, aceºti salariaþi se apropie din ce în ce mai mult de profesiunile liberale, ai cãror practicanþi se simt responsabili faþã de confraþii ºi de clienþii lor. Tehnicienii Aceºtia sunt adeseori uitaþi. Se fac remarcaþi mai ales când îºi înceteazã lucrul: ei sunt cei care stau cel mai frecvent la originea grevelor din mass-media. Tipografii s-au constituit în primele sindicate muncitoreºti, cãci aveau o educaþie ºi mijloacele de a-ºi difuza ideile. Puterea lor este încã destul de mare: sindicatele presei naþionale engleze au blocat orice modernizare timp de 20 de ani, pânã în 1986. Uneori, tehnicienii se fac remarcaþi prin absenþa lor. În lumea a treia, ei lipsesc mai mult decât jurnaliºtii sau materia primã, lucru evident mai ales în þãrile Africii negre. Utilizatorii: cetãþeni ºi consumatori Odinioarã, ei se puteau manifesta doar prin decizia de a cumpãra sau nu un ziar. Puteau de asemenea sã dea drumul aparatului – dar, într-o þarã ca .ranþa, gestul nu avea mare efect, pentru cã rezultatele rarelor sondaje nu erau date publicitãþii. Oricum, redactorii-ºefi ºi responsabilii de programe credeau cã ºtiu mai bine decât publicul însuºi nevoile ºi dorinþele acestuia. Astãzi, datoritã comercializãrii ºi concurenþei în permanentã creºtere, numãrul sondajelor de piaþã a crescut; rezultatele lor sunt date publicitãþii ºi se þine cont de ele. Utilizatorii, mai activi dec^t în trecut, îºi fac cunoscute dorinþele ºi nemulþumirile. Din pãcate, majoritatea se cred neputincioºi. Politicienii Informaþia este sinonimã cu puterea: este imposibil sã acþionezi fãrã sã cunoºti. Or, existã profesioniºti ai puterii: oamenii politici. În mod firesc, ei au vrut dintotdeauna sã obþinã ºi sã pãstreze pentru ei un maximum de informaþii. S-au strãduit deci sã limiteze difuzarea informaþiei în public sau sã îi manipuleze conþinutul; au reuºit mult timp lucrul acesta ºi, într-o oarecare mãsurã, încã îl mai fac. Pentru a simplifica, putem regrupa toate funcþiile mass-media din regimul liberal în ºase categorii – dar graniþele dintre ele nu sunt întotdeauna evidente. 36 COMUNICARE {I MASS-MEDIA Supravegherea mediului înconjurãtor Animalele sãlbatice pândesc tot ceea ce se întâmplã în jurul lor pentru a gãsi hranã sau pentru a-ºi repera inamicii. Omul primitiv încredinþa aceastã sarcinã iscoadelor sau santinelelor. Dar, în actuala societate de masã, numai mass-media sunt capabile sã ne semnaleze evenimentele plãcute sau neplãcute – fie cã este vorba despre reduceri de preþuri la pantofi sau despre o furtunã, despre oferte de serviciu sau despre apariþia unei firme concurente, despre tragedia de la Cernobîl sau sfârºitul Rãzboiului Rece. Rolul mass-media este acela de a obþine informaþia ºi de a o face sã circule. ªi cum informaþii se gãsesc din abundenþã, mass-media au rolul sã le trieze, sã le ierarhizeze ºi sã le interpreteze. Presa (scrisã ºi audiovizualã) este cea care indicã ce anume este important ºi ce nu din masa evenimentelor, a proceselor, a opiniilor ºi a personalitãþilor. Mass-media decid sã popularizeze sau nu idei noi. Mass-media trebuie, în intervalul dintre alegeri, sã îi supravegheze pe guvernanþi ºi sã le facã publice greºelile. Cel puþin teoretic, marile instituþii de presã au o independenþã ºi o calificare care le permit sã îi evalueze ºi sã îi critice pe cei aleºi în numele cetãþenilor. De aici vine ºi numele de „a patra putere în stat”, nume dat mass-media la începutul secolului al XIX-lea, în Marea Britanie. În prezent, presa este plasatã dupã puterea executivã, cea legislativã ºi cea judecãtoreascã. Aceastã funcþie jurnalisticã a mass-media, ca ºi urmãtoarele, este afectatã de numeroase disfuncþionalitãþi. Nu este însã locul potrivit pentru a le aminti: ele sunt tratate pe larg în capitolul „Critica mass-media ºi deontologia”. Prezentarea unei imagini despre lume Nici un om nu are cunoºtinþe directe despre lume în ansamblul ei, iar cei mai mulþi dintre noi nu au decât o experienþã extrem de limitatã. Ceea ce ºtim despre restul lumii ºtim datoritã ºcolii, conversaþiilor ºi, în primul rând, mass-media. Unele mijloace de informare de masã joacã cu precãdere acest rol: oferã cetãþeanului informaþii ºi idei venite din alte pãrþi. Îl ajutã sã dobândeascã o viziune globalã, conferindu-i un prestigiu social sporit. Conþinutul prezent în aproape orice mijloc de informare – inclusiv al celui care difuzeazã foiletoanele televizate – transmite cunoºtinþe. El ad^nceºte conºtiinþa de sine a fiecãruia prezentându-i alþi oameni, alte tipuri de comportament. Subiectele, regiunile, oamenii despre care mass-media nu vorbesc sau despre care vorbesc puþin nu existã sau existã în prea micã mãsurã. Astfel se motiveazã campania lansatã de þãrile din lumea a treia în anii ’70 împotriva atenþiei insuficiente pe care le-o acordau marile instituþii de presã occidentale. O disfuncþionalitate mai banalã provine din faptul cã, în mass-media, activitatea se desfãºoarã sub presiunea timpului, ducând la o abordare simplificatã. În consecinþã, mass-media utilizeazã miturile (precum capacitatea de muncã a nemþilor) ºi stereotipurile (seducãtorul italian, de exemplu). Altfel spus, ele prezintã imagini incomplete ºi adesea deformate despre lume, imagini ce pot induce sentimente nejustificate (ca dispreþul pentru anumite popoare) sau comportamente uneori dramatice. Transmiterea culturii Mass-media transmit de la o generaþie la alta moºtenirea culturalã a grupului sau a naþiunii, „ideologia” ei: o anumitã viziune asupra trecutului, prezentului ºi a viitorului lumii. Aceasta este un amalgam de mituri, de tradiþii, de valori ºi de principii care îi conferã individului o .UNCÞIILE MASS-MEDIA. REGIMURI, ACTORI ªI ROLURI 37 identitate etnicã sau naþionalã; îl face pe copilul crescut în Islanda sã devinã islandez, ºi basc pe cel crescut în Navarra. Bineînþeles, familia, Biserica ºi ºcoala se ocupã ºi ele de aceastã socializare. Dar, în þãrile occidentale (cu excepþia SUA), Biserica ºi-a pierdut mult din influenþã. În familia de astãzi, redusã la tatã, mamã ºi copii, adesea ambii pãrinþi au o slujbã, dacã nu cumva sunt divorþaþi. Timpul pe care copiii îl petrec cu pãrinþii ajunge rareori la cele 10-15 000 de ore petrecute în faþa micului ecran pânã la sfârºitul anilor de adolescenþã. Rãmân ºcoala ºi mass-media, cãrora copiii le consacrã cea mai mare parte a timpului. Mass-media au avantajul de a însoþi individul de-a lungul întregii sale vieþi (o viaþã adesea destul de solitarã în mijlocul maselor) ºi de a vorbi ºi despre imigranþi, astãzi numeroºi în majoritatea þãrilor. Unele instituþii de presã educã publicul, mai ales prin popularizarea ºtiinþei. Dar, în ansamblul lor, mass-media inculcã publicului ce se gândeºte ºi ce nu, ce se face ºi ce nu se face: normele tradiþionale ale societãþii – la care se adaugã ºi noile norme în curs de formare. ªi aici, disfuncþionalitãþile pot fi grave. Ca ºi în cazul primelor douã funcþii sau al urmãtoarei, este posibil ca cei care conduc mass-media sã intervinã, utilizând omisiunea sau distorsiunea, pentru a privilegia un element sau altul al moºtenirii culturale. Sau, mai simplu, stabilitatea ºi confortul pe care le creeazã apartenenþa la o culturã strãveche pot provoca stagnarea. Grupul poate deci sã se închidã într-un conservatorism paralizant. Mass-media au rolul de a stimula schimbarea prin promovarea de noþiuni, uzanþe ºi produse noi. Ipostaza de tribunã de dezbatere Ne imaginãm uneori cum, în satele de altãdatã, toatã lumea discuta cu toatã lumea – în faþa bisericii, la târg, la cafenea sau sub copaci, la umbrã. Astãzi, în societatea de masã, oamenii care au aceeaºi origine etnicã sau împãrtãºesc o pasiune ori o profesie comunã sunt adesea r\sp^ndiþi în interiorul unui megalopolis sau al unui teritoriu vast. Contactele ºi schimburile se realizeazã mai ales prin intermediul mass-media. Multiplicându-ºi canalele de comunicare – internet, sateliþi, cablu, mass-media asigurã din ce în ce mai mult o comunicare pe orizontalã, cu douã piste, ºi nu numai o comunicare de sus în jos. În democraþiile primitive, marile decizii erau luate dupã dezbaterile cetãþenilor, organizate în agora cetãþilor greceºti, sau cu ocazia acelor town meetings din Noua Anglie. În democraþia de masã, este la fel de important sã se ajungã la un consens, la o „opinie publicã”. În lipsa unui acord, existã pericolul unor confruntãri violente, chiar al unui rãzboi civil. Or, dezbaterile nu pot avea loc decât în mass-media, prin intermediul ziariºtilor ºi al unor reprezentanþi, purtãtori de cuvânt ai diferitelor grupuri, sau direct, prin poºta cititorilor sau telefoane în direct. Mass-media raliazã astfel individul unui grup, sudeazã grupurile într-o naþiune. Totodatã, ele contribuie la apariþia solidaritãþii, fãcându-i pe oameni pãrtaºi la aceleaºi emoþii, de exemplu indignarea în faþa unui scandal sau tristeþea în faþa unei calamitãþi. .orumul mediatic joacã un rol politic crucial. Ca intermediari între cetãþeni ºi guvernanþi, mass-media se transformã în instituþii centrale, în pivoþi ai democraþiei3. Guvernanþii îºi fac cunoscute realizãrile ºi proiectele. Politicienii cautã sã se foloseascã de mass-media pentru a-ºi convinge electoratul, nu fãrã distorsiuni sau omisiuni. Cei ce dirijeazã economia se servesc ºi ei de mass-media, într-o manierã mai discretã, dar mai eficace4. Iatã de ce un eminent observator cum este Jacques Ellul considerã cã funcþia esenþialã a mass-media este propaganda. 3. Vezi capitolul despre „Mass-media ºi viaþa politicã”. 4. În Statele Unite, mass-media au ajuns treptat sã genereze în rândurile publicului o imagine negativã a sindicatelor ºi a grevelor. 38 COMUNICARE {I MASS-MEDIA Disfuncþionalitãþile posibile sunt evidente. Dacã mass-media nu vehiculeazã decât opiniile unui grup fãrã scrupule, avem de-a face cu o dictaturã, deci cu un pericol extrem: naziºtii au împins Germania în al doilea rãzboi mondial ºi la Holocaust. La fel, sovieticii au distrus zeci de milioane de oameni ºi economia þãrilor din Est. Chiar ºi în democraþie, când mass-media privilegiazã o anumitã ideologie, se ajunge la o crizã. Astfel, în SUA anilor ’50, ele promovau doar conformismul unei majoritãþi albe, conservatoare. Grupurile excluse s-au revoltat în deceniul urmãtor, uneori cu brutalitate: negrii, studenþii, hispanicii, amerindienii, consumatorii, femeile, ecologiºtii, homosexualii, handicapaþii etc. Promovarea consumului Cândva, jurnalismul era un artizanat ºi iatã cã redevine ceea ce a fost odinioarã graþie noilor tehnologii (fotocopierea, publicaþii asistate de calculator, fax, internet). Acum, fãrã excepþii, mass-media sunt nevoite sã ofere salarii angajaþilor ºi dividende acþionarilor, asemenea marilor întreprinderi. De altfel, mass-media reprezintã un sector important al economiei: industria mediaticã este al doilea exportator al SUA. Pe de altã parte, mass-media sunt cele care vehiculeazã publicitatea5. Unele nu fac decât acest lucru (ziare gratuite, canale de teleshopping), în timp ce altele ignorã publicitatea (televiziunea cu platã). Dar, pentru majoritatea instituþiilor de presã, principalul scop este acela de a seduce un public pentru a-l vinde publicitãþii. În plus, ele se strãduiesc sã creeze un context favorabil cumpãrãrii produselor cãrora le fac reclamã. .ãrã mass-media, comerþul este periclitat, dupã cum au dovedit-o grevele prelungite ale ziarelor din marile oraºe. Unii atribuie publicitãþii un rol benefic. În opinia lor, publicitatea informeazã (în special prin anunþuri) ºi, stimulând concurenþa ºi consumul, permite apariþia unor preþuri scãzute. De altfel, publicitatea este cea care a fãcut presa accesibilã omului de pe stradã, permiþându-i sã fie foarte ieftinã, ba chiar „gratuitã”. Pe de altã parte, politica de st^nga denunþã rolul ei nociv de a manipula, de a incita la consumul furibund, la risipã, la poluare. Orice am gândi, trebuie sã recunoaºtem cã publicitatea îndeplineºte o funcþie esenþialã într-o economie modernã. Stimularea distracþiei .olclorul ne duce la ideea cã, în societãþile primitive, fiecare grup era preocupat de propriile distracþii. În timpul lungilor nopþi de iarnã, se povesteau vechi legende ºi se cântau refrene populare; în timpul sãrbãtorilor rituale, oamenii jucau, dansau ºi cântau în piaþa publicã. În societatea de masã, divertismentul este mai necesar ca niciodatã pentru a reduce tensiunile ce se acumuleazã în fiecare individ ºi care pot sã-l ducã la rãzvrãtire, îmbolnãvire sau alienare. Aceastã distracþie este oferitã în principal de cãtre mass-media, graþie „culturii de mas㔠pe care au creat-o. Cea mai mare parte a consumatorilor cautã în mass-media divertismentul. Ca urmare, aproape toate mijloacele de comunicare de masã îl oferã, chiar ºi cotidienele. Concomitent, mass-media promoveazã noul pentru a lupta contra plictiselii, dar ºi familiarul, pentru a ritualiza existenþa. Ele stimuleazã (emoþiile sau intelectul) ºi tot ele calmeazã (prin distracþie sau catharsis). Substituindu-se contactelor umane, mass-media permit izolarea sau diverse convivialitãþi. Astfel, în tren, cãlãtorul foloseºte ziarul pentru a se separa de ceilalþi; dimpotrivã, un ºofer se simte mai puþin singur la volan graþie radioului; 5. La fel ca afiºajul stradal, foarte important în .ranþa, ºi corespondenþa, foarte importantã în Statele Unite. A se vedea ºi capitolul despre „Publicitate ºi mass-media”. .UNCÞIILE MASS-MEDIA. REGIMURI, ACTORI ªI ROLURI 39 un bãtrân fãrã familie primeºte, prin intermediul micului ecran, vizita atâtor vedete. La birou sau la cafenea, discuþia alunecã invariabil spre filmul sau meciul vãzut în ajun la televizor. Aceastã funcþie este cea mai importantã astãzi, cu atât mai mult cu cât ea se combinã extrem de eficient cu celelalte. Educaþia este primitã mai uºor când este ascunsã sub masca distracþiei: televiziunea este mult mai eficientã decât ºcoala. La fel, publicitatea încearcã sã ofere distracþie ºi, pentru a seduce, chiar ºi informaþia este oferitã sub form\ de spectacol. În schimb, mass-media oferã foarte rar divertismentul pur; pentru a distra, ele îmbinã divertismentul cu o altã funcþie. Este normal deci ca principalele reproºuri adresate mass-media sã vizeze divertismentul. Presa este acuzatã cã acþioneazã ca un drog, excitant sau anestezic – un nou „opiu al poporului” –, pretându-se astfel la tot felul de manipulãri în beneficiul celor bogaþi ºi puternici. Din cele ºase funcþii importante ale mass-media pe care tocmai le-am explicat, unele canale pot sã îºi asume doar una sau douã: sãptãmânalul gratuit se ocupã de vânzarea produselor; radioul public are drept obiectiv informarea; canalul TV cu platã specializat în difuzarea filmelor nu face decât sã distreze. Totuºi, numeroase mijloace de informare de masã joacã simultan toate cele ºase roluri. Importanþa relativã a fiecãrui rol depinde de natura fiecãrui canal mediatic. Presa scrisã este cea mai în mãsurã sã ofere informaþii într-o manierã exhaustivã ºi aprofundatã. Dimensiunea ei este spaþiul: la nevoie, o revistã sau un cotidian îºi pot mãri numãrul de pagini. Televiziunea este constrânsã de dimensiunea temporalã, nedispun^nd decât de 24 de ore pe zi. ªi cum ea constã în imagini ºi sunete, se preteazã cel mai bine divertismentului. .uncþiile mass-media în societatea modernã sunt, indiscutabil, importante. Totuºi, presei i se atribuie pe nedrept puteri imense în numeroase domenii. Mass-media sunt acuzate – de stânga ºi de dreapta, de Nord ºi de Sud, de cei bogaþi ºi de cei sãraci, de bãtrâni ºi de tineri – de toate tarele societãþii moderne. Din aceastã perspectivã, este bine sã avem în minte câteva idei utile. Prima este cã tripla naturã a mass-media (industrie, serviciu public, instituþie politicã) le conferã un statut ambiguu. Astfel, un serviciu public precum poliþia sau poºta poate fi reglementat ºi subvenþionat în permanenþã. O întreprindere privatã poate fi ajutatã de cãtre stat în timpul unei crize. Dar o instituþie politicã precum presa nu poate primi subsidii fãrã a risca sã cadã sub controlul guvernului, nemaiputând astfel sã-ºi asume una dintre principalele ei misiuni. A doua idee este cã mass-media fac parte dintr-un complex sistem social: chiar ºi în regimul liberal, autonomia lor este limitatã. Într-o mare mãsurã, mass-media sunt ºi fac ceea ce doresc cei care conduc în economie ºi în politicã. Într-o la fel de mare mãsurã, ele sunt ºi fac ceea ce doresc consumatorii ºi cetãþenii, adicã toþi locuitorii þãrii. În acelaºi timp, ºi aceasta este ultima idee, mass-media pot fi considerate o forþã a progresului. Ceea ce Ithiel de Sola Pool a numit „tehnologiile libertãþii”6 nu constituie o realitate neutrã: ele sunt în mod evident în serviciul drepturilor omului. Oricine le recunoaºte rolul în prãbuºirea regimurilor fasciste ºi comuniste. Regimurile fanatice se tem de mass-media ºi de puterea lor. 6. A se vedea capitolul „Noile tehnologii ale comunicãrii ºi noile mijloace de comunicare de masã”. 40 COMUNICARE {I MASS-MEDIA Bibliografie ALTHEIDE DAVID L. & ROBERT P. SNOW, Media Logic, Londra, Sage, 1979. BALLE .RANCIS, Médias et société, Paris, Montchrestien, ediþia a VIII-a, 1997. MATHIEN MICHEL, Le système médiatique: le journal dans son environnement, Paris, Hachette, 1989. MCLUHAN MARSHALL, Pour comprendre les médias, Paris, Le Seuil, 1988. NERONE JOHN C. (coord.), Last Rights: Revisiting .our Theories of the Press, Urbana, University of Illinois Press, 1995. SCHRAMM WILBUR, Men, Women, Messages and Media: Understanding Human Communication, New York, Harper & Row, ediþia a II-a, 1990. SCHRAMM WILBUR, ROBERTS DONALD .., The Process and Effects of Mass Communication, Urbana, University of Illinois Press, 1971. SIEBERT .., PETERSON T., SCHRAMM W., .our Theories of the Press, Urbana, University of Illinois Press, 1963. WRIGHT CHARLES C., Mass Communication: A Sociological Perspective, New York, Random House, 1975. Manuale americane de introducere în mass-media AGEE WARREN K. et al., Introduction to Mass Communications, New York, Harper & Row, ediþia a IX-a, 1988. DE.LEUR MELVIN, DENNIS EVERETTE, Understanding Mass Communication, Boston, Houghton Mifflin, ediþia a VI-a, 1998. DOMINICK JOSEPH, The Dynamics of Mass Communication, New York, McGraw-Hill, 1999. HIEBERT RAY H. et al., Mass Media VI: An Introduction to Modern Communication, White Plains (N.Y.), Longman, ediþia a II-a, 1991. MERRILL JOHN C., LOWENSTEIN RALPH L., Media, Messages and Men, New York, David McKay, ediþia a II-a, 1979. VIVIAN JOHN, The Media of Mass Communication, Boston (MA), Allyn & Bacon, ediþia a IV-a, 1997. WHETMORE EDWARD J., MediAmerica, Mediaworld: .orm, Content and Consequences of Mass Communication, Belmont (CA), Wadsworth, ediþia a V-a, 1993. 41 Capitolul 3 TIPOLOGIA MIJLOACELOR DE IN.ORMARE DE MASà Claude-Jean Bertrand Expresia „mijloc de informare de mas㔠denumeºte în egalã mãsurã un sector al comunicãrii sociale (presa scrisã, radioteleviziunea), un sub-sector (cotidienele, revistele, radioul în .M, televiziunea prin cablu) sau un organ anume (un ziar, o revistã, un post de radio sau de televiziune). În accepþiunea folositã aici, un mijloc de informare de masã este o întreprindere care, prin mijloace tehnice specifice, difuzeazã, simultan sau aproape simultan, un acelaºi produs, informativ sau distractiv, unui ansamblu de indivizi rãspândiþi în diverse zone. Ceea ce exclude cartea, afiºul ºi – în zilele noastre – cinematograful, dar include internetul. Asemãnãrile Indiferent de zona geograficã, de regimul politic ºi de gradul de dezvoltare economicã ale þãrii în care acþioneazã, un mijloc de informare de masã prezintã anumite constante în evoluþia, structurile [i tendinþele lui. Aceste asemãnãri sunt datorate în mare mãsurã tehnologiei ºi, parþial, tradiþiei (nãscute în Europa ºi în Statele Unite). Înainte de a le examina, este util sã aruncãm o privire în amonte ºi în aval de activitãþile proprii unui mijloc de informare. Nicãieri în lume, în afara sãptãmânalelor locale sau a posturilor de radio asociative, mass-media nu au posibilitatea de a-ºi fabrica toate conþinuturile. Pentru informaþie, ele se adreseazã unor agenþii, care sunt mondiale (precum .rance Presse, nãscutã Havas în 1832, prima în lume), naþionale (ca Press Association în Marea Britanie) sau specializate (ca Dow Jones, agenþie financiarã, în Statele Unite). În plus, apeleazã la colaboratori, plãtiþi pentru fiecare articol, ºi la corespondenþii permanenþi sau ocazionali. Pentru divertisment, mass-media trebuie sã recurgã oriunde la furnizori externi, producãtori de benzi desenate, de înregistrãri sonore sau de filme. De asemenea, oriunde, în afarã de Statele Unite, ele trebuie sã apeleze la producãtori strãini, mai ales la Hollywood, dar ºi la întreprinderi ca Televisa (Mexic) sau Globo (Brazilia). Cel mai adesea, mass-media nu pot sã-ºi asigure prin mijloace proprii difuzarea. Presa a recurs la cooperative naþionale (Suedia) sau la întreprinderi specializate: distribuitori en-gros (Smith în Marea Britanie), societãþi locale de distribuþie la domiciliu (Japonia) ºi chioºcuri. În ceea ce priveºte televiziunea, ea utilizeazã reþele, hertziene sau prin cablu, care aparþin deseori reþelei Poºt㠖 Telefon – Telegraf, ºi sateliþi administraþi de societãþile externe. 42 COMUNICARE {I MASS-MEDIA Cât despre receptori (publicul), putem distinge cel puþin trei categorii cu gusturi foarte diferite: oamenii cu un înalt nivel cultural, de obicei mai bogaþi, dar puþin numeroºi; la extrema cealaltã, sãracii, sub-educaþi. Între acestea douã se situeazã clasele medii, importante atât prin numãrul, cât ºi prin veniturile lor. Mijloacele de informare de masã funcþioneazã mai ales pentru cele din urmã. În þãrile în care aceastã categorie este slab reprezentatã, mijloacele de informare sunt ºi ele rare. Ziarele Sunt periodice, tipãrite de obicei pe hârtie de calitate medie ºi au între una ºi ºapte apariþii pe sãptãmânã. Cotidienele apar 5 pânã la 7 zile pe sãptãmânã. Ele acoperã zone diverse, fiind locale, regionale, naþionale – sau chiar multinaþionale, ca International Herald Tribune. Vânzãrile variazã în funcþie de zonã de la câteva mii (La Dordogne libre, 5400 de exemplare) pânã la mai multe milioane (Yomiuri Shinbun, cotidian naþional japonez, 14 milioane de exemplare). În afarã de cotidienele sportive ºi economice, ele oferã o perspectivã generalã asupra actualitãþii. Prin tradiþie, este vorba, înainte de toate, de informaþii politice, dar conþinuturile variazã în funcþie de zona acoperitã: ziarul dintr-un orãºel se ocupã mai ales de evenimente locale, pe c^nd cotidianul din capitalã se preocupã într-o mare mãsurã de afacere naþionale ºi internaþionale. În orice þarã, vânzãrile ºi conþinuturile depind de stilul ziarului. În majoritatea þãrilor, se pot distinge trei tipuri de ziare. În primul rând, cele de calitate: Le .igaro în .ranþa, Daily Telegraph în Marea Britanie, .rankfurter Allgemeine Zeitung în Germania, El Pais în Spania, Neue Zürcher Zeitung în Elveþia, El Mercurio în Chile sau Straits Times în Singapore. Acestea se adreseazã unei largi elite. Difuzarea este, bineînþeles, relativ slabã (între 300 000 ºi 500 000 de exemplare în Europa), dar influenþa lor este mare deoarece ajung la factorii de decizie. Ziarul popular (ca The Sun în Marea Britanie, Sabah în Turcia sau New York Post în Statele Unite) se recunoaºte dupã titlurile sale enorme, articolele scurte, fotografiile care atrag atenþia, faptele diverse, gustul pentru sex, crimã ºi sport. Vânzãrile acestui tip de ziar pot fi impresionante (aproape 5 milioane de exemplare pentru ziarul german Bild Zeitung), dar influenþa pe care o are este redus\. Când aceste douã extreme nu existã (ca în Japonia), cotidienele se strãduiesc sã rãmânã la un nivel mediu, în aºa fel încât sã nu displacã nimãnui. La acest nivel se plaseazã presa de provincie, care se bucurã aproape peste tot de monopolul local. Sãptãmânalul (ca ºi bisãptãmânalul ori ziarul care apare de trei ori pe sãptãmânã) deserveºte cel mai adesea o localitate prea micã pentru a putea finanþa un cotidian: de fapt, ziarul depinde de publicitatea localã. De altfel, unele sunt distribuite gratuit (cum se procedeazã frecvent în Marea Britanie), deºi conþin altceva decât micã publicitate ºi reclame. Începând cu anii ’70, ele fac o concurenþã puternicã ziarelor tradiþionale. Existã ºi sãptãmânale care nu sunt locale. Unele sunt generaliste, ca Die Zeit în Germania (480 000 de exemplare) sau ca ziarele de duminicã din Marea Britanie – populare, cum este News of The World (4,6 milioane de exemplare), sau de calitate, ca The Observer (465 000). Altele sunt specializate. .ie se adreseazã unui grup etnic sau profesional, a cãrui mãrime sau ale cãrui venituri nu îi permit sã întreþinã o publicaþie magazin, fie, dimpotrivã, constau în foi de informare, foarte scumpe, dar extrem de utile puþinilor lor abonaþi. Ziarele sunt cele mai vechi mijloace de informare, dar vârsta lor de aur s-a sfârºit o datã cu al doilea rãzboi mondial. De atunci, se anunþã frecvent moartea cotidienelor. La sfârºitul de secol XX, în numeroase þãri, precum .ranþa, oamenii nu mai resimt dorinþa sau nevoia de a citi un ziar în fiecare zi. Vânzãrile scad peste tot, în afarã de cazul þãrilor care se dezvoltã, ca TIPOLOGIA MIJLOACELOR DE IN.ORMARE DE MASà 43 Brazilia sau India. Aceasta nu înseamnã în nici un caz cã mijloacele de informare electronice ucid tipãritura. Mijloacele precedente se adapteazã întotdeauna când apare unul nou. De aceea, spre exemplu, cotidianul îmbracã pretutindeni un aspect de publicaþie magazin1. Revistele ºi magazinele În afarã de lumea a treia, unde nu existã clasã de mijloc ºi unde, prin urmare, publicitatea este rarã, gãsim aceste periodice peste tot. Cel mai adesea, ele au apariþii sãptãmânale sau lunare, sunt naþionale2, ilustrate, tipãrite pe hârtie de cea mai bunã calitate, capsate ºi relativ scumpe. În orice þarã dezvoltatã, astfel de publicaþii existã cu miile (în jur de 20 000 în Statele Unite) ºi devin din ce în ce mai numeroase. La origine, în secolul al XVIII-lea, aceste publicaþii erau niºte depozite pentru tot felul de subiecte, de unde ºi numele de „magazine”. Cu câteva excepþii (ca Reader’s Digest din Statele Unite), publicaþiile magazin generaliste au dispãrut în momentul în care mulþi dintre cumpãrãtorii de spaþiu publicitar au preferat televiziunea. Peste tot, astãzi, magazinele se specializeazã din ce în ce mai mult: existã chiar unele care se adreseazã numai utilizatorilor unui model al unei anumite mãrci de calculatoare. Se recunosc mai multe tipuri de asemenea publicaþii, destul de clar diferenþiate. – Un tip de magazin se mândreºte cã are, în destul de multe þãri, cea mai puternicã difuzare: este vorba despre o revistã de asociaþie sau de sindicat, cum ar fi revista automobiliºtilor (ADAC – Motorwelt în Germania, 2,9 milioane de exemplare) sau a pensionarilor (Modern Maturity în Statele Unite, 21 de milioane), care este trimisã în mod automat membrilor, dar nu este neapãrat ºi cititã. – Revistele tehnice: sunt puþin cunoscute de marele public, când de fapt ele constituie un mijloc de informare de cea mai mare importanþã. .iecare profesie, fiecare sector al economiei îºi are magazinul sau magazinele sale: ele sunt indispensabile circulaþiei culturii tehnologice ºi vieþii respectivei profesii. Aceste publicaþii depind aproape în întregime de o publicitate specializatã. – Magazinele pentru marele public se vând atât prin abonament, cât ºi la chioºcuri. Se împart în câteva mari categorii, clasate aici în funcþie de importanþa difuzãrii lor: • magazine de televiziune, care deþin recordul de difuzare în toate þãrile dezvoltate: TV Guide în Statele Unite cu 13 milioane de exemplare, Télé 7 Jours în .ranþa cu 2,7 milioane, Sorrisi e canzoni TV în Italia, 1,6 milioane; • magazine pentru femei, care cuprind de la revistele de lux (Harper’s Bazaar) pânã la romanul-foto (Grand Hotel, în Italia), trecând prin magazinul „cu de toate” (.emme actuelle) ori cel specializat în funcþie de tema dominantã sau vârsta publicului ]int\; • sãptãmânale de actualitate (sau newsmagazines) care imitã toate mai mult sau mai puþin revista Time, lansatã în Statele Unite în 1923 precum Der Spiegel în Germania, Le Nouvel Observateur în .ranþa, Espresso în Italia sau Cambio 16 în Spania; • magazine foarte specializate: prezintã actualitatea unui sector foarte restrâns (surf, reparaþii casnice sau gastronomie) sau oferã distracþie purã (nuduri feminine sau cuvinte încruciºate); • reviste de calitate – fie ea intelectualã sau ideologic㠖 cu difuzare restrânsã, dar cu un impact puternic, ca Esprit în .ranþa sau New York Review of Books. 1. Se pot face abonamente la cotidianul englez Guardian o singurã zi pe sãptãmânã, pentru suplimentul din acea zi. Pe de altã parte, magazinul ia uneori aspectul unei cãrþi, ca în Japonia. 2. Cu excepþia magazinelor urbane. În Statele Unite, de exemplu, orice mare oraº are un magazin care îi poartã numele ºi îi pune în discuþie problemele. 44 COMUNICARE {I MASS-MEDIA Magazinele apar ºi dispar rapid, dupã bunul plac al modelor ºi evoluþiilor societãþii, dar numãrul lor total creºte. Spre deosebire de sectorul cotidienelor, cel al magazinelor se prezintã bine, în asemenea mãsurã încât, începând cu anii ’60, aproape peste tot în lume numeroase cotidiene au început sã includã un magazin generalist în ediþiile lor de sfârºit de sãptãmânã. Magazinele sunt elaborate, adesea pornind de la o idee originalã, de cãtre echipe mici de angajaþi permanenþi cãrora li se alãturã mulþi ziariºti independenþi: în aceste condiþii ele sunt tipãrite în exterior. Cele mai multe dintre reviste aparþin totuºi unor grupuri, uneori gigantice, ca Time-Warner Inc. în Statele Unite, Gruner+Jahr în Germania sau Hachette în .ranþa. Radioul Apariþia lui, la începutul anilor ’20, este cea care a marcat începutul erei moderne. Între cele douã rãzboaie mondiale, telegrafia fãrã fir s-a rãspândit în întreaga lume, inclusiv în regiunile colonizate atunci, precum India sau Africa. Radioul este mijlocul de informare cel mai accesibil – ºi deci cel mai utilizat în ziua de azi, chiar ºi în þãrile dezvoltate: în Statele Unite, 98% dintre oameni îl ascultã cel puþin o datã pe sãptãmânã. El nu necesitã infrastructuri ºi solicitã puþine investiþii din partea celor care îl folosesc ºi care, în plus, nu au nevoie sã fie alfabetizaþi. Un „post”, o staþie radio, se compune minimum dintr-un studio, un emiþãtor ºi o echipã care sã administreze ansamblul. Un studio se poate limita la o camerã dotatã cu un microfon. Sunt „staþii” care se rezumã la c^teva echipamente, care emit dintr-o maºinã. Tipul de post de radio pe care îl ascultã trei sferturi dintre oameni are o „bãtaie” foarte redusã: aceea a unei staþii .M locale. Peste tot însã, la scarã naþionalã, existã programe care pot fi captate de toþi ascultãtorii pentru cã sunt emise cu o putere mare pe unde lungi sau pentru cã existã o reþea de emiþãtoare releu. ªi aproape peste tot se regãsesc cinci tipuri de programe: muzicã pop-rock; varietãþi ºi informaþie; informaþii, dezbateri, foiletoane, dramatizãri; culturã ºi învãþãmânt; muzicã clasicã. O altã modalitate pentru un post de radio central de a-ºi asigura o difuzare naþionalã este asocierea cu alte staþii, aºa-zise afiliate, care îi retransmit emisiunile cel puþin o parte din zi. Staþia centralã, numitã ºi network, care este cel mai adesea un post comercial, joacã rolul unui distribuitor en-gros: furnizeazã, pe casetã, prin cablu sau prin satelit informaþii sau reportaje sportive, comentarii ale experþilor, transmisiuni telefonice, interviuri cu personalitãþi sau muzicã de diferite genuri. Unele posturi sunt în întregime automatizate: ele încredinþeazã unui calculator sarcina de a le pune în undã programul ºi de a difuza în cadrul acestuia anunþurile publicitare. Graþie undelor scurte sau sateliþilor, aria de acoperire a radioului poate fi imensã. La scarã mondialã se regãsesc organizaþii uriaºe înfiinþate de toate þãrile bogate, ca Voice of America, Radio .rance Internationale sau Deutsche Welle, care se strãduiesc sã ajungã la o parte importantã a populaþiei mondiale: BBC estimeazã audienþa sãptãmânalã a serviciilor sale externe la 120 de milioane de ascultãtori. La fel procedeazã ºi numeroase þãri mai mici, ca Suedia sau Israelul. Undele scurte nu pot fi însã recepþionate uºor. În primele decenii ale existenþei lui, radioul emitea numai în modulaþie de amplitudine (unde medii, lungi ºi scurte), era generalist iar receptorii erau ficºi. În anii ’50 au apãrut tranzistorul ºi circuitul imprimat, care au fãcut ca aparatele de recepþie sã fie mobile ºi ieftine. A apãrut apoi radioul .M, de o calitate sonorã mult superioarã ºi cu o arie de acoperire redusã. Imediat ce guvernul a autorizat-o, emisia .M a permis mãrirea numãrului de posturi. În acelaºi timp, se impunea televiziunea: radioul i-a cedat deci dramatizãrile, foiletoanele ºi varietãþile. S-a specializat în muzicã, informaþie ºi dezbateri. Peste tot în lume au fost TIPOLOGIA MIJLOACELOR DE IN.ORMARE DE MASà 45 create mici staþii locale tematice, în anii ’50 în Statele Unite ºi în anii ’80 în .ranþa. În zilele noastre, este normal ca un post de radio sã difuzeze numai un gen de emisiune, cel mai des un anume tip de muzicã. Existã, de asemenea, posturi care nu se adreseazã decât adolescenþilor, evreilor, homosexualilor, celor în vârstã etc. La apariþia televiziunii se anunþase moartea radioului. O jumãtate de secol mai târziu, el se prezintã bine. Ascultãtorii îl apreciazã ca mijloc de informare ce realizeazã o ambianþã, de exemplu în maºinã. Îl ascultã la walkman sau pe calculator ºi, din 1999, pe telefonul portabil (serviciul Reuters). Difuzorii de anunþuri publicitare apreciazã audienþele bine individualizate pe care le oferã radioul, la fel ca ºi revistele magazin. Televiziunea Principiile sale au fost descoperite în anii ’20. A fost experimentatã în anii ’30 ºi lansatã la sfârºitul anilor ’40. Televiziunea s-a dezvoltat pe urmele radioului ºi, la început, a adoptat aceleaºi structuri. Se difuza atunci, ca ºi acesta, pe calea undelor hertziene. Peste tot, oricare ar fi regimul politic ºi organizarea economicã, acest mijloc de informare prezintã caracteristici asemãnãtoare. Se creeazã imagini pe film ºi pe bandã video, se asociazã într-un program, apoi se difuzeazã consumatorilor. Pentru a face aceasta, este nevoie de bani, de creatori, de tehnicieni, de infrastructuri ºi de cãmine înzestrate cu televizoare. În þãrile dezvoltate, locuinþele sunt deja echipate cu televizoare în proporþie de peste 95%3. Toate þãrile care aveau un teatru sau o industrie cinematograficã prolifice produc pentru micul ecran, chiar ºi þãri relativ sãrace ca India ºi Egiptul. Toate însã (în afarã de Statele Unite) trebuie sã importe. Mai ales acelea, marea majoritate, care au canale numeroase, publice ºi comerciale. Cât despre distribuþie, ea nu se mai face numai prin difuzare hertzianã terestrã. Începând cu anii ’70, televiziunea foloseºte tot mai mult sateliþii de comunicaþii pentru a-ºi transporta programele spre emiþãtorii tereºtri pe distanþe lungi – pe distanþele scurte, foloseºte reþeaua hertzianã ºi cablul. Ca urmare, în Canada ca ºi în Belgia, în Japonia ca ºi în Suedia, cablul serveºte la livrarea emisiunilor la domiciliu. Imaginea furnizatã este mai bunã iar canalele pe care le echipeazã sunt foarte numeroase, peste o sutã în Statele Unite. La sfârºitul anilor ’80, sateliþii cu difuzare directã trimiteau imaginile direct la utilizatori: micile antene parabolice s-au înmulþit4, în special în zonele rurale, unde conectarea la cablu ar fi prea costisitoare. La sfârºitul secolului, se pregãtea digitizarea: ea avea sã mãreascã de zeci de ori numãrul de programe disponibile, fãcând posibilã comprimarea semnalelor. Internetul a devenit un mijloc de distribuire a muzicii ºi al patrulea mod de difuzare a imaginii video. Informaþia Noi sau vechi, toate mijloacele de informare de masã îºi asumã funcþii diverse 5. Cele douã funcþii principale au fost dintotdeauna cele de a informa ºi de a distra. Primul cotidian cu existenþã durabilã în timp (The Daily Courant din Londra, 1702-1735) publica ºtiri, în timp ce al doilea (The Spectator, tot la Londra, în 1711) îºi luase drept misiune sã educe clasele mijlocii distrându-le. Graniþele dintre jurnalism ºi educaþie nu sunt stricte ºi nici cele cu documentarea sau chiar cu divertismentul. Numeroase informaþii despre societatea noastrã sau despre strãinãtate 3. Vezi capitolul 10, „Audienþe ºi practici”. 4. Vezi capitolul 6, „Noile tehnologii ale comunicãrii ºi noile mijloace de comunicare de masã”. 5. Vezi capitolul 2, „.uncþiile mass-media. Regimuri, actori ºi roluri”. COMUNICARE {I MASS-MEDIA 46 ne vin dinspre foiletoane, seriale televizate ºi lung-metraje în care sunt prezentate aspecte de actualitate (droguri, nesiguranþã, periferii, rasism sau drepturile femeilor). Omul de pe stradã ar spune cã jurnalismul se ocupã cu ºtirile. Ce este o ºtire? În fiecare zi se produc miliarde de evenimente ºi cea mai mare parte a acestora nu constituie „ºtiri”. Dar, printre ele, câteva mii de evenimente sunt observate ºi transmise mass-media de cãtre informatorii lor. Aceºti informatori sunt, bineînþeles, jurnaliºtii acreditaþi – dar ºi, ba încã într-o foarte mare mãsurã, agenþiile ºi ataºaþii de presã. Întotdeauna este cu mult mai ieftin sã te abonezi la o agenþie decât sã întreþii corespondenþi în toate capitalele de pe glob: sã reproduci niºte comunicate este întotdeauna mai simplu decât sã trimiþi propriii reporteri sã caute informaþia. Cine alege din toatã aceastã masã de informaþii? Responsabilitatea le revine înainte de toate redactorilor ºefi, suprem filtru al informaþiei (în englezã gate-keepers). Cum se face alegerea? Dacã vrem sã fim pe placul beneficiarilor de informaþie, se pare cã selecþia trebuie fãcutã dupã urmãtoarele criterii: – – – – – – – noutatea informaþiei: pentru unii idealul este informaþia obþinutã înaintea tuturor celorlalþi (în englezã scoop); proximitatea: cu cât evenimentul se produce mai aproape de el, cu atât publicul îl considerã mai interesant; pertinenþa: legãtura dintre o ºtire ºi unele probleme deja aflate sub proiectoarele presei; importanþa deosebitã a persoanelor implicate; impactul social posibil al evenimentului; raritatea: potrivit maximei „dacã un câine muºcã un om, asta nu e o ºtire; dacã un om muºcã un câine, este o ºtire”; emoþiile stârnite: teamã, compasiune, dorinþã, amuzament, mirare, erotism etc. Acestor criterii li se adaugã [i altele. Unele þin de tradiþie: politica ºi spectacolul au fost mult timp subiecte privilegiate – în timp ce se neglijau mediul înconjurãtor, energia, sãnãtatea sau ºtiinþa. Alte criterii depind de natura mijlocului de informare: ziarul este local, regional sau naþional, serios sau popular; televiziunea se hrãneºte cu imagini. În fine, alte criterii, nobile sau meschine, þin de cerinþele profesionale (exactitate, obiectivitate, echilibru) ºi de obiectivele proprietarilor (cheltuieli reduse, dorinþa de a nu displace cumpãrãtorilor de spaþiu publicitar). Riscurile unor disfuncþionalitãþi6 sunt mari: omiterea de informaþie, introducerea, sau ierarhizarea ei nejustificatã. În mod tradiþional, sportul trece înaintea internaþionalului iar crima înaintea culturii. Greºelile de selec]ie se datoreazã deseori însãºi personalitãþii ziariºtilor (vârstei, sexului, mediului, educaþiei, veniturilor lor). Un nou risc s-a nãscut din uºurinþa crescândã a transmisiunilor în direct: filtrele informaþiei sunt în acest caz „scurtcircuitate”. Tipurile de jurnalism De bunã seamã, jurnalismul scris a construit o tradiþie în toate þãrile. El este cel care oferã cea mai mare bogãþie de stiluri ºi el serveºte drept sursã de inspiraþie jurnalismului transmis pe calea undelor. 6. Vezi capitolul 14, „Critica mass-media ºi deontologia”. TIPOLOGIA MIJLOACELOR DE IN.ORMARE DE MASà 47 Ø Jurnalism de opinie, militant Jurnalismul se dezvoltã adesea sub aceastã formã. În acest caz nu este vorba despre a descrie actualitatea, nici mãcar de a o explica – ci de a o folosi politic în lupta împotriva sau în favoarea ordinii stabilite. Indiferent dacã se face susþinãtorul unei ideologii, al unei cauze sau al unei personalitãþi, jurnalistul nu vrea sã informeze, ci sã conving㠖 ºi prin urmare se îngrijeºte prea puþin de exactitatea factualã. Ø Jurnalism „literar” Acest tip de jurnalism a fost practicat de europeni încã de la început sau aproape de început: de exemplu, Daniel Defoe (autorul lui Robinson Crusoe), în publicaþia sa The Review (1704-1713). ªi aici obiectivul este interpretarea realitãþii, dar nu pentru a o face înþeleasã de cititor, ci simþitã. Se folosesc metode specifice romancierilor: acumulare balzacianã de detalii pentru a da naºtere unei atmosfere, personaje complexe, monologuri interioare imaginate, dialoguri reconstituite, stiluri evocatoare. Pentru a fi acceptabil, acest fel de jurnalism cere un talent aparte. Este practicat mai ales în revistele magazin, uneori chiar [i în cãrþi7. Ø Jurnalism de reportaj A debutat în anii 1830-1840 cu ziarele care doreau sã atragã un public larg ºi care preferau, prin urmare, informaþia dezbaterii partizane. În scurt timp, telegraful avea sã le furnizeze ºtiri din abundenþã. Douã concepte s-au nãscut în acea epocã în SUA, cele de reporter ºi de interviu. Acest tip de jurnalism constã în a relata ceea ce vede jurnalistul sau ceea ce au vãzut sau ºtiu alþii despre un eveniment previzibil, precum o conferinþã de presã prezidenþialã, sau accidental, cum ar fi o ciocnire pe o autostradã. .olosind observaþia, chestionarul, uneori scurgerile de informaþii, jurnalistul se strãduieºte sã rãspundã la întrebãrile „cine? ce? unde? când? cum ºi de ce?”, bineînþeles, fãrã a-ºi exprima opinia. El este fie generalist, fie specializat pe problemele unei instituþii (ca Parlamentul) sau ale unui domeniu (ca medicina). Împreunã cu el lucreazã fotoreporterii. În Statele Unite, acest tip de jurnalism este venerat: exactitatea factualã, stilul sec, separarea faptelor de comentarii, informaþia „neutrã”, obiectivitatea (printr-o utilizare sistematicã de citate ºi de declaraþii contrare). Datoritã rapiditãþii lui, radioul a devenit repede mijlocul de informare specific reportajului: erau de ajuns un magnetofon ºi un telefon. Apoi, mini-camerele de luat vederi ºi sateliþii au fãcut posibilã relatarea în direct ºi pentru televiziune. Cele douã mijloace de informare sunt limitate de timp, dar acest handicap este acum compensat într-o oarecare mãsurã de canalele de informaþie care difuzeazã în mod continuu informaþia. Ø Jurnalism de anchetã Constã în a merge ºi a cãuta informaþia în zonele obscure, pe care anumite persoane vor sã le pãstreze secrete sau departe de actualitate. Se cunosc douã tipuri de jurnalism de anchetã, foarte diferite, dar care pot fi combinate. În primul caz, un reporter, deseori mai mulþi, folosesc pentru ancheta lor metodele unui detectiv sau ale unui spion: camuflaj, filaj, informatori, cumpãrare de informaþie sau de documente ºi chiar ascultãri telefonice. Ei cautã sã dezvãluie în acest fel escrocheria, corupþia, abuzul de putere – ºi, la nivelul cel mai de jos, activitãþile sexuale ilegitime. Apogeul acestui tip de jurnalism a fost marcat de afacerea Watergate din 1972-1974, care avea sã ducã la demisia preºedintelui SUA. 7. Ca In Cold Blood (Cu sânge rece), 1965, de Truman Capote. 48 COMUNICARE {I MASS-MEDIA Al doilea tip, jurnalismul de sondare, s-a nãscut în Statele Unite în anii ’60 sub numele precision journalism. El foloseºte metodele ºtiinþelor sociale: eºantionare, sondaje, analizã pe calculator ºi exploatare informatizatã a arhivelor (CAIR = Computer Assisted Investigative Reporting)8. Jurnalistul traduce apoi rezultatele în termeni accesibili cetãþeanului obiºnuit. Metoda permite descoperirea unor procese înainte ca acestea sã se transforme în catastrofã, a unor disfuncþionalitãþi sociale grave ºi totuºi necunoscute. Ambele tipuri necesitã o pregãtire aparte, mai ales al doilea. Nu devii jurnalist de anchet\ de azi pe m^ine. Ele cer de asemenea timp ºi bani: o anchetã de trei luni poate sã nu ducã la nimic; o anchetã reuºitã poate sã nu dea naºtere decât la unul sau douã articole. Acest tip prestigios de jurnalism este prin urmare puþin practicat, chiar ºi în Statele Unite. Nu numai cã este costisitor, dar ºi deranjeazã. Ø Jurnalism de interpretare, de comentariu Nu mai este vorba de a da în vileag niºte fapte, ci de a le face înþelese, ceea ce este indispensabil din momentul în care presa nu se mai adreseazã numai unei mici elite cultivate. Jurnalistul explicã faptul prezentându-i originile, contextul, posibilele urmãri. El propune una sau mai multe interpretãri, dupã care îi evalueazã importanþa. Practicarea lui presupune ca jurnalistul sã fie el însuºi specializat ºi sã apeleze la experþi sau sã caute informaþii în bãnci de date sau în alte surse documentare. Acest tip de jurnalism este practicat mai ales de presa scrisã, presã de calitate ºi magazine de informaþie. Ø Jurnalism de serviciu (utilitar) .urnizeazã publicului informaþii utile pentru viaþa de zi cu zi: starea vremii, farmacii de gardã, programele cinematografelor, critici de spectacole, dar ºi rubrici de grãdinãrit ºi de bucãtãrie sau cursurile de la bursã. Toate ziarele (chiar ºi jurnalele televizate), cea mai mare parte a publicaþiilor magazin specializate ºi anumite ziare gratuite asigurã aceastã funcþie într-un moment sau altul. Se poate observa cã, de aproape 20 de ani, cotidienele sunt dispuse sã publice secþiuni speciale, cu un aspect agreabil, diferite în funcþie de zilele sãptãmânii. Ele sunt create pentru a face un serviciu beneficiarilor (turism, gastronomie, decoraþiuni) ºi, în acelaºi timp, pentru a-i atrage pe cei care cumpãrã spaþiu publicitar. Ø Jurnalism instituþional Presei îi sunt furnizate informaþii de cãtre o firmã sau o instituþie, informaþii adesea foarte utile ºi interesante – dar din care s-a eliminat orice element negativ. Este vorba, într-o oarecare mãsurã, de propagandã ºi publicitate: suntem în domeniul „relaþiilor publice”. Acest tip de jurnalism se gãseºte în mijloacele de informare obiºnuite, dar mascat: numeroase „comunicate de pres㔠abia dacã sunt rescrise înainte de a fi publicate. Îl întâlnim mai ales în publicaþiile care se adreseazã angajaþilor unei instituþii sau firme, clienþilor acestora sau comunit\]ii respective. .aptul cã referitor la aceste activitãþi se vorbeºte de jurnalism îi iritã pe destul de mulþi jurnaliºti. Totuºi, în mãsura în care informeazã o comunitate despre ea însãºi ºi o unesc, aceste publicaþii sunt foarte apropiate de paginile locale ale multor ziare – majoritatea tehnicilor aplicate fiind aceleaºi. Ø Jurnalism popular Presa era de senzaþie încã înainte de a deveni periodicã: publica fapte diverse, dramatice, amuzante sau mãgulitoare9, autentice sau înfrumuseþate. S-au vãzut aici, destul de devreme, scandaluri ºi schimbãri spectaculoase de destin, iar mai recent, cancanuri ºi interviuri cu vedete 8. Vezi Philip Meyer, The New Precision Journalism, Bloomington, Indiana UP, 1991. 9. În Japonia, foile de informaþie numite kawaraban, publicate încã din secolul al XVII-lea, abordau eroticul pentru (se spune) a îndepãrta spiritele de politicã. TIPOLOGIA MIJLOACELOR DE IN.ORMARE DE MASà 49 din lumea spectacolului. Acest tip de presã prelucreazã realitatea pentru a o face senzaþionalã. La limitã, ea alunecã în ficþiune: totul este inventat10. Ilustraþiile abundã, titlurile sunt enorme iar articolele foarte scurte. Se foloseºte un limbaj simplu ºi care atrage atenþia. Scopul jurnalismului de acest tip nu este cel de a informa, ci de a amuza, de a provoca – pentru cã asta este ceea ce doresc cititorii mai puþin educaþi, cu o viaþã cenuºie ºi apãsãtoare. Pentru cã acest jurnalism ºtie sã captiveze un asemenea public, i se întâmplã sã facã o vulgarizare agreabilã, ca Paris-Soir în perioada interbelicã ºi Daily Mirror, din Londra, între anii ’40 ºi ’60. Contrariul: în anii ’90, presa de calitate din Statele Unite s-a dovedit supãrãtor de predispusã sã imite ziarele de scandal în obsesiile (procesul O.J. Simpson 11, legãtura Clinton-Lewinski) ºi metodele lor. Toate aceste categorii de jurnalism se întâlnesc în toate tipurile de mijloace de informare, dar cea mai mare parte a lor caracterizeazã presa scrisã. Jurnalismul de radio are de partea lui viteza, dar suferã de lipsa timpului ºi a imaginilor. În ceea ce priveºte jurnalismul de televiziune, acesta poate realiza minuni, mai ales în emisiunile magazin12, uneori dovedeºte un mare curaj13 ºi manifestã o eficacitate surprinzãtoare în a orienta atenþia publicului asupra vreunei drame, ca foametea din Etiopia în anii ’80. Totuºi, televiziunea este întotdeauna tentatã sã se întoarcã spre divertisment, mai ales când este comercialã. Divertismentul Ø Mijloace de informare scrise Deseori se uitã faptul, chiar în cazul ziarelor, cã o mare parte sunt destinate sã distreze, mai ales de când se strãduiesc sã atragã marele public, fiind vândute pe stradã. Un studiu american aratã cã numai a cincea parte din suprafaþa ziarelor este consacrat㠄ºtirilor”. Restul constã, bineînþeles, în publicitate ºi „utilitare”, dar ºi în cuvinte încruciºate, horoscop, cancanuri, cronici ºi caricaturi, benzi desenate. .ãrã sã punem la socotealã sportul. ªi, p^nã nu demult, foiletoanele. Cât despre magazine, ele se împart între cele care în primul rând informeazã ºi cele care distreazã, dar majoritatea le fac pe amândouã. De fapt, unele informeazã despre activitãþi de divertisment ca televiziunea sau fotbalul. Ø Mijloace de informare electronice În zilele noastre, publicul îºi gãseºte distracþia mediaticã înainte de toate pe micul ecran: fiecare petrece în faþa televizorului în medie 3-4 ore pe zi. Iar diversitatea televiziunii este mare, ea relu^nd tradiþiile tuturor sectoarelor spectacolului. Televiziunea poate programa o piesã de .eydeau sau o simfonie de Haydn. Totuºi, materia ei uzualã þine de ceea ce numim „culturã de masã”, industrialã. O mare parte a emisiunilor sunt realizate în serie în „uzinele de vise”14 ºi sunt selecþionate de contabili care evalueazã nu plãcerea unor anumite segmente ale publicului, ci absorbirea lor de cãtre un numãr maxim de spectatori. Debitul enorm al mass-media interzice o înaltã calitate a produselor. Un fapt trebuie totuºi recunoscut: calitatea medie a lor, pe o perioadã datã, este mult superioarã celei a produselor folclorice, editãrii de carte ºi teatrului. 10. Ca în World Weekly News în Statele Unite. 11. .ost campion de fotbal american acuzat de uciderea fostei sale soþii ºi a amantului acesteia. 12. În .ranþa se vorbeºte încã de Cinq colonnes à la une (nãscutã în 1959); în Statele Unite încã se urmãreºte 60 Minutes (apãrutã în 1968) iar în Marea Britanie Panorama (1953). 13. Când, de exemplu, în Statele Unite, atacã direct blocul militaro-industrial (The Selling of the Pentagon, CBS, 1971). 14. Vezi Hollywood, The Dream .actory de H. Powdermaker, Boston, Little Brown, 1950. 50 COMUNICARE {I MASS-MEDIA • Spectacole culturale Televiziunea s-a ocupat puþin de educaþie – cu câteva excepþii, precum canalul britanic Open University (universitate pe calea undelor) sau remarcabilul canal educativ NHK (Japonia) iar, mai recent, La Cinquième în .ranþa. Teatrul, opera, baletul, concertele nu au dispãrut de pe micul ecran când televiziunea a devenit mijloc de informare de masã, dar lipsesc de pe canalele comerciale la orele de mare audienþã ºi sunt rare pe canalele publice. Aceste spectacole par rezervate de acum înainte canalelor de televiziune prin cablu, ca Arte în Germania, sau Arts & Entertainment în Statele Unite. Paralel, unele canale precum CinéCinéfil în .ranþa sau American Movie Classics în SUA difuzeazã filme vechi. • Sporturi Sporturile de spectacol s-au dezvoltat paralel cu mass-media ºi publicitatea, încep^nd cu a doua jum\tate a secolului al XIX-lea. Din anii ’50, televiziunea s-a hrãnit cu box ºi catch, apoi a declanºat avântul considerabil al unor sporturi bine adaptate micului ecran. În SUA, acestora le sunt consacrate 20% din suprafaþa ziarelor ºi 25% din programele televizate ale week-end-ului. În timpul Campionatului Mondial de fotbal, miliarde de telespectatori urmãresc aceeaºi partidã. Canale întregi (Eurosports, Sky Sports) sunt destinate numai sportului în reþeaua de televiziune prin cablu ºi satelit. • Varietãþi Un minimum necesar este sã aºezi o camerã de luat vederi în faþa unei scene de music-hall. Cea mai mare parte a televiziunilor au început în acest fel. Televiziunile francezã, italianã ºi cele latino-americane sunt încã foarte mari amatoare de varietãþi. Africa a împrumutat de la America de Sud spectacolul de searã mai mult sau mai puþin improvizat, aflat timp de 6 sau 8 ore în mâinile unui animator. Televiziunea din SUA a abandonat total acest gen. Produsul industrial realizat pe bandã (serial, foileton) este mai rentabil: fidelizeazã publicul, se pãstreazã ºi se exportã mai bine. • .oiletoane În acest gen moºtenit de la presa scrisã a secolului al XIX-lea, poveºti dramatice, impregnate de sentimentalism ºi sexualitate, se continuã, de la un episod la altul, uneori timp de mai bine de 40 de ani (ca The Guiding Light în Statele Unite). Aceste soap operas15 se filmeazã în studio, repede, cu un preþ scãzut. În mod normal, dureazã o jumãtate de orã ºi sunt difuzate în fiecare zi, în timpul zilei. În þãrile latine sunt numite telenovelas: Mexicul ºi Brazilia sunt mari producãtori ai genului, cu v^nzãri pânã în Rusia. Uºor de fabricat, aceste foiletoane sunt foarte populare ºi în India, unde au servit pentru a lansa televiziunea în anii ’80, povestind istoria naþiunii ºi a religiei sale. La sfârºitul anilor ’60, timp de aproape zece ani, a fãcut furori o variantã a acestui gen: foiletonul de searã, sãptãmânal, cu buget substanþial. Dallas ºi Dynasty au fost cele mai renumite în acest sens. Ultimei categorii îi putem adãuga mini-seria: povestire televizualã spusã în mai multe episoade, cum sunt Les yeux d’Hélène sau Le Comte de Monte-Cristo. • Seriale ªi acestea pot dura ani de zile, dar fiecare episod este de sine stãtãtor. Genul a fost lãsat moºtenire televiziunii de cinematograful timpuriu: westernul, de exemplu, a trecut fãrã dificultãþi de la marele la micul ecran. Astãzi se face distincþie între douã specii, nãscute în Statele Unite: serialele comice ºi serialele de acþiune. Primele, numite ºi sitcoms (comedii de situaþie), care dureazã mai puþin de o jumãtate de orã, au fost totdeauna foarte populare dincolo de Canalul Mânecii ºi peste Atlantic: dintre 15. Chiar ºi astãzi, în SUA, cea mai mare parte sunt produse de fabricanþi de detergent. TIPOLOGIA MIJLOACELOR DE IN.ORMARE DE MASà 51 acestea fac parte unele dintre cele mai celebre emisiuni din istorie ( Steptoe & Son în Marea Britanie sau M*A*S*H* în SUA). Dimpotrivã, în .ranþa, pânã în anii 1980, tonul producþiei de televiziune avea sã fie serios. Cât despre serialele de acþiune, acestea dureazã aproximativ o orã. Sunt filmate adesea în decoruri naturale, cu efecte speciale din abundenþã: de aici un cost ridicat care, la Hollywood, atinge un milion de dolari pe episod. Unele seriale britanice, ca The Avengers (Rãzbunãtorii), sau americane, cum ar fi Kojak, au cucerit telespectatorii din lumea întreagã. Temele sunt de western (Bonanza), ºtiinþificofantastice (Star Trek), de spionaj (Mission Impossible) ºi, mai ales în zilele noastre, poliþiste (Navarro). Se întâmplã, bineînþeles, ca un serial sã combine mai multe genuri, ca Amicalement vôtre sau Les Mystères de l’ouest. De asemenea, unele precum Maigret sau Columbo, þin de filmul de lung metraj. • Lung-metraje Astãzi, peste tot, cea mai mare parte a oamenilor vãd filmele de cinema pe micul ecran ºi le apreciazã mai mult decât orice altã producþie. Principalele venituri ale studiourilor hollywoodiene nu mai provin acum din sãlile de cinematograf, ci din televiziune ºi din casetele video. Dorinþa de a realiza producþii din ce în ce mai spectaculoase care sã atragã spectatorii în sãli a determinat o creºtere enormã a costurilor cinematografului. De unde necesitatea, pentru a hrãni apetitul de nestãvilit al televiziunii, de a produce pentru ea telefilme, filme cu buget mic, urmaºele filmelor de serie B de altãdatã. • Documentare Veche tradiþie, documentarul, scurt-metraj despre viaþa oamenilor sau a animalelor, a supravieþuit declinului sãlilor de cinema. ªi-a gãsit refugiul mai întâi pe ecranele televiziunii „publice”, iar acum în cuprinsul anumitor magazine televizate ºi pe canalele de televiziune prin cablu care îi sunt rezervate, ca Discovery în Statele Unite ºi Planète în .ranþa. Telespectatorii din lumea întreagã au fost seduºi de reportajele submarine ale Comandantului Cousteau. • Reality Shows Realitatea ºi ficþiunea se combinã aici în diferite feluri: se reconstituie accidente/salvãri ieºite din comun; se cere telespectatorilor sã ajute la regãsirea persoanelor dispãrute sau la gãsirea autorilor unor crime, prezentate într-o versiune filmatã: serialul Aktenzeichen XY… Ungelost, difuzat pe canalul german ZD., a fost pionierul genului. Tot cu caracter hibrid, docudramele, cum sunt numite în Statele Unite, sunt reconstituiri istorice romanþate ale vieþii unui personaj celebru, cum ar fi preºedintele Kennedy, sau ale protagonistului unui proces celebru. • Talk Show-uri Spectacol în platou, popular ºi fãrã costuri mari, a existat dintotdeauna, dar a fost foarte la modã la începutul anilor ’90. Un animator se întreþine cu câþiva invitaþi, autori de cãrþi (Apostrophes) sau vedete ale scenei (Tonight Show în SUA) – sau pur ºi simplu cu personaje deosebite. Altã formulã: un studio întreg se umple de lume pentru a dezbate un subiect ciudat sau la mod㠖 cum fac Oprah Winfrey în Statele Unite ºi Kilroy la BBC. • Jocuri ªi ele au costuri mici de producþie ºi presupun participarea publicului. Se întâmplã destul de rar sã pretindã pregãtire, inteligenþã (Les chiffres et les lettres) sau cunoºtinþe (Questions pour un champion). Altãdatã stimulau lãcomia de bani a participanþilor, dar acum aproape toate sunt niºte simple ghicitori. Seamãnã între ele de la un capãt la altul al lumii, cãci formula celor mai multe a fost cumpãratã sau copiatã din Statele Unite. Peste tot, în primii ani, radioul, apoi televiziunea au fost mijloace de informare familiale care propuneau unul sau douã programe. Începând cu anii ’80, tehnologia (.M, aparate 52 COMUNICARE {I MASS-MEDIA video, telecomandã, cablu, sateliþi) ºi reducerea numãrului de reglementãri (ridicare a monopolului, privatizare) au provocat o multiplicare a ofertei, o demasificare a celor douã mijloace de informare electronice. Deosebirile Când vorbim despre mass-media, trebuie sã luãm întotdeauna în considerare mediul în care acestea se manifestã: ele nu sunt decât elemente ale unui vast sistem social, foarte complex, în care toate mecanismele sunt, bineînþeles, interdependente. Astfel, în fiecare þarã, dezvoltarea treptatã a sistemului mediatic într-un mediu specific l-a fãcut diferit de acela al altor naþiuni. În acest sens, se pot deosebi cteva modele de bazã. Presa scrisã Revistele magazin Datoritã faptului cã revistele magazin seamãnã între ele de la un capãt al lumii la celãlalt, în acest capitol va fi vorba mai ales despre ziare. Totuºi, câteva elemente specifice meritã sã fie semnalate. În general, se poate spune cã þãrile subdezvoltate au puþine reviste de acest tip, deoarece au puþini cititori ºi puþinã publicitate. În þãrile mici, ca Elveþia, se citesc multe dintre revistele þãrilor vecine de aceeaºi culturã. }ãrile în care se citesc mult cotidienele, precum Suedia, au destul de puþine reviste magazin; în Japonia acestea sunt puþin citite, fiind considerate chiar o presã inferioarã, consacratã politicii sau divertismentului. Dimpotrivã, francezii sunt cei mai mari cititori de reviste magazin din lume. Unele þãri îºi exportã formulele, altele (de exemplu Australia) au mai degrabã adaptãri ale revistelor strãine. Printre marii exportatori se numãrã Statele Unite, cu Reader’s Digest (care publicã 40 de ediþii în 17 limbi), Playboy sau Cosmopolitan. De asemenea, firmele germane care editeazã unele dintre cele mai vândute magazine din .ranþa sau din Marea Britanie. Dar ºi .ranþa, ale cãrei reviste Elle ºi Marie-Claire au ediþii în aproximativ 20 de limbi. O originalitate frapantã: revistele manga japoneze. Acestea sunt cãrþi groase de benzi desenate, adeseori realizate rapid ºi de o slabã calitate, în stilul desenelor animate pe care japonezii le exportã pretutindeni. Ocupã o treime din piaþã, unul dintre titluri (Shonen Jump) vânzându-se în 4 milioane de exemplare pe sãptãmânã. Ziarele Se presupune cã ziarele fac, înainte de toate, jurnalism. Or, lãsând la o parte varianta comunistã care constã în propagandã purã, chiar ºi în democraþiile occidentale jurnalismul prezintã diferenþe. Existã cel puþin douã concepþii: una latinã ºi una proprie Statelor Unite. Prima este moºtenitoarea unui trecut în care rolul presei era acela de a comenta informaþia oficialã. În acest caz, se face greu diferenþa între ºtiri ºi comentarii, în schimb, informaþiei i se dã o tentã mai provocatoare ºi este mai uºor de înþeles. Al doilea tip de jurnalism insistã pe exactitate factualã, obiectivitate, separarea faptelor de opinii, stilul sec. În mod tradiþional, primul gen are neajunsul de a fi prea legat de partidele politice ºi de stat iar al doilea, mai comercial, pe acela de a fi subordonat difuzorilor de anunþuri publicitare. Concret, sã examinãm ziarele de informaþie. Se deosebesc mai întâi prin proprietari. Pot fi proprietatea unor familii, cum este tradiþia în Japonia sau în provinciile franceze sau pot aparþine unor mari societãþi industriale (de automobile, textile, chimice), cum se înt^mplã în Italia (.iat) sau în India (Tata). Dar, din ce în ce mai des, sunt deþinute de grupuri de presã, TIPOLOGIA MIJLOACELOR DE IN.ORMARE DE MASà 53 ca în Statele Unite (Knight-Ridder), sau de conglomerate multinaþionale, ca în Marea Britanie (News International). Ziarele mai diferã ºi prin modul de difuzare. În .ranþa ºi în Italia se cumpãrã mai ales de la chioºcuri. În Suedia este generalizatã distribuirea la domiciliu. În SUA, difuzarea se face la domiciliu ºi prin distribuitoare automate sau alte formule care au apãrut în anii 1990, telefon, fax ºi mai ales internet. Ziarele mai diferã ºi prin mãsura în care sunt citite. ~n Lumea a Treia, aceasta este foarte slabã, din cauza unuia sau mai multor obstacole: analfabetism, absenþa infrastructurilor, control guvernamental ºi sãrãcie. ~n þãrile totalitare, „consumul” este mare în mod artificial, din cauza numãrului redus de pagini, a preþului foarte scãzut ºi a obligaþiei de a cumpãra. ~n sudul Europei, este mediu, în Europa de nord ºi în Japonia, foarte mare. În fine, ziarele se deosebesc mai ales prin structurile lor de ansamblu în care se combinã diferitele genuri de publicaþii. Se pot distinge cel puþin opt tipuri diferite de presã. Ø Modelul chinez Primul, modelul sovietic, este din fericire pe cale de dispariþie. Acest model nu mai existã la sfârºitul mileniului decât în câteva þãri aflate sub regim comunist din Asia, printre care ºi China, þara cea mai populatã din lume. Mijloacele de informare fac toate parte dintr-un stat centralizat16, el însuºi asimilat Partidului unic. Scopul lor nu este sã informeze sau sã distreze, ci sã îndoctrineze ºi sã mobilizeze. ªi sã transmitã instrucþiunile centrului spre periferie. Agenþia de presã centralã furnizeazã versiunea oficialã a actualitãþii ziarului central al Partidului Comunist (Pravda, pe vremuri, în URSS, Renmin Ribao în China), ca ºi posturilor de radio ºi de televiziune centrale. Ziarele ºi posturile de la nivelul inferior le copiazã, adãugând câteva ingrediente. În afara acestei divizãri pe orizontalã a presei în niveluri (de la presa naþionalã pânã la cea a uzinei sau a fermei), existã o împãrþire verticalã în sectoare: presa de partid, de sindicat, a armatei, a femeilor, a agricultorilor etc. Ø Modelul american: distribuitori cu amãnuntul ºi angrosiºti În Statele Unite17, toate cotidienele sunt locale, cu douã excepþii: douã ziare care vând împreunã mai puþin de 3,5 milioane de exemplare într-o þarã de 260 de milioane de locuitori18. Cele aproape 1500 de cotidiene sunt în cea mai mare parte mici (difuzare medie: 12 000 de exemplare) ºi nu au mijloace financiare importante. Pe de altã parte, scopul lor principal este sã ob]in\ profit. De aceea, ele ajung sã-ºi procure materia informativã la preþuri scãzute de la angrosiºti, cea mai mare parte a acestora fiind din New York – bineînþeles, cu excepþia ºtirilor, a informa]iilor utilitare ºi a anunþurilor de interes public locale. Ziarele îºi primesc deci informaþiile ºi fotografiile regionale, naþionale ºi internaþionale de la marile agenþii, de exemplu Associated Press. Restul provine de la alte 400 de agenþii independente (syndicates) sau create de mari ziare (newsservices). Ele vând at^t reportaje ºi comentarii politice, c^t [i rubrici de sfaturi (de grãdinãrit, medicale, de drept sau probleme sentimentale), articole în stil magazin, desene ºi benzi desenate, horoscoape ºi cuvinte încruciºate. În consecinþã, presa americanã este mult mai uniformã, mai naþionalã decât ne-am putea aºtepta. O altã consecinþã este cã aceastã presã localã are o þinutã onorabilã ºi este foarte prosperã, spre deosebire de multe altele. 16. Vezi capitolul 2, „.uncþiile mass-media. Regimuri, actori ºi roluri”. 17. Vezi C.-J. BERTRAND, Les médias aux Etats-Unis, Paris, PU., „Que sais-je?”, ediþia a V-a, 1997. 18. Wall Street Journal ºi USA Today. New York Times nu îºi vinde decât o micã parte a tirajului în afara New Yorkului. 54 COMUNICARE {I MASS-MEDIA Ø Modelul britanic, centralizat Marea Britanie este, în afarã de Japonia, singura mare naþiune care are o presã cu adevãrat naþionalã: zece cotidiene realizate la Londra, vândute în num\r mare în întreaga þar\. Cifrele lor de difuzare sunt enorme: în 1999, vindeau fiecare între 300 000 ºi 4 milioane de exemplare – peste 13 milioane în total, aproape dublu fa]\ de ziarele franþuzeºti într-o þarã cu aceeaºi m\rime a populaþiei. Presa de provincie, o sutã de cotidiene de calitate medie, reprezintã numai o treime din cifra totalã de difuzare. De ce presa britanicã19 este atât de dezvoltatã ºi de centralizatã? O explicã mai mulþi factori, care existã sau nu în alte þãri. Între cele douã rãzboaie mondiale, obiºnuinþa de a citi ziarul a fost puternic înrãdãcinatã de o concurenþã freneticã. De prin anii ’20, câteva grupuri au început sã organizeze piaþa în avantajul lor: de aceea, la ora actualã, presa naþionalã apare dimineaþa, în timp ce dupã-amiaza este rezervatã presei provinciale. Pe de alt\ parte, în aceastã þarã dens populatã ºi foarte urbanizatã, oamenii folosesc într-o mare mãsurã transporturile publice ca sã meargã la lucru. Marea diversitate a titlurilor îi permite fiecãruia sã gãseascã un cotidian pe gustul sãu. În fine, preþurile sunt scãzute, parþial ºi datoritã abundenþei de publicitate. Presa britanicã prezintã încã douã trãsãturi caracteristice. Una este rarã20: o diferenþiere netã între ziarele populare de divertisment ºi ziarele de informare de calitate. Cealaltã este unicã: o presã de duminicã, în mare mãsurã autonomã, care vinde mult mai mult decât cea cotidianã. În Japonia, cinci cotidiene din Tokyo vând 60% din tirajul global. Iar difuzarea este încã ºi mai puternicã decât în Marea Britanie: în timp ce populaþia nu atinge decât dublul celei britanice, vânzãrile celui de-al doilea cotidian ca importanþã, Asahi Shimbun, ating 13 milioane de exemplare. De notat cã ziarele sunt distribuite la domiciliu într-o proporþie mai mare de 95%. Dar trebuie de asemenea ºtiut cã ele publicã sub acelaºi titlu douã ediþii diferite, una de dimineaþã ºi una de searã, 60% dintre oameni cumpãrându-le pe amândouã. Asahi vinde 8 milioane de exemplare dimineaþa ºi aproape 5 milioane dupã-amiaza. Ø Modelul german, tricefal În Germania, gãsim aproape 1 300 de titluri de cotidiene, care se împart în trei categorii: presa naþionalã, regionalã ºi localã, foarte diferite una de alta. În afara unui numãr restr^ns de imitatori din câteva mari oraºe, ziarul Bild Zeitung, cu cele 4,5 milioane de exemplare ale sale (recordul Europei), constituie de unul singur presa cotidianã naþionalã german㠖 presã popularã, în sensul englezesc al termenului, cu mult sânge ºi sex, care se vinde în stradã, deci la bucatã. În afarã de acesta, exist\ ziarele la care se fac abonamente ºi care sunt distribuite la domiciliu. Pe de o parte, marea presã regionalã, în jur de 50 de titluri – dintre care unele, ca prestigiosul .rankfurter Allgemeine Zeitung, exercitã o influenþã naþionalã. Pe de altã parte, cotidiene locale dintre care o jumãtate au o difuzare de numai 1 000 de exemplare. Titlurile lor sunt diferite dar, cu excepþia câtorva pagini locale, multe dintre ele sunt identice: în jur de o sutã de echipe redacþionale produc o mie de asemenea ziare21. Presa suedezã aparþine aceluiaºi tip: douã ziare populare de dupã-amiazã publicate la Stockholm sunt vândute pe stradã, de la un capãt la celãlalt al þãrii. Douãsprezece mari ziare regionale sunt publicate ºapte zile din ºapte în marile oraºe, cele din capitalã având, 19. Vezi C.-J. BERTRAND, Les médias en Grande-Bretagne, Paris, PU., „Que sais-je?”, 1998. 20. O regãsim în America de Sud, unde mici ziare neînsemnate de dupã amiazã se consacrã faptelor diverse, mai ales violente. 21. La fel, în Olanda ºi în regiunea valonã a Belgiei se întâmplã ca un acelaºi ziar sã fie vândut sub douã titluri diferite în douã oraºe diferite. TIPOLOGIA MIJLOACELOR DE IN.ORMARE DE MASà 55 bineînþeles, o mare influenþã. În fine, presa localã deserveºte oraºele mici de patru, cinci sau ºase ori pe sãptãmânã ºi se ocupã în proporþie de 80% de problemele locale. În raport cu populaþia, vânzãrile cotidienelor suedeze sunt, ca ºi ale celor japoneze, cele mai puternice din lume (peste 500 de exemplare la mia de locuitori). De ce? Gãsim ºi aici o interesantã combinaþie de factori: climatul nordic, un sistem de difuzare cooperativ, acþionând mai ales prin curier, nivelul cultural ridicat al suedezilor ºi simþul datoriei civice, credibilitatea unei prese independente încã de la mijlocul secolului al XVIII-lea ºi, în fine, sentimentul „responsabilitãþii sociale” pe care îl are presa. Ø Modelul francez, feudal Cotidienele franceze ºi-au împãrþit þara în fiefuri. Presa este regionalã ºi o concurenþã realã nu se întâlneºte decât într-o singurã regiune, aceea a capitalei. Ziarele pariziene (printre cele mai scumpe din lume) se pretind naþionale, dar în provincie doar o zecime dintre persoanele care cumpãrã un ziar aleg un cotidian parizian. În ceea ce o priveºte, presa de provincie vinde de trei ori mai mult decât cea din Paris ºi include aici ºi cotidianul care are cea mai puternicã difuzare, Ouest-.rance, cu cele aproape 40 de ediþii locale ale sale. Aceastã presã este relativ prosperã ºi, cum se adapteazã destul de bine evoluþiei tehnologice, a putut sã se sustragã mult timp concentrãrii de tip britanic. Au apãrut totuºi ºi unele excepþii, precum reþeaua Hersant. În Italia ºi Spania, cele douã surori latine, presa dovedeºte trãsãturi similare, cu cifre de difuzare încã ºi mai slabe. În mod normal, fiecare ziar se bucurã de un monopol în regiunea sa, o concurenþã puternicã neexist^nd decât în unul sau douã oraºe mari, ca Milano ºi Roma în Italia, Madrid ºi Barcelona în Spania. Rizzoli în Italia ºi Prisa în Spania sunt singurele grupuri de presã foarte importante. Aceste douã þãri îºi datoreazã originalitatea, at^t în ceea ce preveºte difuzarea, c^t ºi calitatea, unui cotidian naþional apãrut destul de recent (1976): El Pais în Spania ºi La Repubblica în Italia. De asemenea, existenþei a 4-5 cotidiene sportive în fiecare dintre ele. Ø Modelul austriac, multinaþional O þarã micã ce împãrtãºeºte aceeaºi culturã cu un vecin mare are tendinþa de a-l imita ºi importã multe dintre produsele sale mediatice. Este cazul Austriei ºi al Germaniei, al Irlandei, unde un ziar vândut din trei vine din Marea Britanie, ca ºi al micilor enclave independente precum Luxemburg sau Monaco în Europa. Ø Modelul elveþian, multicultural În mai multe þãri europene gãsim grupuri etnice care vorbesc limbi diferite: în .inlanda ºi în Spania, de exemplu, ca ºi în toatã regiunea Balcanilor. Astfel, în Moldova gãsim ziare în românã, în rusã, în bulgarã, în idiº ºi în dialect turc. În Elveþia ºi în Belgia, separarea culturalã este oficialã. Mijloacele de informare ale diverselor zone sunt total diferite, chiar ºi radioteleviziunea. Nu existã ziare bilingve sau cu douã ediþii diferite. Rezultatul este un numãr deosebit de ridicat de titluri. De notat faptul cã publicaþiile importate din þãrile vecine de aceeaºi culturã se vând din abundenþã, de exemplu revistele franceze în regiunea romanºã a Elveþiei. La r^ndul lor, valonii urmãresc mult canalul T.1. Ø Modelul indian În mod asemãnãtor, sunt naþiuni unde coexistã grupuri etnice foarte numeroase care folosesc idiomuri diferite: aici s-a impus deci o altã limbã. În Israel, limba religioasã, ebraica, a fost reactivatã. De obicei, cum majoritatea acestor þãri au fost mult timp colonizate, ele au adoptat limba fostului colonizator. În India, ziarele cele mai prestigioase (Times of India sau The Hindu) ºi o mare parte a posturilor de televiziune folosesc engleza, pe lângã hindi, limba oficialã, ºi celelalte 14 alte limbi importante ale þãrii. La fel se întâmplã în .ilipine, dupã un secol de ocupaþie americanã. 56 COMUNICARE {I MASS-MEDIA În Africa neagrã existã o multitudine de limbi, chiar ºi în þãri cu mult mai mici. ªi, dacã la radio se vorbeºte adesea un dialect local, presa scrisã ºi televiziunea folosesc, dupã caz, franceza, engleza sau portugheza. Mijloacele de informare electronice Proprietate ºi control P^nã nu demult, existau douã modele de baz㠖 pe care am putea sã le botezãm american ºi francez: radioteleviziunea putea consta în întreprinderi particulare, slab reglementate, cu scop lucrativ, care îºi obþineau veniturile din publicitate ºi erau adesea concentrate într-un oligopol. Aceastã radioteleviziune, întâlnitã în mod curent în Lumea Nouã, este acuzatã de obicei cã se „prostitueaz㔠pentru difuzorii de anunþuri publicitare ºi marele public. Radioteleviziunea putea consta ºi într-un serviciu public care se bucura de un monopol de stat, cum au fost radioteleviziunea italianã RAI pânã în 1975 sau Sveriges Radio, în Suedia, pânã în 1991. În Europa, un asemenea sistem este finanþat de obicei printr-un abonament anual ºi, destul de frecvent, prin publicitate22 sau, în anumite cazuri, prin fonduri de stat, ca în fostele þãri comuniste sau în Australia. Aceastã radioteleviziune publicã era acuzatã de a fi manipulatã de cãtre guvern, cu câteva excepþii notorii, cum ar fi BBC. La sfârºitul anilor 1990, cu câteva excepþii precum Austria, nu mai existau þãri dezvoltate sau democraþii industrializate unde sã supravieþuiascã monopolul de stat. Cea mai mare parte a þãrilor adoptaserã un sistem mixt. Acest amestec se prezintã însã sub trei forme diferite. În Statele Unite, radioteleviziunea comercialã are proporþii enorme, în timp ce radioteleviziunea „public㔠este redusã dacã nu prin numãrul sãu de posturi, cel puþin prin audienþa care rar depãºeºte 2% pe timpul serii. Sunt apoi þãri ca Marea Britanie, Japonia ºi Italia, unde s-a ajuns la un echilibru: cele douã sisteme îºi împart publicul aproape în mod egal. În fine, existã câteva þãri în care sectorul comercial este încã redus, ca în Norvegia sau Elveþia. O variantã interesantã este þara în care controlul unei mari pãrþi a televiziunii se situeazã în strãinãtate. Aºa se întâmplã în Canada, unde majoritatea populaþiei care locuieºte de-a lungul frontierei este fidelã posturilor americane, ºi, prin intermediul satelitului, în þãri ca Algeria, unde la începutul anilor 1990 se urmãreau mult mai mult posturile franceze decât programul naþional. Structuri ºi funcþionare Radioul este destul de asemãnãtor de la un capãt la altul al lumii, dar câteva trãsãturi originale meritã sã fie semnalate. Mai întâi, existenþa staþiilor „pirat”, uºor de pus în funcþiune. Unele difuzeazã din exteriorul þãrii. Astfel, pe toatã durata Rãzboiului Rece, douã posturi americane instalate la München au strãpuns „cortina de fier” cu informaþiile lor destinate þãrilor din imperiul sovietic. În anii ’60, posturi ca Radio Caroline, instalate pe vapoare în afara apelor teritoriale, îi seduceau pe tinerii englezi cu o muzicã pop pe care BBC nu le-o oferea. În alte cazuri, „piraþii” au atacat monopolul din interior: posturi muzicale în URSS sau posturi „libere” în .ranþa în anii ’70. Curios, se întâmplã ca unele posturi „externe”, care violeazã monopolul statului asupra radiodifuziunii unei þãri ºi interdicþia publicitãþii pe calea undelor, sã fie de fapt controlate de guvern. Era cazul majoritãþii posturilor aºa-zise „periferice” din .ranþa, în special Europe 1 ºi RMC, pânã la începutul anilor ’80. O altã curiozitate: se întâmplã ca posturile cele mai 22. BBC ºi NHK nu acceptã publicitatea. Din contra, în Spania ºi în America Latinã nu existã abonament. TIPOLOGIA MIJLOACELOR DE IN.ORMARE DE MASà 57 populare dintr-o þarã sã fie administrate, independent de monopol, de cãtre forþe considerate de obicei represive, cum ar fi poliþia în Turcia ºi armata în Israel. În ceea ce priveºte televiziunea, existã în principal cinci modele, fãrã sã vorbim de cazuri foarte particulare ca acela al .inlandei, unde, timp de mulþi ani, televiziunea de stat ºi-a închiriat canalul mai multe ore pe zi unui post comercial. Sau cazul statului Chile, unde principalele posturi de televiziune se aflã în mâinile universitãþilor particulare sau publice. Staþia localã: este modelul originar al radioului, funcþion^nd în epoca în care tehnologia nu permitea o emisie bunã la mare distanþã. În þãrile cu monopol de stat, staþia localã a început sã disparã, aceasta pânã la apariþia conjugatã a .M-ului, a cablului ºi a unei cereri de descentralizare exprimatã de public. În celelalte þãri (Statele Unite, America Latinã sau Japonia), staþia localã a considerat la început costisitor sã îºi producã propriile emisiuni, apoi, când a fost vorba s\ fac\ televiziune, a considerat lucrul imposibil. A trebuit astfel sã accepte dependenþa de marii furnizori de programe. Piramida: a fost modelul normal ºi unic în Europa pânã în anii ’80, din motive economice ºi politice. O instituþie monoliticã, situatã în capitalã, îºi produce cea mai mare parte a emisiunilor (ºi cumpãrã restul), apoi le transmite prin unde hertziene sau prin cablu propriilor sale emiþãtoare de pe întreg teritoriul naþional. Este ceea ce fac televiziunea spaniolã TVE, cea italianã RAI ºi cea britanicã BBC – ºi ceea ce fãcea ORT. în .ranþa pânã în 1974. Reþeaua: este un model mai puþin întâlnit. Este vorba de asocierea unor staþii regionale (ca acelea ale postului public ARD, în Germania) sau de asocierea unor producãtori regionali (ca ITV, post comercial, în Marea Britanie) care îºi pun resursele în comun pentru a alcãtui, pe timpul serii, acelaºi program pentru toatã þara. La fel, în Statele Unite, Public Broadcasting Service este o reþea cooperativã organizatã, prin satelit, de staþiile ne-comerciale independente rãspândite pe întreg teritoriul þãrii. În aceeaºi categorie trebuie sã plasãm sistemul olandez, foarte special: o serie de asociaþii de consumatori (de fapt, abonaþii la revistele lor TV), în cea mai mare parte marcaþi din punct de vedere ideologic, îºi împart timpii de antenã a trei canale hertziene în funcþie de numãrul lor de membri. .iecare îºi produce sau cumpãrã programele dupã bunul sãu plac – cu partea din abonament ºi din publicitate care îi revine. Network este versiunea americanã ºi comercialã a furnizorului central. Trei network-uri (CBS, NBC, ABC) au dominat anii ’50-’70 dar, începând cu anii 1980, sunt în declin. Av^ndu-ºi baza la New York, ele produc câteva tipuri de emisiuni (informaþii, sport), dar îºi comandã grosul programelor la Hollywood. Cu aceste produse, fiecare network alcãtuieºte o grilã foarte elaboratã, introduce mesajele principalilor cump\r\tori naþionali de spa]iu publicitar în cea mai mare parte a spaþiilor de care dispune în acest sens, dupã care, prin mijloace care nu îi aparþin (sateliþi, reþele hertziene sau cablu), distribuie gratuit programul unor posturi locale cu care a semnat un contract de afiliere. În plus, le încurajeazã sã le difuzeze, vãrsându-le o micã parte din veniturile sale publicitare. În acest fel, network-urile nu sunt decât intermediari, dar foarte puternici, între marii cump\r\tori de spa]iu publicitar, producãtorii de divertisment ºi staþiile emiþãtoare. În alte þãri, imediat ce au fost autorizate posturi de televiziune comerciale, au apãrut network-uri în stil american: în Japonia dupã 1950, iar în Italia dupã 1975. La fel, în Europa, pentru a alimenta sutele de noi posturi locale în anii 1980, s-au nãscut network-uri de radio, cum ar fi în .ranþa NRJ sau .un Radio. Serverul prin satelit (cable network) este o variantã a network-ului tradiþional. Are o mare expansiune în Statele Unite ºi se rãspândeºte peste tot în lume pe mãsurã ce cablul ºi satelitul cu difuzare directã iau avânt. În Europa, de exemplu, gãsim canalul francofon TV5 ºi canalele britanice Sky Channels. Este vorba despre un furnizor care oferã programe reþelelor de cablu locale, dar, dacã este resimþitã nevoia, ºi posturilor de televiziune „independente” 58 COMUNICARE {I MASS-MEDIA (adicã neafiliate) ºi reþelelor pe unde ultrascurte MMDS. Acest server este de obicei specializat (informaþie, meteo, finanþe, emisiuni pentru copii, religioase sau muzicale). Este finanþat prin publicitate, de cãtre reþeaua de cablu, de cãtre producãtor (ca în cazul tele-shopping-ului) sau chiar de cãtre consumator (abonament suplimentar sau plata pe unitate) – sau, în fine, printr-o combinare a acestor mijloace. Reþelele de cablu pot sã-ºi activeze astfel 50, 60 sau 70 dintre canale iar consumatorul poate privi aproape la orice orã din zi tipul de emisiune care îi place. Gradul de dezvoltare al noilor mijloace de informare depinde de regimul politic al unei þãri, de politica guvernamentalã în materie de telecomunicaþii, de resursele tehnologice ºi financiare, de tradiþii ºi, n mod curios, de ordinea în care au fost introduse aparatul video, cablul ºi satelitul. În Belgia sau în Statele Unite, cablul a demarat înaintea apariþiei videocasetofonului ºi a cunoscut în acest fel o dezvoltare puternicã; în Japonia s-a produs contrariul. În Marea Britanie, televiziunea directã prin satelit a pornit înaintea cablului ºi i-a încetinit deci dezvoltarea. În .ranþa, în 1999, se puteau numãra puþin peste un milion de cãmine conectate la cablu – faþã de peste 10 milioane în Germania, în condiþiile în care amândouã þãrile îºi lansaserã sistemul de cablu împreunã, cu cincisprezece ani în urmã. Alte þãri, chiar avansate din punct de vedere tehnic, ca Italia sau Rusia, încã nu aveau cablu în 1994. Se prevede cã, la începutul mileniului trei, înregistrarea tuturor semnalelor, stocarea, comprimarea ºi difuzarea lor vor fi digitale: toate mijlocele de informare, utilizând aceeaºi „limbã”, vor putea fi puse în legãturã cu uºurinþã. Cel puþin în democraþiile industrializate, consumatorii vor recepþiona sunete, imagini ºi alte date prin cablu sau prin antenã parabolicã, cuplate la ordinatorul personal. Banalizarea abonamentului la cablu ºi a accesului la satelit, multiplicarea canalelor cu acces plãtit pentru aceste douã noi mijloace de comunicare ºi plata emisiunilor la unitate vor face în curând desuetã distincþia între televiziunea pretins „gratuit㔠(plãtitã numai prin publicitate) ºi televiziunea „public㔠(plãtitã prin abonament, la care se adaugã, de obicei, publicitatea). Bibliografie ALBERT PIERRE, La Presse française, Paris: Documentation française, ediþia a IV-a 1998. BAUDELOT PHILIPPE, Les Agences de presse en .rance, Paris, SJTI/ Documentation française, 1991. CHANIAC RÉGINE, La Télévision de 1983 à 1993: chronique des genres et de leurs publics, Paris, INA/SJTI, Documentation française, 1994. CSA, Rapport d’activité, Paris, Documentation française, anual. CSA, Les chiffres clefs de la radio, .rance 1993, Paris, INA/CSA, 1994 MATHIEN MICHEL, La Presse régionale en .rance, Paris, PU. „Que sais-je?” 2074, ediþia a III-a, 1993. MédiasPouvoirs: Revista publicã în acest numãr de sfârºit de an cifrele tirajelor cotidienelor ºi ale revistelor franceze. SJTI, Média SID: l’aide-mémoire de la presse, Paris, Documentation française, anual (coordonatele responsabililor din presa regionalã, naþionalã ºi internaþionalã). SJTI, Tableaux Statistiques de la presse. Données détaillées 1996. Rétrospective 1982-1996. Paris, Documentation française, 1998. 59 Capitolul 4 MASS-MEDIA DIN .RANÞA: SITUAÞIA ACTUALà Claude-Jean Bertrand .iind europene mijloacele de comunicare de masã din .ranþa contrasteazã cu cele din SUA. .iind latine, mass-media din .ranþa diferã de mass-media din Europa de Nord. Mai mult, atât spre binele, cât ºi spre rãul lor, canalele de comunicare franceze au anumite elemente de originalitate1. Câteva dintre acestea, vechi ºi regretabile, amintite deseori în strãinãtate, au dispãrut; este vorba mai ales de douã dintre ele: corupþia ziarelor ºi controlul guvernamental strict asupra radioteleviziunii. 1998 Populaþie (milioane) PIB (miliarde de dolari SUA) PIB pe cap de locuitor (exprimat în dolari) * .ranþa Germania Italia Marea Britanie 59,2 1 623* 25 425 82,5 2431 27 418 57,7 1294 21 685 59,3 1450 23 478 Al patrulea în lume dupã SUA, Japonia ºi Germania. Sistemul mediatic francez deþine puþine recorduri, dar este unul dintre puþinele sisteme din lume care îºi ajunge sieºi: • .ranþa are una dintre cele trei agenþii mondiale de pres㠖 A.P, cea mai veche (1832), singura care nu este anglo-american㠖 ºi cele mai importante agenþii fotografice: Sygma ºi Gamma. • Este al patrulea producãtor de lung metraje al planetei (peste o sutã de filme pe an dupã India, SUA ºi Japonia) ºi primul producãtor european de desene animate; • Este al treilea producãtor de ficþiune televizatã din Europa, dupã Germania ºi Marea Britanie, dar primul exportator mondial de programe neanglofone. • În sfârºit, cele mai mari douã agenþii de publicitate din .ranþa, Havas Advertising (cuprinzând Euro-RSCG) ºi Publicis sunt naþionale, ceea ce nu se întâmplã în celelalte þãri occidentale (în afarã de Japonia ºi de Marea Britanie). Cât despre publicitate, ostilitatea francezilor faþã de ea2 este foarte cunoscutã. Cauzele sunt vechi3 . În secolul al XIX-lea, ziarele aveau obiceiul sã rezerve paginile de sfârºit care 1. Deoarece manualul este destinat mai ales publicului francez, acest capitol vizeazã elementele de originalitate ale sistemului din Hexagon ºi furnizeazã cifre precise.(n.a.) 2. Pentru titlul primei sale cãrþi, Jacques Séguéla, cel mai cunoscut publicitar francez a reluat o glumã veche: „Nu-i spune mamei cã lucrez în publicitate, ea crede cã sunt pianist într-un bordel.” 3. A se vedea remarcabila lucrare a lui Marc Martin, Trois siècles de publicité, Paris, Odile Jacob, 1992. COMUNICARE {I MASS-MEDIA 60 conþineau publicitate ºi sã vândã spaþiul redacþional pentru publicitatea clandestinã. În zilele noastre, aceastã publifobie, mult diminuatã, poate fi cauzatã de faptul cã publicitatea este mai ales o publicitate de marcã, manipulatoare ºi non-informativã, spre deosebire de publicitatea din magazine ºi de cea a serviciilor locale. În mod curios, mulþi francezi nu considerã cã anunþurile de ziar ar face parte din acest ultim tip de publicitate. Ca o consecinþã a acestui antagonism, publicitatea este deseori de calitate excelentã. Un alt efect, de data aceasta negativ, este cã, în ciuda unui progres foarte puternic din anii ’60 încoace, publicitatea rãmâne subdezvoltatã în .ranþa; pe cap de locuitor, cheltuielile nu reprezintã decât 50 la sutã din cele ale SUA. În plus, numai o treime din publicitate este plasatã în mass-media, spre deosebire de Marea Britanie, unde procentul este de 50%. Rezultatul este cã ziarele sunt sãrace. Într-adevãr, ca o caracteristicã originalã, repartizarea publicitãþii dezavantajeazã ziarele: dacã publicitatea prin afiºe reprezintã mai mult decât în alte pãrþi, publicitatea prin intermediul ziarelor reprezintã din ce în ce mai puþin: 20% (faþã de 42,5% în Germania) ºi nu aduce decât 40% din câºtigurile acestora, faþã de 60-70% în SUA. Investiþiile publicitare din principalele mass-media (1996) Canal media Ziare Reviste Televiziunea Radio Cinema Afiºe .ranþa Marea Britanie Italia SUA 20,3% 22,7% 36,2% 7,5% 0,7% 12,6% 29,1% 17,5% 42,6% 4,7% 0,9% 5,1% 16,2% 16,7% 61% 3,5% – 2,7% 27% 12,8% 45,2% 13,6% – 1,3% (Sursã: Observatorul european al audiovizualului) Presa scrisã Ziarele În .ranþa existã aproape 70 de cotidiene, cu mult mai puþine decât în þãri cu acelaºi numãr de locuitori, precum Marea Britanie ºi Italia. Totodatã, ele sunt diferite faþã de cele din aceste þãri. Mai întâi, în .ranþa aproape cã nu mai existã cotidiene de sear㠖 aceasta în timp ce 55% din cotidienele americane ºi 80% din ziarele de provincie din Marea Britanie apar dupã-amiaza. Chiar în .ranþa, marele cotidian de dinainte de rãzboi era Paris-Soir. Astãzi, mai existã o singurã semi-excepþie: Le Monde, care apare la începutul dupã-amiezei dar, într-o parte a .ranþei, nu este primit decât a doua zi; de aceea, ziarul are întotdeauna înscrisã data zilei urmãtoare. Cotidienele pariziene (difuzare globalã: 2,4 milioane de exemplare) Titlul Le .igaro Le Parisien5 Le Monde Apãrut în Difuzare 1998 Difuzare 1993 Caracteristici 1854 1944 1944 370 000 476 000 394 000 402 000 400 000 368 000 Elitist, de dreapta Popular Elitist, centru stânga MASS-MEDIA DIN .RANÞA: SITUAÞIA ACTUALà Titlul Apãrut în L’Équipe .rance-Soir Libération Paris-Turf Les Échos La Croix La Tribune D. L’Humanité Difuzare 1998 1946 1944 1973 1948 1908 1883 1984 1904 404 000** 164 000 171 000 110 000 134 000 94 000 91 000 58 000 Difuzare 1993 320 000 219 000 174 000 126 000 117 000 101 000 69 000 66 000 61 Caracteristici Sportiv Popular, de dreapta Elitist, de stânga Ziar de hipism .inanciar Catolic .inanciar Comunist * Include Aujourd’hui, ediþia naþionalã. ** Ediþia de luni a ziarului: 500 000 de exemplare. În .ranþa nu existã o presã naþionalã în adevãratul sens al cuvântului: douã treimi din exemplarele cotidienelor din Paris sunt citite în regiunea parizianã. Ele sunt puse în vânzare ºi în provincie, dar puþini cititori le cumpãrã. Cotidienele regionale ºi locale, care nu reprezentau în 1870 decât un sfert din difuzarea totalã, asigurã astãzi trei sferturi din ea. Difuzare în 1913 Paris Provincie 5,5 mil. de exemplare 4 mil. de exemplare Difuzare în 1993 58% 42% 2,2 mil. de exemplare 6,9 mil. de exemplare 27,5% 72,5% Nu mai existã nici presã cotidianã popularã (în afarã, poate, de Le Parisien, devenit ziar metropolitan4, ºi de muribundul .rance-Soir), cu toate cã, odatã, Le Petit Parisien ºi Le Petit Journal, cotidiene de scandal, mari specialiste ale faptului divers, se lãudau cu vânzãri imense. Sunt de regretat cotidiene precum Paris-Soir (1,4 milioane de exemplare), din perioada interbelicã, ºi .rance-Soir de dupã rãzboi, care ºtiau sã informeze ºi sã distreze fãrã sã fie abjecte. În fine, existã foarte puþine ziare de duminicã, aproximativ douãzeci, care vând sub 4 milioane de exemplare (în total, cu 50% mai puþin decât cotidienele), în timp ce în Anglia, duminicalele se vând cu 2,5 milioane de exemplare mai mult decât cotidienele. Cotidienele franceze sunt puþin vândute ºi se vând din ce în ce mai greu: puterea de penetrare a presei franceze este de 145 de exemplare la 1 000 de locuitori5 (în 1999), de douã ori mai redusã dec^t a celei britanice: .ranþa, a patra putere economicã a lumii, nu apare printre primii 25 de consumatori de ziare. .aptul cã acest consum scade nu are nimic original: peste tot, vânzãrile au scãzut din cauza revistelor ºi a televiziunii, dar trebuie ºtiut cã, la începutul acestui secol, francezii erau (alãturi de americani) cititorii de ziare cei mai vorace din întreaga lume. În .ranþa se vindeau atunci de douã ori mai multe ziare decât în Anglia, în timp ce acum se vând de douã ori mai puþine. Trei cotidiene au apãrut aproape în acelaºi timp, în anii 1970: La Repubblica vinde peste 60 000 de exemplare în Italia, El Pais, în Spania, peste 400 000, iar Libération, în .ranþa, mai puþin de 200 000. Cum de s-a ajuns la aceste vânzãri slabe?6 Unul din motive ar fi faptul cã ziarele sunt scumpe în raport cu numãrul de pagini. Dacã ne raportãm la aceeaºi valoare a francului, vom 4. Deºi a lansat în 1994 o ediþie na]ionalã intitulatã Aujourd’hui. 5. .aþã de 582 în Japonia, 438 în Suedia, 330 în Marea Britanie, 105 în Spania ºi în Italia, 93 în Portugalia. 6. În Japonia, ]ar\ cu o populaþie de 120 de milioane de locuitori, un ziar precum Yomiuri Shinbun se vinde într-un numãr de exemplare de douã ori mai mare decât toatã presa cotidianã francezã. COMUNICARE {I MASS-MEDIA 62 vedea cã preþul cotidienelor a crescut de zece ori din 1914 ºi pânã acum. În anii ’90, ziarele costau între 4 ºi 7,50 franci, în timp ce în Marea Britanie preþurile variau între 2 ºi 4,50 franci, iar în SUA între 1,5 ºi 4 franci. Lipsa publicitãþii explicã parþial aceastã scumpire7. Un alt motiv îl reprezintã rara distribuire la domiciliu (excepþie fac vestul .ranþei ºi Alsacia). Cu alte cuvinte, consumatorul de presã trebuie sã se hotãrascã în fiecare zi sã cumpere un ziar de la unul din cele 33 000 de puncte de vânzare. Distribuþia este monopolizatã aproape în întregime de NMPP (Nouvelles Messageries de la Presse Parisienne). De aici rezultã o distribuþie mai scumpã decâ în celelalte þãri ºi un procent de retururi care variazã de la 10 la peste 40 la sutã. O posibilã explicaþie a consumului slab ar trebui cãutatã ºi în neîncrederea cititorilor. Sondajele anuale o demonstreazã: publicul are dubii în ceea ce priveºte independenþa economicã ºi politicã a ziariºtilor. În fine, slaba vânzare a ziarelor este cauzatã de faptul cã ele nu rãspund suficient nevoilor sau dorinþelor cititorilor, mai puþin chiar decât în alte þãri. Prin conþinutul sãu (450 de pagini pe zi în 40 de ediþii locale) un cotidian precum Ouest .rance8, care are cea mai puternicã difuzare din þarã (aproximativ 800 000 de exemplare), diferã mult de ziarele de calitate precum La Vanguardia din Barcelona sau La Stampa din Torino, care acoperã din plin actualitatea naþionalã ºi internaþionalã. În .ranþa, rare sunt cotidienele regionale care încearcã sã rivalizeze cu presa de calitate din capitalã; totuºi, existã câteva, de exemplu Dernières Nouvelles d’Alsace, Sud-Ouest din Toulouse sau Le Progrès din Lyon. Li se reproºeazã lipsa de imaginaþie, de independenþã, de curaj sau de rãspundere. Principalele cotidiene regionale Titlul Ouest-.rance Le Progrès Sud-Ouest La Voix du Nord Dauphiné libéré Nouvelle République Nice Matin La Montagne L’Est républicain Dernieres Nouvelles d’Alsace Oraºul principal Rennes Lyon Bordeaux Lille Grenoble Tours Nisa Clermont-.errand Nancy Strasbourg Difuzare în 1993 Difuzare în 1998 790 000 284 000 364 000 371 000 292 000 267 000 251 000 241 000 225 000 219 000 783 000 415 000* 350 000 337 000 268 000 257 000 234 000 221 000 223 000 213 000 * Grupul Progrès, ansamblu de mai multe ziare. O bunã parte a presei de provincie a vegetat în monopulul ei local, protejatã mult timp de personalitãþile locale împotriva oricãrei concurenþe din partea noilor mijloace de informare. Proprietarii se interesau doar în micã mãsurã de ceea ce se petrecea în presa din restul lumii. Investiserã în tehnologie, dar prea puþin în oameni, în studii de piaþã ºi în controlul calitãþii. În schimb, ei au ºtiut multã vreme sã se apere împotriva asalturilor din exterior. Presa cotidianã din .ranþa diferã de cea a vecinilor din nord ºi sud-est, în sensul cã proprietarii sunt indigeni (nu este cazul în Marea Britanie) ºi oameni de presã (nu este cazul în Italia). Nu 7. Le Monde obþine din vânzãri 75% din venituri, iar New York Times, mai puþin de 30%. 8. Sã notãm originalitatea acestui ziar: din 1990, el a încetat sã mai fie o întreprindere cu scop lucrativ. MASS-MEDIA DIN .RANÞA: SITUAÞIA ACTUALà 63 existã decât un singur mare grup de ziare, grupul Hersant, în declin la sfârºitul anilor ’90. În acest sector, proprietatea rãmâne fãrâmiþat㠖 în timp ce, din contra, proprietatea asupra revistelor este concentratã. Revistele Dacã francezii citesc prea puþin ziarele, ei recupereazã prin reviste: zilnic, 35 de milioane de persoane citesc o revistã. În .ranþa, apar 30 000 de periodice, din care 1300 de sãptãmânale ºi 500 de reviste lunare. Acestea se vând din ce în ce mai bine: peste 1300 la mia de locuitori, de douã ori mai mult decât în Italia sau în Marea Britanie. Se pare cã este un record. La începutul secolului, ziarele reprezentau 70% din volumul manipulat de mesagerii: 80% din acest volum îl reprezintã astãzi revistele. Câteva sãptãmânale foarte bine vândute Titlul * Télé 7 jours .emme actuelle Paris Match Voici Télérama .rance-Dimanche .igaro Magazine L’Express Le Nouvel Observateur Journal de Mickey * Difuzare în 1998 2 948 000 1 784 000 845 000 664 000 584 000 578 000 423 000 210 000 Tip Programe de televiziune .eminin Ilustrat Cancanuri TV ºi spectacole Popular Revistã de informaþie, de dreapta Revistã de informaþie, de dreapta Revistã de informaþie, de stânga Benzi desenate pentru copii Alte patru reviste pentru programele de televiziune vând fiecare peste un milion de exemplare. Câteva reviste lunare cu largã difuzare Titlul Prima Notre temps Reader’s Digest Modes et travaux Top Santé Marie-Claire Géo Star Club Capital Auto-moto Science & vie Point de vue * Difuzare 1993 1 178 000 1 081 000 562 000 562 000 452 000 339 000 302 000 323 000 367 000 Tip de presã .emininã .amilialã Ediþia francezã .emininã Sãnãtate .emininã Geograficã Pentru adolescenþi De economie De automobilism De ºtiinþã Cancanuri mesagerie: 1. firmã care distribuie periodice; 2. serviciu informatic ce asigurã schimbul de mesaje (n.t.). 64 COMUNICARE {I MASS-MEDIA Una din explicaþiile succesului lor este, fãrã îndoialã, faptul cã revistele se adapteazã repede: din cele zece mari reviste feminine de astãzi, ºase dateazã din anii’80. Iar informatica le-a ajutat foarte mult. Revistele sunt deseori de calitate, mai ales anumite sãptãmânale de informare generalã. Le Nouvel Observateur, L’Express, Le Point, Marianne, L’Événement, La Vie ºi VSD vând împreunã aproape 3,5 milioane de exemplare (1998). Dintre ele face parte un supravieþuitor din anii ’30 (Paris Match), ca [i un nou venit, .igaro Magazine. Revistele nu sunt, poate, prea originale. Totuºi, unele se exportã bine: Elle ºi Marie Claire au peste 20 de ediþii în alte limbi, în strãinãtate. Presa pentru copii, remarcabilã, gãseºte cumpãrãtori în strãinãtate: Bayard Presse ºi Milan îºi exportã formulele. În schimb, datoritã studiilor de piaþã ºi preþurilor scãzute, firma germanã Prisma Presse (Bertelsmann) are mare succes în .ranþa cu .emme Actuelle, Capital, Géo, Prima, VSD, Gala sauVoici. La r^ndul ei, Disney dominã presa pentru copii. Sãptãmânalul reprezintã o originalitate a presei franceze. Urm^nd o inspiraþie cu tendinþe anarhice inofensive, Le Canard Enchaîné (1915) publicã, pe un ton satiric, informaþii politice ºi scandaluri pe care alte mijloace de informare le omit. Deoarece nu acceptã publicitatea, el este independent faþã de cump\r\torii de spa]iu publicitar – dar, deºi vinde între 300 000 ºi 500 000 de exemplare (în funcþie de contextul politic), dispune de mijloace reduse ºi nu poate practica jurnalismul de investigaþie dupã modelul american. Cea mai originalã dintre creaþiile recente este revista Courrier International (apãrutã în 1990: 114 000 de exemplare), care prezintã în fiecare sãptãmânã o selecþie a articolelor proasp\t extrase din presa internaþionalã, din Japonia, Israel, Brazilia, Rusia sau Spania. În felul acesta, se obþin punctele de vedere ale altor popoare asupra actualitãþii þãrilor respective, dar ºi asupra actualitãþii franceze. Jurnalismul Din punct de vedere profesional, cea mai mare parte a celor 28 000 de ziariºti francezi sunt conservatori. Nu numai cã rãmân mult timp în acelaºi loc de muncã9, dar sunt ºi ataºaþi tradiþiilor franceze. Una dintre ele îºi are originile la începutul presei. Ziaristul francez nu este un culegãtor de ºtiri: conform tradiþiei, informaþia este primitã mai ales de la stat. În limba francezã nu existã cuvinte pentru „reporter” sau pentru „interviu” (ele sunt împrumutate din englezã). Presa existã pentru a interpreta. Vãzut din exterior, ziaristul francez pare a fi un comentator politic cu ambiþii literare. Vedetele din presã, martori ai istoriei, mari preoþi ai informaþiei, considerã cã fac parte din intelighen]ie. În presa scrisã, ei se adreseazã celor aleºi, folosind termeni ºi concepte necunoscute de marea masã. Ei cred (conform unui mit strãvechi) cã joacã un rol crucial în viaþa politicã. În schimb, vechea tradiþie de control al presei (în presa scrisã cel puþin pânã în 1881, iar în audiovizual cel puþin pânã în 1981) i-a fãcut pe responsabilii politici sã trateze cu dispreþ ziariºtii, uneori mult prea respectuoºi. Lucrurile au mai evoluat începând din 1968. Mai mult de jumãtate din tinerii ziariºti au acum diplomã universitarã (doar 15% au absolvit o ºcoalã de jurnalism). Observatorii strãini le reproºeazã cã n-au învãþat sã-ºi pregãteascã reportajele ºi interviurile, sã verifice faptele, sã utilizeze experþi, sã iasã din tipare, sã întreprindã anchete. 9. 60% nu îºi schimbã deloc serviciul în timpul carierei. MASS-MEDIA DIN .RANÞA: SITUAÞIA ACTUALà 65 Mijloacele electronice de comunicare de masã Peisajul audiovizual a fost bulversat în cursul anilor ’80 prin abrogarea monopolului, prin autorizarea unei radioteleviziuni comerciale, descentralizare ºi crearea de noi canale ºi staþii, prin autorizarea noilor mijloace (cablu ºi satelit), prin specializare, prin extinderea divertismentului ºi, în fine, prin instituirea unui organism de control, CSA, izolând radioteleviziunea de presiunile guvernamentale. Dotarea cu echipamente pe familii Þara Mai mult de douã televizoare Videocasetofoane Cablu 190 310 100 120 190 270 72% 70% 56% 65% 68% 90% 9,7% 8% Necunoscut 1,3% 49,6% 66,2% .ranþa Marea Britanie Italia Spania Germania Statele Unite (Sursa: Observatorul european al audiovizualului, 1998) Radioul Dupã generalizarea televiziunii, francezii au continuat sã urmãreascã programele de radio: în 1998, o familie din pãtura de mijloc dispunea de 6 aparate. Pânã în anii ’80, francezii au trebuit sã se mulþumeascã doar cu 12 staþii de radio. Astãzi, numãrul lor este de 1 500. Cea mai mare parte a „radiourilor libere” locale apãrute la sfârºitul anilor ’70 au devenit comerciale ºi au considerat mult mai profitabilã afilierea la 12 staþii pariziene mai puternice. Rãmân aproximativ 400 de staþii asociative cu scop non-lucrativ, care deservesc fie o localitate (ca Radio Dreyeckland în Alsacia), fie o minoritate dintr-un oraº mare (ca Beur .M la Paris) ºi a cãror supravieþuire depinde de voluntariatul personalului lor, de participarea publicului ºi de subvenþiile de la stat. Cât despre celelalate, CSA le-a împãrþit în patru categorii: staþii locale independente, staþii locale afiliate la reþele mari, canale naþionale tematice (muzicale, ca .un, Nostalgie sau NRJ) ºi, în fine, canale naþionale generaliste (Europe 1 sau RTL). Tendinþa generalã este aceea de dezvoltare a staþiilor locale ºi a canalelor muzicale muzicale în detrimentul celor generaliste. Radioul (audienþa la sfârºitul anului 1998) PUBLIC (în jur de 23%) Radio .rance Staþii locale .rance Inter .rance Musique .rance Culture .rance Info R.I R.O .IP, .IM, etc (9) Alte 38 de staþii Generalist 11,6% Clasicã 0,9% Cultural – Informativ 4,2% Internaþional: 25 milioane de ascultãtori .ranþa de dincolo de ocean: necunoscut .M în marile oraºe 3,2% 5,8% COMUNICARE {I MASS-MEDIA 66 Staþii ex-periferice (LW ºi .M) PRIVAT (aproximativ 70%) Reþele .M muzicale (în jur de 15) RTL Europe 1 RMC Chérie .M Europe 2 NRJ Nostalgie Skyrock R.M RTL 2 .un Radio Staþii asociative 18,7% 6,9% 2,1% 4,1% 3,9% 6,7% 4,8% 3,1% 3% 2,3% 2,1% 2,9% (Sursã: Médiamétrie) În 1987 a fost lansat un canal foarte original10 consacrat exclusiv actualitãþii, .rance-Info, care se va dovedi foarte popular. Desigur, acest canal se inspirã din all-news stations locale din SUA, dar el nu se ocupã decât de informaþiile naþionale ºi internaþionale; acest post de radio poate fi ascultat aproape 24 de ore din 24 de trei sferturi din populaþia þãrii, iar auditoriul nu trebuie sã suporte întreruperi publicitare. A dispãrut însã o altã originalitate radiofonicã francezã: staþiile periferice, Radio Luxembourg (RTL), Radio Monte Carlo (RMC), Radio Andora ºi Europe 1. Aceste staþii generaliste, cu emiþãtoare pe unde lungi situate în afara frontierei, eludau simultan monopolul statului asupra radioului ºi interzicerea publicitãþii pe calea undelor. De când s-a renunþat la reglementarea respectivã, perifericele nu mai au nici o raþiune de a exista în .ranþa. Aici, ele folosesc atât undele lungi, cât ºi canalele .M. ªi-au pierdut bunã parte din audienþã în favoarea canalelor tematice, inclusiv .rance Info. Pentru a-ºi gestiona participarea financiarã în staþiile periferice, statul francez crease un organism, SO.IRAD. Aceastã societate a creat apoi staþiile comerciale care opereazã departe de .ranþa, pentru un public care nu este francez, completând activitatea postului Radio .rance Internationale(R.I). RMC Moyen Orient (1972), unul dintre posturile strãine cele mai ascultate în Orientul Mijlociu, a fost anexat la R.I. În 1980, a fost înfiinþat la Tanger Radio Méditerranée Internationale (Médi 1), în cooperare cu guvernul marocan, pentru a acoperi zona Maghrebului. Din 1981, Africa no 1, înfiinþat împreunã cu guvernul gabonez, a început sã emitã pentru toatã Africa francofonã. SO.IRAD opereazã ºi în Europa de Est. Televiziunea Pe la mijlocul anilor ’90, televiziunea francezã se mândrea cu faptul cã avea un sistem mixt, compus din ºase canale naþionale hertziene, mai mult decât media europeanã. Existau însã unii care deplângeau hegemonia, unicã în Occident, a unui post comercial ce deþinea peste 35% din audienþã. Centralizarea era o caracteristicã a sistemului: prea puþine staþii particulare hertziene particulare locale fuseserã înfiinþate. 10. Radio 5 Live al BBC l-a imitat la începutul anilor ’90. MASS-MEDIA DIN .RANÞA: SITUAÞIA ACTUALà 67 Segmentele de piaþã ale televiziunilor (pe durata unei zile) 1997 1993 Canale publice .rance 2 .rance 3 Arte (1992) La Cinquième Generalist Generalist ºi regional Cultural (cooperare cu Germania) Educativ 23,8% 17,5% 1,4% 1,7% 24,7% 14,6% 0,9% – Canale private T.1 M6 Canal + Generalist Generalist (lansat în 1996) TV cu platã prin decodor 35,1% 11,4% 4,9% 3,5 41% 12,3% 4,7% 2,7% Altele Mult timp i s-a reproºat televiziunii publice franceze cã este prea sobrã ºi cã a devenit cenuºie ºi posomor^tã. Desigur, ea este una dintre cele mai „culturale” din Europa (21% din program), dar, spre deosebire de BBC, n-a obþinut de-a lungul anilor o reputaþie de independenþã, de creativitate sau de zel în slujba educaþiei. Cinematografia francezã, cea mai activã din Europa, a cooperat puþin cu televiziunea, spre deosebire de Hollywood. Marcatã de tradiþia teatrului ºi a cinematografului, cu o administraþie mediocrã ºi incomodatã de sindicate puternice, televiziunea a fost mult timp incapabilã sã producã în serie programe strãlucite sau ieftine. Prin urmare, a exportat foarte puþin. Germania producea cu mult mai mult, la fel ºi Marea Britanie. Canalele publice trãiesc din taxele abonaþilor ºi din publicitate, în afarã de Arte; cele comerciale, din abonamente (Canal+) ºi/sau publicitate. Televiziunea francezã ocupã doar locul 3 în Europa la venituri din publicitate: 2,7 miliarde de euro (1996) faþã de 4 miliarde în Germania ºi 3,5 în Marea Britanie. În fapt, reglementarea publicitãþii este încã strictã: fãrã întreruperi publicitare în cadrul emisiunilor de pe posturile publice ºi o singurã întrerupere pentru posturile comerciale (cu unele excepþii). Privatizarea ºi concurenþa au adus îmbunãtãþiri. ªi mai multã productivitate: Navarro, Julie Lescaut, L’Instit se vând în toatã lumea; de asemenea, se produc seriale comice foarte populare precum Hélène et les garçons (1992). Totodatã, existã mai multã independenþã, demonstratã de insolenþa programelor Bébête Show (1987) ºi Guignols (1988). În anii ’80, suprimarea reglementãrii în vigoare la vremea aceea nu a dus totuºi la eliminarea raþiunii de a fi a serviciului public11. Televiziunea francezã produce informaþie de calitate (din 1981), emisiuni magazin de actualitãþi remarcabile (precum La Marche du siècle), documentare excelente (Thalassa), dezbateri politice simultane (7 sur 7 sau L’Heure de vérité), emisiuni literare care atrag un public destul de larg – precum Apostrophes (1975-1988), apoi Bouillon de culture – ºi chiar jocuri care evitã stupiditatea, de exemplu Des Chiffres et des Lettres (început în 1965) sau Questions pour un champion. Noile mijloace de informare Ca ºi alte sectoare ale economiei franceze, mass-media fac din când în când obiectul unui delir tehnocratic; uneori publicul are de câºtigat, alteori de suferit. Sistemul francez de televiziune în culori SECAM a fost adoptat în URSS, Arabia Sauditã, Iran ºi în Africa francofonã, dar nu s-a putut impune în Europa în faþa sistemului german 11. Pe seama acestei reglementãri se pune ºi dispariþia (în 1992) a unui canal comercial, La Cinq, fenomen extrem de rar. COMUNICARE {I MASS-MEDIA 68 PAL. Cât despre norma europeanã D2 MacPaquet pentru televiziunea de înaltã definiþie, aceasta a eºuat. Sateliþii cu difuzare directã TD. 1 ºi 2 n-au avut rezultate strãlucite: ei ofereau puþine canale ºi aveau frecvente defecþiuni. Rezultatul: în 1997, în .ranþa nu existau decât 250 000 de antene parabolice, faþã de trei milioane în Germania ºi 2,5 milioane în Marea Britanie. Planul Cablu din 1982, care viza echiparea în zece ani a întregii .ranþe cu cabluri din fibrã opticã, a eºuat. La sfârºitul anilor 1990, doar 1,5 milioane de cãmine erau abonate la cablu în .ranþa, în timp ce în Germania erau 18 milioane. Aceastã slabã dezvoltare, în ciuda prezenþei a trei mari operatori (Vivendi ex-Générale des Eaux, Lyonnaise des Eaux ºi La Caisse des dépôts), a fost pusã în mare parte pe seama lansãrii în anii ’80 a noilor canale hertziene, printre care Canal+, precum ºi a absenþei programelor suplimentare suficient de atractive. La sfârºitul anilor ’90, satelitul ºi cablul erau în plinã dezvoltare: oferind peste 60 de canale franceze sau strãine, generaliste sau tematice, ele aveau, fiecare, câte 4,6 milioane de spectatori. Cablul: principalele canale francofone (1999) Nume RTL 9 Caracter Origine Audienþa* Generalist Luxemburg 2 944 000 Eurosport Sport .ranþa 2 367 000 LCI Informativ .ranþa 1 774 000 TMC Generalist Monaco 1 560 000 Planete Documentar .ranþa 1 242 000 MCM Muzicã pop Monaco 1 181 000 Paris Premieres Spectacole Paris 1 141 000 Cinéstar 1/2 Cinema .ranþa 978 000 TV5 Europe .rancofon .ranþa, Belgia, Elveþia ºi Canada 906 000 Canal J Tineret .ranþa 438 000 * Pe o sãptãmânã .ranþa se poate lãuda ºi cu câteva reuºite. În 1983, a fost lansat minitelul * pentru a completa revoluþia din telefonie12. În 1998 minitelul oferea aproximativ 25 000 de servicii unui total de 15 milioane de utilizatori. .ranþa este prima þarã din lume unde s-a banalizat folosirea videotex-ului despre care se credea, în aceste timpuri când audienþa se fragmenteazã, cã va deveni un mijloc de informare care sã rivalizeze cu celelalte, dar un instrument mult mai puternic ºi mai ieftin ºi-a fãcut apariþia: PC-ul racordat la internet. Arte este o iniþiativã francogermanã. Este un post exclusiv cultural, binaþional ºi bilingv, public ºi fãrã publicitate, bine finanþat13, în .ranþa hertzian ºi în francezã, în Germania prin cablu ºi în germanã. La sfârºitul anilor 1990, acest post deþinea sub 2% din audienþã, dar procentul este egal cu audienþa canalului public PBS din SUA. Se spera ca Arte sã devinã prima televiziune cu adevãrat europeanã. În timpul zilei, canalul Arte este utilizat de La Cinquième, apãrut în 1994 ca primul canal hertzian educativ din Europa, cu care Arte a fuzionat. * minitel = mic terminal de consultare a bãncilor de date (n.t.). 12. În 1995, în .ranþa erau mai multe posturi telefonice la suta de locuitori (56) decât în Marea Britanie sau în Germania. 13. În 1994, finanþarea a fost de 1,7 miliarde de franci, din care douã treimi provenind din .ranþa. MASS-MEDIA DIN .RANÞA: SITUAÞIA ACTUALà 69 O altã realizare de calitate este canalul francofon TV5, realizat cu participare francezã, valonã, elveþianã romandã ºi din Québec, cu o viziune ce manifestã în anii ’90 o creativitate autonomã. TV5 este distribuit prin satelit în 80 de milioane de cãmine din 120 de þãri de pe cele cinci continente. În paralel, Canal .rance International, bancã de programe de televiziune14, distribuie diferitelor posturi naþionale de televiziune peste 5 000 de ore de program pe an. Cea mai mare reuºitã este Canal+. Lansatã în 1984 în noua formulã, de televiziune hertzianã cu platã, a avut un mare succes (11 milioane de cãmine abonate în zece þãri în 1999, din care 6 milioane în .ranþa), în ciuda preþului ridicat; acest succes s-a datorat filmelor difuzate, emisiunilor sportive ºi documentarelor. Emisiunile necodate (trei ore ºi 30 de minute pe zi), care i-au fost impuse, atrag publicul. În afara faptului cã finanþeazã cinematografia în .ranþa ºi SUA, acest post a lansat numeroase canale tematice (21 în ºase þãri europene) pentru cablu ºi satelit: Planète, MCM, Eurosports, Canal J, Ciné-Cinémas etc. Canal + s-a extins în zece þãri, printre care Spania, Germania, Polonia, Turcia, Chile, ca ºi în Africa. În general, francezii adoptã destul de lent noile mijloace de informare de masã: aºa s-a înt^mplat cu radioul, apoi cu televiziunea. Internetul a avut de suferit de pe urma acestei reticenþe: la sf^rºitul anului 1998, c^nd jumãtate din cãminele americane aveau acces la el, în .ranþa doar 2% din cãmine aveau un calculator ºi mai puþin de 5% aveau acces la cyberspaþiu. Concluzii Astãzi, pe scena mediaticã mondialã se confruntã grupuri de presã gigantice, precum cel american Time Warner Inc., cel german Bertelsmann sau cel australiano-american News International (al lui Murdoch). Desigur, ºi în .ranþa au apãrut coloºi precum Hachette sau La Lyonnaise des Eaux, în timp ce societãþile strãine nu deþin decât o micã parte din mass-media franceze. Totuºi, .ranþa nu poate spera cã-ºi va apãra cultura, creatorii ºi industria mediaticã împotriva concurenþei, mai ales a celei americane, decât în sânul unui bloc european. O altã originalitate: .ranþa era, la mijlocul anilor ’90, singura þarã europeanã care se apãra puternic împotriva dumping-ului cultural hollywoodian: vânzarea emisiunilor la o treime din preþul de producþie. Treptat, ea a obþinut ºi sprijinul altor câteva þãri europene. Comparatã cu SUA, Europa are slãbiciuni: nu este federatã ºi nici nu vorbeºte aceeaºi limbã, nu are de trei sferturi de secol o reþea de distribuþie mondialã ºi nu a obiºnuit lumea cu tipul sãu de culturã de masã. Dar, prin populaþie ºi prin PNB, Europa este primul consumator de mass-media din lume ºi ar putea deveni primul producãtor. De fapt, în .ranþa, mass-media sunt asemãnãtoare ºi totodatã diferite de mass-media din celelalte þãri ale Europei Occidentale: acest grup de þãri se bucurã de aceeaºi culturã secularã ºi, în acelaºi timp, conservã o mare diversitate. Astfel, sunt posibile hibridãri extraordinare: Europa a cunoscut des perioade de creativitate imensã. Chiar SUA au nevoie de concurenþa ei. De altfel, dacã concurenþa îºi dovedeºte din plin utilitatea, supravieþuirea modelului european de serviciu public este indispensabilã, mai ales în radio ºi în televiziune – canale mediatice cel puþin tot at^t de preocupate sã le ofere utilizatorilor ceea ce au nevoie pe cât sunt de interesate sã obþinã profituri în detrimentul culturii ºi al sãnãtãþii morale ºi politice a publicului. 70 COMUNICARE {I MASS-MEDIA Bibliografie ALBERT PIERRE, La Presse française, Paris: Documentation française, edi]ia a IV-a, 1998. ALEXANDRE PIERRE, Les Patrons de presse, 1982-1997, Paris, A. Carriere, 1997. BOURDON JÉRÔME, Introduction aux médias, Paris, Montchrestien, 1997. CHANIAC RÉGINE, La Télévision de 1983 à 1993: chroniques des genres et de leurs publics, Paris, INA/SJTI, Documentation française, 1994. CHEVAL JEAN-JACQUES, Les Radios en .rance: Histoire, états et enjeux, Rennes, Apogée, 1997. CSA, Raport d’activité, Paris, Documentation française, anuar. CSA/ Ministère de la culture, Indicateurs statistiques de la radio, Paris, Documentation française, 1997. GUERIN S. ºi J.-L. POUTHIER, La Presse écrite 1992-1993, Paris, Editura C.PJ, 1992. GUILLAUMA YVES, La Presse en .rance, Paris, La découverte, 1990. INA/CSA/CNC, Les Chiffres Clés de la télévision et du cinéma-.rance 1997, Paris, Documentation française, 1997. MATHIEN MICHEL, La Presse régionale en .rance, Paris, PU., «Que sais-je?» 2074, edi]ia a III-a, 1993. Média Pouvoirs: revista publicã în numãrul de la sfârºitul fiecãrui an tirajul cotidienelor ºi revistelor franceze. SJTI, Tableaux statistiques de la presse 1995 et rétrospective 1982-1995, Paris, Documentation française, 1998. SJTI, Média SID: l’aide–mémoire de la presse, Paris, Documentation française, anuar (coordonat de responsabili ai presei regionale, naþionale ºi internaþionale). 71 Capitolul 5 ASPECTE INTERNAÞIONALE ALE COMUNICÃRII DE MASà Henri Pigeat În domeniul comunicaþiilor, începutul secolului XXI ar putea rãm^ne ca o epocã de convergenþã a tehnicilor, de mondializare a mass-media ºi a pieþelor de informaþie. De fapt, circulaþia internaþionalã a informaþiei a devenit o realitate practicã în secolul al XIX-lea, când telegraful electric a facilitat schimbul de ºtiri. De atunci, internaþionalizarea informaþiei s-a dezvoltat în mod regulat, în ritmul progresului tehnic, al tranzacþiilor economice ºi al schimburilor de tot felul dintre state. Libertatea circulaþiei informaþiei, devenitã libertate fundamentalã, a fost cuprinsã în Declaraþia Drepturilor Omului dupã al doilea rãzboi mondial. Astfel a fost elaborat un adevãrat cadru juridic internaþional, recunoscut de majoritatea þãrilor lumii. Practic, marile agenþii de presã au fost primii actori principali ai schimbului internaþional de informaþii. Ele au constituit un sistem mondial de colectare, schimb ºi distribuire a informaþiei pentru toate mijloacele de comunicare de masã, pentru guverne ºi pentru responsabilii economici. Totuºi, din anii ’80, agenþiile au început sã-ºi piardã cvasimonopolul. Progresele înregistrate în telecomunicaþii ºi informaticã au facilitat schimbul direct de informaþii între canalele mediatice, dar ºi apariþia unor noi „actori”, precum bãncile de date ºi televiziunile internaþionale. Digitizarea textelor, a imaginilor ºi a datelor a permis crearea internetului ºi dezvoltarea lui pe scarã largã încep^nd cu anii ’90. Astfel, realitatea internaþionalã a informaþiei a devenit mai complexã, dar ºi mai deschisã ºi mai bogatã. Astãzi, internaþionalizarea informaþiei prezintã elemente contrastante. Existã o diferenþã din ce în ce mai mare între interesul dominant al marelui public pentru informaþia localã, interes verificat de toate studiile sociologice, ºi capacitatea tehnicã de schimb mondial al informaþiei. Pentru mediile profesionale de tot felul, jurnalistice, economice ºi politice, acest nivel mondial se impune de acum înainte drept cadru al activitãþii cotidiene de informare. Cadrul juridic internaþional În ciuda crizelor ºi a divergenþelor ideologice, principiul liberei circulaþii a informaþiei a devenit, dupã al doilea rãzboi mondial, una din valorile fundamentale ale societãþii internaþionale. COMUNICARE {I MASS-MEDIA 72 Principiul liberei circulaþii a informaþiei Textele importante Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului, adoptatã de Naþiunile Unite pe data de 10 decembrie 1948, rãmâne ºi dupã jumãtate de secol o referinþã. Ea prevede în articolul 19 principiul liberei circulaþii a informaþiei, subliniind în mod clar faptul cã frontierele nu trebuie sã constituie un obstacol pentru schimbul de informaþii. Art. 19 al Declaraþiei Universale a Drepturilor Omului Orice individ are dreptul la libertatea de informare ºi de expresie, care implicã dreptul de a nu avea neplãceri din cauza opiniilor sale, precum ºi dreptul de a cãuta, de a primi ºi de rãspândi, fãrã a þine cont de frontiere, informaþii ºi idei, prin orice mijloace de expresie. Pactul Naþiunilor Unite privind drepturile civile ºi politice, adoptat în 1966 ºi intrat în vigoare în 1976, precizeazã, în articolul 19, cã aceastã libertate se realizeazã sub formã oralã, scrisã, imprimatã sau artisticã ºi prin orice mijloc. Limitele acestui drept trebuie fixate prin lege ºi sunt necesare pentru respectarea drepturilor sau a reputaþiei celuilalt, a apãrãrii securitãþii naþionale, a ordinii publice, a sãnãtãþii ºi a moralitãþii publice. Semnatã pe data de 4 noiembrie 1950 la Roma, sub egida Consiliului Europei, ºi intratã în vigoare în 1953, Convenþia europeanã de apãrare a drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale a permis dezvoltarea unui drept original ºi supranaþional mai ales în domeniul informaþiei, vizat de articolul 10. Art. 10 al Conven]iei europene a drepturilor omului Orice persoanã are dreptul la libertatea de expresie. Acest drept cuprinde libertatea opiniei ºi libertatea de a primi sau de a comunica informaþii sau idei, fãrã ingerinþa autoritãþilor publice ºi fãrã a þine cont de frontiere. Prezentul articol nu impiedicã statele sã impunã un regim de autorizãri radioului, televiziunilor sau cinematografului. Exercitarea acestor libertãþi presupun^nd obligaþii ºi responsabilitãþi poate fi supusã unor formalitãþi, condiþionãri, restricþii ori sancþiuni prevãzute de lege, care, într-o societate democraticã, constuie mãsuri necesare pentru securitatea naþionalã, integritatea teritorialã sau siguranþa publicã, apãrarea ordinii ºi prevenirea criminalitãþii, protejarea sãnãtãþii ºi a moralei, protejarea reputaþiei ºi a drepturilor celuilalt, pentru a impiedica divulgarea de informaþii confidenþiale sau pentru a garanta autoritatea ºi imparþialitatea puterii juridice. Mai precis decât articolul 19 al Declaraþiei Universale, acest articol 10 le recunoaºte cetãþenilor un drept la informare, invocându-se libertatea de a primi informaþii. .ãcând referire la o libertate „ce nu þine cont de frontiere”, articolul 10 subliniazã necesitatea liberei circulaþii a informaþiei la nivelul tuturor þãrilor semnatare ale Convenþiei ºi chiar mai departe, dat fiind caracterul absolut ºi permanent al principiului în discuþie. Conferinþa pentru Securitate ºi Cooperare în Europa (CSCE, numitã ºi Conferinþa de la Helsinki) a adoptat pe data de 1 august 1975 un Act final semnat de 35 de þãri ºi confirmat de Conferinþa de la Paris din 1989. Acesta recomandã o difuzare mai largã ºi mai liberã a informaþiei de orice naturã, încurajeazã cooperarea în domeniul informaþiei ºi al schimbului ASPECTE INTERNAÞIONALE ALE COMUNICÃRII DE MASà 73 de informaþii dintre þãri. De asemenea, acest act îºi fixeazã drept obiectiv îmbunãtãþirea condiþiilor de muncã ale reporterilor care lucreazã în altã þarã decât în þara lor. Actul final al Conferin]ei de la Helsinki – Principiul VII – art. 5 Statele participante recunosc importanþa universalã a drepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale, a pãcii, a justiþiei ºi a bunãstãrii, pentru asigurarea relaþiilor amicale ºi a cooperãrii dintre ele, precum ºi între toate statele. Acest act semnat de þãrile europene, dar ºi de SUA ºi de Uniunea Sovieticã, anunþã profundele evoluþii politice internaþionale din anii ’80 ºi constituie o etapã decisivã în aplicarea practicã a principiilor ce reglementeazã libera circulaþie a informaþiei în lume. Mijloacele Aplicarea practicã a acestor principii a fost facilitatã de dezvoltarea mijloacelor tehnice moderne. Încep^nd din anii 1970, satelitul de telecomunicaþii ºi calculatorul au mãrit de zece ori capacitatea de colectare ºi mai ales de transmitere internaþionalã a informaþiei. Mãrind viteza de transmisie, multiplicând canalele ºi scãzând preþurile, acestea au îmbunãtãþit munca în mass-media. Ele au permis apariþia sistemelor de culegere de date la distanþã, deschizând calea spre bãncile de date. Progresele tehnice din anii ’90, digitizarea ºi mai ales comprimarea informaþiei vor face posibilã o nouã ºi importantã multiplicare a canalelor disponibile, un amestec al textului, sunetului ºi imaginii pe aceleaºi canale ºi interactivitatea emiþãtor – destinatar. Aplicaþiile directe ale acestor fenomene sunt reþelele internet, sateliþii cu difuzare directã, individualã ºi interactivã (Vsat) ºi televiziunea digitalã. Conflictele doctrinare Extinderea efectivã a circulaþiei informaþiei a dus la cristalizarea opoziþiei dintre cele douã doctrine în materie de informare: doctrina liberalã, ce ridicã principiul libertãþii la rang de valoare absolutã, ºi doctrina dirijistã, care supune principiul subordonãrii informaþiei unei finalitãþi superioare, de naturã ideologicã, politicã sau economicã. Prima doctrinã oferã fiecãrui cetãþean responsabilitatea alegerii informaþiilor. Conform doctrinei dirijiste, aceastã responsabilitate revine statului sau partidului dominant. Sf^rºitul imperiului sovietic a redus mult impactul doctrinei dirijiste. Cu toate acestea, doctrina liberalã rãm^ne ºi ea divizatã între ºcoala abstenþionistã anglo-saxonã, care susþine cã libertatea preexistã statului, ºi ºcoala intervenþionistã, moºtenitoare a dreptului roman ce acordã legii puterea de a determina libertatea. Aplicaþiile libertãþii de informare ºi comunicare cunosc aºadar diferite nuanþãri pe plan mondial, chiar dacã statele dirijiste au dispãrut în bunã mãsurã, o excepþie notabilã constituind-o China. Rolul organizaþiilor mondiale din sistemul ONU ONU Dincolo de Declaraþia Universalã din 1948 ºi de Pactul privind drepturile civile ºi politice, Organizaþia Naþiunilor Unite a considerat întotdeauna libera circulaþie a informaþiei un instrument al pãcii în lume ºi al bunelor relaþii între state. Ceea ce a dus în martie 1948 la COMUNICARE {I MASS-MEDIA 74 organizarea de cãtre ONU, la Geneva, a unei conferinþe mondiale privind libertatea de informare. Chiar dacã nu a condus la acorduri formale, aceastã conferinþã a permis definirea unor concepte doctrinare care sunt încã de referinþã, mai ales pentru definirea internaþionalã a jurnalistului ºi a agenþiilor de presã. UNESCO .ãrã a fi dezvoltatã în mod explicit în carta sa constitutivã, chestiunea informãrii a devenit treptat o preocupare a UNESCO, mai ales în ceea ce priveºte obiectivul liberei circulaþii a ideilor. Perioada cea mai activã a UNESCO în acest domeniu a început la mijlocul anilor ’70, când, la iniþiativa þãrilor lumii a treia ºi cu sprijinul Uniunii Sovietice, s-a nãscut ideea unei „Noi Ordini Mondiale a Informaþiei ºi a Comunicãrii”(NOMIC). Lansatã la conferinþa generalã de la Nairobi din 1976, aceastã idee a fost dezvoltatã în lucrãrile unei comisii ad hoc prezidate de fostul ministru irlandez Sean MacBride, laureat al Premiului Nobel pentru pace, care a remis în 1980 un raport complex ºi controversat în favoarea unor fluxuri de informaþii mai echilibrate între Nord ºi Sud. Timp de peste 15 ani, NOMIC a fost un mãr al discordiei între þãrile membre ale UNESCO. NOMIC a provocat plecarea din Organizaþie a mai multor þãri ce fãceau parte dintre cei mai bogaþi membri contributori, între care SUA ºi Marea Britanie. Disputa s-a n\scut din faptul cã dincolo de revendicarea generalã a unui mai bun echilibru al schimburilor de informaþii dintre Nord ºi Sud, o bunã parte a þãrilor membre ale UNESCO, susþinute la vremea respectivã de Uniunea Sovieticã, au pãrut cã doresc sã obþinã recunoaºterea practicãrii unei informaþii controlate, chiar dirijate de cãtre stat. Criza NOMIC a luat sfârºit în 1989 o datã cu prãbuºirea imperiului sovietic ºi adoptarea unei atitudini pragmatice ºi conforme principiilor liberale. „Noua strategie a UNESCO” din octombrie 1989 (sesiunea 129 a Comitetului Executiv) Consiliul executiv declarã voinþa sa de a încuraja libera circulaþie a informaþiei, de a promova cea mai largã ºi echilibratã difuzare a informaþiei, fãrã nici o îngrãdire a libertãþii de expresie, de a dezvolta mijloace capabile sã amplifice capacitatea de comunicare în þãrile în curs de dezvoltare pentru a creºte participarea lor la procesul de comunicare ºi, în sf^rºit, de a favoriza cunoaºterea ºi înþelegerea mutualã a naþiunilor, acordând sprijinul sãu mijloacelor de informare de masã. Uniunea Internaþionalã a Telecomunicaþiilor (UIT) UIT este cea mai veche organizaþie internaþionalã, creatã în 1865 pentru a facilita legãturile ºi cooperarea dintre sistemele naþionale de telecomunicaþie. Dupã al doilea rãzboi mondial, ea a devenit o instituþie specializatã a ONU ºi a favorizat dezvoltarea sateliþilor de comunicaþie organizând distribuirea internaþionalã a frecvenþelor. Organizaþia Mondialã a Comerþului (OMC) Creatã în 1996 pentru a înlocui GATT (Acordul General asupra Tarifelor ºi Comerþului), OMC a început sã trateze chestiuni delicate privind comerþul internaþional cu programe de televiziune, fãrã a putea alege, pentru moment, între legea pieþei libere, care considerã programele drept mãrfuri al cãror liber schimb este garantat, ºi conceptul de „bunuri culturale” care, mai ales în cazul .ranþei, pune pe primul plan identitatea culturalã. ASPECTE INTERNAÞIONALE ALE COMUNICÃRII DE MASà 75 Organizaþiile regionale Uniunea Europeanã de Radiodifuziune (UER) UER are la origine o primã Uniune Internaþionalã de Radiodifuziune ce cuprindea în 1925 aproximativ 30 de þãri europene preocupate de cooperarea în activitãþile lor radiofonice, cele mai multe dintre ele având pe atunci statut public. Totuºi, Uniunea a cunoscut o veritabilã dezvoltare abia dupã al doilea rãzboi mondial, în 1950 stabilindu-se forma ei definitivã sub sigla actualã. Europa radioului ºi a televiziunii a rãmas totuºi divizatã în douã blocuri politice din 1950 pânã la reunificarea continentului în 1992. UER este înainte de toate o organizaþie de concertare pentru apãrarea intereselor comune ale membrilor, pentru realizarea unor studii de interes general, pentru sprijinirea dezvoltãrii radioului ºi a televiziunii, ca ºi pentru reglarea diferendelor (în cazul în care apar) ce pot exista între membrii sãi. În paralel cu aceastã misiune de concertare, UER a dezvoltat din 1954 un sistem de schimb cotidian de informaþii sub sigla general㠄Eurovision”, care constituie o veritabilã bursã de schimb a imaginilor de actualitate. UER dispune de o administraþie ºi de mijloace tehnice permanente la Geneva. Multã vreme divizatã în douã blocuri politice adverse, Europa posturilor de radio ºi televiziune este astãzi împãrþitã între organizaþiile publice finanþate de stat ºi cele comerciale. Aºa a luat naºtere, în 1990, o Asociaþie Europeanã a Televiziunilor Comerciale pentru a apãra interesele specifice ale televiziunilor private. Asia ºi Orientul Mijlociu dispun de organizaþii regionale asemãnãtoare cu UER. Uniunea Europeanã Creatã, pe 25 martie 1957 prin tratatul de la Roma, Comunitatea Economicã Europeanã, orientatã mai ales spre constituirea unei pieþe unice pentru activitãþile economice clasice, nu prevãzuse un loc special pentru activitatea de informare, care la vremea respectivã se plasa în cea mai mare parte sub controlul statului. Întãrirea ºi lãrgirea sa, mai întâi prin Actul unic din 1985, apoi prin Tratatul de la Maastricht din 1991 ºi de la Amsterdam din 1997, au introdus problema informãrii ºi a comunicãrii printre preocupãrile a ceea ce este, din 1993, Uniunea Europeanã. În ceea ce priveºte reþelele de telecomunicaþii, o primã Carte Verde, apãrutã în 1987, a condus statele membre la separarea funcþiilor de reglementare de cele operaþionale ºi la introducerea concurenþei între anumite servicii, înainte de stabilirea unei concurenþe generalizate în 1998. În domeniul radioului ºi al televiziunii, Uniunea Europeanã a avut o atitudine prudentã. Ea nu a luat poziþie decât în 1989 prin Directiva „Televiziune fãrã frontiere”, revizuitã în 1995. Menitã sã faciliteze schimburile de programe în interiorul Comunitãþii, aceastã directivã încearcã totodatã sã protejeze identitãþile culturale prin stabilirea cotelor de difuzare a valorilor europene. Consiliul Europei Din 4 mai 1949, data adoptãrii statutului sãu la Londra, Consiliul Europei este o instanþã a þãrilor europene ce recunosc preeminenþa dreptului ºi a libertãþilor. Membrii Consiliului Europei, 30 la numãr în 1998, se angajeazã sã respecte drepturile omului ºi în mod deosebit libertatea de informare, conform Convenþiei Europene a Drepturilor Omului. Originalitatea acestei Convenþii constã în faptul cã e aplicabilã în dreptul intern al statelor care au aderat la ea. Pe de altã parte, aceastã convenþie cuprinde un sistem de control 76 COMUNICARE {I MASS-MEDIA jurisdicþional – Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, cu sediul la Strasbourg. În 1989, Consiliul Europei a adoptat de asemenea o convenþie specificã, numit㠄Televiziunea Transfrontalierã”, pentru a uºura schimbul de programe în paralel cu directiva Comunitãþii Europene. Rolul central al agenþiilor de presã în difuzarea internaþionalã a informaþiei Agenþiile de informare reprezint\, la începutul secolului XXI, unul dintre instrumentele cheie ale difuzãrii internaþionale a ºtirilor, chiar dacã nu mai dispun de un monopol în aceastã activitate. Ziar al ziarelor sau angrosiste ale informaþiei, încã de la crearea primeia dintre ele (agenþia Havas în 1835), agenþiile au rolul de a colecta informaþii din întreaga lume ºi de a le distribui cãtre mass-media. Competenþa lor se întinde în toate domeniile. Ele au fãcut mereu apel la tehnicile cele mai moderne ale difuzãrii: telegraful electric, începând din 1850, cablul submarin în 1885, radioul la începutul secolului XX, sateliþii de telecomunicaþie în 1965, calculatorul în anii ’70, iar astãzi tehnicile digitale. Agenþiile de presã oferã simultan mai multe servicii: alertare, adicã garanþia cã toate faptele de actualitate vor fi semnalate abonaþilor, furnizarea de reportaje ºi de ºtiri sub o formã care sã rãspundã criteriilor rigorii ºi neutralitãþii ºi, de curând, un adevãrat serviciu de asistenþã pentru redactarea ºi conceperea ziarului, deoarece ºtirile de agenþie intrã direct în calculatoarele ziarelor. Ziariºtii lucreazã direct pe ecran pentru selectarea, modificarea sau restructurarea ºtirilor, care deseori nu mai trebuie rescrise întegral. La început, doar marile puteri aveau agenþii de presã. În secolul XX ºi mai ales dupã al doilea rãzboi mondial, agenþiile s-au înmulþit. .iecare þarã, cu câteva excepþii, îºi are propria sa agenþie de presã, devenitã unul dintre instrumentele de expresie a identitãþii naþionale. Se presupune cã toate agenþiile de presã fac acelaºi lucru. De fapt, unele rãspund nevoilor tuturor mijloacelor de comunicare de masã, dar servesc ºi o altã categorie de interlocutori, precum marile întreprinderi, guvernele ºi organismele publice. Altele nu servesc decât anumite mijloace de comunicare de masã, uneori doar presa scrisã. În acelaºi timp, ele acoperã un câmp mai mult sau mai puþin larg al actualitãþii. Existã diverse criterii care permit clasificarea agenþiilor. Criteriile operaþionale corespund funcþiilor mai mult sau mai puþin complete ºi mai mult sau mai puþin diversificate ale agenþiilor generaliste sau specializate. Criteriile juridice disting agenþiile comerciale private, agenþiile cooperatiste aflate în proprietatea ziarelor fãrã scop lucrativ ºi agenþiile de stat, susþinute de guvernul þãrii respective. Unele au un statut mixt, ca de exemplu A.P, care dispune în .ranþa de o independenþã redacþionalã garantatã de lege, dar care benficiazã de sprijinul finanaciar a numeroase abonamente din partea statului. Un ultim criteriu de clasificare, de ordin geografic, este adeseori avut în vedere, deoarece pune în luminã importanþa realã a activitãþii agenþiei. Distingem astfel agenþiile mondiale care, aºa cum o spune ºi numele, sunt prezente în întreaga lume pentru a colecta informaþia, dar ºi pentru a o difuza în mass- media din toate þãrile; agenþiile internaþionale, care care rãspund aceloraºi criterii ca ºi precedentele, dar care opereazã într-un numãr limitat de þãri; în fine, agenþiile naþionale, care îºi limiteazã activitatea de colectare ºi de difuzare a informaþiei doar la ara de origine. Pentru a putea oferi abonaþilor lor un serviciu complet de ºtiri naþionale ºi internaþionale, acestea se aboneazã la serviciile agenþiilor mondiale ºi internaþionale. ASPECTE INTERNAÞIONALE ALE COMUNICÃRII DE MASà 77 Agenþiile mondiale Astãzi, existã doar trei agenþii care rãspund acestui calificativ: Reuters, Associated Press ºi Agence .rance Presse. Agenþia Reuters Agenþia Reuters a fost creatã la Londra de cãtre Julius Reuters în 1851, la 16 ani dupã apariþia agenþiei franceze Havas. La sfârºitul secolului XX, Reuters a devenit de departe cea mai puternicã ºi cea mai completã agenþie de informaþii, îndeosebi datoritã succesului sãu în domeniul informaþiilor financiare, bursiere, economice. Astfel, profiturile realizate i-au permis identificarea activitãþii de informare generalã destinate ziarelor, diversificarea în domeniul telefotografiei destinate presei ºi, mai ales în domeniul televiziunii prin departamentul sãu Reuter Television, care s-a dezvoltat începând din 1990 pe bazele unei foste filiale a BBC (Visnews). Evoluþia statutarã a agenþiei este destul de semnificativã pentru pragmatismul britanic. Apãrutã ca societate privatã, agenþia Reuters s-a dezvoltat în secolul al XIX-lea ca societate comercialã. La începutul secolului XX, a operat o apropiere de statul britanic. Începând din anii 1930, ea a adoptat un statut apropiat de cel al unei societãþi cooperatiste, devenind pe de o parte proprietara agenþiei cooperatiste a ziarelor britanice de provincie (Press Association) ºi, pe de altã parte, a asociaþiei ziarelor londoneze (Newspapers Publishers Association). Din 1985, a redevenit societate comercialã cotatã la Bursa din Londra ºi la cea din New York. În 1941, o cartã numit㠄Reuters Trust” garanta un anumit numãr de reguli deontologice, prevãzând cã Reuters nu putea sã treacã sub controlul unui grup privat de interese ºi nici sã-i fie atinse integritatea ºi independenþa. Dupã dificultãþile apãrute în anii ’50, Reuters a început în 1964 o a treia etapã de dezvoltare, sub conducerea lui Gerald Long (1923-1998). Mizând pe informaþia financiarã ºi economicã, aceastã reorientare se asocia unei alegeri tehnice fundamentale, aceea a satelitului de telecomunicaþii ºi a calculatorului. Aceastã politicã îndrãzneaþã, care a necesitat mai mult de 10 ani de investiþii ºi s-a lovit la început de o puternicã rezervã a ziarelor cooperatiste, a adus câºtig abia în 1971, când sfârºitul convertibilitãþii dolarului a fãcut necesar un sistem zilnic ºi permanent de stabilire a cursurilor de schimb din întreaga lume. Astfel, Reuters a devenit în câþiva ani primul operator internaþional pentru bursa cursurilor de schimb ºi, imediat, una dintre întreprinderile cele mai prospere din lumea informaþiei. În 1997, cifra de afaceri a agenþiei Reuters, de ordinul a 16 miliarde de franci francezi, era de 16 ori mai mare decât cea a A.P. Peste 90% din câºtigurile agenþiei Reuters provin din informaþiile economice ºi financiare. Restul de 10% se împart între serviciile de informaþii scrise, serviciile fotografice ºi cele de imagini televizate. Cea mai mare parte a serviciilor asigurate mass-media sunt deficitare, dar constituie un element de referinþã important pentru Reuters. Mai mult decât o simplã agenþie de informaþii, Reuters este un adevãrat grup de comunicare multimedia cu zece mii de angajaþi. Agenþia dispune de capacitãþi enorme de finanþare care i-au permis diversificarea activitãþii atât în domeniul informaþiei, cât ºi în cel al telecomunicaþiilor ºi al electronicii. Ea nu mai este doar un distribuitor de informaþii pentru mass-media, ci se adreseazã direct publicului specializat din lumea afacerilor ºi chiar marelui public, prin participãrile sale la programele de televiziune internaþionale. În sf^rºit, Reuters este totodatã un distribuitor de material electronic ºi un operator în telecomunicaþii. 78 COMUNICARE {I MASS-MEDIA Associated Press (AP) ºi agenþiile americane La câþiva ani dupã apariþia agenþiei Reuters, ziarele tinerei democraþii americane au simþit nevoia sã se asocieze pentru a crea mai întâi o agenþie de presã, la New York în 1857, apoi, în 1865, o agenþie cu specific naþional (Associated Press). La acea datã, obiectivul era de a menþine independenþa ziarelor din punctul de vedere al colectãrii informaþiei în faþa ambiþiilor societãþilor de telecomunicaþii, care dispuneau de instrumente tehnice permiþând acoperirea teritoriului unei þãri ce se extindea zilnic, puþin câte puþin, cãtre vest. Statutul adoptat atunci a fost cel al unei simple cooperative, în care fiecare ziar era reprezentat în funcþie de valoarea lui comercialã. Cooperativa avea drept scop sã ofere cel mai bun serviciu posibil fãrã a obþine beneficii. Cu câteva îmbunãtãþiri, acest sistem a fost foarte eficace pânã la începutul secolului XX. Unele grupuri de presã, care considerau cã AP era prea instituþionalã ºi prea prudentã, au decis sã-ºi lanseze propria lor agenþie comercialã. Douã dintre ele au reuºit: United Press, creatã în 1907 de Scripps, ºi International News Services, creatã în 1908 de Hearst. Dupã ce ºi-au câºtigat o clientelã naþionalã ºi internaþionalã prin calitatea jurnalisticã ºi agresivitatea comercialã, cele douã agenþii au fuzionat în 1958 pentru a crea societatea United Press International (UPI). Pânã în 1985, sistemul american de agenþii a fost foarte eficient, la cei doi poli aflându-se UPI ºi Associated Press. Sprijinindu-se pe 1 800 de ziare ºi 2 000 de posturi de radio ºi televiziune, agenþiile americane s-au extins în întreaga lume dupã al doilea rãzboi mondial, pentru a difuza informaþii scrise sau fotografice ºi pentru a oferi servicii de telecomunicaþii utilizabile de cãtre agenþiile naþionale ºi mijloacele de informare. Acest sistem s-ar fi putut prelungi dacã, la sfârºitul anilor ’70, grupul Scripps n-ar fi început sã-ºi punã întrebãri în legãturã cu rentabilitatea agenþiei sale în sânul unui grup de presã ce reunea ziare, radiouri ºi televiziuni. Prin dezmembrãri succesive, UPI a cunoscut astfel o lentã agonie. Devenitã la începutul anilor ’90 proprietatea unui grup saudit, UPI ºi-a pierdut de atunci poziþia de agenþie generalistã mondialã. AP rãmâne astfel singura agenþie americanã cu ambiþii mondiale. Ea este prezentã în mod eficace în toate þãrile lumii, în toate tipurile de mass-media cu servicii de informare scrisã ºi radiofonicã. Asociatã grupului de presã economicã Dow Jones, AP s-a diversificat la începutul anilor ’70 în ceea ce priveºte informaþia economicã iar din 1994 s-a lansat în actualitatea televizatã, unde ºi-a întãrit poziþia cumpãrând în 1998 agenþia World Television News (WTN). Cu o cifrã de afaceri echivalentã cu 2,2 miliarde de franci în 1993, ea este de douã ori mai puternicã din punct de vedere financiar decât A.P, dar de 8 ori mai slabã decât Reuters. .orþa ei vine din soliditatea pieþei interne, care reprezintã 85% din încasãri. Agenþia .rance Presse (A.P) Graþie unei tradiþii profesionale vechi ºi unui statut juridic garantând independenþa redacþionalã, .ranþa dispune de una dintre cele trei mari agenþii de presã care-ºi meritã din plin calificativul de agenþie mondialã. Apãrutã imediat dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, A.P este de fapt moºtenitoarea agenþiei Havas, cea mai veche agenþie de informaþii. Prezentã în 170 de þãri atât pentru a colecta informaþia, cât ºi pentru a o vinde, A.P are astãzi 2 000 de angajaþi, din care aproape 1 000 de ziariºti permanenþi, la care se adaugã numeroºi corespondenþi. Ea deserveºte în jur de 2 000 de instituþii mass-media din întreaga lume. Informaþia scrisã este difuzatã în ºase limbi: francez\, englez\, spaniol\, german\, arab\ ºi portughez\ (în Brazilia). Serviciile ei scrise ºi fotografice se adreseazã tuturor canalelor mediatice. În schimb, nu dispune de servicii de imagine televizatã, cu excepþia unui acord, care se limiteazã la informaþia de radio, cu agenþia financiarã Bloomberg. Serviciile ei de informaþii financiare sunt la r^ndul ASPECTE INTERNAÞIONALE ALE COMUNICÃRII DE MASà 79 lor limitate la cele ale cursului bursei, în special franceze. A.P dispune de servicii economice generale în francezã ºi englezã în filiala A.X, în asociere cu agenþia englezã Extel, o filialã a grupului Pearson care editeazã .inancial Times. Din punct de vedere tehnic, A.P a putut face faþã concurenþei internaþionale iar la începutul anilor 1980 s-a aflat chiar în avangarda prelucrãrii electronice a fotografiei. Din punct de vedere istoric, agenþia ºi-a început existenþa în 1835, atunci când un fost bancher, Charles Havas, a înþeles cã informaþia are preþ dacã este de încredere, riguroasã ºi transmisã rapid cãtre cei care au nevoie de ea. Astfel, în 1832, el a creat la Paris un birou de traduceri din presa strãinã, transformat trei ani mai târziu într-o agenþie ce-ºi asigura propria producere de ºtiri. Din punct de vedere comercial, Havas reprezintã istoria imaginativã ºi dinamicã a unei societãþi puternice, capabile sã se diversifice spre „anunþuri” pe care mai târziu le vom numi publicitate, spre cãlãtorii ºi spre numeroase alte servicii. Din punctul de vedere al informaþiei, Havas reprezintã istoria unei organizaþii care, fiind atentã sã evite conflictele cu puterea politicã din .ranþa, îºi va dezvolta în lume un sistem profesionist de producþie ºi de schimb de informaþii, sistem ce va rãmâne mult timp unul de referinþã. Naþionalizatã în 1940 ºi împãrþitã în douã ramuri, agenþia va lãsa numele de Havas publicitãþii, în timp ce secþiunea de informaþie va reapãrea în 1944 sub numele Agence .rance Presse, o instituþie publicã susþinutã financiar de cãtre stat. În câþiva ani, noua A.P va ºti sã ocupe o poziþie bunã în întreaga lume. Paralel cu acest succes operaþional, A.P se va lovi în anii de dupã rãzboi de problema juridicopoliticã a statutului sãu. Calitatea informaþiilor, asiguratã de ziariºti profesioniºti, nu a fost niciodatã contestatã, dar statutul ei de instituþie publicã îi va afecta grav credibilitatea ºi va da apã la moarã concurenþilor anglo-saxoni. Astfel, problema statutului a fost timp de zece ani problema cea mai importantã a A.P. Acest statut permite guvernului numirea ºi demiterea liberã a directorului A.P, lucru pus în aplicare în funcþie de schimbãrile intervenite în majoritatea parlamentarã. Diverse voci din lumea presei, dar ºi din lumea politicã, cer pentru A.P un statut care sã-i garanteze independenþa ºi, prin aceasta, credibilitatea. Deseori invocat este statutul BBC, organismul britanic de radio ºi televiziune care, graþie cartei sale din 1936, a obþinut o libertate de informare recunoscutã în lumea întreagã. Dupã mai mult de zece ani de dezbateri publice, a fost adoptatã o soluþie juridicã mixtã, aceea a unei instituþii sui generis definitã prin ordonanþa din 10 ianuarie 1957. A.P devine astfel un „organism autonom cu personalitate civilã ºi care funcþioneazã dupã regulile dreptului comercial”. Aceastã întreprindere sui generis se obligã prin statutul sãu sã îmbine mai multe formule. Ea seamãnã cu sistemul cooperatist prin faptul cã are un consiliu de administraþie format în majoritate din directorii ziarelor cliente. Întreprinderea îºi vede independenþa întãritã de diverse instanþe din jurul consiliilor de administraþie, un Consiliu superior cu obiective deontologice ºi o Comisie financiarã destinatã supravegherii conturilor. Oficial, prin noul sãu statut, A.P nu este supusã tutelei publice, dar, pentru a-ºi asigura existenþa financiarã, ea beneficiazã de abonamente contractate de stat, garantate ca numãr ºi preþ, care au reprezentat mult timp peste 60 de procente din încasãrile sale. Statul nu este prezent doar din punct de vedere financiar, ci ºi prin diverse modalitãþi juridice. Chiar dacã nu are decât trei reprezentanþi oficiali în cadrul Consiliului de administraþie, statul are o mare pondere în luarea deciziilor importante. Astfel, exigenþa de a avea o majoritate de doisprezece voturi din cincisprezece pentru a alege directorul general îi conferã în fapt statului dreptul de veto. În ciuda acestor limite ºi imperfecþiuni, statutul din 1957 s-a dovedit eficace din punct de vedere politic ºi a putut garanta independenþa informaþiei la A.P. Directorul general ales de consiliul de administraþie a fost, în general, ales cu garanþiile prevãzute, graþie unei poziþii puternice a reprezentanþilor presei, care a fãcut cel mai adesea obligatoriu compromisul. 80 COMUNICARE {I MASS-MEDIA Totuºi, încep^nd de la mijlocul anilor ’80, sistemul nu mai funcþioneazã at^t de bine iar greutatea statului at^rnã din ce în ce mai mult în alegerea preºedinþilor, dintre care nici unul nu a avut mai mult de un mandat. În ceea ce priveºte redacþia, aceasta beneficiazã de o garantare a libertãþii de expresie ºi de o independenþã recunoscutã de mass-media din .ranþa ºi din strãinãtate. În schimb, din punct de vedere economic, acest statut s-a dovedit mai puþin eficace. Conceput de specialiºtii în drept public într-o epocã cu reglementãri stricte, când mass-media franceze erau plasate aproape în afara regulilor normale ale pieþei, acest statut nu prea a þinut cont de necesitãþile comerciale ºi de cele de investiþii. Începând din anii’ 70, situaþia A.P a devenit astfel mai dificilã. Evoluþia tehnicã permanentã, care pune în discuþie toate procedeele de transmitere ºi prelucrare a informaþiei ºi a fotografiei, necesitã investiþii importante la care A.P face faþã cu dificultate, pentru cã nu dispune nici de capital social, nici de acþionari ºi nici mãcar de un bilanþ clasic care sã convingã vreun bancher sã-i acorde un împrumut. Cât despre resursele sale permanente, ele sunt deseori insuficiente pentru a acoperi cheltuielile curente, care cresc în acelaºi ritm cu numeroasele cheltuieli pentru protecþia socialã ºi salarialã ce caracterizeazã presa francezã. Pe piaþa internaþionalã, lipsa reglementãrilor întãreºte concurenþa, nu numai între agenþiile de presã, dar ºi între acestea ºi un anumit numãr de alþi producãtori de informaþie, marile canale mediatice, televiziunile internaþionale, bãncile de date etc. Începând din 1975, deseori cu ajutorul statului, care garanteazã împrumuturi, A.P s-a angajat în modernizãri tehnice ºi într-o politicã de diversificare, strãduindu-se în acelaºi timp sã-ºi raþionalizeze gestionarea. Astfel, s-au deschis noi servicii: servicii telematice în 1980, servicii de radio în 1982, servicii fotografice internaþionale în 1985, servicii infografice în 1988, servicii economice în limba englezã în 1990. Totuºi, aceastã diversificare depãºeºte prea puþin lumea mass-media: A.P continuã sã existe în principal pe pieþe ce rãmân adesea deficitare. Recunoscutã ca agenþie mondialã, A.P a putut pânã acum sã reziste concurenþei directe pe piaþa mediaticã, dar anii ’90 o pun în faþa unor noi provocãri comerciale în domeniul televiziunii, al informaþiei economice ºi al serviciilor care utilizeazã internetul. În faþa acestor provocãri, sistemul sãu de gestiune ºi finanþare rãmâne insuficient ºi neadaptat la necesitãþi. O întãrire a finanþelor publice ar pune în pericol garanþiile politice ale statutului sãu, dar respectarea principiilor obligã la gãsirea unor surse de venituri dacã A.P vrea sã-ºi pãstreze poziþia de agenþie mondialã. Cu o cifrã de afaceri de un miliard de franci ºi un echilibru financiar precar, agenþia nu poate sã nu fie conºtientã cã distanþa ce o separã de cei doi concurenþi mondiali ai sãi se mãreºte continuu. Agenþiile internaþionale ªase sau ºapte agenþii din lume pot aspira la calificativul de agenþie internaþionalã: este vorba despre agenþia germanã DPA, de agenþia italianã ANSA, de agenþia spaniolã E.E, de agenþiile japoneze Kyodo ºi Jiji Press, de agenþia rusã ITAR TASS ºi de agenþia China Nouã. Deutsche Presse Agentur (DPA) Aceastã agenþie, moºtenitoare îndepãrtatã a agenþiei Wolff creatã în secolul al XIX-lea, ºi ea înfiinþatã de un fost colaborator al lui Charles Havas, a apãrut dupã rãzboi prin fuziunea agenþiilor provizorii înfiinþate de armata britanicã ºi de cea americanã în zona lor de ocupaþie din Germania. DPA are statutul unei cooperative de presã în care plafonul de participare împiedicã preluarea controlului agenþiei de cãtre un singur grup de presã. Este condusã de un consiliu de supraveghere format din 18 persoane, din care fac parte exclusiv responsabili de ziare. ASPECTE INTERNAÞIONALE ALE COMUNICÃRII DE MASà 81 Conform unei tradiþii pe care o gãsim în þarile scandinave, conducerea sa are o ierarhie dublã: un director general responsabil cu afacerile administrative, comerciale ºi tehnice ºi un director de redacþie cu autonomie ºi responsabilitate deplinã, care nu se supune autoritãþii ierarhice a directorului general. Independentã din punct de vedere juridic de puterea publicã, agenþia DPA beneficiazã totuºi de un sprijin financiar public prin abonamente contractate de stat, dar ºi prin preluarea unor activitãþi internaþionale. Aceste ajutoare nu se comparã cu cele de care beneficiazã A.P iar contribuþiile presei germane la DPA sunt mult mai importante decât cele ale presei franceze la A.P. Prezentã în Europa ºi în multe þãri pentru colectarea de informaþii, DPA le distribuie mai ales în Germania ºi în þãrile germanice. Ea este activã ºi în Orientul Mijlociu, cu un serviciu de limbã arabã, ºi în America Latinã, cu un serviciu de limbã spaniolã. În 1994, DPA s-a desprins de filiala ei de informaþii economice (VWD). Rezultatele DPA sunt bune pe plan comercial ºi financiar iar agenþia este respectatã pe plan jurnalistic. Limbile în care lucreazã sunt german\, englezã, arab\ ºi spaniol\. Agenþia italianã ANSA Creatã ºi ea dupã rãzboi, ANSA are forma unei cooperative de presã ºi depinde direct de ziare ºi de mass-media italiene. Consiliul de administraþie este format din 17 reprezentanþi ai presei. Independentã juridic faþã de guvern, agenþia are legãturi financiare cu puterea publicã sub formã de contracte comerciale „de securitate”, dar ºi sub formã de ajutor public pentru câteva din birourile sale din strãinãtate. În afara Europei, ANSA este puternic reprezentatã, mai ales în America Latinã ºi în þãrile unde existã minoritãþi puternice de origine italianã. Limbile sale de lucru sunt italian\, englez\ ºi spaniol\. Agenþia spaniolã E.E Moºtenitoare a fostei agenþii private .abra ºi devenitã agenþie de stat în epoca franchistã, E.E s-a democratizat în paralel cu evoluþia societãþii ºi a instituþiilor spaniole. Statutul ei juridic este cel al unei societãþi anonime al cãrei capital aparþine în întregime unor organisme publice. Ea este condusã de un consiliu de administraþie desemnat de facto de cãtre guvern. La fel se întâmplã ºi cu directorul sãu general, apropiat în mod tradiþional de puterea politicã. Dupã democratizarea þãrii, E.E a câºtigat o mai mare credibilitate. Sprijinitã activ de cãtre Ministerul Afacerilor Externe din Spania, E.E a dus o politicã viguroasã de expansiune în lumea hispanicã ºi mai ales în America Latinã, unde beneficiazã de afinitãþi culturale. Agenþiile japoneze Douã principale agenþii îºi disput\ astãzi piaþa japonezã: Kyodo, o cooperativã de presã, ºi Jiji Press, o societate care se adreseazã presei ºi întreprinderilor industriale ºi financiare. Aceste douã agenþii sunt moºtenitoarele fostei agenþii Domei care, înainte de 1940, avea în Japonia o structurã comparabilã cu cea a agenþiei Havas din .ranþa, deoarece era ºi agenþie de informare, ºi agenþie de publicitate. Ramura ei publicitarã s-a separat ºi a devenit în 1945 agenþia Dentsu, una dintre cele mai importante din lume din punctul de vedere al cifrei de afaceri. Cele douã agenþii japoneze funcþioneazã dupã criteriile profesionale clasice, adicã d^nd dovadã de o rigoare profesionalã recunoscutã ºi respectatã, care le permite sã deserveascã toate ziarele, fãrã nici o excepþie. Succesul agenþiilor japoneze pe piaþa lor este asigurat. Ele au o poziþie dominantã în ciuda prezenþei agenþiilor Reuters ºi Associated Press. A.P vinde ºi ea multe informaþii în Japonia, printr-un acord comercial încheiat cu Jiji Press. 82 COMUNICARE {I MASS-MEDIA Nici Kyodo, nici Jiji n-au reuºit sã ocupe poziþii comerciale în strãinãtate, chiar dacã trimit ºi întreþin numeroºi ziariºti în toate centrele internaþionale de actualitate. Agenþiile din fostele þãri socialiste Mult timp, aceste agenþii au ocupat, statistic, un loc important în lume întruc^t corespundeau sistemului adoptat de toate þãrile comuniste ºi de o bunã parte a þãrilor în curs de dezvoltare. Dispariþia sistemelor socialiste, la începutul anilor ’90, a redus în mod radical numãrul acestor agenþii, rãm^n^nd cele din China, Vietnam, Cuba ºi Coreea de Nord. Totuºi, în þãrile care au schimbat sistemele politice, mai ales în fostul imperiu sovietic, multe din noile agenþii, care au apãrut uneori pe vestigiile celor vechi, rãmân apropiate de vechiul sistem, cu excepþia ideologiei. Cu alte cuvinte, ele rãmân adesea dependente de guverne, atât din punct de vedere financiar, cât ºi politic. La origine, agenþia dintr-o þarã socialistã are o misiune foarte clarã ºi foarte simplã, diferitã de cea a agenþiilor din þãrile liberale. De fapt, intenþia ei nu este aceea de a funcþiona ca o instituþie de presã dupã principiile clasice ale libertãþii presei, ale autonomiei jurnalistului ºi ale pluralismului, ci de a spune adevãrul oficial definit de cãtre partid sau de cãtre guvern. Astfel, în întreaga perioadã a existenþei sale, din 1917 ºi pânã în 1991, agenþia sovieticã TASS a fost unul dintre principalii purtãtori de cuvânt ai guvernului sovietic. În consecinþã, atât directorii, cât ºi ziariºtii ei erau întotdeauna funcþionari numiþi de guvern. În plus, cea mai mare parte a directorilor de la TASS au fost membri marcanþi ai Partidului Comunist Sovietic. Aceste agenþii au avut ºi funcþia de a controla informaþia. În sistemul socialist, importul de ºtiri din strãinãtate trece obligatoriu prin canalul agenþiei naþionale care beneficiazã de un monopol pentru contractele cu agenþiile strãine. Astfel, A.P n-a putut sã-ºi vândã în mod direct informaþiile cãtre mass-media ruse decât dupã cãderea sistemului comunist. Informaþiile treceau obligatoriu pe la agenþia TASS care, înainte de redistribuirea localã, fãcea o selecþie a ºtirilor care i se pãreau potrivite. Încep^nd din 1991, agenþia rusã poartã numele de STAR-TASS. Ea rãm^ne apropiatã de guvern, însã este confruntatã de acum înainte cu concurenþa unor agenþii private, mai independente. Agenþiile naþionale Marea majoritate a statelor lumii dispun o agenþie naþionalã, adicã o agenþie de informaþii care acoperã actualitatea þãrii pentru presa ºi celelalte mass-media din þara respectivã. Aceste agenþii nu trimit, în general, reporteri în strãinãtate ºi se mulþumesc sã cumpere serviciile agenþiei mondiale sau internaþionale, pe care le redistribuie clientelei naþionale. Reciproc, ele vând agenþiilor mondiale sau internaþionale producþia lor naþionalã, ceea ce le permite marilor agenþii sã-ºi completeze ºtirile colectate de birourile pe care le au în fiecare þarã. Apãrute pentru a rãspunde nevoilor presei, aceste agenþii rãspund ºi nevoilor statelor, nevoi de informare ºi de identitate. Agenþiile naþionale þin de diverse organizaþii juridice. Cazul cel mai simplu, nu însã ºi cel mai rãspândit, este cel al agenþiilor cooperatiste. Mijloacele de comunicare de masã dintr-o þarã se asociazã pentru a constitui o agenþie de presã. Este cazul mai multor þãri europene, cum ar fi Belgia cu agenþia Belga, Elveþia cu Agenþia Telegraficã Elveþianã, Olanda cu ADN, Austria cu APA sau þãrile nordice cu RITZAU, în Danemarca, NTB în Norvegia, TT în Suedia ºi SST în .inlanda. Al doilea caz, mult mai frecvent, este cel al agenþiilor de stat. Este încã sistemul cel mai râspândit în þãrile în curs de dezvoltare. Aceste agenþii au statut de instituþie publicã. Din punct de veder financiar, ele sunt susþinute de stat, chiar dacã rãspund nevoilor presei ºi-ºi vând abonamentele cãtre mass-media. Unele agenþii naþionale au un statut mixt care prezintã în esenþã atributele unei instituþii cooperatiste de presã, dar care beneficiazã de o oarecare susþinere financiarã din partea statului. ASPECTE INTERNAÞIONALE ALE COMUNICÃRII DE MASà 83 .uncþiile agenþiilor rãspund în primul r^nd nevoilor presei, dar, în ultimii ani, ele au tendinþa sã se diversifice. Prima competenþã a agenþiilor de presã este aceea a informaþiei scrise, destinatã ziarelor ºi utilizabilã de cãtre canalele din audiovizual, dar ºi de cãtre guverne ºi servicii publice sau de cãtre marile întreprinderi. Aceste servicii de informaþie scrisã au fost completate aproape sistematic, în ultimii 15-20 de ani, de servicii de telefotografie, care le permit agenþiilor sã ofere ziarelor o ilustrare completã a faptelor de actualitate. Recent, s-au dezvoltat o serie de activitãþi noi, într-o proporþie depinz^nd de fiecare agenþie; este vorba despre servicii de informare sonorã destinate radiourilor, ca ºi servicii de informaþie economicã ºi financiarã. Totuºi, doar puþine agenþii naþionale au putut dezvolta servicii video pentru televiziune. Încercãri de regrupãri regionale În pofida unei puternice conotaþii naþionale care însoþeºte cel mai adesea agenþia generalistã, anumite agenþii au avut drept preocupare realizarea unor apropieri regionale în scopul întãririi mijloacelor lor ºi a obþinerii unei mai mari independenþe faþã de agenþiile internaþionale sau mondiale. Cea mai izbutitã tentativã în þãrile în curs de dezvoltare, grupul agenþiilor nealiniate, a apãrut în 1977 în urma conferinþei þãrilor nealiniate ºi în legãturã cu miºcarea pentru NOMIC. Cea mai mare parte a agenþiilor acestui „pool” aveau statut de instituþie publicã ºi o conotaþie politicã puternicã. Totuºi, sistemul a dat naºtere unor adevãrate schimburi de informaþii. Centrul sãu era situat la Belgrad în cadrul agenþiei iugoslave Taniug, care avea rolul de animator central. Dispariþia sprijinului sovietic ºi destrãmarea fostei Iugoslavii au grãbit sfârºitul acestui grup. Grupãri regionale mai limitate în Africa, America Centralã ºi Asia de Sud-Est au funcþionat dupã acelaºi principiu. Este vorba în special de organismele CANA din Caraibe ºi OANA din Asia de Sud Est. Acestea ºi-au pierdut în anii ’90 cea mai mare parte a rolului pe care îl îndeplineau. Agenþia interafricanã PANA, cu sediul la Dakar, a fost creatã de UNESCO la sfârºitul anilor ’70. În ciuda numeroaselor conferinþe diplomatice, dificultatea de a armoniza punctele de vedere ale unor state atât de diferite precum þãrile africane a împiedicat ca PANA sã fie altceva decât o idee ºi un sediu social. Activitatea i s-a limitat la stabilirea câtorva linii de transmisie utilizate rar pentru schimburile reale de informaþii. Redacþia centralã a PANA, la urma urmelor destul de limitatã, n-a putut niciodatã sã obþinã din partea þãrilor membre autorizaþia de a aduce modificãri redacþionale minime depeºelor oficiale venite din diferitele þãri membre. Dupã numeroase crize financiare ºi schimbãri succesive ale conducerii, PANA încearcã la sfârºitul anilor ’90 sã-ºi gãseascã un nou destin printr-o tentativã de privatizare. EPA Printre încercãrile reuºite de grupare pe sectoare specializate de informaþie, una dintre cele mai importante ºi mai concrete este, fãrã îndoialã, Agenþia .otograficã Europeanã EPA (European Press Photo Agency). Creatã în 1985 din iniþiativa A.P ºi DPA, ea reuneºte 12 agenþii fotografice europene, fie agenþii naþionale care difuzeazã informaþie scrisã ºi fotograficã, fie agenþii fotografice specializate, câte una pentru fiecare þarã. Principiul agenþiei EPA este acela al reunirii producþiilor fotografice europene ale tuturor agenþiilor membre. Ea îºi vinde producþia europeanã serviciului foto mondial al A.P ºi 84 COMUNICARE {I MASS-MEDIA cumpãrã fotografiile pe care A.P le realizeazã pe celelalte continente. EPA nu-ºi vinde serviciile direct ziarelor, ci agenþiilor naþionale care le integreazã în serviciile lor foto, sub semnãtura proprie, ceea ce le permite sã ofere astfel o acoperire fotograficã naþionalã ºi internaþionalã a actualitãþii. Acest sistem s-a dovedit eficace pentru a dezvolta o acoperire cu adevãrat europeanã a Europei ºi pentru a pune capãt monopolului exercitat de agenþiile americane pe continentul nostru. Noii actori ai comerþului internaþional de informaþii At^ta vreme c^t au fost puþine, tehnicile de comunicare au servit agenþiile de informaþii. Înmulþirea tehnicilor afecteazã vechiul cvasimonopol al agenþiilor ºi favorizeazã, încep^nd din anii ’80, apariþia televiziunilor internaþionale, a serviciilor internaþionale, a serviciilor internaþionale de informaþii specializate ºi a serviciilor internet deschise tuturor. Organismele de informaþii specializate Informaþia financiarã Urmând calea deschisã de Reuters în anii ’60, numeroase servicii de informaþii financiare s-au dezvoltat la scarã naþionalã sau planetarã. Acestea distribuie date financiare prelucrate, fiind deseori însoþite de programe de analizã ºi de prelucrare pentru a uºura utilizarea lor. Ele cuprind date financiare, cursuri ale burselor, cursurile materiilor prime, cursuri de schimb, ca ºi informaþii economice mai elaborate. Mass-media nu mai constituie destinatarul lor prioritar, informaþiile adres^ndu-se acum mai ales întreprinderilor ºi profesiilor din domeniul financiar. Principalii concurenþi internaþionali ai Reuters, în cea mai mare parte americani, sunt Telerate (din grupul Dow Jones), Knight Ridder ºi Bloomberg, cei mai proaspãt sosiþi pe piaþã. .otografia Alãturi de serviciile de telefotografie ale marilor agenþii de presã, agenþiile specializate exclusiv în fotografia de tip magazin au fost create în anii ’60 pentru ziare ºi pentru edituri. Aceste agenþii au produse de înaltã calitate, vândute în majoritatea cazurilor unui singur titlu dintr-o þarã sau regiune. Trei dintre cele mai celebre agenþii sunt franceze ºi ocupã 60% din piaþa mondialã; este vorba despre agenþiile Gamma, Sygma ºi Sipa. Piaþa lor tinde totuºi sã evolueze spre cea a bazelor de date fotografice, cel mai adesea americane. Bãncile de date În domenii ºi mai specializate, au apãrut la scarã internaþionalã numeroase bãnci de date care pot fi consultate independent de frontiere. În mod tradiþional, se disting trei categorii: bãncile pe CD (CD-ROM sau CDI), actualizate în mod regulat, bãncile on-line ºi codul ASCII, destinate profesioniºtilor, ºi bãncile videotex (minitel în .ranþa), care sunt depãºite însã de serviciile de internet. Serviciile de informaþii televizate Mult timp, numãrul relativ redus al canalelor de televiziune nu a justificat dezvoltarea unui numãr mare de agenþii de informaþii televizate. ASPECTE INTERNAÞIONALE ALE COMUNICÃRII DE MASà 85 Reþeaua americanã CBS organizase un departament de vânzare a informaþiilor pe peliculã sau bandã video. Agenþia generalistã americanã UPI înfiinþase un serviciu televizat cu numele de UPITN. În sfârºit, BBC crease împreunã cu Reuters o filialã de informaþii televizate, numitã Visnews. În Europa, schimbul de informaþii televizate era asigurat de un „pool” de schimb în cadrul Uniunii Europene de Radiodifuziune (UER) cu sistemul numit EVN (Eurovision), care permitea fiecãrei televiziuni membre sã-ºi punã imaginile din þarã la dispoziþia celorlalte televiziuni. În ultimii ani, datoritã creºterii numãrului canalelor de televiziune, situaþia a evoluat. Agenþia Visnews a fost cumpãratã în întregime de Reuters care a transformat-o în departamentul numit Reuters Television. Acest sistem beneficiazã de sprijinul birourilor Reuters din toatã lumea ºi are la dispoziþie serviciile economice ºi de informare generalã ale agenþiei – mamã. CBS ºi-a pãstrat activitãþile de agenþie. Serviciul UPI-TN, devenit WTN în urma dificultãþilor prin care a trecut UPI, este din 1998 proprietatea agenþiei Associated Press cu câteva participãri ale unor canale de televiziune americane. Televiziunile transfrontaliere Progresul tehnic din domeniul sateliþilor a permis apariþia televiziunilor internaþionale care s-au specializat deseori în servicii de furnizare continuã de informaþii. Cea mai cunoscutã dintre ele, CNN (Cable News Network), a apãrut în SUA, în statul Georgia, pentru a alimenta cu informaþii reþelele de cablu. Treptat, acest canal de informare ºi-a extins activitatea ºi în afara SUA ºi a inventat un nou stil de informaþie televizatã, mãrind numãrul de reportaje în direct despre toate marile evenimente ale lumii: de la cãderea zidului Berlinului, la rãzboiul din Golf, trecând prin debarcãrile militare din Africa. În ciuda unei audienþe adesea scãzute, CNN a devenit un fenomen mondial ºi a suscitat numeroase imitaþii. Prin Sky Channel în Europa ºi Star TV în Asia, grupul de presã Murdoch a dezvoltat mai multe canale internaþionale de televiziune prin satelit. În paralel, BBC a creat BBC World TV Service dupã imaginea faimosului BBC World Service în radio. În Europa, Deutsche Welle, post de radio internaþional german cu statut public, a creat un sistem de informaþii televizate internaþionale. .ranþa, în asociere cu alte þãri francofone, a pus în funcþiune TV 5, canal internaþional care difuzeazã fragmente din programele naþionale cuprinz^nd imagini informative. În fine, împreunã cu mai multe þãri europene, printre care ºi .ranþa, UER a lansat în 1993 un canal de informare internaþionalã, Euronews, cu sediul la Lyon. Principalul sãu acþionar este agenþia britanicã ITN, printre ai cãrei acþionari se numãrã ºi REUTERS. Sf^rºitul anilor ’90 înseamnã deschiderea unei noi etape prin dezvoltarea televiziunilor numerice, care vor putea difuza sute de canale. Aceste noi tipuri de televiziune sunt pe cale sã aparã în majoritatea statelor puternice; inevitabil, multe dintre ele vor deveni internaþionale, dupã modelul a ceea ce încearcã sã facã Murdoch în Asia ºi în Europa. Grupurile internaþionale multimedia În ultimii zece ani, anumite grupuri de informaþie scrisã sau din domeniul audiovizualului ºi-au extins activitatea ºi în afara frontierelor þãrii lor. Ele constituie un nou fenomen de difuzare internaþionalã nu numai a informaþiei, dar ºi a divertismentului ºi a culturii. Grupul american Time-Warner/Turner, deja evocat când am vorbit despre CNN, este prezent în multe þãri din lume. Grupul australo-anglo-american Murdoch face acelaºi lucru în domeniul presei scrise sau al televiziunilor prin satelit. Grupul Bertelsmann, mare editor 86 COMUNICARE {I MASS-MEDIA german de cãrþi ºi de presã specializatã, a exportat cãtre alte þãri, printre care ºi .ranþa, formulele sale de presã, mai ales în domeniul publicaþiilor feminine ºi de turism. Acum ambiþiile sale se îndreaptã ºi spre radio, prin CLTS*, ºi spre serviciile multimedia-internet. Mult mai puþine sunt întreprinderile franceze care rãspund acestei caracteristici. Gãsim aici grupul Hachette, care a dezvoltat în aproximativ 20 de þãri formule de presã femininã dupã modelul sãptãmânalului Elle. În presa scrisã cotidianã, grupul Hersant, dupã ce a început o expansiune internaþionalã, mai ales în Belgia, Spania ºi Europa Centralã, s-a restr^ns în principal la activitãþile sale naþionale. Compania luxemburghezã de teledifuziune, prezentã prin radio ºi televiziune în Marele Ducat al Luxemburgului, în .ranþa, Germania, Belgia, Olanda ºi Anglia, s-au desprins de legãturile cu Havas intrând pe orbita grupului Bertelsmann. În schimb, în domeniul audiovizualului, Canal + a ºtiut sã dezvolte canale codate cu platã în Spania ºi în Italia. Sfârºitul secolului XX s-a caracterizat printr-o internaþionalizare crescândã a pieþelor mass-media. .ilmele ºi programele de televiziune constituie unul dintre principalele sectoare de export ale SUA. De acum înainte, Time Warner, Walt Disney ºi multe alte grupuri þintesc lumea întreagã drept client. În schimb, Europa ºi mai ales .ranþa au probleme când este vorba sã facã faþã concurenþei, iar pieþele lor de programe sunt deficitare. În afara problemelor economice, o astfel de situaþie creeazã o problemã culturalã cu atât mai acutã cu cât mass-media joacã un rol central în funcþionarea societãþilor, în viaþa democraticã ºi în realizarea identitãþii culturale. Evoluþia tehnicã nu poate decât sã amplifice aceastã internaþionalizare, care devine una din marile sfidãri culturale ale secolului XXI. Bibliografie BOYD-BARRETT OLIVIER, MICHAEL PALMER, Le Trafic des nouvelles, Paris, Alain Moreau, 1980. COHEN-JONATHAN GÉRARD, HENRI PIGEAT et al., La Circulation des informations et le droit international, Paris, Pedone, 1978. .ENBY JONATHAN, The International News Services, New York, Schocken, 1986. HUTEAU JEAN, BERNARD ULLMANN, A.P: une histoire de l’Agence .rance Presse, 1944-1990, Paris, Laffont, 1992. LE.EBURE ANTOINE, Havas: les arcanes du pouvoir, Paris, Grasset, 1992. PIGEAT HENRI, Le Nouveau Désordre mondial de l’information, Paris, Hachette, 1987. LES AGENCES DE PRESSE, Paris, Documentation française, 1997. PIGEAT HENRI et al., A.P: 150 ans d’ agence de presse, Paris, BPI Beba, 1985. READ DONALD, The Power of News: The History of Reuters, London, Oxford University Press, 1992. * CLT = Compania Luxemburghezã de Televiziune (n.t.). 87 Partea a II-a INDUSTRIA MASS-MEDIA 88 89 Capitolul 6 NOILE TEHNOLOGII ALE COMUNICÃRII ªI NOILE MIJLOACE DE COMUNICARE DE MASà Thierry Vedel Introducere Istoria mass-media este marcatã de mari mutaþii tehnologice, care, în mai multe etape, au modificat modurile de producere, difuzare ºi consumare a informaþiei. O datã cu realizarea noilor reþele sau suporturi cum ar fi sateliþii, magistralele electronice sau discurile optice, trãim astãzi una dintre aceste mutaþii – calificatã uneori drept revoluþie digital㠖 ºi presimþim cã ea va avea repercusiuni semnificative asupra modului nostru de a comunica, de a munci, de a ne distra. Studiul acestor noi tehnologii ale comunicãrii1 (NTC) nu poate, totuºi, sã se reducã la studiul întrebuinþãrilor ºi al efectelor lor, pozitive sau negative, asupra sistemelor mediatice sau asupra societãþii. Apariþia NTC nu este numai rezultatul unui progres ºtiinþific de necontestat, ci ºi expresia unor politici publice sau strategii economice. Sigur cã nu se poate face orice cu ajutorul tehnicii: funcþionarea instrumentelor de comunicare se supune unor reguli ºi principii elementare, pe care este necesar sã le înþelegem. Dar, deºi tehnica prezintã rigiditãþi, ea deschide un câmp vast de alternative ºi poate face obiectul unor aplicaþii foarte diverse. Acest decalaj dintre „puterea de a face” a tehnicii ºi „voinþa de a face” a actorilor sociali ilustreazã raportul deosebit pe care fiecare societate îl întreþine cu tehnologia, explic^nd totodatã diversitatea efectelor noilor tehnologii ale comunicãrii. 1. Ne putem întreba dacã este legitim sã calificãm drept noi acele tehnologii care existã, unele, de 40 de ani (cum este cablul). De fapt, nu este importantã data când a fost pusã la punct o anumitã tehnicã, ci momentul ºi gradul inserãrii ei în societate. Din acest punct de vedere, cablul, sateliþii ºi internetul, care nu ating decât o micã parte din populaþie, sunt tehnologii noi. 90 INDUSTRIA MASS-MEDIA Principii tehnice ºi instrumente Codarea informaþiei Codarea analogicã În sistemele analogice, informaþia este captatã, manipulatã, transmisã sau stocatã ºi, în sfârºit, restituitã sub forma unei mãrimi fizice (mecanicã, electricã, magneticã sau chimicã). Existã o analogie între semnalul captat la sursã ºi semnalul restituit la ieºirea din canal. Astfel, atunci când ascultãm un disc de vinil, vibraþiile mecanice ale acului sunt traduse în variaþii echivalente ale câmpului magnetic prin doza de redare, convertite în variaþii electrice de cãtre amplificator, apoi transmise difuzoarelor care le transformã în variaþii mecanice ale membranei. Sistemele analogice prezintã douã defecte majore. Semnalul suferã în cursul transformãrilor lui o degradare a calitãþii. Pe de altã parte, transmiterea semnalului necesitã o legãturã permanentã între sursã ºi receptor: de exemplu, o comunicare telefonicã analogicã ocupã în permanenþã un fir. Codarea digitalã În sistemele digitale, informaþia este codatã sub forma unor numere binare (biþi), adicã a unor ºiruri de 0 ºi de 1 corespunzãtoare trecerii sau întreruperii curentului electric. În informaticã, aceste numere sunt regrupate în ansambluri de opt cifre (octeþi sau bytes), fiecare octet reprezentând prin convenþie o literã sau un semn tipografic. Digitizarea sunetului se face prin eºantionare: se mãsoarã la fiecare a 125-a milionime de secundã amplitudinea sunetului ºi se converteºte aceastã mãrime în bit. Tehnica este aceeaºi pentru imagine: fiecare punct elementar este definit printr-un numãr care îi precizeazã poziþia, culoarea, ihntensitatea etc. Unul dintre avantajele tehnicii digitale faþã de cea analogic\ este evitarea degradãrii informaþiei: în cazul în care editarea sau transmisia au deteriorat semnalul, se poate estima dacã ceea ce s-a primit este aproape de un 0 sau 1 ºi se poate reconstitui aproape integral semnalul originar. Digitizarea permite de asemenea „prelucrarea” sunetului sau a imaginii cu ajutorul calculatorului ca ºi cum am edita un text. Studiourile de televiziune ºi de film, care au introdus tehnica digital\ înc\ de prin anii ’90, pot astfel sã modifice modul în care apare un personaj, sã înlãture anumite pãrþi ale unui peisaj sau, din contra, sã adauge în film imagini din alte surse. Aceastã posibilitate de a interveni asupra reprezentãrii realitãþii poate avea o motivaþie esteticã, dar poate duce ºi la manipulãri periculoase pe plan politic. Prelucrarea digital\ a imaginii ridicã o serie întreagã de probleme. Ea necesitã tratarea sau transportarea unor cantitãþi enorme de informaþie, care depãºesc cu mult capacitãþile reþelelor hertziene sau de cablu. Astfel, o secundã de imagine de televiziune SECAM, produsã în studio dupã norma digitalã internaþionalã denumitã 4.2.2, reprezintã între 200 ºi 250 Mb2. Pe de altã parte, recepþia imaginilor digitale reclamã noi aparate TV, dotate cu o structurã electronicã mai complexã ºi mai costisitoare pentru a decoda instantaneu masa de informaþie primitã. Comprimarea informaþiei digitale Comprimarea semnalelor digitale este o soluþie pentru problema stocãrii ºi transmisiei. Acest procedeu constã în reducerea unui flux de informaþie pentru a diminua costul ºi timpul de transmisie fãrã a modifica în mod fundamental sensul mesajului. Înlocuirea cuvântului 2. Megabiþi, un milion de biþi. NTC ªI NOILE MIJLOACE DE COMUNICARE DE MASà 91 Vélizy-Villacoublay prin 78140 este o operaþie de comprimare (19 caractere fiind reduse la 5). Pentru a comprima o secvenþã de imagine, putem de exemplu sã trimitem integral prima imagine ºi apoi doar elementele care se schimbã. Din punct de vedere tehnic, comprimarea foloseºte formule matematice (algoritmi) a cãror complexitate este direct proporþionalã cu mãrirea ratei de comprimare. Cercetatã în laborator încã din anii ’50, comprimarea imaginilor animate a putut fi realizatã industrial în iunie 1990 de cãtre firma General Instrument ºi de atunci face obiectul unei norme internaþionale, numite MPEG2 (Motion Picture Expert Group). Datoritã ei, este posibilã comprimarea unei imagini numerice într-un raport de 1 la 7 (adicã de la peste 200 Mb/sec la 34 Mb/sec) fãrã a altera semnificativ calitatea vizualã. Acest progres tehnic deschide calea a douã evoluþii posibile în televiziune. .ãrã a modifica reþelele existente, se pot transmite fie imagini mai bogate în informaþie, de o calitate vizualã mai bunã, fie o cantitate mai mare de imagini, multiplic^ndu-se astfel numãrul canalelor transmise. Suporturile de stocare Suporturile tradiþionale Pânã în anii ’60, stocarea sunetelor ºi a imaginilor s-a fãcut pe suporturi diferite. Imaginea a fost mai întâi conservatã pe plãci metalice (dagherotip, 1839), apoi pe plãci de sticlã (anii 1850) ºi în sfârºit pe filme (puse la punct de Eastman la începutul anilor 1880), suport care a rãmas dominant timp de aproape un secol. Sunetul a fost la început conservat pe cilindri de staniu sau de cearã (fonograful lui Edison din 1877), apoi pe discuri (gramofonul lui Berliner), îmbunãtãþite o datã cu apariþia microsioanelor de vinil (anii 1940). În anii ’30, a apãrut procedeul înregistrãrii pe suport magnetic. Utilizat la început pentru sunete (magnetofoane), acest suport s-a extins cãtre datele de tip informatic (hard-disk ºi dischete pentru calculator) ºi cãtre imagini (casete video). Suportul magnetic a introdus o dublã inovaþie. Pentru prima datã, existã un suport capabil sã conserve informaþii de naturi diferite. În plus, acest suport este inscripþionabil: persoanele particulare pot nu doar sã citeascã informaþiile pre-înregistrate, dar ºi sã reînregistreze informaþii. Suporturile optice ~n anii ’80 apar suporturile optice, popularizate sub formã de compact-disc (CD). .aþã de suporturile tradiþionale, CD-urile prezintã mai multe avantaje: – o mai mare capacitate de stocare, pentru cã informaþia, codatã sub formã numericã, poate fi eºantionatã sau comprimatã; – o conservare mai îndelungatã a informaþiei. Citirea informaþiei nu se mai face prin contact fizic (ca la discul de vinil, unde sunetul era citit printr-un ac), ci optic: o razã laser este reflectatã de suprafaþa CD-ului; – un acces direct ºi instantaneu – nu secvenþial – la informaþia doritã. Apãrute iniþial ca suporturi muzicale, CD-urile folosesc ºi la stocarea textelor ºi a imaginilor fixe; ele se utilizeazã atât cu ajutorul calculatoarelor (CD-ROM), cât ºi în conexiune cu aparatele de fotografiat. Au devenit înregistrabile ºi ca urmare a vânzãrii de aparate de inscripþionat ieftine. În 1999 a început comercializarea CD-urilor video (sau Digital Versatile Disk, DVD) care permit vizionarea a mai multe ore de film. INDUSTRIA MASS-MEDIA 92 Suporturile de transmisie Unda hertzianã Transmisia prin unde hertziene constã în difuzarea informaþiei prin modularea undelor electromagnetice care se propagã în aer. În funcþie de cantitatea de informaþie transportatã ºi de calitatea transmisiei, vom folosi o bandã de frecvenþã mai mare sau mai micã. Astfel, pentru difuzarea unei emisiuni de radio .M este suficientã o bandã de 300 KHz, dar pentru o emisiune de televiziune avem nevoie de o bandã de la 4 la 8 Mhz (ºi mai mult pentru televiziunea de înaltã definiþie). În urma unor acorduri internaþionale, ansamblul frecvenþelor disponibile – sau spectrul hertzian – a fost divizat în benzi rezervate fiecare unei utilizãri precise (vezi tabelul 1). Aceast\ divizare se explicã prin caracteristicile fizice ale propagãrii undelor. .recvenþele înalte se propagã mai greu peste obstacole naturale sau artificiale decât frecvenþele joase: banda de GHz a fost deci repartizatã transmisiilor prin satelit, exist^nd întotdeauna o vizibilitate directã între punctul de emisie ºi cel de recepþie. Pe de altã parte, cu cât frecvenþele sunt mai înalte, cu atât spaþiul dintre douã canale trebuie sã fie mai mare: pentru a optimiza utilizarea spectrului hertzian, frecvenþele joase sunt rezervate pentru canale cu debit mic de informa]ie (transmisia vocilor sau a datelor) iar frecvenþele înalte pentru canale cu debit mare de informa]ie (imagine sau sunet de înaltã calitate). Tabelul 1 Repartizarea spectrului hertzian între diferite aplicaþii Benzile de frecvenþã 148,5 KHz– 283,5 KHz 526,5 KHz – 1,6065 MHz 3 MHz – 30 MHz 47 MHz – 68 MHz 87,5 MHz – 108 MHz 470 MHz – 854 MHz 1,449 GHz – 1,504 GHz 11,7 GHz – 12,5 GHz * Aplicaþii Radio unde lungi Radio unde medii Radio unde scurte Televiziune VH. Radio .M (banda CCIR) Televiziune UH. Radio digital (DAB*) Televiziune directã prin satelit Data Audio Broadcasting Ø Reþele terestre ºi prin satelit Difuzarea prin unde hertziene se face fie prin reþele de emiþãtoare terestre („turnuri” prevãzute cu antene, asemãnãtoare castelelor de apã), fie prin sateliþi. Sateliþii de comunicaþii sunt în general sateliþi geostaþionari. Situaþi pe o orbitã la aproximativ 36 000 km altitudine, ei se rotesc cu aceeaºi vitezã ca ºi Pãmântul ºi rãmân deci constant în raza aceleiaºi zone a planetei. Sateliþii prezintã mai multe avantaje în comparaþie cu emiþãtoarele terestre: ei permit deservirea unor zone mult mai vaste3 cu costuri de investiþie ºi exploatare semnificativ mai mici (raportat la populaþie), oferind o calitate mai bunã a recepþiei (nu se pune problema zonelor de umbrã). Totuºi, ei au o duratã de viaþã limitatã (între 10 ºi 15 ani) iar reparaþiile sunt extrem de dificile. 3. Un satelit geostaþionar acoperã aproximativ o treime din planetã. Sateliþii de comunicaþii pot, de asemenea, sã fie plasaþi pe orbitã joasã. În acest caz, ei acoperã o zonã mai restrânsã ºi nu sunt imobili în raport cu Pãmântul, ceea ce necesitã lansarea a mai multe zeci de sateliþi. NTC ªI NOILE MIJLOACE DE COMUNICARE DE MASà 93 Ø O resursã rarã? Spectrul hertzian constituie o resursã rarã. Teoretic, toate frecvenþele cuprinse între 3 KHz ºi 300 GHz sunt exploatabile pentru a transporta informaþii. Practic însã, nu se poate exploata decât o parte a acestui interval, cuprinsã între 3 KHz ºi 60 GHz. Raritatea frecvenþelor hertziene este totuºi relativã. În cursul ultimilor 40 de ani, progresele tehnice au permis, pe de o parte, utilizarea frecvenþelor din ce în ce mai înalte ºi, pe de altã parte, o exploatare mai intensã a frecvenþelor disponibile. Precizia ºi selectivitatea emiþãtoarelor ºi a receptoarelor reduc spaþiul minimal ce trebuie lãsat între douã canale pentru evitarea interferenþelor; comprimarea semnalelor diminueazã lãrgimea de bandã necesarã unei transmisii; în plus, se practicã multiplexajul diferitelor comunicaþii pe aceeaºi frecvenþã. Independent de constrângerile tehnice, disponibilitatea resurselor hertziene depinde de politicile de radiodifuziune adoptate de guverne. Se pot astfel înscrie mai multe sau mai puþine posturi de radio în banda .M, dupã modul în care se arbitreazã calitatea sonorã ºi aria lor de acoperire. Pânã la începutul anilor ’80, majoritatea þãrilor europene au optat pentru un numãr redus de posturi de radio sau de televiziune, dar care sã poatã fi recepþionate de cvasitotalitatea populaþiei4. Dimpotrivã, în SUA ºi, începând de la mijlocul anilor ’70, în alte c^teva þãri (Italia, de exemplu), a fost privilegiat numãrul canalelor oferite în detrimentul acoperirii teritoriale ºi al calitãþii recepþiei. Reþelele prin cablu Ø Cablul coaxial ºi fibra opticã Pânã la începutul anilor ’80, reþelele utilizau cabluri de cupru coaxiale ºi transportau informaþia sub formã de semnale electrice. De la acea datã, au apãrut fibrele optice, care transportã informaþia (inclusiv voce ºi date) sub formã de semnale luminoase. .ibra opticã prezintã mai multe avantaje faþã de cablul coaxial. Transportã o cantitate de informaþie mult mai importantã: o fibrã cu un diametru de 125 de microni poate transmite 30 000 de convorbiri telefonice, în timp ce prin douã fire de cupru cu diametru de 0,8 mm pot trece doar 30 de convorbiri. Ea permite propagarea semnalului pe o distanþã mai mare, fãrã amplificare. Degradarea semnalului este mai micã, ceea ce permite diminuarea numãrului de amplificatoare (unul la 100 de km, faþã de unul la 2 km la cablul coaxial) ºi deci reducerea costurilor de construcþie ºi de exploatare. Totuºi, instalarea fibrei optice rãmâne o problemã delicatã, iar costurile ei de fabricaþie sunt mai ridicate. Din aceastã cauzã, ea este rezervatã mai ales magistralelor principale sau legãturilor cu trafic intens. Ø Arhitecturi arborescente ºi în stea Existã douã tipuri tradiþionale de arhitecturi ale reþelelor. În cazul reþelelor în formã de arbore, toate semnalele care pleacã de la punctul de emisie se regãsesc la fiecare dintre utilizatori. Ca într-un arbore, unde seva pleacã de la rãdãcini, urcã prin trunchi ºi ajunge la crengi, ramuri ºi frunze, semnalul (emisiunea de radio sau de televiziune) pleacã de la capul de reþea, trece prin reþeaua de transport ºi apoi de distribuþie, pentru a ajunge la abonat. O reþea arborescentã este asemãnãtoare reþelelor de distribuþie a apei ºi a electricitãþii. În cazul reþelelor în formã de stea, nu toate semnalele care pleacã de la capul de reþea ajung la fiecare din utilizatori. În diverse puncte ale reþelei, aceste semnale sunt filtrate sau 4. Aceastã politicã era justificatã de un principiu al serviciului public: egalitatea cetãþenilor faþã de radioteleviziune; ea se explica însã ºi prin grija guvernelor de a pãstra controlul asupra posturilor de stat, interzicând dezvoltarea canalelor concurente. INDUSTRIA MASS-MEDIA 94 direcþionate de centre de comutaþie, care le lasã sau nu sã treacã. Reþeaua se prezintã deci sub forma unui ansamblu de stele. Aceastã arhitecturã este caracteristicã reþelei telefonice. Pânã la începutul anilor ’80, toate reþelele prin cablu erau organizate în arbore. Aceastã arhitecturã a devenit problematicã o datã cu dezvoltarea unor canale opþionale ºi cu platã. În acest caz, trebuie fie sã se creeze o filtrare la nivelul aparatului care realizeazã conectarea abonatului (ceea ce implicã deplasarea unui tehnician la fiecare schimbare de abonament), fie sã se bruieze semnalele canalelor cu platã care nu vor fi recepþionate decât de cãtre abonaþii ce dispun de un decodor activat cu o cartelã sau un cod (ceea ce nu exclude însã posibilitatea unei piratãri a semnalelor neplãtite, dar totuºi primite). Structura în stea rezolvã aceste douã probleme. Selecþia nu se mai face la nivelul abonatului, ci la nivelul centrelor de comutaþie. Abonatului îi parvin doar semnalele pentru care a plãtit un abonament: deplasarea tehnicienilor nu mai este necesarã ºi piratarea devine imposibilã. Reþelele în formã de stea sunt, de asemenea, mai potrivite pentru oferta de servicii interactive. Aceste servicii necesitã transmiterea unor informaþii de la abonat cãtre centrul de administrare a reþelei. Un asemenea dispozitiv este mai simplu de instalat pe reþelele în stea, unde fiecare abonat este conectat la centrul de comutaþie printr-o cale de rãspuns. De notat cã, la o reþea, capacitatea de interactivitate este independentã de natura cablurilor utilizate: se poate construi o reþea în stea la fel de bine cu cablu coaxial ca ºi cu fibrã opticã. Pentru a pune de acord avantajele tehnice ºi financiare ale celor douã arhitecturi, majoritatea reþelelor de cablu de televiziune construite astãzi sunt reþele hibride, care asociazã coaxialul cu fibra opticã: partea de transport va fi, de exemplu, în formã de arbore, în timp ce partea terminalã va fi în formã de stea. Echipamentele de recepþie Terminalele actuale În prezent, accesul utilizatorilor la informaþia electronicã se face prin echipamente distincte. În .ranþa, mai mult de jumãtate din familii dispun de cel puþin ºapte terminale (vezi tabelul 2). Aceastã situaþie este rezultatul modului de dezvoltare a sectorului de informaþie electronicã în filiere independente unele de altele, fiecare corespunzând apariþiei unui nou mod de transmisie sau de stocare a informaþiei. Tabelul 2 Echiparea familiilor cu terminale de comunicare Tipul de terminal Radio Televizoare Din care cu mai multe aparate Telefon Picup Casetofon audio Aparat video CD-player Console de jocuri * Cãmine echipate (în procente)* 99% 95% 45% 95% 50-60% 85% 70% 65% 30% Principala perioadã de dezvoltare Anii 1930-1950 Anii 1960 Anii 1960-1970 Anii 1960 Anii 1970 Anii 1970 Anii 1980 Anii 1980 Este vorba despre ordinul de mãrime, procentele variind în funcþie de sursele statistice. NTC ªI NOILE MIJLOACE DE COMUNICARE DE MASà Tipul de terminal minitel Calculator Cu CD-ROM Cu modem Cãmine echipate (în procente) Principala perioadã de dezvoltare 30-35% 20-25% 15% 10% 95 Anii 1980 Anii 1990 Terminalele multimedia De câþiva ani, au început sã aparã terminale care integreazã mai multe funcþii. Aceastã evoluþie este în general denumit㠄multimedia” – cu toate cã ar trebui mai curând numitã unimedia, din moment ce ea tinde sã înlocuiascã suporturile separate printr-unul singur. Respectiva integrare începe sã se realizeze în principal la calculatoare. Ultimele modele de calculatoare sunt capabile sã citeascã CD-uri, sã se conecteze la reþeaua telefonicã pentru a servi drept minitel, fax sau robot telefonic, sau la internet. .irmele producãtoare de televizoare se poziþioneazã la r^ndul lor pe aceeaºi piaþã, oferind aparate multifuncþionale ºi intr^nd astfel în concurenþã cu industria informaticã. Putem prevedea cã numeroase cãmine vor fi echipate cu mai multe terminale multimedia cu ajutorul cãrora fiecare membru al familiei îºi va desfãºura activitãþile de comunicare ºi informare (inclusiv cele care folosesc imagini animate). Ne putem imagina urmãtoarea scenã în anii 2010: în bucãtãrie, tatãl cautã pe internet o reþetã pentru masa de searã. Negãsind nimic, el comandã o pizza ºi trimite prin fax planul strãzii bãiatului care aduce marfa ºi care s-a rãtãcit. În sufragerie, mama discutã prin videofon cu o prietenã despre meciul de fotbal care se difuzeazã în acel moment pe un post de televiziune japonez. Nefiind de acord cu pãrerea prietenei apropo de vârsta copiilor portarului, ea verificã pe un CD-ROM aceste informaþii. În camera lui, fiul îºi terminã de scris eseul la calculator, aruncând din când în când o privire la meciul de tenis care apare într-un colþ al ecranului. Sora lui citeºte corespondenþa electronicã pe care i-au trimis-o prietenii din Africa, ascultând ultimele noutãþi difuzate de un server muzical sud-american. Aparatele portabile ºi mobile Pânã în prezent, consumul de informaþie electronicã a fost o activitate sedentarã care s-a realizat în jurul unor echipamente fixe. Situaþia s-a schimbat sub efectul conjugat a doi factori tehnici. Pe de o parte, miniaturizarea continuã a componentelor antreneazã reducerea dimensiunilor terminalelor, crescându-le capacitatea de portabilitate. Pe de altã parte, au fost implementate tot mai multe reþele de re-emiþãtoare la care te poþi conecta fãrã fir (mobilitate). În 1998, Motorola a început sã comercializeze sistemul Iridium care, datoritã celor 66 de sateliþi plasaþi pe orbitã joasã, îþi dã posibilitatea de a telefona din orice colþ al planetei. S-a anunþat ºi lansarea altor „constelaþii” de acest tip: Globalstar, consorþiu format în jurul societãþii americane Loral, la care participã .rance Telecom (48 de sateliþi), Teledisc (288 de sateliþi), Skybridge (80 de sateliþi5). C^teva milioane de indivizi posedã deja terminale portabile (mai ales telefoane – în .ranþa, de exemplu, s-a ajuns de la câteva sute de mii în 1993 la 11 milioane la sfârºitul lui 1998). În 1997, au apãrut ordinatoare de buzunar ºi în curând va fi posibilã consultarea instantanee a informaþiilor în locuri dintre cele mai diverse. Acest lucru ar trebui sã favorizeze apariþia unor noi practici de comunicare, aºa-zis „nomade”, dar ºi a unor noi tipuri de relaþii 5. Proiectele cunosc totuºi dificultãþi financiare din cauza amplorii investiþiilor necesare ºi a cererii încã reduse. 96 INDUSTRIA MASS-MEDIA sociale. Posibilitatea de a lucra acasã (munca la distanþã) ºi de a putea fi contactat în orice moment, riscã sã ºteargã treptat frontiera dintre spaþiul profesional sau cel amical, pe de o parte, ºi spaþiul familial sau privat pe de altã parte. Marile aplicaþii ale NTC Televiziunea prin cablu: de la teledistribuþie la „chioºcul” audiovizual Teledistribuþia Televiziunea prin cablu a apãrut în SUA la sfârºitul anilor ’40 ca un mijloc de retransmisie a emisiunilor prost recepþionate din motive topografice. O antenã colectivã, instalatã pe o colinã, alimenta prin cablu cãminele dintr-un oraº sau dintr-un cartier. Iniþiatã de furnizorii de programe TV, aceastã practicã a devenit o activitate de sine-stãtãtoare. Au apãrut societãþi de operatori prin cablu care, în schimbul unui abonament, au oferit programe din ce în ce mai numeroase (aducând mai ales emisiuni ale posturilor de televiziune din alte regiuni). Televiziunea comunitarã Dupã aceastã primã perioadã axatã pe calitatea recepþiei ºi pe diversificarea alegerii de care beneficiau telespectatorii, cablul a reintrat în atenþie la începutul anilor ’70. În SUA, dar ºi în Canada ºi Belgia, cablul a fost perceput ca un canal care ar fi putut participa la viaþa comunitãþilor de cartier. Numeroase experienþe legate de canalele comunitare au fost puse la punct: retransmiterea ºedinþelor consiliului municipal, programe educative ale universitãþilor locale, libera expresie a asociaþiilor sau chiar a simplilor cetãþeni. Aceste programe au stârnit, în general, un interes slab din partea telespectatorilor, mai ales din cauza amatorismului lor. Totuºi, difuzarea publicã a unor materiale semi-profesioniste – filmate cu camera video – ºi familiaritatea naturalã a tinerelor generaþii faþã de cultura audiovizualã ar putea favoriza renaºterea lor. Canalele tematice Cablul s-a dezvoltat cu adevãrat abia la sfârºitul anilor ’70, o datã cu introducerea canalelor tematice. Acestea au început sã aparã în 1975 în Statele Unite ºi constituie astãzi unul din principalele motive pentru care oamenii se aboneazã la cablu. Ele oferã un anumit gen de programe (sport, cinema, muzicã, informaþii) ºi sunt oferite de societãþi specializate (de exemplu, CNN, HBO sau ESPN în SUA, Planète, Canal Jimmy sau Ciné-Cinéma în .ranþa). Conþin în general puþinã publicitate sau deloc. Ele fac câteodatã obiectul unui abonament specific suplimentar faþã de cel la serviciul de bazã (vorbim atunci de canale opþionale). La origine, aceste canale erau oferite doar pe cablu, dar astãzi majoritatea sunt difuzate ºi prin satelit. Serviciile interactive De la sfârºitul anilor ’80, televiziunea prin cablu cunoaºte o evoluþie importantã o datã cu introducerea unor procedee interactive. Adoptarea reþelelor cu structurã în formã de stea permite telespectatorilor sã intervinã în derularea programelor. Aplicaþiile prevãzute sunt numeroase: vizionarea „la cerere” a unui film dintr-o videotecã, obþinerea de statistici în timpul retransmisiei unui meci de tenis etc. Unii experþi prevãd pentru anul 2010 dezvoltarea „chioºcurilor” audiovizuale* . În acelaºi mod în care „chioºcul” telematic permite accesarea a sute de bãnci de date cu ajutorul reþelei telefonice, cel audiovizual va permite conectarea * Similare chio[curilor unde, ast\zi, se vinde presa (n.t.). NTC ªI NOILE MIJLOACE DE COMUNICARE DE MASà 97 la numeroase servere de imagine situate în diverse puncte ale planetei. Deja, reþelele de cablu încep sã fie folosite pentru accesarea internetului – o accesare mult mai rapidã decât prin reþeaua telefonicã. Tabelul 3 Pãtrunderea cablului ºi a satelitului în Europa Numãrul cãminelor echipate cu TV (milioane) Procentul familiilor abonate la cablu 34 4 96 13 22 23 21 65 48 92 65 3 10 6 necunoscut 90 Germania Belgia Statele Unite Spania .ranþa Marea Britanie Italia Olanda Procentul cãminelor echipate cu antene de satelit 30 7 15 10 10 18 6 8 Televiziunea fãrã frontiere Sateliþii de telecomunicaþie Primii sateliþi de comunicaþie, puºi în funcþiune în anii ’60, erau sateliþi de micã putere (între 20-50 W). De aceea, semnalul retransmis de satelit cãtre Pãmânt nu putea fi captat decât de staþii de recepþie echipate cu antene foarte mari (câþiva metri în diametru) ºi deci foarte costisitoare. Aceste staþii de recepþie retransmiteau apoi semnalul, fie prin reþele prin cablu, fie prin legãturi hertziene terestre, cãtre destinaþie. Aceastã primã generaþie de sateliþi era deci utilizatã pentru legãturi de telecomunicaþii, adicã punct cu punct: schimb de imagini între posturile de televiziune, alimentarea cu programe a capului unei reþele prin cablu, legãtura între locul unui reportaj ºi studiourile centrale. Primele douã generaþii de sateliþi de teledifuziune directã În anii ’80, au apãrut sateliþii de putere mare (în general, în jur de 200 W), semnalele put^nd fi receptate de antene cu diametru mic (60-90 cm), mai ieftine ºi mai uºor de instalat pe un acoperiº. Aceºti sateliþi erau destinaþi difuzãrii programelor de televiziune direct spre cãminele telespectatorilor, fãrã a trece printr-o staþie de recepþie. Mai mulþi sateliþi de televiziune directã au fost lansaþi în 1988 ºi 1989 (TD.1 ºi 2 în .ranþa, Olympus ºi TV Sat în Germania, Tele X în þãrile scandinave). Aceastã primã generaþie de sateliþi de televiziune directã, de care nu au beneficiat decât câteva sute de mii de telespectatori, a fost repede abandonatã. Aplicând tehnologii foarte fragile, ea prezenta într-adevãr numeroase dificultãþi în funcþionare. Perfecþionarea ºi scãderea preþului antenelor parabolice a permis înlocuirea lor la începutul anilor ’90 cu o a doua generaþie de sateliþi de putere medie (între 50 ºi 100 W) ca Telecom 2, Astra ºi Eutelsat. Difuzând între 15 ºi 20 de canale de televiziune (faþã de 5 în cazul sateliþilor de televiziune directã), aceºti sateliþi sunt mai rentabili deoarece costurile lor de exploatare se împart între un numãr mai mare de parteneri. Organizaþi în sisteme coerente (mai mulþi sateliþi sunt activaþi în diferite poziþii pe orbitã) ºi atingând astfel cvasitotalitatea telespectatorilor europeni, ei au favorizat crearea canalelor paneuropene multilingve ca Eurosport sau Euronews. INDUSTRIA MASS-MEDIA 98 Sateliþii de televiziune digitalã Din 1994, asistãm la apariþia unei noi generaþii de sateliþi. .olosind tehnologii de transmisie digitalã, aceºtia sunt capabili sã difuzeze câteva sute de canale ºi constituie o concurenþã puternicã pentru cablu, care avea printre alte avantaje faþã de difuzarea hertzianã cantitatea de programe oferite. În Europa, doi operatori tehnici dominã piaþa televiziunii digitale prin satelit: SES, care exploateazã sateliþii Astra, ºi Eutelsat, care exploateazã sateliþii Hot Bird. Aceºti operatori închiriazã capacitãþi de transmisie unui mare numãr de operatori comerciali – cum ar fi Canalsatellite sau TPS (Télévision par satellite) în .ranþa (vezi tabelul) – care oferã pachete de canale. Aceste pachete sunt codate ºi nu pot fi recepþionate decât de cãtre telespectatorii dotaþi cu un aparat de decodat ºi care au plãtit un abonament. Televiziunea digitalã prin satelit este astfel – dupã cablu – o nouã formã de televiziune cu platã. Deocamdatã, procedeele de codare nu au fost normate pe plan internaþional. În Europa, în pofida recomandãrilor Comisiei Europene, existã trei sisteme: Viaccess, pus la punct de .rance Telecom, Mediaguard, al cãrui proprietar este Canal+, ºi Irdeto, conceput de firma Nethold. În unele þãri, cum ar fi .ranþa sau Spania, telespectatorii care doresc sã recepþioneze toate canalele digitale trebuie sã cumpere mai multe decodoare. Tabelul 4 Principalele platforme de televiziune digitalã prin satelit Numele platformei }ara acoperitã Principalii acþionari Data lansãrii Numãrul abonaþilor (sfârºitul anului 1998) Hughes Electronics, General Motors Toamna 1994 4,5 Cablo-operatori americani 1995 2,3 .ranþa Canal Plus Aprilie 1996 1,1 TPS .ranþa M6, T.1, .rance Télécom, .rance Télévision, CLT, Lyonnaise des eaux Decembrie 1996 0,65 D.1 Germania Kirch Iulie 1996 Abandonat în august 1997 0,04 Via Digital Spania Telefonica, TVE, Televisa Septembrie 1997 Canal Satélite Digital Spania Canal +, Antena 3, Prisa .ebruarie 1997 Stream Italia Telecom Italia Sfârºitul 1997 DirecTV America de Nord Primestar Canal + Numérique 0,4 0,6 0,12 NTC ªI NOILE MIJLOACE DE COMUNICARE DE MASà Numele platformei Principalii acþionari }ara acoperitã Data lansãrii 99 Numãrul abonaþilor (sfârºitul anului 1998) British Interactive Marea Britanie Broadcasting News Corp., British Telecom, Midland, Matsushita Vara 1998 necunoscut British Digital Broadcasting (prin unde hertziene) Granada, Carlton Sfârºitul 1998 necunoscut Marea Britanie Reþele planetare Începuturile teleinformaticii Accesul la calculatoare îndepãrtate a fost o preocupare constantã încã de la începutul informaticii. Pânã la mijlocul anilor ’70, acest acces se fãcea în funcþie de limbajul specific fiecãrui calculator. Serviciile teleinformatice nu erau în general compatibile între ele. Pentru a utiliza o bancã de date, era nevoie de un program de comunicaþie ºi de un terminal adaptate la norma specificã bãncii respective. De exemplu, un cotidian trebuia sã posede mai multe terminale ºi programe pentru a se conecta la diferite agenþii de presã. Trebuia, de asemenea, controlatã trecerea prin reþele de comunicaþie care nu fuseserã întotdeauna prevãzute pentru transmisia de date. În consecinþã, costul serviciilor teleinformatice era ridicat din moment ce utilizatorii erau nevoiþi sã multiplice echipamentele în funcþie de numãrul aplicaþiilor dorite. În ceea ce-i priveºte pe furnizorii de servicii, care se adresau unei clientele reduse sau segmentate, aceºtia erau obligaþi sã practice tarife ridicate pentru a amortiza investiþiile. Episodul videotexului ºi al minitelului Conºtienþi de aceastã problemã, operatorii publici de telecomunicaþii din statele dezvoltate au fãcut eforturi pentru a dezvolta sisteme teleinformatice universale, permiþând întregii populaþii sã acceseze, prin reþeaua telefonicã, o multitudine de bãnci de date cu un terminal ºi cu protocoale de comunicaþie standardizate. Aceastã strategie a condus, la sfârºitul anilor ’70, la lansarea programelor telematice în trei mari þãri europene ºi în Canada6. Acestea se bazeazã, pe de o parte, pe o normã de transmisie ºi afiºaj (videotex) unicã în fiecare þarã (Prestel în Marea Britanie, Bildschirmtext în Germania, Télétel în .ranþa ºi Télidon în Canada) ºi, pe de altã parte, pe utilizarea unui terminal autonom (minitel) sau a unei tastaturi conectate la televizor, dar în toate cazurile uºor de utilizat. Serviciile telematice oferite prin sistemele videotex sunt asemãnãtoare celor care se gãsesc astãzi pe internet (deºi mai rudimentare din punct de vedere grafic): anuare de tot felul, ghiduri, mici anunþuri, informaþii despre tarife etc. Prezentându-se sub formã de mesagerie, ele permit de asemenea comunicarea directã între utilizatori. Videotexul nu a cunoscut un real succes decât în .ranþa, unde peste 6 milioane de familii sunt dotate cu un minitel. În alte þãri, serviciile videotex au atins cel mult câteva sute de mii de utilizatori ºi au fost abandonate. 6. Dar nu [i în Stale Unite, din cauza existenþei mai multor companii de telefonie ºi a unei reglementãri restrictive care le interzicea sã se implice în transmiterea de servicii de informaþii. 100 INDUSTRIA MASS-MEDIA Internetul Ø De la aplicaþia militarã la Web Istoria internetului poate fi împãrþitã în trei faze: conceput mai întâi pentru o utilizare militarã, internetul a devenit un instrument de comunicare pentru lumea universitarã, înainte de a fi accesibil publicului larg ºi societãþilor comerciale datoritã dezvoltãrii Web-ului. La începutul anilor ’60, RAND Corporation – un important organism de cercetare american – îºi pune problema comunicaþiilor militare în cazul unui conflict nuclear ºi g^ndeºte o reþea de comunicaþie descentralizatã, capabilã sã funcþioneze chiar ºi atunci când parte din componentele sale nu sunt operaþionale. Din punct de vedere tehnic, o asemenea reþea se bazeazã pe un sistem de noduri, capabile fiecare sã orienteze mesajele primite cãtre nodul cel mai apropiat aflat în stare de funcþionare ºi tot aºa pânã la destinaþia finalã. Sedusã de acest concept, ARPA (Advanced Research Project Agency) din cadrul Ministerului american al Apãrãrii subvenþioneazã, începând din 1965, centre de cercetare universitare pentru studierea implementãrii unei astfel de reþele. Botezatã ARPANET, aceasta a început sã funcþioneze la sfârºitul lui 1969, având ca bazã centrele informatice a patru universitãþi din Vest. Treptat, noi instituþii universitare se alãturã reþelei ARPANET care, în 1972, numãrã 37 de noduri. Conceputã pentru o aplicaþie militarã, ARPANET este asimilatã de mediul universitar care o utilizeazã pentru schimburi între echipele de cercetare. Una dintre problemele cercetãtorilor este aceea de a face sã comunice între ele echipamente ale cãror norme nu sunt obligatoriu compatibile ºi de a utiliza reþele de comunicare de naturi diferite. Un grup de lucru, International Network Working Group (INWG) a fost creat în octombrie 1972 de cãtre utilizatorii reþelei ARPANET. Cercetãrile acestuia vor duce la stabilirea unui protocol de comunicaþie comun, botezat Transmission Control Protocol / Internet Protocol, care va fi definitiv adoptat în 1982. Astfel s-a nãscut internetul. .olosirea lui era însã complexã ºi necesita o bunã stãpânire a limbajului informatic. Aceastã barierã tehnicã va dispãrea începând din 1992, când cercetãtorii de la Centrul European de Cercetãri Nucleare (CERN) din Elveþia pun la punct un format de document, Hypertext Markup Language. Aceastã inovaþie îmbunãtãþeºte prezentarea vizualã a textelor disponibile pe internet ºi uºureazã navigarea între diferite calculatoare din reþea. Graþie creãrii legãturilor automate, utilizatorul, apãsând pe butonul unui mouse, poate trece de la un document stocat pe un calculator A la un alt document stocat pe calculatorul B. Acest subansamblu al internetului, botezat Web (pânza), a cunoscut o dezvoltare rapidã ºi a popularizat internetul dincolo de comunitatea universitarã. În acelaºi timp, internetul devine accesibil societãþilor comerciale care îl folosesc pentru publicitate sau pentru vânzarea produselor. Ø .uncþionalitãþi Internetul se poate defini ca o reþea a reþelelor de calculatoare ce folosesc un protocol de comunicare comun (Internet Protocol sau IP). .iecare utilizator de internet este conectat la un server local, care poate fi gestionat fie de un provider (în acest caz este necesar un abonament), fie de o universitate, o instituþie sau o firmã. Acest server este legat la alte servere prin reþele publice sau particulare, ele însele legate unele de altele. Ca urmare a acestei organizãri, accesul la un calculator de pe internet permite, din aproape în aproape, accesul la ansamblul celorlalte calculatoare. Internetul oferã cinci tipuri de aplicaþii: – Consultarea de informaþii sub formã de texte, fotografii, scurte secvenþe video sau sunete. Dupã natura lor, aceste informaþii se prezintã în formate deosebite (de exemplu, .TP, Gopher, Web pentru texte; MPEG pentru imagini animate). NTC ªI NOILE MIJLOACE DE COMUNICARE DE MASà 101 – Mesageria, care poate avea mai multe forme: poºta electronicã de la persoanã la persoanã (e-mail), grupurile de discuþii (newsgroups) pe diverse teme, serviciile de dialog în direct (Internet Relay Chat). – Servicii tranzacþionale cu ajutorul cãrora este posibil sã comanzi un produs, în general dând numãrul cãrþii de credit personale. – Accesul la calculatoare depãrtate: aplicaþia Telnet, cu ajutorul cãreia un utilizator se poate conecta la un calculator mai puternic, ca ºi cum calculatorul sãu nu ar fi decât un simplu terminal – de exemplu, pentru a face calcule complexe sau pentru a lucra în paralel cu alþi utilizatori. – Editarea ºi difuzarea de informaþii: utilizatorii internetului pot sã editeze ºi sã punã la dispoziþia celorlalþi utilizatori texte, sunete, sau imagini, creându-ºi pagini personale. La sfârºitul lui 1998, se estima cã în jur de 100 de milioane de persoane utilizau în mod regulat internetul. Statele Unite ºi Canada acopereau mai mult de jumãtate din aceastã cifrã. În schimb, în .ranþa, erau conectate doar 2,5 milioane de persoane. Lexic internet Cookies: comenzi trimise de un server internet cãtre calculatoarele utilizatorilor cu scopul de a întoarce cãtre acest server informaþii privind conþinutul calculatoarelor (de exemplu, site-urile care au fost consultate). Poºta electronicã (e-mail): sistem de schimb de mesaje. .iecare utilizator de internet este dotat cu o adresã în forma: nume@numele serverului.þara. Totuºi, în Statele Unite, ultimul element serveºte la identificarea originii profesionale a persoanei: .edu pentru universitate, .gov pentru administraþie, .mil pentru armatã, .org pentru organizaþii nonlucrative, .com pentru societate comercialã. Client: aplicaþie care permite „citirea” informaþiilor disponibile pe internet în funcþie de formatul folosit pentru prezentarea ºi transmisia lor. Astfel, pentru a viziona fotografii, trebuie instalat pe calculator un client capabil sã primeascã documente în format JPEG. .TP (.ile Transfer Protocol) : aplicaþie care permite recopierea fiºierelor de pe un alt calculator pe propriul calculator. A fost folositã mai ales la începutul internetului pentru difuzarea lucrãrilor ºtiinþifice. Newsgroups: grupuri de discuþie ce permit afiºarea sau citirea mesajelor pe teme diverse. Existã mai multe zeci de mii grupate în categorii mari: de exemplu, comp. grupeazã forumuri care au legãturã cu informatica, biz. pe cele de afaceri, alt. pe cele care abordeazã subiecte alternative, marginale sau care nu intrã în nici o altã categorie (sexualitate, fotografii de prost gust, fani ai vedetelor de cinema). Unele grupuri sunt „moderate”: pentru a participa la ele, trebuie sã fii autorizat de cãtre un moderator care, dacã este cazul, filtreazã mesajele. .urnizor de acces internet (Internet Access Provider): societate care pune la dispoziþia publicului, printr-un abonament, un calculator cu acces la internet. Acest calculator gãzduieºte curierul electronic al abonaþilor sãi ºi, eventual, paginile lor personale. Gopher: format de prezentare a textelor ºi aplicaþie care permite cãutarea unor fiºiere clasate sub forma listelor arborescente. Aceastã aplicaþie (dominantã pânã în 1993) a fost azi înlocuitã prin Web. HTML (HyperText Markup Language): format utilizat pentru a compune pagini Web. HTTP (HyperText Transport Protocol): protocol de comunicare între servere Web. INDUSTRIA MASS-MEDIA 102 IP Address: serie de patru numere – de exemplu 193.51.124.4 – care permite identificarea fiecãrui calculator conectat la internet. IRC (Internet Relay Chat) : serviciu care permite schimbul de mesaje în reþea. Modem (Modulator Demodulator): aparat care permite transmiterea informaþiilor între un calculator ºi reþeaua telefonicã. Viteza de transmisie a unui modem se mãsoarã în bauds sau biþi. Pentru a folosi internetul cu un confort minim, este recomandat un modem de 33 600 de biþi pe secundã. Listã de difuzare: listã de indivizi, identificaþi prin adresa lor electronicã, cãrora le sunt trimise automat informaþii (de exemplu, despre actualitãþile din sectorul economic). Acestea pot fi sau gratuite sau cu platã. Motor de cãutare (search engine): sistem de cãutare prin cuvinte cheie a informaþiilor disponibile pe internet. Printre cele mai cunoscute: Yahoo, Lycos, Infoseek, Voila (francofon). Navigator (browser): interfaþã graficã ce uºureazã consultarea majoritãþii serviciilor de pe internet ºi mai ales a celui de Web. Ecranul conþine meniuri ºi butoane pe care utilizatorul apasã cu mouse-ul. Netscape ºi Explorer (Microsoft) sunt cele mai rãspândite. Server: calculator pe care sunt stocate informaþii. Serverele se diferenþiazã în funcþie de formatul de prezentare a acestor informaþii (servere Web, Gopher, .TP etc.). Pagini personale (home pages): pagini concepute de cãtre utilizatorii de internet ºi care servesc la prezentarea autorilor. Aceste pagini sunt, în general, gãzduite de serverul la care este legat utilizatorul (vezi furnizor de acces). Portal: site (de exemplu cel al furnizorului de acces sau al motorului de cãutare) prin care un utilizator are acces la internet. Portalurile sunt strategice, deoarece orienteazã consultãrile ulterioare ale utilizatorilor, ºi servesc drept suport publicitar. URL (Universal Ressource Locator): adresã unicã a fiecãrei pagini de informaþii disponibilã pe Web. World Wide Web sau Web (WWW): subansamblu al internetului care oferã documente în format HTML. Acesta permite o mai bunã prezentare graficã (imagini, cuvinte subliniate, culori, logo-uri sau desene etc.) ºi oferã legãturi automate cu documente situate pe alte calculatoare. De exemplu, un cuvânt în albastru va indica referinþa la o lucrare. Apãsând pe acest cuvânt, utilizatorul este conectat la un alt calculator care conþine textul acelei lucrãri. Magistralele informaþionale Internetul prefigureazã reþelele de comunicaþie ale viitorului, numite magistrale electronice. Acestea se vor caracteriza prin douã proprietãþi: – vor fi reþele polivalente ºi de foarte mare capacitate, capabile sã transporte în egalã mãsurã sunete, date ºi imagini. Ele vor putea fi astfel utilizate pentru o multitudine de aplicaþii: comunicaþii personale sau profesionale, televiziune, lucru la distanþã, educaþie, consultaþii medicale la distanþã etc. – vor fi reþele universale. Orice familie se va putea conecta la servere. Primele proiecte de magistrale informaþionale dateazã de la mijlocul anilor ’80, când operatorii de telecomunicaþie au început punerea în aplicare a reþelelor numerice cu servicii integrate (RNIS). Dezvoltarea magistralelor electronice a fost relansatã în 1993, prin decizia Congresului american de a crea o infrastructurã naþionalã a informaþiei (National Information NTC ªI NOILE MIJLOACE DE COMUNICARE DE MASà 103 Infrastructure sau NII). Numeroase þãri din Uniunea Europeanã (prin cartea alb㠄Dezvoltare, competitivitate ºi locuri de muncã”, publicatã în iunie 1993), Canada ºi Japonia s-au angajat în proiecte similare. Noile imagini Televiziunea de înaltã definiþie (TVHD) Normele actuale de difuzare de televiziune (NTSC în SUA ºi Japonia, PAL ºi SECAM în restul lumii) au fost puse la punct acum mai bine de 25 de ani. Ele oferã, în ceea ce priveºte rezoluþia, imagini de o calitate evident inferioarã celor cinematografice. În plus, prezintã diverse deficien]e: pâlpâitul imaginilor, apariþia unor culori false între linii. TVHD constã în ameliorarea imaginilor de televiziune prin creºterea numãrului de puncte elementare – sau pixeli – care le compun. Un alt atribut al TVHD este formatul imaginii, mãsurat prin raportul înãlþime/lungime: formatul actual 4/3 este înlocuit de unul 16/9 pentru a obþine o imagine mai apropiatã de vederea naturalã. Scopul principal al TVHD este, totuºi, mai puþin estetic ºi mai mult economic: reînnoirea parcului mondial de televizoare (estimat la 800 milioane unitãþi) reprezintã într-adevãr o piaþã fabuloasã (2 400 miliarde de franci pentru televizoare de 3 000 . bucata). Într-o primã fazã, specialiºtii din industrie au lucrat la procedeele analogice. La începutul anilor ’80, Japonia a pus la punct norma MUSE, urmatã în 1986 de europeni, cu norma D2-Mac. Aceastã cale a fost repede abandonatã deoarece s-a observat cã viitorul televiziunii TVHD consta în procedee digitale. SUA, iniþial absente din sistemul TVHD, joacã acum un rol motor, punând în practicã experienþa lor în industria informaticã. În 1991, .CC a lansat un anunþ de licitaþie pentru definirea unei norme de televiziune digitalã care a provocat o regrupare a principalelor companii mondiale (Marea Alianþã). Difuzarea TVHD, puþin probabilã înainte de 2005, necesitã satisfacerea urmãtoarelor douã condiþii: pe de o parte, punerea la punct a unor procedee de comprimare foarte complexe; pe de altã parte, implicarea producãtorilor ºi a difuzorilor de programe. Pânã în prezent, aceºtia au pus accentul mai curând pe multiplicarea canalelor decât pe îmbunãtãþirea calitãþii imaginilor (vezi secþiunea despre comprimarea informaþiei numerice). Imaginile artificiale ºi realitatea virtualã Realitatea virtualã este un mod de simulare a realitãþii care prezintã douã caracteristici. Ea se bazeazã, în primul rând, pe utilizarea imaginilor fabricate pe calculator, care dau iluzia realului. Respectivele imagini sunt traduse artificial cu ajutorul calculatoarelor foarte puternice. Datoritã acestor imagini, se poate reprezenta ceea ce nu se poate înregistra cu o camerã video (de exemplu, interiorul creierului), ca ºi ceea ce nu s-a petrecut în mod real, dar ar putea sã se petreacã. În al doilea rând, realitatea virtualã permite într-o anumitã mãsurã pãtrunderea spectatorului în imagine. Aceasta nu este o imagine „platã”; ea se compune în permanenþã în funcþie de instrucþiunile date de spectator, ca ºi cum acesta ar fi dotat cu o camerã video care i-ar permite sã-ºi orienteze privirea spre ansamblul cadrului artificial în care se aflã. Diferite procedee (ochelari care ascund tot ce nu existã în imagine, captatori senzoriali pe corp care modificã imaginea în funcþie de miºcãrile spectatorului) mãresc aceastã impresie de imersiune. Aplicaþiile realitãþii virtuale realizate sau în proiect sunt numeroase. Ele reprezintã o prelungire a tradiþionalelor jocuri de simulare, dar cu o calitate a imaginii ºi o varietate de situaþii incomparabil mai ridicate. Printre cele mai cunoscute se pot aminti: vizitarea muzeelor, modelarea arhitecturalã care permite imaginarea interiorului unei case, simulãrile profesionale ale exerciþiilor militare sau ale operaþiilor chirurgicale. Pentru a diminua costurile 104 INDUSTRIA MASS-MEDIA de producþie ºi a accentua caracterul spectaculos al filmelor, industria cinematograficã apeleazã din ce în ce mai mult la imagini de sintezã (de exemplu, Titanic). Realitatea virtualã modificã raportul nostru cu realitatea. Unii specialiºti considerã cã ar fi vorba nu despre o revoluþie tehnologicã, ci de o rupturã radicalã în istoria modurilor de reprezentare, comparabilã cu apariþia alfabetului sau inventarea tiparului. NTC ºi societatea Politicile guvernamentale Statul cu rol de reglementare În sectorul comunica]iilor, statul exercitã în mod tradiþional douã tipuri de acþiuni de reglementare: – una este structuralã, pentru cã organizeazã accesul la piaþã: alocarea frecvenþelor sau a autorizaþiilor de exploatare, limitarea concentrãrii, plafoane de participare la capitalul întreprinderilor etc.; – cealaltã este „comportamentalã”, pentru cã administreazã activitãþile întreprinderilor: emiterea de norme tehnice, contribuþia la fondurile de susþinere, cote de producþie sau programare, limitarea tarifelor etc. Evoluþia tehnologicã readuce în discuþie funcþia de reglementare a statului în diverse moduri. În trecut, reglementarea publicã a comunica]iilor electronice era în principal justificatã de raritatea resursei hertziene: statul intervenea pentru alocarea canalelor de radio sau de televiziune. Astãzi, datã fiind existenþa cablului ºi a satelitului, nu mai existã obstacole tehnice care sã justifice o asemenea reglementare ºi, dacã statul intervine, o face în numele unor concepþii politice (de exemplu, pãstrarea pluralismului în informare) sau morale (interzicerea imaginilor pornografice). De altfel, apariþia sateliþilor ºi a reþelelor planetare împiedicã statele sã controleze efectiv programele recepþionate de cetãþeni. Contrar unei opinii curente, liberalizarea sectorului comunica]iilor nu conduce la o lipsã de reglementãri, ci (cel puþin într-o fazã tranzitorie) la o inflaþie de reglementãri. Instaurarea concurenþei efective ºi loiale între firme tot mai numeroase, stabilirea unor drepturi ale consumatorilor, evoluþia tehnicã ce provoacã o convergenþã a sectoarelor conduse dupã principii diferite, toate acestea presupun elaborarea unui aparat foarte complex de reguli. Statul cu rol de operator Pânã la mijlocul anilor ’70, sistemele de comunica]ii electronice din majoritatea þãrilor europene erau exploatate de cãtre întreprinderi publice. Acest control era justificat, în audiovizual, de misiunile sociale pe care le îndeplinea televiziunea ºi, în telecomunicaþii, de existenþa unui monopol natural7. Rediscutarea acestui model þine de factori de ordin politic sau ideologic: elanul liberalismului, asimilarea televiziunii cu un serviciu banal ºi a telespectatorului cu un consumator suveran. La aceºti factori se adaugã ºi evoluþia tehnologicã ce zdruncinã teoria monopolului natural. Diminuarea costurilor de transmisie limiteazã importanþa economiilor de proporþii, în timp ce dezvoltarea radiocomunicaþiilor face mai uºoarã, din punct de vedere economic, constituirea reþelelor private alãturi de reþeaua publicã. În Europa, de la mijlocul anilor ’80, 7. Se spune cã telecomunicaþiile constituie un monopol natural deoarece, din punct de vedere economic, este mai avantajoasã instalarea unei reþele unice decât a mai multor reþele concurente. Acest avantaj este datorat economiilor de anvergurã generate de o reþea unicã. NTC ªI NOILE MIJLOACE DE COMUNICARE DE MASà 105 majoritatea operatorilor de telecomunicaþii s-au privatizat, în timp ce numeroase canale de televiziune particulare au fost autorizate. Totuºi, statul ca operator nu a dispãrut complet din sectorul comunica]iilor: el continuã sã exploateze canale de televiziune ºi este unul dintre cei mai importanþi producãtori de informaþii de pe internet. Stat ºi subvenþie Statele susþin frecvent dezvoltarea NTC prin subvenþii, directe sau indirecte. O parte a cercetãrilor fundamentale ce conduc la punerea la punct a unor noi procedee de comunicare se efectueazã în centre publice de cercetãri (cum este CNET în .ranþa). Uniunea Europeanã a pus la punct diverse programe de sprijin a dezvoltãrii industriei, acoperind, în general, 50% din costurile lor de cercetare-dezvoltare. Printre acestea, se pot aminti programul ESPRIT (European Strategy Programme of Research Development in Information Technologies) pentru susþinerea cercetãrilor de bazã privind NTC ºi programul RACE (Research and Development in Advanced Communication Technologies in Europe) pentru a sprijini punerea în aplicare a reþelelor de comunica]ie digitale transeuropene. Pe planul conþinuturilor, programul MEDIA (Mesures pour Encourager le Développement de l’Industrie Audiovisuelle Européenne) susþine mai ales coproducþiile europene. Statul cu rol de animator Guvernele joacã ºi un rol de impulsionare în dezvoltarea NTC: organizarea unor mari comisii de studiu, publicarea unor rapoarte (cum ar fi raportul despre informatizarea societãþii, supranumit raportul Nora-Minc, în 1978), adoptarea unor programe plurianuale (ca proiectul de infrastructurã naþionalã a informaþiei propus de administraþia Clinton în februarie 1993). Aceste activitãþi fixeazã obiective ºi planuri de acþiune, dar vizeazã, de asemenea, sã sensibilizeze societatea faþã de importanþa ascunsã a NTC ºi sã mobilizeze energiile colective. Astfel, Uniunea Europeanã face eforturi pentru a accelera trecerea la o societate a informaþiei, cu ajutorul organismului Information Society Project Office (ISPO), însãrcinat cu stabilirea contactelor între societãþile interesate ºi cu încurajarea experienþelor novatoare. Acest rol animator, mai mult simbolic decât instrumental, este cu atât mai important cu cât cel mai adesea nu existã cerere prealabilã pentru NTC. Societatea trebuie sã fie convinsã de necesitatea ºi utilitatea acestor tehnologii, dar ºi asiguratã în legãturã cu efectele lor. Strategiile firmelor Articularea form㠖 fond Dezvoltarea noilor tehnologii ale comunicãrii necesitã cel mai adesea dezvoltarea simultanã a formelor ºi a conþinuturilor. Astfel, pentru ca utilizatorii sã se doteze cu un lector CD-ROM, este necesar ca ei sã poatã achiziþiona programe pentru a-l face sã funcþioneze. Dar casele de discuri nu vor propune un catalog de CD-uri decât dacã sunt sigure cã pot avea un public important. Aceastã problemã, analoagã dilemei cu oul ºi gãina, se poate rezolva în douã moduri: – statul poate interveni organizând oferta de suporturi tehnice de comunicare. Aceasta este strategia care a fost urmatã în .ranþa, când s-a pus problema telematicii. Graþie distribuirii gratuite de miniteluri, operatorii electronici, asiguraþi cã dispun de o masã de utilizatori potenþiali, au putut sã întreprindã investiþiile necesare ofertei de servicii. – al doilea mod este integrarea sau concentrarea verticalã, în cadrul aceleiaºi firme, a activitãþilor legate de formã ºi a celor legate de conþinut. .irma poate planifica o dezvoltare coordonatã a suporturilor ºi a programelor corespunzãtoare. Aceastã strategie permite securizarea aprovizionãrii ºi a debuºeelor ºi diminueazã, pe de altã parte, INDUSTRIA MASS-MEDIA 106 costurile de tranzacþie ale întreprinderii. Ea a fost ilustratã în 1989 de preluarea controlului asupra casei de discuri CBS de cãtre Sony, care urmãrea sã dispunã de mari cataloage de programe pentru a facilita lansarea unor noi aparate. Dezvoltarea postului Canal +, crearea de cãtre operatorii de cablu francezi a canalelor tematice pentru a stimula abonamentele sau preluarea controlului asupra reþelei ABC de cãtre Disney þin de aceeaºi logicã. Strategiile multimedia ºi convergenþa Evoluþia tehnologicã obligã firmele sã-ºi dezvolte strategiile multimedia. Din punct de vedere istoric, sectorul comunicãrii s-a organizat în filiere independente unele de altele, diferenþiindu-se prin specificul suportului ºi/sau al reþelei utilizate pentru difuzarea informaþiei. O strategie multimedia constã în a fi prezent în mai multe din aceste filiere. Aceastã integrare orizontalã genereazã economii de anvergurã (scope economies) datorate utilizãrii aceloraºi echipamente sau resurse umane pentru a oferi o gamã de servicii sau produse distincte. Crearea de cãtre presa scrisã a revistelor electronice pe internet, investiþiile în reþelele de cablu ale operatorilor de telecomunicaþii þin, de exemplu, de o asemenea strategie. Digitizarea informaþiei anunþã o etapã nouã în strategiile multimedia, din moment ce aceleaºi reþele ºi aceleaºi echipamente de recepþie vor permite accesul la texte, sunete sau imagini care sunt astãzi vehiculate de suporturi diferite. Totuºi, aceastã convergenþã se loveºte de obstacole de reglementare (limitarea, prin lege, a participãrilor aceleiaºi firme în mai multe sectoare) ºi mai ales organizaþionale (diferenþe culturale între întreprinderi din audiovizual ºi din informaticã, de exemplu). Importanþa normelor Digitizarea reþelelor ºi a instrumentelor de comunicare nu este decât în aparenþã un limbaj universal. Dacã sunt utilizate aceleaºi litere (biþii), cuvintele ºi gramaticile nu sunt neapãrat identice. Reþelele ºi instrumentele de comunicare utilizeazã frecvent norme incompatibile. Când apare o nouã tehnologie de comunicare, producãtorii care sunt la originea ei cautã adesea sã se protejeze de concurenþã prin elaborarea de norme specifice, ai cãror proprietari devin. Câteodatã, guvernele sunt cele care emit norme internaþionale pentru a-ºi proteja piaþa internã. Istoria instrumentelor de comunicare abundã în exemple de incompatibilitate între echipamentele destinate unei anumite folosinþe. Lumea utilizatorilor s-a împãrþit astfel: între PAL, SECAM ºi NTSC pentru televiziunea în culori; între IBM ºi Mac pentru informaticã; între VHS, Betamax ºi V2000 pentru video; între Télétel ºi Prestel pentru telematicã. De fiecare datã, o compatibilitate minimã a triumfat în cele din urmã, fie prin jocul pieþei, care a dus la impunerea unui anumit standard (videocasetofonul), fie prin comercializarea terminalelor multi-standard (televiziune ºi telematicã), fie prin concertarea producãtorilor (informaticã, TVHD). Difuzarea noilor tehnologii ale comunicãrii Schema clasicã: curba în formã de S Difuzarea unei inovaþii tehnice într-o societate este adesea reprezentatã ca o curbã în formã de S. Aceasta mãsoarã numãrul cumulat de persoane dintr-o populaþie datã care au adoptat inovaþia respectivã. Studii de caz având ca obiect inovaþii foarte diverse au demonstrat cã adoptarea unei inovaþii este condiþionatã de factori sociodemografici. În general, persoanele tinere, care trãiesc în mediul urban ºi au absolvit o formã de învãþãmânt superior, adoptã o inovaþie mai repede decât persoanele în vârstã, care trãiesc în mediul rural ºi sunt mai puþin instruite. Acest lucru a putut fi observat în ceea ce priveºte magnetoscopul, walkman-ul sau CD-player-ul. Studiile legate de difuzare au subliniat, pe de altã parte, importanþa în acest NTC ªI NOILE MIJLOACE DE COMUNICARE DE MASà 107 sens a canalelor de comunicare cum sunt mass-media sau relaþiile interpersonale. Aceste canale dau informaþii despre inovaþie ºi permit sã i se observe avantajele ºi inconvenientele. În realitate, modelul nu se verificã întotdeauna. Variabilele sociodemografice evolueazã uneori în direcþii imprevizibile: astfel, în .ranþa, achiziþionarea antenelor parabolice este mult mai puternicã în mediile modeste ale periferiilor decât în familiile urbane înstãrite8. O altã limitã a modelului este cã acesta considerã inovaþia imuabilã, în timp ce, în practicã, inovaþia se modificã adesea în timp ºi este supusã perfecþionãrilor tehnice. Difuzarea nu mai are, astfel, ca obiect, inovaþia de la început. Obstacole organizaþionale ºi sociale Difuzarea NTC se loveºte adesea de obstacole organizaþionale sau de rezistenþe sociale. Astfel, în numeroase întreprinderi de presã, introducerea informaticii a fost dificilã din cauza opoziþiei acelora (muncitorii tipografi, linotipiºti) care riscau sã-ºi piardã locul de muncã ori statutul, sau care erau nevoiþi sã-ºi schimbe calificarea. În acelaºi mod, deºi tehnologia cablului era disponibilã înc\ din anii ’50, dezvoltarea acestui suport a fost blocatã în Europa de guverne, cu scopul de a pãstra monopolul statului asupra audiovizualului. În general, apariþia NTC neliniºteºte adesea pe numeroºii actori ale cãror poziþii sunt astfel ameninþate: presa scrisã, care se teme de o „subþiere” a încasãrilor ei; distribuitorii de programe, care sunt nevoiþi sã împartã piaþa televiziunii cu alþi operatori; oamenii politici, care cautã mereu sã controleze presupusa influenþã a mass-madia asupra opiniilor. Deplasãri ºi deturnãri Alãturi de aceste rezistenþe sau obstacole sociale – care încetinesc difuzarea NTC fãrã a o întrerupe neapãrat –, sociologii care studiazã difuzarea inovaþiilor au evidenþiat fenomene de deplasare sau de deturnare a modurilor de utilizare. Între utilizãrile imaginate sau prevãzute de cãtre ingineri ºi cele care se impun efectiv în societate existã rar o echivalenþã. Astfel, telefonul a fost mai întâi gândit ca instrument pentru retransmiterea spectacolelor de operã sau a concertelor, înainte de a deveni un mijloc de comunicare interpersonalã. La fel, cei care au conceput Télétel-ul nu anticipau mesageriile vocale. Utilizatorii NTC nu sunt inerþi; ei sunt capabili, într-o anumitã mãsurã, sã-ºi însuºeascã instrumentele care le sunt oferite pentru a le da utilizãri neaºteptate. Utilizãrile NTC Mãrirea numãrului de opþiuni Apariþia pe piaþã a unor noi suporturi de stocare (optice sau informatice) ºi de difuzare (cablu ºi sateliþi), ca ºi progresele realizate în materie de transmisie, fac posibilã, din punct de vedere tehnic, o ofertã aproape nelimitatã de informaþii. Aceastã evoluþie este sensibilã în mod deosebit în domeniul audiovizual. În primii 40 de ani, televiziunea a funcþionat sub un regim de penurie. Pânã în 1985, .ranþa nu dispunea decât de trei canale de televiziune ºi de câteva staþii radio. Telespectatorii secolului XXI vor avea acces la c^teva sute de canale iar reþelele electronice vor pune la dispoziþia fiecãruia cele mai mari biblioteci ale lumii. Aceastã abundenþã poate avea repercusiuni majore asupra raportului nostru cu informaþia. Definiþia obiectivitãþii ºi a pluralismului, concepþia influenþei mass-media asupra opiniei nu mai au acelaºi sens când, într-o þarã, se trece de la un canal de televiziune – unicã fereastrã spre lume – la c^teva zeci, care oferã viziuni concurente, dacã nu chiar multiple, ale realitãþii. 8. .aptul se explicã prin dorinþa locuitorilor din periferii de a recepþiona canale strãine, nedifuzate de reþelele de cablu. 108 INDUSTRIA MASS-MEDIA Interactivitatea Se spune adesea cã noile tehnologii de comunicare favorizeazã interactivitatea, dar aceastã noþiune este înºelãtoare. Dupã cum a arãtat sociologia receptãrii, orice persoanã care priveºte, chiar ºi pasiv, la televizor, este într-un fel activã, în sensul cã ea interpreteazã imaginea care îi este datã. Aceastã interacþiune invizibilã este cu atât mai intensã cu cât polisemia programului este mai bogatã. Drept urmare, a privi un film implicã o activitate calitativ superioarã celei implicate de un joc video ºi pe care o vom califica, totuºi, mai degrabã drept interactivã. Ceea ce numim interactivitate nu desemneazã, în general, decât o posibilitate de selecþie. Selectivitatea a fost la început rudimentarã, în anii ’80, o datã cu telecomanda care a modificat modul de a privi la televizor prin apariþia fenomenului de zapping. NTC oferã astãzi o selectivitate mai mare. Ea poate viza momentul când vom privi un anumit program: este cazul televiziunii la cerere, care permite telespectatorului sã comande dintr-o bancã de imagini programul pe care vrea sã îl vizioneze. Ea poate sã trimitã ºi la posibilitatea de a interveni în desfãºurarea unui program: de exemplu, telespectatorul poate alege un unghi sau altul de vizionare în timpul unei transmisii sportive. Totuºi, libertatea utilizatorului nu este decât una relativã: opþiunile posibile au fost deja prevãzute de cãtre realizatorul programului de o manierã explicit\ (meniuri) sau implicit\ (jocuri video). Mesageria reprezintã gradul cel mai ridicat de interactivitate. În acest caz, utilizatorii nu se limiteazã la emiterea de informaþii care comandã ordinea apariþiei imaginilor sau a datelor unui program: ei construiesc ºi conþinutul a ceea ce este comunicat. Caracterul de „marf㔠al informaþiei Presa scrisã sau televiziunea depind acum de o economie specificã. Cititorii sau telespectatorii nu asigurã decât o parte din finanþare, iar încasãrile nu depind decât în mod indirect de consum9. NTC repun în discuþie acest model ºi favorizeazã transformarea informaþiei în „marfã”, asimilarea ei cu un serviciu obiºnuit. Noile tehnologii permit, într-adevãr, criptarea informaþiilor ºi limitarea distribuþiei lor doar la persoanele care au plãtit pentru a le obþine. Transformarea informaþiei în marfã poate lua mai multe forme: canale de televiziune sau servicii internet cu abonament (se cumpãrã dreptul de acces pentru o duratã determinatã); plata de vizionare sau pay-per-view, prin care telespectatorul cumpãrã dreptul de a urmãri un anumit program (film, întrecere sportivã, magazin); „chioºc” telematic, în care preþul plãtit pentru a obþine informaþii variazã dupã timpul de consultare. Transformarea informaþiei în marfã a atins televiziunea mai întâi prin intermediul cablului, apoi prin sateliþii digitali. Se estimeazã cã, în anul 2005, peste 50% din resursele audiovizualului vor proveni din abonamente sau din plata pe ºedinþã. Transformarea se referã ºi la date: în .ranþa, minitelul a dus la convertirea în produse plãtite a informaþiilor care erau de obicei furnizate gratuit (cum ar fi mersul trenurilor). În acelaºi fel, internetul tinde sã se comercializeze, o datã cu înmulþirea site-urilor cu platã. 9. Inclusiv în cazul canalelor cu abonament: clientul plãteºte dreptul de acces la un ansamblu de programe, independent de timpul pe care îl va consacra vizionãrii lor. NTC ªI NOILE MIJLOACE DE COMUNICARE DE MASà 109 Efectele NTC Protejarea informaþiilor Integritatea operelor ºi drepturile de autor NTC riscã sã punã din nou în discuþie noþiunea de operã ºi drepturile care îi sunt ataºate, în diferite moduri. În primul rând, cum sã fixezi remuneraþiile autorilor? Dezvoltarea magistralelor electronice care oferã acces la bãncile de imagini, de sunete sau de date va face preponderentã difuzarea faþã de reproducerea (vânzarea) suporturilor materiale. Dreptul de autor, bazat pe modelul cãrþii, va trebui adaptat þinându-se cont de dematerializarea informaþiei. Chiar ºi în acest caz, va fi oare posibil controlul utilizãrilor unei opere de-a lungul reþelelor internaþionale sau al copiilor fãcute cu aparate tot mai performante ºi tot mai puþin costisitoare? Cum sã protejezi dreptul moral al autorilor? Trecerea filmelor alb-negru în filme color nu este decât începutul numeroaselor manipulãri pe care le vor putea suporta imaginile. Calculatoarele ne vor permite sã fragmentãm sunetele oricãrei melodii ºi sã extragem fragmente din ea pentru a compune o alta. Cât despre interactivitate, ea comportã o diluare a noþiunilor de operã ºi autor: programul interactiv nu mai existã în sine – ca o carte sau un disc –, ci doar prin multiplele utilizãri care, în mod constant, îi modificã conþinutul. Confidenþialitatea datelor personale NTC pot constitui ºi o ameninþare pentru viaþa privatã a utilizatorilor. Devenind interactive, reþelele de cablu permit vizualizarea instantanee a imaginilor la care se uitã telespectatorii. Pe internet, diverse dispozitive cum sunt aºa-numitele cookies trimit cãtre servere informaþii despre site-urile consultate de internauþi. Accesul la anumite site-uri nu este posibil decât dacã se completeazã în prealabil un chestionar. Intel comercializeazã din 1999 un nou microprocesor care identificã fiecare calculator atunci când acesta se conecteazã la internet. Pentru moment, aceste practici au un scop comercial: clasificarea internauþilor în funcþie de comportamentul de consum, cu scopul de a le adresa propuneri de servicii sau reclame care sã-i intereseze. Ne putem însã aºtepta la anumite derapaje, cum ar fi stabilirea profilurilor de risc pe criterii etnice (aceste lucru putând fi cunoscut prin intermediul site-urilor consultate). Ar putea, de asemenea, apãrea probleme în cazul utilizãrii în scopuri politice a acestor clasificãri. ªocul culturilor naþionale Diversificare sau omogenitate culturalã? Pânã la sfârºitul anilor ’70, sistemele mediatice funcþionau în cadre aproape exclusiv naþionale. NTC favorizeazã o internaþionalizare a fluxului de informaþii. Sateliþii difuzeazã noi imagini în þãri care trãiau cu unul sau douã canale de televiziune. Reþelele de telecomunicaþii permit accesul la comori de ºtiinþã situate la celãlalt capãt al planetei. Aceastã depãºire a frontierelor naþionale, care provoacã ºocuri culturale inedite (atunci când, de exemplu, ascensiunea integrismului musulman în þãrile arabe se confruntã cu hedonismul sau concepþiile despre drepturile omului din þãrile occidentale), poate fi perceputã ca un factor de libertate ºi îmbogãþire spiritualã sau, dimpotrivã, ca un factor de aservire culturalã ºi ca o ameninþare. Pe de o parte, NTC deschid ferestre spre alte lumi, favorizeazã cunoaºterea altor moduri de a trãi sau de a gândi ºi, poate, o mai bunã înþelegere între popoare. Pe de altã parte, 110 INDUSTRIA MASS-MEDIA internaþionalizarea fluxurilor mediatice se face mai ales în avantajul c^torva state. }ãrile care importã imagini sau date se tem cã NTC vor avea efecte nefaste asupra modului lor de viaþã sau cã le vor impune o viziune asupra lumii strãinã de cultura lor 10. Reglementarea conþinuturilor Cum putem reglementa acest ºoc dintre culturi? Unele þãri tind sã limiteze accesul la imagini sau la informaþii venite din alte pãrþi, interzicând sau restrângând folosirea antenelor parabolice (China, Iran, Algeria, Arabia Sauditã) ori limitând accesul la internet (Singapore, Cuba, dar ºi Germania). Totuºi, aceste reglementãri pur naþionale sunt adesea sortite eºecului deoarece, din punct de vedere tehnic, ele pot fi evitate. Elaborarea unor reglementãri internaþionale este dificilã, deoarece þãrile nu au aceleaºi norme culturale, nici aceleaºi tradiþii juridice cu privire la circulaþia informaþiei. De exemplu, numeroase þãri europene interzic exprimarea ideilor rasiste, exprimare care, în Statele Unite, este protejatã de Primul Amendament din Constituþie. De aceea, se observã orientarea cãtre soluþii mai pragmatice care se bazeazã pe autodisciplina furnizorilor de informaþie (aceºtia ar trebui sã se angajeze sã respecte coduri de bunã purtare sau carte deontologice) ori pe autocontrolul utilizatorilor (graþie sistemelor de filtrare care permit refuzarea unor informaþii sau imagini). Sfârºitul mediatorilor? Agora electronicã Dezvoltarea f\r\ precedent a reþelelor favorizeazã o creºtere a ofertei de programe care, combinatã cu aplicarea procedurilor interactive, antreneazã comportamente de ascultare fragmentate ºi originale. Aceastã evoluþie pare sã conducã la o deplasare a funcþiei de programare spre aval. Utilizatorul nu mai este dependent de alegerile fãcute în amonte de câþiva furnizori de informaþie, ci cautã liber în cataloage vaste imaginile sau datele de care are nevoie. NTC par sã dea fiecãruia posibilitatea de a deveni, la rândul sãu, emiþãtor de informaþii: o datã cu magistralele electronice, vom putea scrie un poem pe care sã-l difuzãm în lumea întreagã sau vom putea alimenta o bancã de imagini cu mici reportaje realizate cu o videocamerã. Apariþia noilor mediatori Sã fie oare acesta sfârºitul mediatorilor: ziariºti care triazã comunicatele de la agenþiile pentru a le prezenta sub o formã ierarhizatã, societãþi de televiziune care selecteazã ºi organizeazã în grile un ansamblu de programe, editorul care alege din zeci de manuscrise pe cel pe care-l va publica? Nimic nu este mai puþin sigur. .urnizând informaþii din abundenþã, NTC creeazã problema accesului la informaþia pertinentã: aceea de care avem nevoie pentru un anume scop. Cum s-o reperezi în sutele de bãnci de date? Paradoxal, noile mijloace de comunicare de masã ar putea sã reabiliteze, sub forme noi, funcþia de organizator ºi „editor” îndeplinitã de vechile mijloace. Astfel, pe internet se stabilesc sisteme de intermediere (programe de navigare, motoare de cãutare, portaluri) care selecþioneazã ºi filtreazã informaþiile în funcþie de nevoile utilizatorilor. 10. Atitudinea .ranþei este elocventã pentru efectele ambigue ale internaþionalizãrii comunicãrii: ne bucurãm de faptul cã NTC-urile participã la dezvoltarea culturii franceze sau europene, dar multe voci denunþã imperialismul cultural american care ne-ar ameninþa prin intermediul sateliþilor. NTC ªI NOILE MIJLOACE DE COMUNICARE DE MASà 111 Sat planetar sau lume dualã? Mitul satului global Acum mai bine de treizeci de ani, McLuhan prezicea apariþia unui sat global, în care fiecare ar regãsi, graþie mijloacelor electronice de comunicare, cãldura societãþii tribale. .ormula este seducãtoare, dar departe de realitate. Din 5,5 miliarde de locuitori ai planetei noastre, doar o zecime poate produce ºi prelucra informaþia. Reþelele de telecomunicaþie sunt încã subdezvoltate în Europa de Est ºi în America Latinã, chiar rudimentare în Africa. Informatica individualã rãmâne puþin rãspânditã chiar ºi în þãrile industrializate. Doar radioul, televiziunea ºi, într-o mai micã mãsurã, aparatele de reproducere a sunetului apar ca mijloace de comunicare universale. În sfârºit, 90% din planetã urm\re[te de fapt intensa activitate eletronicã a vreo 15 þãri. Un acces inegal la societatea informaþionalã NTC înlãturã obstacolele tehnice în comunicarea planetarã, dar nu ºi obstacolele economice sau culturale. Utilizarea noilor mijloace necesitã mai întâi resurse financiare (pentru a achiziþiona echipamente ºi programe). Ea cere apoi un nivel minim de educaþie atunci când este vorba despre orientarea printre numeroase surse de informare, scrise ºi complexe, cum ar fi internetul. Astfel, accesul la societatea informaþionalã este pentru moment inegal ºi duce la apariþia unei duble rupturi: pe verticalã sau geograficã, între þãrile din Nord ºi cele din Sud; pe orizontalã, în interiorul fiecãrei þãri, între cei pe care îi numim uneori „info-bogaþii” ºi „info-sãracii”. Pentru a corecta aceastã situaþie, unele þãri au introdus în ºcoli programe de pregãtire în NTC, dar acestea nu vor rezolva inegalitãþile economice în faþa informaþiei, inegalitãþi care se multiplicã din cauza permanentei transformãri în marfã a mijloacelor de comunicare de masã ºi a comunicãrii. Concluzie Cum va arãta în viitor societatea informaþionalã? Orice abordare de perspectivã asupra efectelor NTC este delicatã. Impactul mass-media asupra modurilor noastre de a trãi ºi de a gândi nu este niciodatã imediat: el se produce pe o perioadã lungã, probabil una sau douã generaþii. În plus, nu se ºtie sub ce formã se vor difuza efectiv NTC, þinând cont de fenomenele de deplasare a utilizãrii sau de rezistenþele sociale pe care le pot genera. NTC nu conþin un model social unic. Dupã cum au arãtat, acum patruzeci de ani, Jacques Ellul ºi, mai recent, cercetãrile de sociologie a inovaþiilor, orice nouã tehnologie are o ambivalenþã fundamentalã: este în acelaºi timp producãtoare de beneficii ºi de costuri, de soluþii ºi de probleme, de impact pozitiv ºi negativ. Tipul de societate pe care îl vor genera NTC va fi deci rezultatul raporturilor de forþã ºi al echilibrelor care se stabilesc între strategiile firmelor, comportamentele utilizatorilor ºi intervenþiile statelor sau ale autoritãþilor cu funcþie de reglementare. Depinde de fiecare dintre noi, în calitate de cetãþeni ºi consumatori, dacã societatea informaþionalã va deveni mai curând o versiune electronicã a democraþiei ateniene sau, din contra, o adeverire a profeþiei lui Orwel despre Big Brother11. 11. În romanul Nineteen Eighty .our (1984) al lui George Orwell (1949). 112 INDUSTRIA MASS-MEDIA Bibliografie BONNELL RENÉ, La vingt-cinquième image: Une économie de l’audiovisuel, Paris, Gallimard/.EMIS, ediþia a II-a 1996. CASTELLS MANUEL, La société en réseaux. L’ère de l’information, Paris, .ayard, 1998. COMMISSARIAT GÉNÉRAL DU PLAN, Les réseaux de la société de l’information (rapport MILEO), Paris, Éditions ASPE Europe, 1996. ELLIS DAVID, Split Screen: Home Entertainment and the New Technologies, Toronto, .riends of Canadian Broadcasting, 1992. .REEMAN CHRISTOPHER & HENRI MENDRAS, Le paradigme informatique: Technologies et évolutions sociales, Paris, Descartes, 1995. HAYWARD TREVOR, Information Rich and Information Poor: Access and Exchange in the Global Information Society, Londres, Bowker-Saur, 1995. KAHIN BRIAN & ERNEST WILSON (eds.), National Information Insfrastructure Iniatives: Vision and Policy Design, Cambridge (Ma), MIT Press, 1997. LUNVEN RONAN & THIERRY VEDEL, La télévision de demain, Paris, Armand Colin, 1993. MIÈGE BERNARD, La société conquise par la communication (2) La communication entre l’industrie et l’espace public, Presses Universitaires de Grenoble, 1997 (tr. rom. Societatea cuceritã de comunicare, Ia[i, Polirom, 2000). MONOT PHILIPPE & MICHEL SIMON, Habiter le Cybermonde. Paris, Éditions de l’Atelier, 1998. NEVEU ERIK, Une Société de communication?, Paris, Montchrestien, 1994. NORA DOMINIQUE, Les Conquérants du Cybermonde, Paris, Calmann-Levy, 1995. PARACUELLOS CHARLES, La télévision: clefs d’une économie invisible, Paris, Documentation française, 1993. POOL ITHIEL DE SOLA, Technologies of .reedom: On .ree Speech in an Electronic Age, Cambridge: Belknap/Harvard University Press, 1983. REGOURD SERGE, La télévision des Européens, Paris, Documentation française, 1992. 113 Capitolul 7 DIMENSIUNEA ECONOMICà A MASS-MEDIA Nadine Toussaint-Desmoulins Abordarea din perspectivã economicã a mass-media pare tardivã în faþa mizelor pe care le reprezintã presa ºi audiovizualul în zorii secolului XX. A trebuit sã aºteptãm sfârºitul anilor ’60 pentru a ne pune întrebãri în legãturã cu importanþa ºi strategiile economice ale mass-media, ale cãror funcþii sociopolitice sunt astfel configurate încât unii nu îndrãznesc încã sã le asimileze unor „industrii” obiºnuite. Este clar astãzi cã presa, radioul, televiziunea (ºi cinematograful, de care este legatã) n-ar putea sã se sustrag\ unei analize economice, având în vedere atât importanþa mijloacelor utilizate pentru producþie ºi difuzare, cât ºi specificul cererii ºi ofertei sau strategiile de dezvoltare adoptate de întreprinderile mediatice. Importanþa mijloacelor utilizate Câmpul de analizã a activitãþilor mediatice Întreprinderile mediatice În sensul restrâns al termenului, analiza activitãþilor de presã, radio ºi televiziune se poate cantona în studiul acelor întreprinderi specializate, însãrcinate în acelaºi timp cu conceperea, fabricarea ºi difuzarea, intermitente sau continue, ale textului scris, ale sunetului ºi/sau ale imaginii. Aceastã viziune se dovedeºte totuºi limitatã. Dacã, în sensul strict al termenului, întreprinderile mediatice sunt întreprinderi specializate, bunurile materiale (publicaþii) sau nemateriale (emisiuni) pe care le propun sunt adesea vectorii unui conþinut pe care aceste întreprinderi nu l-au creat neapãrat ele însele: uneori, ele nu fac decât sã asambleze produsele create de alþii. Astfel, în audiovizual, ceea ce utilizatorii percep ca un „lanþ” nu este adesea decât rezultatul unei asamblãri concepute de „programatorii” însãrcinaþi sã imagineze o „grilã de programe” – o succesiune de segmente orare consacrate unor conþinuturi diverse, a cãror provenienþã poate fi variabilã. Aceastã practicã se întâlneºte ºi în presa scrisã, unde o machetã reuneºte texte ºi ilustraþii care nu sunt neapãrat realizate de întreprinderea ce editeazã publicaþia. Mass-media pot deci sã utilizeze o producþie originalã creatã de alte sectoare de activitate, adeseori înrudite. De aceea, se cuvine sã fie luatã în considerare activitatea din amonte de aceste întreprinderi de presã. La fel, în aval de procesul de producþie, adicã în stadiul difuzãrii, întreprinderile mediatice pot recurge la intervenþii externe. Aceasta extindere a câmpului de analizã, chiar dacã antreneazã o delimitare mai vagã a sectorului vizat, permite o mai bunã înþelegere a importanþei mass-media ºi a logicii procesului lor de concentrare ºi diversificare. 114 INDUSTRIA MASS-MEDIA În amonte de întreprinderile mediatice Apar douã aspecte: unul legat de conceperea conþinutului, celãlalt de producþia fizicã a suportului. Ø Conþinutul În primul rând, conþinutul mass-media poate urmãri numeroase domenii de informare: politic, economic, social, cultural, sportiv, care corespund obiectivelor generale ale media (sã informeze, sã educe, sã distreze). În al doilea rând, din raþiuni economice (incapacitatea de a oferi produse la preþuri accesibile maselor), mass-media au recurs la o „piaþã secundarã”, cea a micii ºi marii publicitãþi, care oferã, în afara unei finanþãri complementare (uneori exclusivã), un conþinut adesea important. Se cuvine deci sã largim câmpul de analizã cel puþin cu urmãtoarele activitãþi: • Agenþii de presã, bãnci de date, agenþii ºi regii publicitare, agenþii de achiziþie de spaþiu publicitar .ie cã este vorba despre presa scrisã sau despre audiovizual, mass-media apeleazã la întreprinderi specializate în furnizarea de informaþii brute. Agenþiile sunt fie generaliste, fie specializate dupã conþinut sau suport (text, imagine, sunet). Ele furnizeazã ingrediente, adesea produse finite, care, graþie procedeelor tehnice de transmisie (satelit, redactare informatizatã), pot fi integrate direct în jurnal sau în emisiunile radio ºi de televiziune. Bãncile de date, adesea foarte specializate, îndeplinesc o funcþie similarã. Cât despre intermediarii din publicitate, regiile ºi centralele de achiziþie sunt însãrcinate sã vândã spaþiu publicitar ºi sã colecteze mesajele publicitare în forme variate (text ilustrat sau nu, spot, jingle muzical, chiar emisiune prefabricatã) concepute de agenþiile de publicitate ºi al cãror suport de difuzare este reprezentat de mass-media. • Activitãþi artistice, culturale, sportive Din motive ce þin în mare parte de costul ridicat al producþiilor originale, dar ºi pentru a rãspunde cererii consumatorilor, mass-media au tendinþa de a-ºi cãuta conþinutul în activitatea unor întreprinderi de creaþie. Pentru presa scrisã, acestea ar însemna editarea (pentru foiletoane sau benzi desenate), în timp ce audiovizualul dispune de o paletã foarte largã: industria discurilor, a casetelor, a videoclipurilor, producãtorii independenþi ºi, bineînþeles, cinematografia. La rândul lor, activitãþile artistice pot acorda gestiunea patrimoniului lor unor societãþi particulare ce deþin drepturi de difuzare. Aceastã recurgere la activitãþi conexe poate reprezenta ºi altceva decât simpla difuzare a unui produs finit, put^nd consta – prin intermediul unor eforturi tehnice ºi plata unor drepturi – din înregistrarea unor spectacole: teatru, muzicã, dans, varietãþi, sport. Cel din urmã ocupã un loc deosebit în economia televiziunii. În mãsura în care anumite sporturi genereazã cote de audienþã importante, organizatorii competiþiilor au mãrit considerabil drepturile de difuzare de-a lungul timpului, stimulând în acelaºi timp concurenþa între canalele avide de exclusivitate. Acest lucru a determinat unele canale sã preia controlul asupra federaþiilor (cum se înt^mplã mai ales în cazul fotbalului ºi al rugbyului). De aceea, legãturile economice dintre sport ºi televiziune sunt din ce în ce mai strânse. Ø Suportul material Realizarea conþinutului, fie cã este vorba despre creaþie sau asamblare, reclamã utilizarea unor materii prime ºi materiale pe care întreprinderile mediatice le vor achiziþiona sau închiria de la întreprinderi specializate. În presa scrisã, filiera cuprinde mai multe etape: culegere, tipãrire, broºare. Toate aceste operaþiuni necesitã materii prime: hârtie ºi cernealã în primul rând, dar ºi materiale a cãror producþie nu este destinatã numai întreprinderilor de presã. Tipografiile solicitate de presã pot lucra ºi pentru alþi clienþi. DIMENSIUNEA ECONOMICà A MASS-MEDIA 115 În audiovizual, filiera merge de la peliculã sau bandã magneticã pânã la produsul finit, trecând prin materiale ºi studiouri de înregistrare, de montaj ºi de mixaj, care, la r^ndul lor, pot lucra nu numai pentru radio ºi televiziune, ci ºi pentru cinematografie, filme documentare sau publicitate. În aval de întreprinderile mediatice O datã realizat conþinutul, el trebuie difuzat. ªi aici, întreprinderile mediatice pot sau trebuie sã recurgã la activitãþi complementare, situate în aval de ele. Se cuvine totuºi sã facem o distincþie între distribuþia presei scrise ºi difuzarea audiovizualului. În presa scrisã, rari sunt editorii care preiau totalitatea operaþiunilor ce permit dirijarea exemplarelor tipãrite pânã la cititori. Aceste operaþiuni pot fi încredinþate altor întreprinderi sau servicii: firme de distribuþie, mesagerii ºi serviciul poºtal pentru triere ºi transport; depozitari sau diverºi vânzãtori pentru vânzarea cu amãnuntul, care rãm^ne cea mai rãspânditã în .ranþa, în timp ce în Japonia ºi în þãrile scandinave 90% din exemplarele presei cotidiene sunt livrate la domiciliu. În audiovizual, fie cã este vorba despre transmisii în direct sau despre emisiuni înregistrate, difuzorii sunt adesea dependenþi de întreprinderi specializate (telecomunicaþii, societãþi de cablu) puþine la numãr, date fiind costurile de instalare ºi de întreþinere a reþelelor hertziene, de cablu sau prin satelit. S\ nu uit\m cã ºi utilizatorul trebuie sã dispunã de material de recepþie dotat cu antene parabolice sau, eventual, cu un decodor. La acesta se adaugã aparatura pentru înregistrare ºi redare a sunetului ºi a imaginii, precum ºi calculatoare pentru a putea accesa internetul. În consecinþã, activitatea audiovizualului este strâns legatã de industria electronicã ºi informaticã ºi, în aceeaºi mãsurã, de sistemele de comercializare, închiriere ºi reparaþii. Reperajul statistic Evaluarea ponderii economice a activitãþilor mediatice pune deci o serie de probleme delicate legate de diverse obstacole. Întrepãtrunderea activitãþilor întreprinderilor împiedicã orice evaluare precisã, atât a angajaþilor în mass-media, cât ºi a cifrelor de afaceri. Aceastã dificultate este accentuatã ºi de intruziunea crescândã a operatorilor externi în acest domeniu: colectivitãþi locale, întreprinderi, partide politice sau asociaþii. Toþi aceºtia produc mass-media (presã municipalã sau politicã) al cãror buget, adesea deficitar, este integrat în propria lor activitate ºi rãmâne puþin cunoscut. Adesea statul intervine, ca ºi în alte sectoare, direct sau indirect, în funcþionarea economicã a mijloacelor de informare: exonerãrile sau tarifãrile favorabile ºi subvenþiile micºoreazã cheltuielile, însã participarea sa la capitalul unor întreprinderi mediatice complicã lucrurile. În fine, lumea mass-media, atât de avidã sã divulge informaþii despre ceilalþi, ramâne ostilã investigaþiilor ce o privesc. De aceea, situându-ne mai degrabã în aval, putem avea o viziune globalã a economiei mass-media. Se cuvine deci sã studiem datele privitoare la cele douã pieþe: cea a consumatorilor, în sensul economic al termenului (cei ce „cumpãr㔠sau cel puþin plãtesc pentru mass-media), ºi cea a cumpãrãtorilor de spaþiu publicitar (cei ce plãtesc pentru a difuza publicitate sau mici anunþuri), ºtiind cã din ansamblul acestor cheltuieli, adesea doar estimate, efectuate de consumatori sau cumpãrãtori de spaþiu publicitar ºi întreprinderile mediatice propriu-zise, unele sume intrã în profitul reþelelor de vânzare ºi al intermediarilor din publicitate, nealimentând bugetele mass-media. INDUSTRIA MASS-MEDIA 116 Întreprinderile – producþie ºi efective Reperarea numãrului de întreprinderi ce opereazã în acest sector nu are o mare semnificaþie. În fapt, organizarea mass-media este tributarã nu numai economiei unei þãri, ci ºi tehnologiei care oferã posibilitatea de a crea unele tipuri de media (astfel, numãrul emiþãtoarelor era limitat pânã nu demult de modul de utilizare al frecvenþelor hertziene), ºi mai ales legislaþiei. – Presa francezã este de mult timp o activitate liberã ºi privatã, ceea ce explicã numãrul foarte mare de întreprinderi specializate: mai multe sute, dintre care circa 420 au peste douãzeci de angajaþi. Audiovizualul a trebuit sã aºtepte începutul anilor ’80 pentru a vedea sfârºitul regimului de monopol public. Chiar ºi acum, dacã este relativ uºor sã creezi un post de radio (de unde ºi existenþa a aproape 1600 de staþii private), crearea unui canal TV trebuie sã urmeze o reglementare rigidã. Aceasta explicã, dincolo de problemele financiare, de ce .ranþa nu dispune, la sfârºitul anilor ’90, decât de ºase canale TV hertziene naþionale, de ceva mai multe televiziuni private locale, dar de un numãr crescând de televiziuni prin satelit ºi cablu, în special tematice, fie ele internaþionale, naþionale sau locale. Mult mai numeroase sunt societãþile de producþie, adesea specializate într-un anumit tip de programe. Celor câteva societãþi de producþie, filiale ale marilor canale TV sau legate de cinematografie, li s-au alãturat un numãr crescând de noi producãtori: vedete ale marelui sau micului ecran ºi din lumea spectacolului, filiale ale investitorilor financiari sau industriali care îºi creeazã propria societate de producþie. Astfel, CNC (Centrul Naþional al Cinematografiei) a recenzat în 1997 peste 600 de întreprinderi având drept activitate principalã producþia de programe televizuale, cu o cifrã de afaceri de circa 11 miliarde de franci, dublul celei a cinematografiei. Cât despre agenþiile de presã, numãrul lor exact este greu de stabilit din cauza extraordinarei lor diversitãþi: cea mai importantã este, de departe, Agenþia .rance Presse, care are aproape 2 000 de salariaþi ºi al cãrei buget depãºea în 1998 suma de 1,2 miliarde de franci. – Evaluarea producþiei este ºi ea delicatã. Pentru presa scrisã se poate încerca recenzarea numãrului de titluri publicate, dar totalul nu este cunoscut exact. În .ranþa, el merge de la 40 000 de periodice recenzate prin depozit legal – din care mare parte sunt mici foi, adesea efemere, care nu sunt produse de întreprinderi de pres㠖 pânã la 3 000 de publicaþii destinate comercializãrii (dintre care 370 gratuite), scoase de editori profesioniºti, cu numai 12 cotidiene naþionale (socotind ºi presa specializatã) ºi aproximativ 60 de cotidiene provinciale de informare generalã ºi politicã. Cifra tirajului este elementul cel mai semnificativ pentru „producþia de presã”. Ea se ridicã, în 1997, la circa 8,12 miliarde de exemplare (numai pentru cele 3 000 de „titluri de editor”) sau 6,25 miliarde fãrã a socoti ºi exemplarele gratuite. Trebuie remarcat totuºi cã aceste cifre sunt cu mult inferioare celor din þãrile vecine (Marea Britanie ºi Germania), în special din cauza tirajelor reduse ale presei cotidiene franceze. Tirajul, difuzarea ºi audienþa cotidienelor naþionale franceze (1998) Difuzare Publicaþia Aujourd’hui La Croix* Les Échos Tiraj plãtitã .ranþa totalã .ranþa+strãinãtate 190 640 113 065 176 592 112 199 83 466 111 860 112 616 89 557 137 542 Publicul (populaþia de peste 15 ani) 302 000 320 000 754 000 DIMENSIUNEA ECONOMICà A MASS-MEDIA Difuzare Publicaþia L’Équipe Le .igaro* .rance-Soir* L’Humanité* Libération* Le Monde Paris Turf * Le Parisien + Aujourd’hui La Tribune* 117 Tiraj plãtitã .ranþa totalã .ranþa+strãinãtate Publicul (populaþia de peste 15 ani) 572 986 478 531 264 181 85 776 244 116 514 533 169 775 391 924 346 472 156 106 51 869 160 328 385 254 97 095 407 669 366 175 162 716 55 863 171 861 394 739 108 118 2 522 000 1 380 000 647 000 355 000 954 000 2 030 000 necunoscut 622 923 471 409 477 655 1 983 000 123 386 81 290 94 352 468 000 (Surse: Diffusion Contrôle, proces verbal sau * declaraþie pe propria rãspundere; O.J.D; EuroPQ) – Dat fiind modul de elaborare a grilei de programe, pentru audiovizual, conceptul de producþie nu are un sens precis. Putem doar aminti cã oferta de programe TV a fost, în 1998, de 42 706 ore pentru canalele hertziene naþionale (faþã de 13 000 de ore în 1983 pentru cele 3 canale publice de atunci). Dar, din acest total, abia 2 150 de ore reprezint㠄creaþii franceze originale” în sensul strict al cuvântului (ficþiune, documentare, animaþie ºi câteva magazine), în versiune originalã francezã ºi niciodatã difuzate înainte. Cât despre televiziunea prin cablu, volumul total de difuzare poate fi estimat la peste 360 000 ore pentru anul 1997. – În ceea ce priveºte angajaþii, trebuie sã ne mulþumim ºi aici cu estimãri, din cauza faptului cã presa recurge la numeroºi colaboratori ºi corespondenþi neprofesioniºti iar audiovizualul la colaboratori cu onorarii variabile (mai ales muzicieni ºi actori). În sfârºit, cum sã atribuim mass-media personalul diverselor întreprinderi conexe care contribuie la producerea ºi comercializarea lor? – Pentru presa scrisã, putem afirma cã, în .ranþa, numãrul persoanelor implicate este de peste 200 000. Celor 55 000 de oameni direct angajaþi numai în întreprinderile cu peste 20 de salariaþi li se adaugã cei ce muncesc în redacþii mici – care nu sunt decât locuri de concepere a unor publicaþii imprimate în altã parte – ºi cei ce elaboreazã o importantã pres㠄non-editor” (presa de întreprindere sau instituþionalã). Trebuie adaugatã ºi o parte nedeterminatã a celor 75 000 de persoane care muncesc în tipografii ºi, în amonte de acestea, o parte a efectivelor din industria h^rtiei. În fine, distribuþia cere ºi ea importante efective: peste 70 000 de persoane în cele circa 32 000 de puncte de vânzare ale presei naþionale alimentate de „Nouvelles Messageries de la Presse” (NMPP) ºi în cele 8 500 de puncte de vânzare rezervate presei regionale ºi locale, fãrã a-i mai socoti pe vânzãtorii ambulanþi, pe curieri sau pe factorii poºtali. În þãrile în care distribuþia la domiciliu este practicatã sistematic, numãrul angajaþilor este mult mai ridicat; astfel, în Japonia, peste 500 000 de oameni se ocupã de acest lucru. – În domeniul audiovizualului, se pare cã personalul direct angajat este mai puþin numeros. Cauzele sunt numãrul mic de canale ºi gestiunea foarte automatizatã a reþelelor prin cablu ºi a unor posturi de radio, care nu sunt decât difuzori tehnici ai unor programe prefabricate. În sectorul public erau cam 13 000 de angajaþi permanenþi în 1998 (toate societãþile de radio ºi TV, INA ºi TD.). Pe de altã parte T.1, Canal + ºi M6 au aproximativ 6 250 de INDUSTRIA MASS-MEDIA 118 angajaþi permanenþi. Se estimeazã cã numãrul angajaþilor permanenþi din audiovizual (public ºi privat) este mai mic de 30 000. De asemenea, nu este bine cunoscutã situaþia din amonte ºi aval de audiovizual. Sindicatele electroniºtilor francezi estimeazã cã, în .ranþa, situaþia a aproape 60 000 de persoane depinde direct sau indirect de evoluþia pieþei de materiale audiovizuale, în sensul larg al termenului (fabricarea ºi vinderea de receptoare radio ºi TV, videocasetofoane, casetofoane, aparaturã hi-fi etc.). Putem considera cã, de acum inainte, industria cinematograficã este legatã de televiziune, ca ºi editarea de discuri, benzi ºi casete video sau audio. În fine, se cuvine sã adãugãm ºi profesioniºtii din publicitate, care lucreazã pentru mass-media la mai multe niveluri: conceperea ºi realizarea campaniilor, vânzarea de spaþiu publicitar etc. ªi aici, nu putem decât sã estimãm cã mai mult de jumãtate dintre ei muncesc pentru cele trei „mari mijloace de informare de masã”. Considerând ansamblul activitãþilor, sunt aproximativ 400 000 de persoane care depind de mass-media, fãrã a mai vorbi despre autori, actori ºi interpreþi, despre personalul din Poºtã ºi telecomunicaþii etc. Numãrul persoanelor implicate în lumea mass-media se ridicã probabil la circa 500 000, ceea ce reprezintã aproape 2% din populaþia activã a .ranþei. Cifra de afaceri ºi mãrimea întreprinderilor – Ponderea economicã a unui sector se mãsoarã ºi prin mãrimea capitalului pe care îl pune în joc. O astfel de abordare se poate face plecând de la bazã, adicã de la piaþa finalã. Datele disponibile aratã cã, în 1997, cele trei suporturi mediatice au avut o cifrã de afaceri de aproximativ 126 de miliarde de franci, repartizaþi astfel: Cifra de afaceri brutã a mass-media în .ranþa –1997 (milioane de franci) Cheltuieli ale utilizatorilor 1. Presa scrisã Venituri din publicitate Total 36 437 25 438 publicitate a marilor firme 21 271 mica publicitate 4 167 63 090 16 967 publicitate la TV 18 280 24 042 publicitate la radio 3 565 2. Audiovizual – Achiziþionarea echipamentelor de recepþie – Redevanþe ºi abonamente Total 41 009 21 945 62 954 TOTAL 78 661 47 383 126 044 (Surse: arhive naþionale ºi IREP) Acest total trebuie privit cu prudenþã. El corespunde cheltuielilor utilizatorilor casnici ºi sumelor revenite din publicitate ºi mici anunþuri (fãrã taxe, dar incluzând comisioanele intermediarilor). Pentru aceastã sumã totalã, întreprinderile de presã plãtesc TVA-ul pe încasãrile din vânzãri (2,1%), cheltuieli de distribuþie ºi transport ºi acordã comisioane pentru reþeaua de vânzãri (circa 25% din preþul brut). Presa scrisã ºi audiovizualul acordã comisioane ºi intermediarilor din publicitate (circa 15% pentru regiile de publicitate). Prin urmare, doar 1,6% din cheltuielile domestice ºi circa 1,5% din PIB sunt alocate mass-media (presei, radioului ºi televiziunii). Poate pãrea puþin faþã de rolul ºi atenþia DIMENSIUNEA ECONOMICà A MASS-MEDIA 119 acordate acestor activitãþi. Dar acest total nu corespunde decât unor fluxuri aparente. El nu þine cont de fluxurile invizibile ce corespund deficitelor asumate de sectorul public ºi cel privat care investesc în mass-media: ziare ºi posturi de radio, dar mai ales canale de TV ºi reþelele de cablu ºi prin satelit, care înregistreazã adesea deficite. Este omisã totodatã finanþarea numeroaselor infrastructuri, asiguratã de investitorii publici sau privaþi care participã la instalarea cablurilor (pentru care, între 1982 ºi 1993, au fost investiþi mai mult de 25 de miliarde de franci) ºi la lansarea sateliþilor. Lipsesc, de asemenea, programele de cercetare pentru televiziunea de înaltã definiþie ºi noile sale norme, la fel ca ºi ajutorul acordat de stat presei, mai ales indirect, estimat la aproape 8 miliarde de franci pe an. Putem deci afirma cã ponderea economicã a mass-media este mult mai importantã decât totalul care apare în tabel. Cu atât mai mult cu c^t în acest tabel nu se iau în calcul cheltuielile consumatorilor pe activitãþi conexe: cumpãrarea de cãrþi ºi broºuri (28 de miliarde), aparate de înregistrare ºi reproducere a sunetului ºi a imaginilor (28 de miliarde), cumpãrãri ºi închirieri de videocasete (8,5 miliarde), bilete de cinema (5 miliarde). – Dacã am încerca sã stabilim, într-o abordare microeconomicã, dacã sectorul mass-media este dominat de mari întreprinderi sau grupuri, am fi frapaþi de relativa slãbiciune a întreprinderilor franceze, cu câteva excepþii. Principalele grupuri sunt, bineînþeles, multimedia. Se bazeazã fie pe editarea de carte (Hachette controlat de Lagardère – cifra de afaceri de 37,5 miliarde de franci în 1997 ºi 41,8 în 1998), fie pe publicitate (Havas – cifra de afaceri de 51,7 de miliarde în 1997, înainte de restructurarea cu Vivendi, care duce la o scãdere a cifrei de afaceri la mai puþin de 20 de miliarde de franci). În audiovizual, în timp ce cifra totalã de afaceri a serviciului public se apropie de 17,4 miliarde în 1997 (buget estimativ de 18,478 miliarde de franci pentru 1999), cu bugete de 5 ºi 5,5 miliarde pentru .rance 2 ºi .rance 3, cele douã grupuri private beneficiare în 1997, T.1 ºi Canal +, aveau cifre de afaceri de 10,3 ºi respectiv 13,5 miliarde de franci. Marea majoritate a grupurilor ºi societãþilor au însã cifre de afaceri egale sau mai mici de 2 miliarde de franci. Nu este deci surprinzãtor sã descoperim în lumea mass-media industriaºi ºi mari finanþiºti care vãd în aceastã diversificare o ºansã de viitor ºi un mod de a face sã se vorbeascã de bine despre ei. Ce reprezintã câteva miliarde – chiar pierdute – pentru Suez-Lyonnaise (cifrã de afaceri de circa 200 de miliarde pe 1998), Vivendi (207 miliarde) sau grupul Bouygues (cifrã de afaceri de aproximativ 100 de miliarde)? Cifra de afaceri (1997) a principalelor grupuri audiovizuale sau de presã franceze Audiovizual 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Canal + T. 1 .rance 3 .rance 2 M6 Europe 1 Radio .rance Canal satellite NRJ R.O CA în M. 13 590 10 310 5 507 5 392 3 001 2 911 2 378 1 234 1 230 1 225 Presa scrisã Hachette .ilipacchi Havas Publications Prisma Presse Socpresse NMPP Éditions Amaury Groupe Voix du Nord Comareg Bayard-Presse La Vie catholique (Sursa: Stratégies); CA=cifra de afaceri; M.=milioane de franci. CA în M. 12 365 3 689 3 263 3 204 2 775 2 674 2 500 2 246 2 213 1 642 INDUSTRIA MASS-MEDIA 120 Grupuri media, în Europa, dupã cifra de afaceri Loc 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Grup Þara Bertelsman Havas ARD Lagardère BBC Pearson Wolters Kluwer CLT-U.A Carlton RAI Cifra de afaceri din mass-media Cifra de afaceri totalã 7 640 6 516 4 650 3 734 3 732 3 293 2 668 2 592 2 536 2 353 12 926 8 859 5 597 11 290 3 824 3 755 2 668 2 592 2 865 2 353 Germania .ranþa Germania .ranþa Marea Britanie Marea Britanie Olanda Luxemburg Marea Britanie Italia * în milioane de dolari (Sursa: CIT Publications Media Map 1998 in European Media Business and .inance, iunie 1998) Grupuri media*, în lume, dupã cifra de afaceri Loc 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Grup Bertelsman Walt Disney Viacom News Corporation Time Warner Sony Havas Time Warner Entertainment ARD Matra Hachette Þara Germania SUA SUA Australia SUA Japonia .ranþa SUA Germania .ranþa Cifra de afaceri** 12 498 12 117 12 084 10 619 9 201 9 087 7 324 7 010 6 450 6 466 * presã, programe de cinema ºi radio-TV, muzicã, video, carte, informaticã, publicitate ** în milioane de dolari, în 1996 (Sursa: Observateur européen de l’audiovisuel) DIMENSIUNEA ECONOMICà A MASS-MEDIA 121 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 Compania Walt Disney (1) Viacom Sony Time Warner (2) Time Warner Entertainment News Corporation (3) ARD Polygram Seagram/ Universal Studios (3) General Electric/NBC NHK CBS Corporation Þara 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1997/1996 (%) Loc Clasamentul dupã cifra de afaceri din audiovizual al primelor douãsprezece grupuri mondiale – 1992-1998 SUA 4197 5089 6591 8150 14237 17459 17444 22,6 SUA Japonia 1454 6659 2028 7320 5171 7945 8772 8619 9818 987 9997 12023 9872 – 10,7 8,6 SUA 9975 3334 3986 4196 584 7892 59,8 5755 5997 6718 7498 7531 – 0,4 – 18,2 SUA – 8977 Australia 3115 3534 4190 4881 6200 7328 Germania Olanda 5587 3763 5611 3993 5824 4525 6601 5479 6450 5628 6259 5686 4606 4744 4876 5417 5455 – 0,7 Canada – – 5311 -2,4 1 SUA 3363 3102 3361 3919 5232 5153 – -1,5 Japonia 4437 5254 5744 6043 5617 5091 – -9,4 931 3952 5061 – 28,1 SUA – – – (1) La 30 septembrie, inclusiv drepturile conexe. (2) Începând din 1993, conturile de la Time Warner Entertainment sunt independente de cele de la Time Warner. (3) La data de 30 iunie 1992. Astfel, mass-media – principala sursã de informaþii, culturã ºi divertisment – ocupã un loc pe care-l putem considera destul de puþin important în plan economic. Acest loc este departe de a fi pe mãsura impactului politic exercitat ºi a pasiunilor suscitate. Totuºi, analizele prospective tind sã demonstreze cã ponderea economicã a mass-media ar putea sã creascã în viitorul apropiat nu datoritã presei scrise, ci mai degrabã audiovizualului, o datã cu dezvoltarea programelor ºi a serviciilor numerice ºi cu punerea în aplicare a noilor norme tehnice de difuzare a imaginii ºi a sunetului. Schimbarea echipamentelor de producþie ºi de recepþie va fi atunci mai convenabilã. Celebra „convergenþ㔠va impune producerea operelor originale necesare pentru a alimenta diversele canale mass-media, care nu se vor mai mulþumi cu reluãri ale programelor mai vechi. INDUSTRIA MASS-MEDIA 122 Primele douãzeci de grupuri multimedia din lume (Cifra de afaceri pe 1997, în milioane de dolari) Loc Distribuþia cifrei de afaceri din mass-media pe activitãþi Compania Þara Cifra de afaceri în massPrograme -media cinema ºi radio-TV (%) 1 Walt Disney News 2 Corporation 3 Viacom 4 Time Warner 5 Bertelsman 6 Sony Time Warner 7 Entertainment 8 Havas Matra 9 Hachette 10 ARD (3) 11 Polygram 12 Seagram General 13 Electric /NBC 14 NHK (3) .ox 15 Enterprises 16 Gannett 17 Thorn EMI 18 CBS Corporation 19 BBC (3) 20 Times Mirror Muzicã ºi video Presã/ reviste Cãrþi – – – 34,6 6 SUA 17459 – Australia 13566 59,4 SUA 13206 49,8 SUA Germania Japonia 12412 11840 9872 35,7 38,1 50,7 SUA 7531 6517 42,2 (2) 28,8 .ranþa 6448 7,7 72,8 Germania Olanda Canada 6295 5686 5455 > 90 16,2 71,9 SUA 5153 100 Japonia 5091 > 90 SUA 4936 – – SUA Marea Britanie 4286 16,4 83,6 SUA 3888 > 95 Marea Britanie 3357 > 90 SUA 3319 Publicitate 100 .ranþa Informaticã 4090 32,4 (1) 29,7 25 49,3 18,7 34,6 36,9 28,9 12,2 83,6 28 100 9,7 74,3 (1) Inclusiv parcul tematic. (2) Inclusiv IP. (3) Activitãþi TV ºi radio. (Sursa: Observateur européen de l’audiovisuel, Annuaire statistique, 1999) 25,7 7,3 DIMENSIUNEA ECONOMICà A MASS-MEDIA 123 Bariere ºi frâne în calea dezvoltãrii Chiar când noile tehnologii faciliteazã posibilitãþile de creaþie (DTP pentru presa scrisã, echipamente uºoare ºi ieftine pentru micile staþii .M, difuzarea digitalã a sunetului ºi a imaginii), costurile lor de intrare pe piaþã rãmân ridicate. .aptul se datoreazã în primul rând ponderii investiþiilor iniþiale necesare atunci când se vizeazã mai mult decât controlarea unui segment limitat al procesului de producþie ºi difuzare ºi se doreºte o audienþã naþionalã. Se impune deci achiziþionarea de materii prime pentru tipãrire (în cazul presei scrise), de materiale pentru înregistrare ºi instalare în studiouri (pentru audiovizual); de asemenea, trebuie create infrastructuri de difuzare. Acest lucru este cauzat mai ales de efectele concurenþei. Într-adevãr, abundenþa produselor realizate în prezent de întreprinderi adesea concurente cere în primul rând punerea în aplicare a unor sofisticate tehnici de marketing pentru impunerea pe piaþã. Pentru lansarea unor concepte noi, concurenþa crescândã impune detectarea unor „niºe”, segmente de piaþã adesea foarte specializate care, desigur, permit atragerea unor anumite clientele ºi a unor cumpãrãtori de spaþii publicitare, dar care, din segmentare în segmentare, devin din ce în ce mai restrânse. Producþiei ºi difuzãrii în masã, importante pentru marile industrii, li se substituie seria micã ºi audienþele þintã restr^nse numeric. Rentabilizarea investiþiilor nu mai este posibilã atunci decât prin transferarea conceptelor la scarã mondialã. Asistãm astfel la multiplicarea canalelor mass-media specializate, fie cã este vorba de presa scrisã sau de audiovizual („format” radio sau televiziune tematicã), a cãror formulã este exploatatã în numeroase þãri. .ãcând mai dificilã ºi mai scumpã cucerirea pieþelor, creºterea ofertei de mass-media induce totodatã concurenþa pentru achiziþionarea informaþiilor ºi a programelor ce le-ar putea alimenta conþinutul. Se constatã astfel scumpirea drepturilor de difuzare a anumitor filme sau de transmitere exclusivã a evenimentelor sportive ori culturale. O datã produsul creat, trebuie sã fie fãcut cunoscut. ªi aici, prezenþa concurenþei necesitã campanii publicitare de lansare din ce în ce mai costisitoare, fie cã este vorba despre o publicaþie, un post de radio sau un canal TV. De aceea, trebuie sã dispui de câteva sute de milioane de franci pentru a lansa astãzi un nou canal mediatic, mai ales dacã se vrea generalist ºi cu audienþã naþionalã. Recuperarea investiþiei este aleatorie ºi, mai ales, îndepãrtatã. Previziunile cele mai optimiste cer trei-patru ani pentru a rentabiliza investiþia iniþialã a unei publicaþii ºi opt-zece ani pentru un canal naþional de televiziune. Penetrarea audiovizualului se loveºte totodatã de o dificultate caracteristicã oricãrei activitãþi ce produce bunuri de consum curent. Se ºtie cã un produs lansat pe piaþã depinde în primul rând de veniturile consumatorilor. Doar câþiva cumpãrãtori înstãriþi achiziþioneazã un produs nou, adesea scump din cauza producþiei în serie micã. Ei permit producþia la scarã largã, al cãrei preþ scãzut va atrage pãtura mijlocie; difuzarea bunului va fi mai întâi rapidã, apoi încetinitã, pornind de la un anumit preþ curent, pentru a se plafona în cele din urmã din cauza fenomenului de saturaþie. Aceast\ saturaþie nu poate fi îndepãrtatã decât prin producerea unor modificãri substanþiale sau prin crearea unui nou bun de consum. Aceast\ schemã de difuzare, care urmeazã o curbã în formã de S, caracteristicã ciclului de viaþã a numeroase produse industriale, este ºi cea a echipamentului audio-video: aparate de radio (radiouri portabile, auto, walk-man-uri) ºi televizoare (trecerea de la alb-negru la color, schimbarea formatului ecranului ºi a definiþiei imaginilor), videocasetofoane, echipamente periferice. Ea impune o supraveghere constantã a pieþei pentru a întreþine vânzarea de materiale ºi dezvoltarea de noi practici – ascultarea în afara casei, înregistrarea ºi redarea emisiunilor –, dar ºi pentru a lupta împotriva fragmentãrii audienþei ºi a folosirii zapping-ului, care diminueazã numãrul utilizatorilor ºi deci încasãrile potenþiale din publicitate. Aceastã 124 INDUSTRIA MASS-MEDIA schemã condiþioneazã, de asemenea, ritmul de impunere a unor practici de utilizare: astfel, începuturile televiziunii prin cablu au fost cu atât mai dificile cu cât preþurile primelor abonamente au fost mai mari. Specificul economic al produselor mediatice Chiar dacã au trãsãturi comune oricãrei activitaþi moderne, mass-media posedã totuºi caracteristici proprii, care decurg în primul rând din specificul produselor ºi care au influenþã asupra economiei acestui sector. Perisabilitatea conþinutului mass-media Dacã fiecare mijloc de comunicare are specificul sãu, existã ºi o trãsãturã comunã presei scrise, radioului ºi televiziunii. Este vorba despre o similitudine primordialã ºi, fãrã îndoialã, fundamentalã pentru industriile mediatice: caracterul perisabil al produselor difuzate. În majoritatea cazurilor, conþinutul mass-media îºi pierde rapid din valoare. Nu este deloc exageratã afirmaþia cã astãzi informaþia nu este numai un produs perisabil, ci, fãrã îndoialã, cel mai perisabil dintre toate, în mãsura în care el nu-ºi poate conserva valoarea comercialã, chiar dacã este, fizic, conservat (colecþii de ziare, înregistrãri). Sigur, durata de viaþã a conþinutului mediatic este variabilã, mergând în ordine descrescãtoare de la „ºtire” – legatã de actualitatea imediatã, de exemplu flash-ul – la „operã”, adicã ficþiunea scenarizatã. Astfel, anumite piese sau filme de televiziune se aseamãnã cu adevãratele filme de cinematografie ºi pot fi redifuzate. Ele îºi conservã deci valoarea comercialã, pe care o primã difuzare nu o distruge. Mass-media genereazã o veritabil㠄producþie în flux” (caracterizatã prin pierderea aproape instantanee a valorii produsului, continuitate ºi amploarea difuzãrii), care se opune în mod clasic „mãrfii culturale”, formatã din produse editate concepute sã dureze mai mult (cãrþi, filme, discuri). Totuºi, aceste douã tipuri de produs pot coexista în televiziune, unde sunt combinate pe de o parte programele „de stoc”, puþin sau deloc legate de actualitate ºi a cãror difuzare poate fi repetitivã (filme de televiziune, piese de teatru, seriale, documentare, filme de animaþie), produse ce pot aduce profituri în cazul vânzãrii dreptului de difuzare, ºi, pe de laltã parte, „programele de flux”: informaþii, sport, varietãþi, jocuri, talk-show-uri, care îºi pierd valoarea, odatã difuzate. Din aceastã duratã de viaþã, adesea foarte scurtã, rezultã consecinþe în lanþ care condiþioneazã toatã economia mass-media. O producþie de prototipuri În fapt, produsele mediatice sunt prototipuri, adicã modele unice, care pot fi multiplicate: tiraje în numeroase exemplare ale unui numãr de ziar sau înregistrarea pe casetã ºi difuzarea spre numeroase receptoare a unei emisiuni; dar, dacã macheta unui ziar sau grila de programe radio-TV rãmâne aceeaºi, conþinutul nu este niciodatã identic în totalitate. Or, conceperea unui prototip este întotdeauna costisitoare în comparaþie cu faza de reproducere, care permite economii importante ºi scãderea costului mediu. Într-adevãr, faza de gestaþie a prototipului concentreazã eforturi ºi cheltuieli care sunt constante indiferent de numãrul de exemplare produse sau de numãrul de receptori. Dacã acest produs nu poate fi valorificat decât într-o perioadã extrem de scurtã (spre deosebire de alte prototipuri industriale), rentabilitatea lui este ºi mai aleatorie. De aceea, DIMENSIUNEA ECONOMICà A MASS-MEDIA 125 mass-media îºi vor axa publicitatea pe un „concept”, mai mult decât pe un „produs”. Ele vor încerca sã atragã ºi sã deþinã fidelitatea publicului faþã de un stil, o formulã, o grilã, mai mult decât faþã de un articol, chiar un numãr sau o emisiune. Mai ales de când mass-media îºi axeazã conþinutul pe actualitate, concurenþa le constrânge sã evolueze mai repede, atât în stadiul cãutãrii, cât ºi în cel al reproducerii informaþiei. Presa scrisã, radioul ºi televiziunea îºi vor înmulþi sursele de informaþie prin prezenþa sau trimiterea de corespondenþi (ceea ce mãreºte numãrul angajaþilor ºi cheltuielile de deplasare), prin abonamente la agenþii de presã, prin utilizarea mijloacelor de transmisie din ce în ce mai performante ºi, adesea, din ce în ce mai costisitoare. Cu cât vizeazã mai mult exclusivitatea, ca at^t aceastã cãutare a informaþiilor va fi mai scumpã. Informaþia fiind obþinutã, punerea ei în formã necesitã un material ale cãror perfecþionãri succesive au ca scop principal economisirea timpului, al doilea scop fiind economisirea mâinii de lucru. În domeniul presei scrise, procedeele de tipãrire îmbunãtãþite continuu duc la câºtigarea de timp preþios, ajungându-se la o anume formã de transmisie în direct (ca în audiovizual) de când ziaristul îºi transmite direct textul unui program de imprimare. Aceste perfecþionãri tehnice duc însã la efemeritatea valorii produsului ºi nasc noi ºi costisitoare investiþii. O distribuþie rapidã ºi costisitoare Pierderea rapidã a valorii pentru numeroase produse mediatice (mai ales a celor legate de actualitatea imediatã) interzice amânarea difuzãrii lor. .ie cã existã simultaneitate între relatarea unui eveniment ºi difuzarea lui (reportaj în direct) sau decalaj în timp (presã scrisã sau emisiune înregistratã), orice difuzare impune organizarea unei reþele sofisticate ºi scumpe pentru a fi eficace ºi sigurã. În timp ce radioul ºi televiziunea mãresc numãrul emiþãtoarelor ºi al releelor hertziene, dezvoltã sisteme prin cablu sau sateliþi, presa scrisã încearcã sã reducã timpul de distribuþie, îmbunãtãþind mijloacele de transport utilizate, multiplicând centrele tipografice pentru a le apropia de punctele de difuzare, mergând chiar pânã la a edita prin internet la domiciliul cititorilor. Relaþii profesionale speciale Pierderea rapidã a valorii conþinutului mediatic ºi imposibilitatea de a miza pe stocuri explicã în parte instaurarea anumitor relaþii profesionale în întreprinderile mediatice. Importanþa piederilor financiare suportate în cazul întârzierii sau imposibilitaþii difuzãrii (datorate mai ales grevelor) a forþat producãtorii sã accepte mult timp condiþii de muncã speciale pentru salariaþi. Astfel, patronii de presã au acceptat, sub presiunea unor sindicate puternice, câteodatã în situaþie de monopol (precum în .ranþa), sã acorde lucrãtorilor din tipografii sau din distribuþie avantaje sociale importante: salarii foarte mari, duratã de muncã mai redusã, monopolul angajãrii, efective mai mari decât cele necesare. Aceastã situaþie a fost, în parte, transpusã ºi în audio-vizualul public, unde tehnicienii au obþinut avantaje similare. Dar modernizarea mijloacelor de producþie ale presei scrise ºi criza cotidienelor au permis reducerea treptatã a acestor avantaje, adesea cu preþul unor conflicte dure ºi îndelungate, cum s-a întâmplat în .ranþa cu Le Parisien Libéré (29 de luni de grevã între 1975 ºi 1976) sau în Anglia, cu repetatele conflicte din presa londonezã (1970-1986). O altã particularitate þine de faptul cã mass-media au recurs adesea la angajaþi temporari care corespund necesitãþilor în continuã schimbare ale fiecãrui prototip. În timp ce ziarele apeleazã la semnãtura unor personalitãþi de prestigiu, audiovizualul, la fel ca cinematograful, 126 INDUSTRIA MASS-MEDIA recurge la utilizarea ocazionalã a serviciilor unor specialiºti, tehnicieni, artiºti sau interpreþi. .aptul duce la o creºtere a costurilor, cãci remuneraþia specialiºtilor este deosebitã. ªi dacã aceastã remuneraþie este justificatã uneori de audienþa adusã de notorietatea ºi talentul lor, ea nu este alteori decât rezultatul unei atitudini defensive. Specificul cererii ºi al pieþei Specificului produselor mediatice i se adaugã cel al cererii ºi al pieþei, care influenþeazã ºi el economia generalã a sectorului. O piaþã limitatã Dacã, la fel ca ºi în alte domenii, penetrarea pieþei depinde de veniturile utilizatorilor potenþiali ºi reali, ea se loveºte ºi de dificultãþi specifice, comune uneori cu ale altor activitãþi culturale. Este vorba în primul rând de analfabetism ºi, într-o mai micã mãsurã, de iletrism (incapacitatea de a stãpâni lectura). Aceste obstacole privesc presa scrisã ºi împiedicã sau limiteazã difuzarea ei nu numai în þãrile dezvoltate, ci ºi în þãrile dezvoltate în care lectura pierde teren. De asemenea, consumatorii sunt marcaþi de tipul ºi de gradul lor de culturã. Conþinutul unor produse mediatice se dovedeºte adesea neatractiv ºi producþii cu un cost ridicat gãsesc cu greu o audienþã susceptibilã de a le rentabiliza. Dimpotrivã, unele modele culturale depãºesc cu uºurinþã bariere de „clas㔠ºi culturã, fãrã sã se gãseascã o explicaþie. Astfel, anumite genuri de filme sau seriale americane sunt consumate în întreaga lume, la fel ca ºi muzica anglo-saxonã, în timp ce altele sunt refuzate, fiind considerate prea marcate cultural. În fine, obstacolul lingvistic nu poate fi subestimat: el limiteazã circulaþia presei scrise ºi constrânge audiovizualul la costisitoare operaþiuni de dublare sau subtitrare. În timp ce engleza beneficiazã de un avantaj cert, franceza suferã din cauza ariei sale restr^nse de difuzare. O valorificare dificilã Valoarea produselor mediatice este adesea perceputã greºit de public, din mai multe motive. Obiceiul de a considera unele suporturi mediatice drept servicii publice însãrcinate cu difuzarea informaþiei într-un mod democratic ºi deci accesibil tuturor îi conduce pe întreprinzãtorii particulari, dar mai ales pe cei publici, la micºorarea voitã a preþului acestor suporturi mediatice pentru a le facilita penetrarea pe piaþã, în scopul de a permite difuzarea ideilor. Cu un scop mai puþin onorabil, un preþ scãzut artificial, mergând chiar pânã la gratuitate, permite difuzarea propagandei. În plus, mass-media nu fac întotdeauna obiectul unui schimb real. În afarã de presa scrisã, de posturile de radio ºi de televiziune la care utilizatorul poate avea acces „gratuit” graþie finanþãrilor indirecte, unele mass-media sunt oferite în contrapartidã la un preþ forfetar. Este cazul audiovizualului public, pentru care abonamentul ce trebuie plãtit este asimilat mai mult unui impozit oferind dreptul de utilizare, decât unei plãþi pentru consum. Preþul imaginii consumate îi scapã astfel consumatorului. Se perpetueazã în felul acesta o difuzare al cãrei preþ de vânzare, în cazul în care el existã, nu are întotdeauna o relaþie clarã cu costurile ºi dificultatea de a stabili sau de a restabili un preþ real de piaþã. Trebuie remarcat totuºi cã dezvoltarea recentã a televiziunilor cu programe la cerere ºi a programelor cu plata în funcþie de cosum ( pay per view), modificã aceastã stare de fapt ºi permite crearea unei legãturi între cerere ºi ofertã. DIMENSIUNEA ECONOMICà A MASS-MEDIA 127 O piaþã dublã pentru un „produs unificat” Obligate sau vrând sã difuzeze la un preþ adesea inferior costului de producþie, întreprinderile mediatice au avut destul de rapid ideea originalã de a se orienta spre o a doua piaþã, cea a micilor anunþuri ºi a publicitãþii. Aceastã a doua piaþã poate, în unele cazuri, sã o depãºeascã în importanþã pe prima, formatã din utilizatorii direcþi ai mass-media (cititori, ascultãtori, telespectatori), din moment ce încasãrile din publicitate aduc mai mulþi bani decât vânzarea sau diverse alte forme de abonament. Aceastã piaþã secundarã poate chiar sã i se substituie complet primeia. A doua piaþã are regulile ºi constrângerile ei: fixarea preþului de vânzare a spaþiului publicitar depinde de mai multe criterii, legate în principal de mãrimea audienþei ºi de profilul ei socioeconomic. De asemenea, în general, a doua piaþã îi este tributarã primeia: relaþia mass-media – utilizatori – cumpãrãtori de spaþiu publicitar este triunghiularã, dar ultimii nu investesc într-un canal mediatic decât dacã acesta se poate baza pe un minim garantat de cumpãrãtori sau de utilizatori (audienþã sau cititori). Existenþa publicitãþii este ºi un factor important de concentrare pe orizontalã sau multimedia, în mãsura în care o întreprindere mediaticã are tot interesul sã câºtige categorii de public noi pentru a-ºi valorifica spaþiul publicitar, a-ºi mãri încasãrile ºi compensa pierderile unui canal mediatic prin veniturile altuia. Piaþa publicitarã este obiectul unei vii concurenþe între întreprinderile de presã. Ea apeleazã la un sistem sofisticat (ºi costisitor) de mãsurare a audienþei ºi la intermediari din ce în ce mai numeroºi care sã o valorifice. Cercetarea sistematicã a publicitãþii influenþeazã ºi conþinutul mass-media care încearcã sã atragã investitorii în publicitate. Ea propune atuuri formale ºi uneori scumpe (hârtie de calitate, policromie), creeazã emisiuni, rubrici ºi suplimente specializate ºi, de asemenea, eliminã sau atenueazã ceea ce ar dãuna imaginii ofertantului de publicitate sau ar face sã scadã audienþa. În concluzie, întreprinderile mediatice au particularitatea de a propune un „produs unificat”. Acesta încorporeazã pe de o parte un conþinut creat sau programat de ele, susceptibil de a interesa utilizatorii care plãtesc (eventual) pentru a-l consuma, iar pe de altã parte un spaþiu publicitar ce ar putea interesa clienþii care vor plãti pentru a-ºi insera propriul mesaj. Strategiile puse în joc În faþa dificultãþilor cu care se confruntã, întreprinderile mediatice folosesc strategii similare cu ale altor sectoare (diversificarea, concentrarea ºi internaþionalizarea) sau soluþii mai originale, cum ar fi apelul la forme specifice de intervenþie a statului sau de mecenat, justificate prin specificitatea produselor lor ºi a pieþei. Diversificarea Ca orice activitate economicã, întreprinderile mediatice au grijã sã echilibreze riscurile ºi ºansele inerente diverselor segmente ale pieþei. Aceastã compensare va fi cu atât mai bunã cu cât diversificarea va fi mai importantã. Diversificarea pe orizontalã Prima diversificare este cea care constã în dezvoltarea unor produse de acelaºi tip sau înrudite. Astfel, întreprinderile de presã înmulþesc titlurile de acelaºi gen sau cu aceeaºi periodicitate pentru a constitui, de exemplu, „reþele” de cotidiene. Sau, dimpotrivã, variazã genurile ºi periodicitatea. Din punct de vedere economic, interesul este dublu. Pe de o parte, 128 INDUSTRIA MASS-MEDIA sunt posibile o mai bunã amortizare a costurilor echipamentelor de serviciu, achiziþionarea mai convenabilã a materiilor prime, o mai bunã folosire a angajaþilor din redacþie (colaborarea pentru a realiza unele articole), din serviciile administrative sau de producþie, realizându-se astfel economii importante. Pe de altã parte, este mai uºor de negociat vinderea spaþiului publicitar al mai multor publicaþii „cuplate” ºi de compensat performanþele mai multor titluri. Aceastã diversificare se poate referi ºi la apariþia ziarelor gratuite, scoase de editorii de jurnale ce se îngrijesc sã-ºi pãstreze cumpãrãtorii de spaþiu publicitar. Radiourile ºi televiziunile vor putea sã procedeze la fel, cu diferenþa cã diversificarea se va manifesta mai mult pe piaþa publicit\þii decât în punerea în comun a materialelor ºi angajaþilor. Controlarea mai multor posturi de radio sau de televiziune care folosesc acelaºi program permite o mai bunã amortizare a costurilor de creaþie ºi oferã o audienþã crescutã ofertanþilor de publicitate. Într-un mod similar, sistemul de asociere, foarte dezvoltat în Statele Unite ale Americii, sau cel al francizei permit distribuirea aceluiaºi program mai multor difuzori independenþi în schimbul unui spaþiu publicitar sau, eventual, al unui preþ forfetar. Diversificarea pe verticalã Logica diversificãrii conduce însã întreprinderile ºi spre o diversificare în interiorul unei „filiere”. Este vorba despre o logicã extrem de raþionalã, care merge în amonte sau în aval de întreprindere, oricare ar fi punctul de plecare. S-a vorbit mai înainte despre contextul economic ºi despre interconexiunea dintre firmele existente pe piaþã: este deci normal ca un concern tipografic sã vrea sã editeze un ziar (exemplul grupului Bertelsmann) iar un editor sã încerce sã-l distribuie (exemplul grupurilor Hachette ºi NMPP). La fel, un fabricant de material ar putea sã se lanseze în producerea ºi difuzarea programelor (exemplul Sony), în timp ce unui difuzor i se va pãrea normal sã se lanseze în producerea conþinutului mediatic (cazul a numeroase televiziuni) sau a materialelor (Canal + ºi decodoarele sale). În fine, ºi unii ºi ceilalþi vor putea sã se lanseze pe piaþa întreprinderilor de comercializare a spaþiului publicitar, în timp ce unele agenþii de publicitate vor prelua controlul asupra unor mass-media (Havas). Diversificarea multimedia În acest caz nu este vorba numai de asocierea ziarelor, a posturilor de radio ºi a celor de televiziune – cazul clasic al marilor grupuri de comunicare –, ci ºi de glisarea spre alte domenii învecinate. Astfel, presa scrisã se întâlneºte cu editarea de cãrþi, casete ºi CD-ROM-uri (cazul a numeroase grupuri franceze, de exemplu Hachette) ºi, mai nou, cu telematica ºi internetul. În domeniul audiovizualului, televiziunea ºi cinematograful conlucreazã de mult timp. Se poate, de asemenea, transpune o carte într-un serial sau un film, se poate vinde coloana sonorã a unui film pe CD-ROM ºi se poate face promovarea acestora prin intermediul presei scrise ºi a audiovizualului. Aceastã diversificare reprezintã adesea mijlocul de a conferi o oarecare perenitate ºi deci o valoare unor produse efemere. La fel se înt^mplã cu editarea pe casetã a unor emisiuni de radio ºi de televiziune sau, mai adesea, cu constituirea de societãþi specializate în gestionarea drepturilor de difuzare. În cele din urmã se ajunge la ansambluri multimedia (roadele unor dezvoltãri succesive), în care fiecare verigã poate pãrea logicã, dar care nu sunt întotdeauna entitãþi performante din cauza eºecurilor anumitor segmente. Gândiþi-vã la dificultãþile întâmpinate de grupurile Hersant ºi Hachette în difuzarea audiovizualului. De aceea, unii propovãduiesc astãzi o reorientare spre „meseria” iniþialã, cu o eventualã diversificare pe aceeaºi filier㠖 cea a presei scrise ºi a editãrii, de exemplu – mai curând decât în toate direcþiile. DIMENSIUNEA ECONOMICà A MASS-MEDIA 129 Concentrarea Este inseparabilã de diversificare, a cãrei traducere în plan financiar este. Îmbracã mai multe forme dec^t în orice altã activitate economicã. Poate apãrea ca participare minoritarã sau majoritarã, fuziune sau absorbþie. În toate aceste cazuri, concentrarea se traduce printr-o întãrire a întreprinderilor care iniþiazã procesul, întãrire ce poate duce la naºterea unor întreprinderi dominante – oligopolii – care pot tinde, ºi uneori chiar ajunge, în situaþii de monopol, mai ales din punct de vedere geografic (controlarea unuia sau mai multor suporturi mediatice într-o zonã datã). Aceste procese de putere sunt susþinute de faptul cã anumite concentrãri, chiar fãrã a ataca direct celelalte întreprinderi, le slãbesc puterea ºi le duc la faliment, reducând prin aceasta chiar numãrul operatorilor pe piaþã. Asistãm astfel la o dublã mutare care cumuleazã creºterea internã ºi externã a unor întreprinderi ºi dispariþia altora. Aceste procese de concentrare decurg direct din toate strategiile de diversificare pe care le-am descris mai sus. Ele dau naºtere încã de mult timp unor trusturi de presã sau de comunicare. Concentrarea rãspunde, de fapt, la douã obiective principale. Când se realizeazã pe verticalã, ea se înscrie în încercarea de a realiza economii importante, din moment ce evitã intermediarii prea numeroºi. Astfel, în presa scrisã, integrarea pe verticalã poate merge de la controlul pãdurilor (pentru fabricarea hârtiei) pânã la controlul magazinelor unde se vând ziarele sau al societãþilor de distribuire la domiciliu. În audiovizual, ea merge de la fabricarea ºi vânzarea materialelor pentru înregistrarea ºi difuzarea sunetului ºi a imaginii, pânã la difuzarea acestor imagini, trecând prin producþie. În schimb, concentrarea pe orizontalã, care se realizeazã prin controlul mai multor ziare ºi reviste sau al mai multor posturi de radio ori de televiziune, la fel ca ºi concentrarea multimedia, corespunde mai ales preocupãrii pentru creºterea încasãrilor din vânzãri sau din publicitate ºi diversificarea riscurilor. În fine, lumea mass-media este caracterizatã în ultimul timp de o concentrare în conglomerate care se explicã în parte prin specificitatea acestui domeniu. Se observã, într-adevãr, intruziunea crescândã în capitalul mass-media a unor operatori externi, care investesc în afacerile de presã. Este cazul, de exemplu, al antreprenorilor de lucrãri publice sau al societaþilor imobiliare (precum Bouygues în .ranþa ºi Berlusconi în Italia), al societãþilor de administrare a apelor ºi deºeurilor urbane (cazul Lyonnaise des Eaux ºi Vivendi), al întreprinderilor de materiale electronice (Lagardère) sau al unor investitori pur financiari. Dacã putem considera normal ca aceºtia din urmã sã-ºi asume riscuri speculative în sectorul mediatic, este mai curios sã întâlnim aici ºi industriaºi. Aceastã intruziune se explicã prin proximitatea activitãþilor prestate (cablarea oraºelor ºi canalizarea apelor, care se continuã apoi, urcând pe filierã: de la cãi de transmisie (cabluri) la conþinuturi (programe). Ea rãspunde ºi unui vechi obicei al unor industriaºi care vor sã controleze mass-media pentru a-ºi spori influenþa; astfel se explicã, de exemplu, legãturile dintre numeroase canale media ºi industria italianã (Agnelli, .eruzzi, De Benedetti). Sigur, numeroase reglementãri urmãresc limitarea, mergând pânã la interzicere, a concentrãrilor, în numele democraþiei ºi al necesarei pluralitãþi a surselor, dar aplicarea lor se dovedeºte extrem de dificilã ºi, adesea, spiritul legii este încãlcat. Se poate observa totuºi în ultimii ani o veritabilã descentralizare în cazul audiovizualului, mai ales în .ranþa, unde sfârºitul monopolului a permis apariþia a numeroase posturi de radio ºi televiziune. Totuºi, în .ranþa, indiferent dacã este vorba de unde hertziene, de cablu sau de satelit, regãsim ca operatori principali fie mari grupuri mediatice (Havas pentru Canal +, pânã la preluarea sa în 1997 de cãtre Vivendi, sau CLT pentru M6), fie aceiaºi .rance Télécom, Lyonnaise C^ble, Canal+, pentru cablu sau satelit. 130 INDUSTRIA MASS-MEDIA Internaþionalizarea Aceasta se înscrie în logica diversificãrii ºi a concentrãrii, din moment ce permite uneori rentabilizarea investiþiilor ºi creºterea participãrii pe piaþã. Aceasta internaþionalizare poate lua diferite forme. Internaþionalizarea schimburilor Priveºte mai ales produsele fizice ºi, în principal, materiile prime precum hârtia (existã o puternicã dependenþã de þãrile scandinave ºi de Canada) ºi materialele, fie cã este vorba despre informaticã sau despre materiale audiovizuale (cu o mare dependenþã de Asia de Sud-Est). Ea vizeazã mai puþin anumite produse mediatice propriu-zise, precum presa, frânatã de bariere lingvistice. Exporturile de presã scrisã sunt limitate de greutatea ziarelor, care mãreºte preþul transportului, ºi de timpul necesar acestuia, care face ca ºtirile sã nu mai fie actuale. Internaþionalizarea drepturilor ºi a conceptelor Mult mai uºoarã este exportarea drepturilor de difuzare, care permite vânzarea programelor audiovizuale; în acest domeniu, se constatã supremaþia SUA ºi, într-o mai micã mãsurã, a Japoniei, pentru programele de animaþie. În acelaºi timp, exportul de concepte, mai recent, permite transplantarea anumitor publicaþii din presa scrisã (ediþii internaþionale ale revistelor „Elle” sau „Marie Claire” ºi numeroase adaptãri reuºite în .ranþa de cãtre grupul Prisma Presse, filialã a grupului Bertelsmann), dar ºi a unor emisiuni (jocuri televizate sau reality-show). Internaþionalizarea capitalurilor În fine, ultimul tip de internaþionalizare este cel al capitalurilor, care determinã întreprinderile mediatice sã investeascã în strãinãtate, fie cu participaþii în cadrul unor societãþi existente, fie creând noi societãþi, fie negociind acorduri asupra unor segmente de activitate (precum deþinerea în comun a portofoliilor de drepturi). Exemplele sunt numeroase ºi, practic, toate marile grupuri au activitãþi ºi în strãinãtate: în .ranþa, cel mai cunoscut este Hachette, în Germania, Bertelsmann, iar în Australia – Murdoch. În SUA, unele studiouri cinematografice au fost ºi sunt încã sub controlul unor companii strãine: News Corp (adicã Murdoch) pentru .ox, Sony pentru Columbia ºi Seagrams (Canada) pentru Universal. Aceastã situaþie este similarã cu concentrarea, din moment ce reglementãrile tind uneori sã contracareze voinþa investitorilor. În Europa, se poate constata cã legile faciliteazã miºcãrile de capitaluri sau de produse europene, în timp ce se încearcã, cu mai mult sau mai puþin succes, limitarea intruziunilor extra-europene, invocându-se mai mult motive de apãrare a culturii decât necesitãþi pur economice. Astfel, televiziunilor europene li se impune sã consacre o mare parte a programului lor de ficþiune unor opere europene. Reglementãri ºi mai stricte privesc televiziunea francezã. Aceste constrângeri, care au ca scop favorizarea producþiei ºi a limbii naþionale, se traduc, într-o manierã perversã, prin mãrirea costurilor de producþie, cãci ele obligã televiziunile sã producã opere adesea foarte scumpe ºi limiteazã accesul la programe strãine (de cele mai multe ori americane), deseori deja amortizate pe piaþa de origine ºi, în consecinþã, ieftine. DIMENSIUNEA ECONOMICà A MASS-MEDIA 131 Organizarea de sisteme de ajutorare Pentru a încerca sã se opunã concentrãrii în trusturi ºi pentru a permite naºterea ºi supravieþuirea unor activitãþi mediatice naþionale, mass-media obiºnuiesc de multã vreme sã apeleze la diverse ajutoare. Am fãcut deja aluzie la diverºi mecena care permit funcþionarea unor întreprinderi de presã chiar când acestea sunt deficitare. Dar dacã unii investitori acceptã de bunã voie sã piardã bani în speranþa unor câºtiguri ulterioare iar alþii sunt preocupaþi doar de difuzarea propriei lor propagande, existã însã ºi sisteme de ajutor instituþionalizate, care sunt cel mai adesea rezultatul intervenþiilor statului. Acestea pot îmbrãca douã forme care comportã modalitãþi diverse de acþiune. Ajutoare directe ºi indirecte Acestea sunt în primul rând ajutoare ce pun în joc finanþele statului sau ale întreprinderilor publice care îi sunt subordonate. Se face o distincþie importantã între ajutoarele aºa-zis „directe” care constau în împrumuturi, subvenþii sau infuzii de capital ºi ajutoarele „indirecte”, care constau în acordarea de scutiri sau de tarife favorizante ce micºoreazã încasãrile statului, ale poºtei, ale telecomunicaþiilor ºi ale transporturilor publice. Primele sunt, în general, mai dificil de acordat, în schimb celelalte, mai puþin „vizibile” ºi mult mai greu de evaluat, sunt mult mai rãspândite, mai cu seamã în presa scrisã. Aceste ajutoare pot interveni în orice stadiu din viaþa unei întreprinderi sau a produselor pe care le creeazã (concepere, realizare, difuzare). Ele pun problema alegerii: pe cine, când ºi cum sã ajuþi? Economii forþate Alte forme de ajutor, care necesitã intervenþia statului legiuitor, sunt cele care constau în impunerea ºi organizarea unor sisteme de economii obligatorii pentru a orienta anumite sume spre unele întreprinderi mediatice sau spre anumite segmente de activitate. Astfel, în .ranþa existã un important fond de susþinere a producþiei video (fie cã este vorba despre cinematografie sau televiziune, COSIP) care dirijeazã spre producãtorii de imagini o taxã plãtitã de cei ce difuzeazã programe televizate sau producþii cinematografice. În unele þãri, aceste fonduri provin din încasãrile din publicitate ale întreprinderilor mediatice „bogate” spre cele „sãrace”: astfel este alimentat în .ranþa un fond destinat posturilor de radio asociate. Tot astfel, s-a decis ca, începând din 1999, sã se creeze un fond special destinat sã contribuie la modernizarea presei cotidiene. În toate cazurile, prin metode a cãror amploare variazã dupã þarã, tip de media sau moment, aceste sisteme, adesea costisitoare, vizeazã nu at^t menþinerea locurilor de muncã, cât promovarea unui anumit ideal de pluralism al ideilor, ca ºi apãrarea culturii ºi a limbii naþionale. Concluzie Dacã mass-media pãreau, la naºterea lor, produse artizanale realizate în serie micã sau roadele unor creatori izolaþi, inovaþiile ºtiinþifice au permis trecerea la producerea pe scarã largã sau la „producþii în flux”. În plus, asistãm de un deceniu încoace la dezvoltarea de noi moduri de difuzare, legate de ordinator ºi telefon, care revoluþioneazã lumea mass-media. Convergenþa tehnologiilor de comunicare, a informaticii ºi a audiovizualului deschide noi ºi vaste orizonturi. Digitizarea, adicã traducerea tuturor informaþiilor (date, voce, imagini) în aceeaºi unitate de bazã, permite mai ales constituirea de reþele universale de transport a 132 INDUSTRIA MASS-MEDIA datelor. Pieþele ºi industriile de telecomunicaþii ale informaticii ºi ale audiovizualului, care se structuraserã independent, vãd estomp^ndu-se frontierele dintre ele. Tehnologia ºi „know-how”-ul care le caracterizeazã cer investiþii mari, accentuând astfel caracterul industrial al mass-media ºi dimensiunea capitalului pe care îl reclamã; ele lasã sã se întrevadã o creºtere a puterii marilor grupuri existente ºi mai ales constituirea de noi alianþe la scarã mondialã. În acelaºi timp, costurile de creaþie ridicate conduc la cãutarea unor debuºeuri, atât pe pieþele interne, cât ºi pe cele externe, multiplicând posibilitaþile de valorificare (utilizarea aceluiaºi produs de bazã de cãtre presa scrisã, cinema, televiziune, casete, calculatoare etc.). Modificãrilor ofertei le corespund evoluþii ale cererii modelate de variaþiile puterii de cumpãrare, de obligaþia de a achiziþiona materiale noi – indiferent dacã este vorba de informaticã familialã sau de receptoare de sunet ºi imagine –, de aspiraþiile culturale ºi de timpul liber disponibil. Astfel, reacþiile consumatorilor la variaþiile ofertei solicitã din ce în ce mai mult atenþia economiºtilor, mai obiºnuiþi sã administreze penuria ofertei. Domeniul economiei mass-media nu înceteazã sã se extindã ºi sã ofere subiecte de studiu ºi de reflecþie. Bibliografie ALBARAN ALAN B., Media Economics: Understanding Markets, Industries and Concepts, Ames, Iowa State UP, 1996. ALBARAN ALAN B. ºi SYLVIA CHAN-OLMSTED (coord.), Global Media Economics, Ames, Iowa State UP, 1998. ALEXANDER ALISON et al. (coord.), Media Economics: Theory and Practice, Hillsdale (NJ), Erlbaum, 1993. BONNELL RENÉ, La Vingt-cinquième image: une économie de l’audiovisuel, Paris, Gallimard, 1998. CHARON JEAN-MARIE, La presse en .rance de 1945 à nos jours, Paris, Seuil, 1991. CHEVAL JEAN-JACQUES, La radio en .rance: formation, état et enjeux, Rennes, Apogée, 1997. .LICHY PATRICE, Les Industries de l’imaginaire: pour une analyse économique des médias, Paris, PUG/INA, ediþia a II-a, 1991. JEZEQUIEL JEAN-PIERRE, La Production de fiction en Europe, Paris, Documentation française, 1993. LE .LOCH PATRICK, Économie de la presse quotidienne régionale: déterminants et conséquences de la concentration, Paris, L’Harmattan, 1997. PICARD ROBERT H. & JE..REY H. BRODY, The Newspaper, Needham (MA), Allyn & Bacon, 1996. TOUSSAINT-DESMOULINS NADINE, L’Économie des médias, Paris, PU., „Que sais-je?”, ediþia a IV-a, 1996. A se mai vedea, pentru presa scrisã: Tabele statistice despre presã publicate în fiecare an de cãtre SJTI (Serviciul Juridic ºi Tehnic al Informaþiei) la Editura Documentation française. A se mai vedea, pentru audiovizual: Rapoartele anuale ale CSA, „Indicatorii statistici din audiovizual ºi cinema” ºi „Indicatorii statistici din radio” ai SJTI, lucrãri publicate de cãtre Documentation française, ca ºi „Cifre importante din televiziune ºi cinema” ale CSA/CNC/INA, la aceeaºi editurã. 133 Capitolul 8 GESTIONAREA MASS-MEDIA Nadine Toussaint-Desmoulins Confruntate cu riscurile pieþei, întreprinderile mediatice sunt, în ansamblu, întreprinderi ca toate celelalte. Ele încearcã sã-ºi echilibreze cheltuielile ºi încasãrile ºi vizeazã depãºirea acestei situaþii pentru a înregistra un profit destinat investiþiilor ºi distribuirii dividendelor. Totuºi, putem remarca prezenþa unor anomalii în activitatea acestor întreprinderi. Într-adevãr, asistãm adesea la supravieþuirea, pe o perioada îndelungatã, a unor întreprinderi constant deficitare. Este vorba deci de o funcþionare ce scapã logicii economice a pieþei. Pentru cã se considerã însãrcinate cu „misiunea de serviciu public” sau pentru cã þin sã difuzeze cu orice preþ (chiar gratuit) o anumit\ propagandã, unele întreprinderi mediatice publice sau private se considerã întreprinderi deosebite, având obiectivul de a oferi un conþinut accesibil tuturor din punct de vedere economic. În timp ce resursele naturale ale mass-media provin de la utilizatori ºi din publicitate, o funcþionare în pierdere le obligã sã cearã un tratament special, fie ajutoare venite de la stat, fie resurse, uneori oculte, provenite de la diverºi mecena: partide politice, asociaþii, grupuri de presiune, industriaºi etc. Astfel, gestionarea mass-media, chiar dacã vizeazã cel mai adesea profitul, nu este întotdeauna axatã pe acest obiectiv ºi prezintã cazuri diverse. Vor fi evocate aici câteva puncte esenþiale, comune diferitelor tipuri de mass-media, fãcând distincþia pentru cheltuieli între douã faze: mai întâi apariþia, care necesitã investiþii iniþiale ºi deci un buget pentru echipamente, apoi existenþa cotidianã, care implicã cheltuieli continue pentru buna funcþionare. Vor fi analizate apoi diverse tipuri de finanþare ºi impactul lor asupra gestionãrii. În ciuda anumitor similitudini, se va face de fiecare datã distincþia între presa scrisã ºi audiovizual. Apariþia: investiþii iniþiale ºi bugete pentru echipamente Aceste investiþii, adesea foarte mari, variazã în funcþie de tipul ºi dimensiunea întreprinderii. În general, ele sunt cu atât mai mari cu cât întreprinderea este de dimensiune mai mare ºi îndeosebi cu cât doreºte mai mult sã controleze întregul proces de producþie ºi difuzare (de la colectarea informaþiilor sau conceperea conþinutului pânã la livrarea cãtre consumatorii potenþiali). De aceea, este imposibil sã furnizezi buget-tip. În orice caz, investiþiile iniþiale influenþeazã viitorul întreprinderii prin amortizãrile pe care le induc, prin provizioanele pentru reînnoirea capitalului ºi prin cheltuielile generate în caz de împrumut. Asta explicã de ce, cu excepþia marilor grupuri, întreprinderile private ezitã adesea sã demareze o activitate la scarã largã. În schimb, întreprinderile publice vor putea sã 134 INDUSTRIA MASS-MEDIA se lanseze mai uºor în proiecte mari, precum reþele naþionale sau chiar internaþionale. Astfel, în numeroase þãri, primele televiziuni naþionale au fost crea]ia unor societãþi cu capital în întregime sau majoritar public (BBC-TV în Marea Britanie, Televiziunea .rancezã, RAI în Italia). Chiar ºi astãzi, amploarea costurilor iniþiale, mai ales în televiziune, impune adesea existenþa mai multor surse de capital. Ele pot proveni fie din asocierea întreprinzãtorilor privaþi, fie prin recurgerea la asocierea capitalului privat cu împrumuturi ºi subvenþii publice. În sfârºit, întreprinderile de mari dimensiuni sunt cele care se lanseazã pe noi segmente de piaþã, în timp ce unele idei sau invenþii sunt produsul unor indivizi sau al unor mici întreprinderi mediatice. Micile întreprinderi independente sunt condamnate sã creeze mici publicaþii specializate, mai ales din punct de vedere geografic, sau mici staþii radio locale ºi, foarte rar, posturi TV, care de altfel nici nu sunt sigure cã vor supravieþui. Presa scrisã Studii de piaþã ºi campanii de lansare Prima investiþie priveºte studiile de piaþã. Este vorba despre gãsirea „conceptului redacþional”, adicã a diverselor tipuri de conþinut ºi a machetei ziarului, susceptibile de a atrage potenþiali cititori. Se analizeazã conþinutul eventualilor concurenþi ºi cititorii lor. În ultimii ani, s-a încercat sã se evalueze preþul pe care cumpãrãtorii sunt dispuºi sã-l plãteascã pentru a achiziþiona un nou titlu. În fine, se cautã mai ales sã se ºtie dacã firmele ar fi interesate sã achiziþioneze spaþiu publicitar. Grupul german Bertelsmann ºi filiala sa francezã, Prisma Presse, sunt maeºtri ai acestui tip de studii. În aceastã primã fazã a studiului, trebuie adãugat costul unei echipe redacþionale, care munceºte uneori cu câteva luni înainte de lansarea numãrului zero. Aceasta trebuie angajatã, plãtitã ºi asiguratã în caz de eºec sau demitere. În sfârºit, cum concurenþa este acerbã, iar cititorii sunt atraºi de audiovizual, intrarea pe piaþã necesitã campanii promoþionale din ce în ce mai costisitoare. Ele ajung la câteva zeci de milioane de franci pentru a atrage o audienþã naþionalã. Imprimarea Multe publicaþii beneficiazã acum de progresul informaticii ºi de scãderea preþului; adesea, jurnale cu o prezentare graficã foarte convenabilã sunt realizate cu materiale ieftine. Totuºi, cotidienele, constrânse de timp, se pot dispensa cu greu de propria lor tipografie performantã dacã vor sã se elibereze de riscurile închirierii unei imprimerii. Or, o tipografie completã reprezintã o investiþie enormã. Putem cita exemplele celor douã imprimerii noi, create în .ranþa de douã cotidiene diferite: ziarul „Le Monde” care, în 1989, în asociaþie cu grupul Hachette, a creat cu 400 de milioane de franci o imprimerie la Ivry ºi grupul Hersant, care a creat la Roissy o imprimerie de aproape 900 de milioane de franci. Putem înþelege de ce apariþia unui nou cotidian este mult mai rarã decât cea a periodicelor care profitã de tipografii deja existente, deseori aflate în competiþie. Audiovizualul: radioul ºi televiziunea Studiile de piaþã ºi determinarea formatului Multe posturi de radio ºi/sau de televiziune sunt create fãrã studii prealabile. De-abia din anii ’80, o datã cu exacerbarea concurenþei, investitorii au iniþiat studii asupra ºanselor de reuºitã a anumitor formate de radio sau TV: muzicale, sportive, economice sau cu tematicã diversã. Aceste studii sunt mai degrabã psihologice, analiz^nd gusturile ascultãtorilor ºi ale telespectatorilor, ºi nu fac obiectul unor teste veritabile, aºa cum se întâmplã în cazul GESTIONAREA MASS-MEDIA 135 numãrului zero al unui cotidian. Totuºi, la fel ca în presa scrisã, punerea la punct a grilei cere adesea angajarea unei echipe importante ºi imobilizarea de capitaluri însemnate, mai ales pentru achiziþionarea drepturilor de difuzare a anumitor programe. Materialele de producþie Trebuie sã facem aici distincþia între radio ºi televiziune. Radioul, mai ales dacã este vorba despre un post local ºi fãrã ambiþii mari în programare, este un produs ieftin, dovadã fiind numeroasele staþii locale apãrute în anii ’80 în .ranþa. .ie cã este vorba despre studiouri sau despre echipamentul necesar, care poate fi deseori îngrãmãdit într-o singurã camerã, poþi lansa un post de radio de cartier cu câteva sute de mii de franci. Pe mãsurã ce ambiþiile cresc, se mãresc ºi cheltuielile. Astfel, ultimele staþii descentralizate ale radioului public francez au costat mai multe milioane de franci. În cazul televiziunii, lucrurile stau altfel. Investiþile pot fi ºi aici limitate dacã þinta este un post de televiziune local, fãrã o producþie originalã. Dar, în mod normal, lansarea postului naþional de televiziune al unei þãri se bazeazã pe un proiect naþional, cel puþin pentru televiziunea clasicã, hertzianã. Este imposibil de avansat un cost. El depinde de mãrimea ºi numãrul studiourilor, de echipamente, preþul ºi calitatea lor cresc^nd pe mãsurã ce se apropie de studiourile cinematografice (preþul unei camere de luat vederi poate varia între câteva sute de mii de franci ºi trei milioane). Mijloacele de difuzare Costurile depind de procedeul ales: unde hertziene, cablu, satelit. Conteazã ºi mãrimea zonei acoperite, topografia sa, densitatea populaþiei ºi felul aºezãrilor. Oricare ar fi procedeul adoptat, crearea ex nihilo a unei reþele naþionale reprezintã investiþii ce se cifreazã la miliarde de franci. În cazul televiziunii clasice, cheltuielile cresc cu cât suprafaþa este mai vastã ºi mai accidentatã. Pentru televiziunea prin satelit, care poate acoperi de la bun început o zonã vastã, lansarea unui singur sistem de satelit (cu satelit de ajutor), a cãrui duratã de viaþã este limitatã, costã în jur de 4 miliarde de franci. În fine, cablarea parþialã a .ranþei a înghiþit deja peste 25 de miliarde de franci. Costurile de funcþionare .uncþionarea unei întreprinderi mediatice urmeazã mai multe etape: cele legate de conceperea ºi fabricarea conþinutului, apoi cele legate de difuzare ºi comercializare. Aceste diferite etape dau naºtere la diverse tipuri de cheltuieli. În toate cazurile, punerea în comun a angajaþilor ºi a materialelor folosite de mai multe întreprinderi permite o mai mare rentabilizare ºi vine sã justifice concentrarea economicã. Presa scrisã Ziarele sunt produse fabricate în serie; de aceea trebuie calculat, pe lângã costurile totale pe care le necesitã apariþia unei noi publicaþii, ºi costul mediu pe exemplar tipãrit. Aceastã abordare este privilegiatã de cei care gestioneazã întreprinderea, cu scopul de a determina preþul de vânzare unitar. Se ºtie cã orice întreprindere asociazã douã tipuri de costuri. Primele sunt costurile fixe, care nu variazã, oricare ar fi cantitatea produsã. Este vorba despre salariile personalului permanent, obligaþiuni financiare, asigurãri, diverse provizioane, cheltuieli de întreþinere. A doua categorie o reprezintã costurile variabile, care evolueazã de cele mai multe ori proporþional 136 INDUSTRIA MASS-MEDIA cu cantitatea vândutã. Este vorba despre materii prime, anumite cheltuieli de tipãrire, cheltuieri de expediere ºi comisioane pentru vânzare ºi publicitate. De aceea, creºterea cantitãþii produse are drept consecinþã scãderea costului mediu unitar, deoarece costurile fixe se repartizeazã pe un numãr mai mare de unitãþi. Astfel se justificã producþia în serie mare, care permite realizarea de economii apreciabile. Dimpotriv\, orice scãdere a tirajului ºi deci a producþiei mãreºte costul mediu pe exemplar, precum ºi riscul de a dezechilibra rezultatele întreprinderii dacã ea nu reuºeºte sã-ºi menþinã vânzãrile sau sã mãreascã preþul de vânzare ori celelalte încasãri, ceea ce este practic imposibil atunci când vânzãrile scad. Or, cheltuielile fixe ocupã un loc important în bugetul unei publicaþii, mai ales în cazul unui cotidian ce dispune de propria sa tipografie. Aºa se explicã prosperitatea unei publicaþii ale cãrei vânzãri cresc ºi dificultãþile uneia care îºi vede vânzãrile scãzând. Costurile redacþionale ºi administrative Costurile redacþionale depind de numãrul ºi de notorietatea ziariºtilor, a corespondenþilor ºi a colaboratorilor, ca ºi de ponderea abonamentelor la agenþii sau la bãnci de date. Majoritatea acestor costuri sunt fixe (salariile ziariºtilor), deci cu atât mai bine rentabilizate cu cât tirajul este mai mare. Totuºi, se constatã cã redacþia ocupã un loc relativ puþin important: în jur de 25% din personalul unei întreprinderi de presã, 20% din cel al unui cotidian ºi abia 20% din cheltuielile sale. Aceste procente sunt mult mai mici când publicaþia face apel la corespondenþi sau la colaboratori prost remuneraþi, caz frecvent în .ranþa la numeroase publicaþii ale cãror echipe redacþionale permanente sunt reduse la extrem. Acest lucru permite reducerea costurilor fixe ºi a problemelor ridicate de concedieri, în caz de crize. Cât despre abonamentul la agenþii (al cãrui total depinde adesea de talia ziarului, adicã de tiraj), el permite ziarului sã ofere un conþinut diversificat, la un preþ scãzut (2-3% din cheltuielile unui cotidian). Costurile administrative corespund gestionãrii întreprinderii. Putem remarca în ultimii ani o creºtere atât a personalului (aproximativ 35% în cazul unui cotidian), cât ºi a sumelor care îi sunt afectate (circa 30% din cheltuielile unui cotidian). Acest lucru þine de rolul în creºtere al serviciilor administrative care, pe lângã gestionarea personalului ºi a contabilitãþii întreprinderii, trebuie sã asigure ºi comercializarea produselor pe cele douã pieþe: cea a vânzãrii ºi cea a publicitãþii. Se impune deci dezvoltarea unor politici de marketing care sã valorifice produsul. Acestea trebuie sã sporeascã vânzãrile ºi încasãrile din publicitate. De-a lungul timpului, comercianþii au fost consideraþi cei mai în mãsurã sã rentabilizeze întreprinderea, în timp ce jurnaliºtii ºi tehnicienii sunt consideraþi mai degrabã servicii exclusiv consumatoare. Cheltuielilor generate de personal (costuri fixe) ºi de materialele informatice folosite li se adaugã cheltuielile legate de unele operaþiuni uneori distanþate în timp, dar din ce în ce mai utilizate: studii de audienþã, campanii de promovare ºi de relansare, realizarea de relaþii publice care vizeazã consolidarea notorietãþii produsului. Costurile tehnice În procesul de producþie, presa scrisã foloseºte materii prime, în principal hârtia ºi, ca accesoriu, cerneala ºi mâna de lucru, ale cãror costuri sunt adesea variabile. Pentru o calitate, un preþ ºi un format date cheltuielile cu hârtia variazã în funcþie de cantitãþile produse. Cheltuielile totale sunt proporþionale cu tirajul ºi numãrul de pagini, în timp ce cheltuielile pe exemplar rãmân fixe oricare ar fi tirajul, dar variazã o datã cu numãrul de pagini. De aceea, strategia întreprinderilor mass-media constã în modificarea numãrului de pagini în funcþie de veniturile scontate. Cum preþul de vânzare pe exemplar nu variazã cu numãrul de pagini, de fapt numãrul de pagini pentru publicitate ºi anunþuri este cel care dã numãrul total de pagini. În cazul unor dificultãþi, se poate reduce calitatea hârtiei (lucru care displace îns\ firmelor cumpãrãtoare de spaþiu publicitar) sau formatul. GESTIONAREA MASS-MEDIA 137 Preþul hârtiei este în funcþie de gradul de aprovizionare a pieþei, care depinde de un numãr mic de þãri producãtoare, în principal scandinave ºi nord-americane, ele însele constrânse de anumiþi parametri (evoluþia pieþei mondiale, cursul dolarului, preþul energiei). Începând din 1990, preþul suferã puternice fluctuaþii ºi la intervale mici de timp: dupã o scãdere continuã pânã în 1994, preþurile au sãrit în aer în 1995 ºi la începutul lui 1996, pentru a cãdea din nou în 1998 la un nivel apropiat de cel din 1991. Astfel, cheltuielile pentru hârtie reprezintã în medie 11% din cheltuielile presei franceze. Acest procent este mai mare pentru revistele de lux, care folosesc hârtie lucioasã, mai grea ºi mai scumpã. Achiziþionãrile combinate de hârtie – practicate de întreprinderile care editeazã mai multe titluri sau cu un tiraj mare – permit negocierea unor preþuri avantajoase. Mai importante ºi mai greu de gestionat sunt cheltuielile legate de personalul din tipografie. Gestiunea este îngreunatã de faptul cã, în toate þãrile occidentale, aceºti angajaþi au reuºit sã obþinã, graþie unor puternice organizaþii sindicale, avantaje foarte importante: salarii ridicate ºi plata în acord, condiþii favorabile de muncã (sub 35 de ore pe sãptãmânã, concedii numeroase), norme de producþie uºor de îndeplinit ºi, mai ales, garantarea locului de muncã. Astfel, creºterea productivitãþii era neînsemnatã, pânã la începutul anilor ’70, mai ales în presa cotidianã, comparativ cu capacitatea oferitã de materialele informatizate. Ca urmare, orice creºtere a producþiei antrena o creºtere deseori mai mult dec^t proporþionalã a cheltuielilor. Dar, dupã 20 de ani de negocieri deseori furtunoase ºi însoþite de conflicte violente, s-au produs primele modificãri. Au fost introduse echipamente moderne, au fost diminuate efectivele iar plata se face lunar, se poate recurge la angajaþi mai puþin calificaþi, uneori mai prost plãtiþi ºi fãrã organizare sindicalã. .aptul nu este neglijabil, ºtiut fiind cã personalul din imprimerii reprezintã cam 40% din efectivele unui cotidian ºi 25% din cheltuielile sale. Totuºi, teama de greve limiteazã încã în .ranþa posibilitãþile de modernizare ºi deci avantajele pe care aceasta le-ar aduce. Costurile de distribuþie Existã mai multe procedee de vânzare. Deoarece ele sunt utilizate toate în grade diferite în cazul aceluiaºi produs, acest lucru complicã ºi scumpeºte gestiunea vânzãrilor. Vânzarea cu amãnuntul, procedeul cel mai folosit în .ranþa, cere realizarea unei reþele comerciale foarte ramificate dacã se doreºte o difuzare naþionalã. Ea este sursa unor retururi importante din cauza capriciilor cumpãrãtorilor infideli faþã de publicaþie ºi de locul ei de cumpãrare, dar permite cumpãrarea sub impuls. Acest tip de vânzare antreneazã costuri de expediere ridicate specifice fie întreprinderii, fie mesagerilor, fie mesageriilor, ºi sustrage din încasãri comisioanele cuvenite angrosiºtilor ºi detailiºtilor. Comisionul se calculeazã în funcþie de preþul de vânzare afiºat al ziarelor. În .ranþa, societatea Nouvelles Messageries de la Presse Parisienne (NMPP), care asigurã majoritatea vânzãrilor cu amãnuntul, încaseazã 9% pentru transportator, 10% pentru angrosist ºi 17% pentru difuzor. De regulã, acest procedeu costã foarte scump: circa 35% din preþul marcat pe exemplarele vândute. Este deci un deficit important, pe care întreprinderile de presã cautã sã îl limiteze dezvoltând celelalte procedee de vânzare. Al doilea procedeu este cel al abonamentului, care oferã avantajul cã evitã retururile, limiteazã tirajul ºi, mai ales, furnizeazã un avans de trezorerie întreprinderii editoare, din banii proveniþi de la abonaþi. Abonamentul poate fi livrat fie de cãtre poºtã, fie prin curieri la domiciliu. În primul caz, presa beneficiazã în general de tarife preferenþiale nu foarte ridicate acordate de poºtã, îns\ trebuie sã ducã niºte campanii dificile ºi costisitoare de atragere a abonaþilor. În acest scop, trebuie trimise scrisori, trebuie propuse reduceri ale preþului de vânzare, trimise cadouri tot mai costisitoare – deci alocate sume importante – ºi folosit 138 INDUSTRIA MASS-MEDIA personal în astfel de operaþiuni a cãror rentabilitate nu este adesea imediatã: primul abonament nu amortizeazã cheltuiala fãcutã. Livrarea la domiciliu implicã ºi ea eforturi pentru a convinge clientul ºi mai ales pentru a pune la punct un sistem de livrare cu atât mai dificil de organizat cu cât aria de difuzare este mai largã, habitatul mai dispersat ºi, cum este situaþia în .ranþa, cu cât legislaþia interzice mai ferm angajarea copiilor ºi nu favorizeazã lucrul cu orar redus. În sfârºit, costurile de difuzare reprezintã între 10 ºi 25% din cheltuielile unui ziar, diferenþa fãcându-se în funcþie de aria de difuzare, procentajul abonaþilor ºi numãrul de retururi. Diverse cheltuieli În fine, întreprinderea de presã trebuie sã mai gestioneze o serie de cheltuieli: rambursarea dobânzii ºi a capitalului împrumutat, amortizarea echipamentelor, diverse asigurãri, cheltuieli de reprezentare. Aceste cheltuieli sunt cel mai adesea fixe ºi cu atât mai ridicate cu cât vânzãrile stagneazã sau regreseazã. Ele sunt, din contra, cu at^t mai uºor de suportat cu cât întreprinderea face parte dintr-un grup mai prosper. Audiovizualul În linii mari, structura cheltuielilor întreprinderilor audiovizuale poate fi comparatã cu cea a presei. Ea conþine cheltuieli legate de conceperea conþinutului grilei de programe, cheltuieli legate de administrare ºi cheltuieli tehnice de fabricaþie ºi de difuzare. Totuºi, audiovizualul nu genereazã produse unitare fabricate în serie mare ºi ale cãror costuri sã varieze în funcþie de cantitatea cerutã. Un program se prezintã ca o succesiune de secvenþe de diverse tipuri (muzicã, text, ficþiune, reportaj, fapt divers, transmisie sportivã), din care nici una nu este reprodusã la fel ca diversele exemplare ale unui acela[i ziar. Pe o arie de receptare datã, costurile de producþie, de fabricare ºi de difuzare ale unei emisiuni date sunt aceleaºi, fie cã este vorba de o mie sau de mai multe mii de telespectatori. Altfel spus, costul telespectatorului marginal este zero, în timp ce imprimarea ºi trimiterea unui exemplar suplimentar costã în plus. La un conþinut identic, un post de radio sau de televiziune „mare” ºi unul „mic”, a cãror importanþã este mãsuratã în funcþie de audienþã, vor avea exact aceleaºi costuri, dar nu ºi aceleaºi venituri. Amploarea veniturilor reale sau scontate va influenþa deci considerabil structura grilei, apoi bugetul radiourilor ºi mai ales al televiziunilor. Elaborarea ºi costul de ansamblu al grilei de programe Grila de programe d㠄tonul”, „culoarea” postului de radio sau de televiziune: generalist sau tematic, naþional sau local. Ea are ca scop atragerea, apoi fixarea publicului, mai ales dacã este vorba despre o radioteleviziune comercialã. Pentru a realiza acest lucru, programele oferite variazã nu numai de la un gen de radioteleviziune la alta, dar ºi de la un tronson orar la altul. Grila trebuie sã þinã cont în acelaºi timp de gusturile presupuse ale publicului ºi de posibilitãþile de atragere a reclamelor, dar ºi de bugetul difuzorilor. O grilã reuneºte conþinuturi a cãror provenienþã poate fi foarte variatã: dacã anumite emisiuni pot fi „fabricate” de difuzori, cum ar fi emisiunile informative originale, altele, foarte numeroase, pot proveni de la producãtori externi, naþionali sau internaþionali, din industria muzicalã sau din cinematografie. Acest lucru are influenþã directã asupra bugetului echipamentelor ºi a funcþionãrii întreprinderii, precum ºi asupra numãrului angajaþilor. Cu cât se apeleazã mai mult la ajutor extern, cu atât vor fi mai puþini angajaþii, echipamentele ºi costurile fixe. Existã douã strategii importante de gestionare. Prima este denumit㠄strategia încas\rilor”. Este strategia marilor radiouri ºi mai ales a marilor televiziuni, care, având deseori asiguratã o audienþã mare prin întâietate sau succes, GESTIONAREA MASS-MEDIA 139 anticipeazã încas\ri importante ºi consacrã grilei de programe mai multe miliarde de franci. Pentru a creºte sau a pãstra aceastã audienþã, ele mizeazã pe creaþii originale (pe care le suportã financiar, în parte sau total), pe jurnale de ºtiri bogate ºi pe informaþii în exclusivitate. Se folosesc, de asemenea, de animatori celebri ºi bine plãtiþi. A doua strategie este cea a costurilor. Ea este practicatã de „micile” posturi de radio ºi de televiziune. Acestea îºi construiesc grila în funcþie de încas\rile disponibile. Bugetul lor este deseori cu mult sub un miliard de franci, uneori doar de câteva zeci de milioane. Ele consacrã majoritatea, dacã nu întreg programul, emisiunilor la „mâna a doua”: ficþiuni, documentare, filme deja difuzate de alte televiziuni sau muzicã deja difuzatã de alte posturi de radio. În afarã de buletinele „la cheie” furnizate de cãtre agenþiile specializate, aceste posturi nu propun decât un minimum de emisiuni informative sau chiar nici una. .olosesc ºi abuzeazã de emisiunile de platou de tipul talk show intim ºi de reluãri. Recurg la prezentatori necunoscuþi. Uneori, emisiunile exclud intervenþia prezentatorilor. Costurile emisiunilor pe genuri Aceste strategii pot fi înþelese mai bine dacã se cunosc mai în profunzime costurile diverselor genuri de emisiuni. În mod tradiþional, existã emisiuni de creaþie originalã, alte emisiuni ºi emisiuni cu drepturi de autor cumpãrate. În .ranþa, unde definiþia este foarte restrictivã, creaþiile sunt în principal „opere audiovizuale” (OA V), adicã: ficþiuni, documentare, anumite emisiuni-magazin (cele realizate în afara platoului) ºi animaþiile. .ie cã sunt produse de televiziuni în interior (adicã în studiouri cu angajaþi proprii ºi cu personalul tehnic permanent) sau comandate unor societãþi de producþie independente, acestea sunt întotdeauna costisitoare. Conceperea ºi realizarea unei OA necesitã mai multe luni de muncã ºi echipe mari. Ele implicã mai multe meserii, la fel V ca ºi cinematografia: scenarist, autor de dialoguri, realizator, decorator, muzicieni, actori, mulþi tehnicieni, înainte, în timpul ºi dupã turnajul propriu-zis. Majoritatea acestor persoane sunt plãtite cu onorarii ºi cer, datoritã faimei lor sau a nesiguran]ei pe care o implicã meseria, remuneraþii mari. Totuºi, la fel ca în SUA, pentru accelerarea fabricãrii serialelor sunt folosite tehnici cvasiindustriale. Decupajele minuþioase permit sã se filmeze rapid tot ce are loc în acelaºi decor, dialogurile se simplificã, iar numãrul personajelor se reduce (de exemplu, în comediile de situaþie), ca ºi numãrul amplasamentelor de turnaj. Costurile pe orã se micºoreazã ºi dacã se folosesc actori debutanþi sau necunoscuþi. Costul mediu pe orã al ficþiunii originale franceze se situa în 1997 la aproximativ 4,9 milioane de franci, cu o amplitudine medie merg^nd de la 1 milion de franci pentru ficþiunea uºoarã la peste 10 milioane de franci pentru ficþiunea serioasã (marile spectacole dramatice pe care se bazeazã, pentru a atrage audienþã, canalele generaliste importante). Emisiunile magazin ºi documentarele sunt mai ieftine datoritã turnajului mai scurt ºi numãrului mic de interpreþi. Anchetele ºi deplasãrile, cercetarea ºi cumpãrarea documentelor de arhivã, calitatea anumitor imagini fac însã ca aceste emisiuni sã aibã un cost mediu de aproximativ 1 milion de franci pe orã. Animaþia este foarte scumpã. Ea necesitã o muncã grea ºi minuþioasã, chiar dacã folosirea crescândã a informaticii accelereazã creaþia ºi permite filmarea în þãri în care mâna de lucru costã puþin (Asia). În .ranþa, o orã (fãrã imagini de sintezã) costa în 1997 în jur de 3,88 milioane de franci. Costul ridicat al creaþiei a avut douã tipuri de consecinþe esenþiale. Prima este aceea cã, la fel ca ºi în cinematografie, majoritatea OA sunt tot mai mult coproducþii ce asociazã V televiziuni din mai multe þãri ºi producãtori independenþi care nu au decât aceastã meserie. A doua consecinþã este cã au fost instituite sisteme de sprijin financiar, naþionale sau internaþionale, pentru a ajuta la finanþarea unor astfel de producþii. 140 INDUSTRIA MASS-MEDIA Jurnalele informative au costuri variabile în funcþie de numãrul jurnaliºtilor, al reportajelor ºi de notorietatea prezentatorilor, ale cãror salarii au ajuns de basm, dar pe care unii le justificã prin audienþa pe care o atrag. Jocurile, care se numãrã printre emisiunile cele mai ieftine (uneori 100 000 de franci pe orã), implicã totuºi plãþi ale dreptului de autor cãtre inventatorul lor, în timp ce emisiunile de varietãþi ºi emisiunile de platou au costuri variabile în funcþie de animatori, de invitaþi ºi de remuneraþia lor, precum ºi de locurile de turnaj folosite. Toate aceste emisiuni pot fi realizate în general cu mijloacele umane ºi tehnice ale celor care le difuzeazã, ceea ce antreneazã costuri fixe. De aceea, multe televiziuni preferã sã dea comenzi societãþilor externe, adesea create la iniþiativa animatorilor celebri deveniþi producãtori ºi/sau realizatori, care îºi negociazã scump faima. Turnajul ºi înregistrarea evenimentelor sportive sau culturale (concerte, reprezentaþii teatrale) presupun, în afara cheltuielilor tehnice, plata drepturilor de autor cãtre organizatori, autori ºi interpreþi. De aceea, radioteleviziunile fac uneori anumite schimburi: participã la organizarea manifestãrii ºi primesc în contrapartidã dreptul de difuzare. Succesul unor sporturi ºi audienþa lor internaþionalã au fãcut sã urce licitaþiile. Doar cu preþul miliardelor pot aceste televiziuni, care negociazã deseori în grup, sã obþinã drepturile de exclusivitate ale unor meciuri sau jocuri. Astãzi, sportul trãieºte mai mult din banii televiziunilor decât din cei ai spectatorilor din tribune, în timp ce anumite canale, adesea internaþionale, trãiesc exclusiv din sport. Amploarea acestor cheltuieli mereu sporite, opuse resurselor limitate, justificã reluãrile, de care nu se poate abuza, ºi „piaþa secundarã”. Este vorba despre piaþa programelor deja exploatate de alte televiziuni, naþionale sau nu. Este vorba ºi despre folosirea filmelor de lung metraj sau a muzicii, în cazul radioului. În aceste cazuri se cumpãrã drepturi de difuzare pentru o perioadã mai lungã sau mai scurtã. .icþiunile pentru televiziune ºi filmele vor fi cumpãrate, adesea cu ocazia unor târguri internaþionale, la preþuri care variazã în funcþie de o serie de parametri: calitatea ºi costul iniþial al produsului cumpãrat (moderat de vechime ºi de gradul de amortizare, ca [i de audienþa pe care a generat-o), de gradul de exclusivitate cerut de cãtre cumpãrãtor ºi de importanþa acestuia mãsuratã în audienþa medie sau în cifra de afaceri. De aceea, s-au creat grupuri ale cumpãrãtorilor, care reunesc televiziuni neconcurente. Pe piaþa internaþionalã, americanii sunt regii ficþiunii. Ei oferã programe deja amortizate sau aproape amortizate pe piaþa lor internã, la preþuri care sfideazã orice concurenþã (200 000 de franci ora), în timp ce japonezii sunt specialiºtii desenului animat, concuraþi de puþin timp de cãtre .ranþa. „Pachetele” de programe prin cablu ºi prin satelit se achiziþioneazã de la producãtorii specializaþi, dar ºi de la adevãraþi „creatori” de canale tematice (documentare, muzicale, pentru copii), care vând dreptul de difuzare a acestor canale pe baza unui anumit preþ, în general de câþiva franci pe lunã ºi pe abonat. Cumpãrarea programelor devine deci un cost variabil pentru cel care difuzeazã, spre deosebire de ceea ce se întâmplã în cazul producþiei originale, când costurile sunt fixe, adicã independente de mãrimea audienþei. Constrângeri ºi cote Confruntaþi cu costurile crescute ale creaþiilor, managerii au reflexul de a le limita ºi de a intensifica difuzarea ficþiunilor strãine ºi a filmelor – deseori ieftine, în comparaþie cu audienþa pe care o atrag. De aceea, legislaþiile europene ºi mai ales cele franceze reglementeazã utilizarea OA ºi a filmelor. Ele impun cote de producþie ºi de difuzare în funcþie de V naþionalitatea OA (în .ranþa sunt favorizate OA europene ºi cele de expresie originalã V V francezã). Posturile sunt obligate astfel sã-ºi consacre o parte a bugetului creãrii de OA ºi V o parte din timpul de antenã pentru difuzarea lor. Pe de altã parte, industria cinematograficã francezã constrânge canalele la limitarea difuzãrii filmelor, reglementeazã orele ºi zilele de GESTIONAREA MASS-MEDIA 141 difuzare a acestora, dict^nd totodatã cote de naþionalitate. Ea le impune finanþarea producþiei, printr-un sistem complex de coproducþie ºi de plãþi obligatorii cãtre un fond de susþinere a industriei cinematografice, scumpind în acelaºi timp drepturile de difuzare ale filmelor existente. Costuri administrative Spre deosebire de presã, aici nu se pune problema gestionãrii vânzãrilor de produse unitare, în afarã de cazurile destul de rare de vânzare a produselor derivate (casete înregistrate ale emisiunilor). De asemenea, mult timp, difuzorii aveau sarcina de a colecta încasãrile de la utilizatori. A fost necesar sã se creeze sisteme de abonament la televiziunile particulare pentru a se institui servicii însãrcinate cu gestionarea acestora ºi campanii de promovare vizând atragerea abonaþilor. În .ranþa, au dezvoltat în acest scop servicii specializate mai întâi Canal +, cu succes, apoi unele televiziuni prin cablu, cu mai puþine rezultate. Este ºi cazul „pachetelor” prin satelit, lansate acum cu mare efort promoþional ºi cu oferte deosebite. Costuri de difuzare Acestea depind de modul de difuzare adoptat ºi de amploarea investiþiilor pe care le antreneazã. Ca regulã generalã, existã organisme specializate care se ocupã de instalarea ºi menþinerea echipamentelor. Astfel, în .ranþa, Télédiffusion de .rance (TD.) asigurã difuzarea pe unde hertziene ºi prin satelit a marilor posturi de televiziune ºi de radio în contrapartidã cu o retribuþie în funcþie de serviciile aduse, în timp ce unele mici posturi de radio sau de televiziune dispun de propriile lor echipamente. Aceste costuri reprezintã în jur de 10 – 15% din bugetul total anual al societãþilor naþionale de radioteleviziune din .ranþa (procent mai mare în cazul celor cu ambiþii internaþionale). Resursele ºi mijloacele de echilibrare Independent de capitalurile necesare la intrarea lor pe piaþã, întreprinderile mediatice trebuie sã gãseascã mijloace pentru a-ºi finanþa cheltuielile de funcþionare. Presa, radioul ºi televiziunea au adoptat soluþii apropiate care le influenþeazã forma, fondul ºi chiar structura sectorului respectiv. Mijloacele de echilibrare sunt în principal trei: – resurse ce provin de pe piaþa cumpãrãtorilor; ele corespund vânzãrii unui produs (ziarul) sau dreptului de a folosi un produs (emisiunile de radio sau de televiziune); – resursele provenind de pe piaþa publicitarã de marcã (instituþionalã sau comercialã) ºi din mica publicitate; – ajutoarele sau diversele avantaje acordate sau iniþiate de unele întreprinderi [i grupuri sau de cãtre stat. .iecare din cele trei surse îºi are interesele ºi limitele ei. Resursele din vânzarea cãtre utilizatori Resursele care provin din vânzarea cãtre utilizatori ridicã o problemã importantã în faþa managerilor din mass-media. Dacã preþul s-ar supune doar regulilor economice, presa cu tiraj mic sau cu public redus nu ar putea sã se vândã decât foarte scump, datã fiind structura costurilor ei. De aceea, preþul de vânzare nu reflectã realitatea costurilor de producþie ºi de difuzare, ci le este inferior. 142 INDUSTRIA MASS-MEDIA Presa ºi problemele preþului de vânzare În afarã de faptul cã preþul de vânzare al unui ziar nu este suficient pentru a compensa costurile pe care le genereazã producþia ºi difuzarea sa, el prezintã ºi alte particularitãþi. Prima este aceea cã, în general, pentru o publicaþie datã, acesta nu variazã pe termen scurt nici cu tirajul, nici cu numãrul de pagini, în timp ce factorii respectivi influenþeazã, dupã cum am vãzut, costul de producþie. S-a constatat, de asemenea, cã mult timp concurenþa prin preþ era destul de rarã, unii spunând cã actul cumpãrãrii variazã mai degrabã în funcþie de conþinut, ºi nu de preþ. Este mai ales cazul presei de televiziune, al presei feminine ºi al presei cotidiene naþionale franceze sau britanice. Rãzboiul preþurilor afecteazã încã de multã vreme ºi ofertele de abonament. Preþul presei, mai ales al celei cotidiene, variazã mult de la o þarã la alta în cazul aceluiaºi gen de publicaþie. .aptul þine în mare parte de mãrimea tirajelor (cotidienele britanice au vânzãri mult mai mari decât cele franceze), de proporþia importantã a abonaþilor ºi, mai ales, de veniturile publicitare în ansamblul bugetului ziarului. Astfel, presa cotidianã francezã, dezavantajatã pe toate aceste planuri, se caracterizeazã prin preþuri mari care explicã, în parte, scãderea sau stagnarea vânzãrilor. Sensibilitatea la preþ îi preocupã mult pe manageri ºi forþeazã, încã de la începutul anilor ’90, adoptarea unor strategii de scãdere a preþului ºi mai ales încetinirea creºterii, în timp ce pânã în 1990 se observa o puternicã tendinþã de creºtere. Taxe, abonamente ºi plata în funcþie de nivelul consumului În acest caz nu se poate vorbi despre încasãri din vânzare în sensul strict al termenului. În timp ce cumpãrarea unui ziar corespunde unei însuºiri private a unui bun fizic, contribuþia plãtitã de cãtre un utilizator din audiovizual þine de dreptul de folosinþã, adesea forfetar, al unui serviciu. Existã douã moduri de finanþare principale: taxa ºi plata pe program, fie sub formã de abonament, fie sub formã de platã în funcþie de nivelul consumului. Taxa este o sumã vãrsatã, cel mai adesea anual, de cãtre deþinãtorul unui receptor de radio sau de televiziune ºi destinatã organismelor din audiovizualul public. În .ranþa, taxa este votatã de cãtre Parlament. Ea nu variazã dupã nivelul consumului, fie cã este vorba despre timpul petrecut cu audiþia/vizionarea sau de emisiunea „consumatã”. Taxa trebuie plãtitã chiar dacã proprietarul receptorului nu priveºte niciodatã ºi nici nu ascultã canalele publice. În general, cuantumul ei este fixat la un nivel destul de cobor^t, în aºa fel încât sã fie accesibil tuturor. Unele þãri în curs de dezvoltare nu au instituit nici o taxã, în timp ce în þãrile dezvoltate taxa pe radio a fost adesea suprimatã. Cuantumul ei este întotdeauna inferior celui al abonamentului anual la un singur cotidian. Este mai ales cazul .ranþei, unde aceastã taxã este mult mai micã în comparaþie cu cea practicatã în þãrile vecine din nordul Europei. Mult timp, „efectul de parc”, adicã creºterea numãrului de locuinþe dotate cu receptoare de radio ºi televiziune, apoi trecerea de la taxa pentru alb-negru la cea pentru color, mai mare, au fost suficiente pentru a stimula creºterea rapidã a sumei totale a taxelor percepute. Astãzi, acest dublu proces a luat sfârºit. Din contra, frauda, scutirile acordate din abundenþã, concurenþa dintre televiziunile comerciale „gratuite” ºi reticenþa faþã de orice creºtere fiscalã ridicã mari probleme pentru managerii din audiovizualul public. Procedee tehnice, cum ar fi codarea în televiziune, au permis, la începutul anilor ’80, introducerea plãþii pe program. În acest caz, consumatorul plãteºte în mod voluntar, adoptând un abonament la un canal sau la un serviciu la alegere ori plãtind pentru o emisiune aleasã GESTIONAREA MASS-MEDIA 143 de el (pay per view). Acest ultim sistem pare mult mai conform cu legile economice. Spre deosebire de comision, el permite facturarea sumelor corelate cu costul serviciului oferit. Astfel se pot vinde – scump – emisiuni ale cãror drepturi de difuzare sunt mari ºi mai ales se poate aplica un tarif cu atât mai ridicat cu cât numãrul consumatorilor este mai mic. Dacã plata în funcþie de nivelul consumului este un sistem încã puþin dezvoltat, abonamentul este din ce în ce mai rãspândit: el priveºte nu doar anumite canale hertziene codate (Canal+), ci aproape toate televiziunile prin cablu ºi numeroase canale prin satelit. Piaþa publicitarã ºi micile anunþuri Am vãzut cã încasãrile provenite direct de la utilizatori nu ajung pentru a echilibra bugetele întreprinderilor de presã, care s-au orientat de mult timp spre o piaþã secundarã: cea a publicitãþii. În ciuda avantajelor aduse, aceste venituri pun probleme de gestionare similare pentru toate tipurile de mass-media. Preþul de vânzare a spaþiului ºi selectivitatea Acest preþ depinde în general de douã criterii fundamentale: m\rimea audienþei (audienþa dep\ºeºte noþiunea de cumpãrãtor, înglobându-i pe toþi cei care citesc, ascultã sau privesc un produs mediatic) ºi profilul ei socioeconomic (vârstã, sex, profesie, mod de viaþã ºi, mai ales, nivelul venitului). Prin urmare, publicitatea este foarte selectivã, îndrept^ndu-se spre acele mass-media cu o audienþã ridicat\ mai ales dacã este vorba despre produse de larg consum. Aceastã tendinþã favorizeazã marile televiziuni naþionale ºi publicaþiile de mare tiraj. Publicitatea se îndreaptã ºi spre mijloacele de informare cu audienþã redusã, dar cu un public specializat ºi cu venituri ridicate (cadre din mediul urban, utilizatori ai anumitor bunuri sau servicii, cei cu anumite hobby-uri), ceea ce favorizeazã presa specializatã, presa de actualitãþi, revistele pentru femei ºi, într-o mai micã mãsurã, anumite radiouri sau televiziuni tematice (cu condiþia ca audienþa lor sã poatã fi mãsuratã). La stabilirea tarifelor publicitare se þine cont ºi de alþi parametri. Putem cita, în ceea ce priveºte presa, poziþia în paginã ºi în rubrica redacþionalã, iar în cazul televiziunii ora sau momentul inserãrii într-un calup publicitar (spoturile de la începutul ºi sf^rºitul unei emisiuni se v^nd mai scump). Bineînþeles, clienþii „buni” (cei cu bugete mari sau în creºtere) beneficiazã de tarife preferenþiale. Neregularitatea ºi limitele investiþiilor publicitare Publicitatea este neregulatã. Ea variazã în funcþie de orele de emisie pentru radio ºi televiziune (foarte puþinã publicitate în programele nocturne), de zilele sãptãmânii, de lunile anului ºi, bineînþeles, de conjunctura economic㠖 pentru ansamblul mass-media. Variaþiile sezoniere, care sunt mult mai sensibile pentru presa scrisã (investiþii puternice primãvara ºi la începutul ºcolii, scãderi în timpul verii ºi dupã sãrbãtorile de iarnã), pun deci probleme delicate de gestionare a capitalurilor ºi influenþeazã numãrul de pagini. În sfârºit, investiþia publicitarã este limitatã: nu toate sectoarele economice au mijloacele sau nevoia de a recurge la campanii publicitare de anvergurã iar întreprinderile mici ºi mijlocii nu pot suporta tarifele ridicate ale marilor canale mediatice. În plus, întreprinderile mediatice se aflã în concurenþã pentru a-ºi împãrþi investiþiile. Aceastã concurenþã este dublã: între diversele canale mediatice ºi, în cadrul unui canal, între diversele suporturi existente. De aceea, cump\r\torii de spa]iu publicitar pot, în funcþie de strategia lor, sã favorizeze un canal ºi sã destabilizeze un altul. Alegându-le pe cele cu audienþã mare, publicitatea consolideazã poziþia „bogaþilor”, care pot pretinde tarife mult mai mari decât ale întreprinderilor „sãrace” pentru aceeaºi suprafaþã sau acelaºi tip de emisie. Tot ce s-a spus mai înainte 144 INDUSTRIA MASS-MEDIA este valabil ºi pentru anunþurile de micã publicitate, care reprezintã o parte importantã a încasãrilor publicitare, mai ales pentru cotidienele locale ºi naþionale. Aceasta explicã de ce i se imputã publicitãþii responsabilitatea concentrãrii orizontale ºi multimedia, care vizeazã creºterea difuzãrii unui grup de publicaþii sau a audienþei radiourilor ºi televiziunilor grupate în reþele cu scopul de a vinde mai uºor ºi mai scump spaþiul publicitar. Impactul asupra suportului ºi conþinutului Recurgerea la publicitate influenþeazã formatul mass-media: numãrul de pagini, tipurile de hârtie, folosirea culorilor ºi durata programelor depind de aportul de publicitate. Publicitatea influenþeazã însã ºi mai profund conþinutul mediatic. Ezitãm sã criticãm un furnizor important de publicitate de teama de a nu pierde contractul. În cazul presei scrise, sunt create rubrici sau suplimente specializate, mergând pânã la publicaþii complete, pentru a atrage publicitatea ºi micile anunþuri (rubrici imobiliare, automobile, turism). La fel, pentru a vinde mai scump spaþiile publicitare, organizarea grilei de programe radio sau TV va tinde sã concentreze emisiunile cu audienþã mare la orele de vârf, în timp ce emisiunile cu audienþã scãzutã (culturale sau foarte specializate) vor fi programate noaptea târziu sau chiar suprimate. În fine, pentru a ocoli numeroasele reglementãri care limiteazã recurgerea la publicitate, se vor utiliza forme mai voalate: publicitatea redacþionalã (care adoptã stilul, grafica ºi ilustraþia unui articol) sau sponsorizarea televizualã (simpla citare a numelui ºi a emblemei furnizorului de reclame). Ajutoarele Este puþin cunoscut sprijinul – adesea important – al întreprinderilor, colectivitãþilor, grupurilor de presiune sau partidelor care finanþeazã, mai mult sau mai puþin discret, organe însãrcinate sã vehiculeze un mesaj adesea orientat ºi înrudit cu propaganda. Nu vom mai insista asupra aporturilor de capital sau a deficitelor pe care acþionarii, publici sau privaþi, ºi le asumã în cazul unei proaste funcþionãri a întreprinderii pe care o controleazã. Vom aminti numai sistemele organizate, comune mai multor mass-media, înfiinþate pentru a sprijini apariþia ºi, uneori, difuzarea acestora. Aceste ajutoare sunt uneori indirecte (evitã sau micºoreazã cheltuielile), alteori directe (fonduri alocate sub formã de împrumuturi rambursabile sau de subvenþii). Ajutoarele sunt cel mai adesea iniþiate de stat care, contrar a ceea ce se crede, nu le finanþeazã întotdeauna. Ajutoarele acordate presei scrise Acestea sunt de diferite tipuri, numãrul ºi amploarea lor variind mult de la o þarã la alta, dar sunt caracteristice mai ales Europei occidentale. În general, ele sunt acordate de stat cu scopul de a favoriza crearea, dezvoltarea sau supravieþuirea anumitor tipuri de publicaþii. Beneficiazã cel mai mult de aceste ajutoare cotidienele de informare politicã. Crearea de publicaþii poate fi ajutatã prin acordarea de subvenþii sau de împrumuturi în condiþii avantajoase (nu este cazul în .ranþa). Preþul hârtiei sau al anumitor materiale poate fi redus prin diminuarea taxelor vamale. Sau, cum se înt^mplã în .ranþa, pot fi limitate diverse impozite, fie locale, fie pe cifra de afaceri (TVA) ori pe profit, pot fi stabilite tarife poºtale avantajoase ºi, în fine, se pot aloca subvenþii specifice pentru a ajuta în special cotidienele mici ºi sãptãmânalele de informare generalã ºi localã. De asemenea, se pot crea fonduri destinate sã faciliteze exportul sau sã favorizeze anumite operaþii. Astfel, în .ranþa, statul ajutã la modernizarea întreprinderilor de presã cotidianã, dezvoltarea livrãrii la GESTIONAREA MASS-MEDIA 145 domiciliu ºi crearea activitãþilor multimedia. În unele þãri scandinave, statul acordã partidelor politice subvenþii pentru întreþinerea unor organe de presã. .ranþa este caracterizatã printr-un total ridicat al acestor ajutoare (care sunt, în general, indirecte), reprezentând echivalentul a 10-12% din cifra de afaceri a presei. Ajutoarele acordate audiovizualului Aceste ajutoare privesc mai ales televiziunea, din cauza dificultãþilor pe care ea le are de înfruntat, în special în .ranþa. Am vãzut cã statul preia, graþie unor instituþii diverse (societãþi de telecomunicaþii sau societatea naþionalã de televiziune), sarcina de a pune în funcþiune infrastructurile. Apoi statul anuleazã, fie prin capitalizãri succesive, fie prin subvenþii, deficitul televiziunii naþionale (ca în .ranþa ºi Italia). Mai recent, au fost înfiinþate noi sisteme care privesc producþia de imagini. Dupã modelul a ceea ce existã de mult timp pentru cinema, anumite state – ºi mai cu seamã .ranþa – au înfiinþat sisteme de economii forþate care adunã bani de la difuzori pentru a-i acorda, în anumite condiþii, producãtorilor. Este rolul COSIP (Contul de Susþinere a Industriilor de Programe), ale cãrui fonduri vizeazã în parte facilitarea finanþãrii unor opere ambiþioase ºi costisitoare ºi, în anumite cazuri, favorizarea unor coproducþii între þãri europene sau cu þãri a cãror culturã este consideratã interesantã (de exemplu Africa sau, în cazul .ranþei, Québec). Acest sistem are totodatã ca scop dezvoltarea ºi fortificarea întreprinderilor de producþie independente. În .ranþa existã ºi un .ond de Susþinere a Programelor Radio, care acordã ajutoare pentru organizarea ºi buna funcþionare a posturilor de radio asociative ale cãror venituri publicitare reprezintã mai puþin de 25% din cifra de afaceri. Concluzie Ca în orice altã activitate industrialã, gestionarea întreprinderilor mediatice ridicã numeroase probleme ºi rãmâne tributarã mãrimii pieþei cãreia i se adreseazã. Totuºi, o diferenþã importantã deosebeºte mass-media de alte sectoare, în mãsura în care aceasta piaþã este dublã. ªi, pentru cã fiecare dintre pieþe genereazã venituri diferite (venituri din vânzãri ºi din publicitate), dar legate între ele, se impune recurgerea la metode specifice de comercializare. În cazul conþinuturilor, varietatea produselor incluse în grilã ºi a modurilor de difuzare îi obligã pe manageri sã apeleze la multe persoane, ceea ce dã naºtere la negocieri adesea complicate: relaþii cu salariaþii, dar ºi intervenþii punctuale sau achiziþii cu amãnuntul ºi plata prin negociere. Responsabilii din întreprinderile de presã se folosesc uneori de strategii contradictorii. În timp ce marile companii ºi grupurile de presã doresc sã deþinã o cât mai mare libertate ºi dreptul de a se extinde, firmele mici cer protecþie ºi subvenþii tot mai mari. În sfârºit, nu numai în .ranþa, dar ºi peste tot în lume, consumatorii dicteazã regulile jocului, fie cã sunt de acord sã plãteascã direct informaþia, fie cã preferã sã fie fideli unor întreprinderi de presã finanþate din publicitate ºi de cãtre stat. 146 INDUSTRIA MASS-MEDIA Bibliografie GAZZANIGA JEAN-LOUIS ºi PIERRE SPITERI (coord.), Gestion et médias, Presses de l’université des sciences sociales de Toulouse, 1998. KUPERBERG PIERRE, La création de l’entreprise audiovisuelle, Paris, Dixit, 1997. LACY STEPHEN et al., Media Management: A Casebook Approach, Hillsdale (NJ), Erlbaum 1993. PRINGLE PETER K. et al., Electronic Media Management, Londra, Sage, ediþia a III-a, 1994. REDMOND JAMES ºi ROBERT TRAGER, Balancing on the Wire. The Art of Managing Media Organizations, Boulder, CourseWise, 1998. A se mai vedea, pentru presa scrisã: publicaþiile Asociaþiei Mondiale a Ziarelor (AMZ), care reproduce lucrãrile ºi cercetãrile aderenþilor. A se mai vedea, pentru televiziune: rapoartele anuale ale Consiliului Superior al Audiovizualului (CSA), consacrate marilor canale franceze pe unde hertziene. 147 Capitolul 9 PUBLICITATEA ªI MASS-MEDIA Jean-Pierre Marhuenda Existã o relaþie privilegiatã între mass-media ºi publicitate. Aceastã legãturã este foarte veche: unele „foi” din secolele al XVI-lea ºi al XVII-lea conþineau deja anunþuri; existau chiar publicaþii care le erau consacrate în întregime, mai ales în Marea Britanie, apoi în SUA ºi în .ranþa dupã 1750. Treptat, publicitatea a devenit un conþinut obiºnuit pentru majoritatea titlurilor din presã, în timp ce investiþiile publicitare se dovedeau o suplimentare indispensabilã a veniturilor unui ziar. Radiourile ºi televiziunile comerciale împing mai departe acest sistem, cãci încasãrile din publicitate trebuie sã asigure în cea mai mare parte rentabilitatea canalelor ºi staþiilor. Prezenþa atât de evidentã a unei activitãþi comerciale ºi persuasive în mijloacele de informare ºi de difuzare culturalã suscitã critici ºi ridicã întrebãri. Ce reprezintã activitatea publicitarã ºi cum este ea organizatã? Ce finalitate are ºi cum foloseºte ea mass-media? Putem evalua influenþa ei realã ºi evoluþia sa? Publicitatea este o comunicare de masã fãcutã de cei care cumpãrã un spaþiu, mai ales în mass-media, pentru a-ºi difuza propriile mesaje promoþionale. Aceste mesaje sunt în general elaborate de o agenþie de consiliere în publicitate sau în comunicare. Publicitatea are drept obiectiv sã facã cunoscute ºi sã punã în valoare un produs sau o marcã, un serviciu sau o activitate, o instituþie sau o cauzã importantã (de exemplu, o cauzã umanitarã), un grup sau o persoanã. Publicitatea îmbracã deseori forma concretã a unui anunþ, dar ea poate sã utilizeze ºi mijloace din afara mass-media: publicitatea la locul de vânzare, promovare, târguri, expoziþii, publicitate directã prin poºtã (mailing), publicitate prin telefon (phoning) sau editãri publicitare. În acest capitol, ne vom limita la publicitatea prin mass-media. Protagoniºtii ºi funcþionarea publicitãþii În publicitate acþioneazã trei tipuri de protagoniºti principali: ofertanþii de reclamã, care finanþeazã acþiunile publicitare pentru a-ºi promova activitatea, mass-media, care îºi v^nd spaþiul ca „suport” al campaniilor publicitare, agenþiile de publicitate ºi de comunicare, care concep ºi realizeazã aceste campanii. Celor trei tipuri de mai sus li se adaugã intermediarii. Astfel, mass-media pot încredinþa unor regii de publicitate promovarea ºi vânzarea spaþiilor lor, în timp ce unele agenþii de achiziþie cumpãrã en-gros ºi din timp spaþii publicitare pe mai multe suporturi, pentru a le revinde apoi agenþiilor de publicitate care, la rândul lor, le cumpãrã pentru proprii clienþi. CLIENÞII sunt întreprinderi care vor sã fie cunoscute ºi sã-ºi valorifice pe piaþã produsele sau serviciile pentru consumatorii potenþiali. De asemenea, poate fi vorba despre organisme INDUSTRIA MASS-MEDIA 148 publice sau private care doresc sã-ºi promoveze activitatea ºi „imaginea”. Doritorii de reclamã consacrã pãrþi inegale din buget pentru publicitate ºi cheltuielile cu promovarea. De exemplu, în 1992, numãrul lor era de aproximativ 20 000, dar primii 100 totalizau aproape o treime din investiþiile publicitare. În general, marii ofertanþi de publicitate sunt producãtori sau distribuitori de bunuri ºi servicii de larg consum. În .ranþa, printre ei gãsim marile firme din sectorul „întreþinere menajer㔠(Colgate, Procter & Gamble), constructorii de automobile (Peugeot, Renault), marii producãtori din sectoarele agro-alimentare ºi de bunuri de uz casnic. Aceste întreprinderi preferã sã-ºi facã reclamã la televiziune (dacã acest lucru nu le este interzis de vreo reglementare, cum este cazul marilor distribuitori în .ranþa), alegerea lor vizând pe locul al doilea presa scrisã. Lista primilor 20 de ofertanþi de reclamã din .ranþa (1995) .irme PSA Întreprinderile Nestlé L’Oréal Danone Renault Unilever Philips Procter&Gamble Auchan Grupul .iat .rance Télécom Volkswagen Havas Philip Morris Lagardère LVMH .ord Mars General Motors Carrefour Total (în procente) Buget de publicitate în 1995 (în milioane de franci) 1760 1558 1510 1409 1039 872 858 804 739 676 657 580 573 546 536 515 499 496 495 491 28 Repartizarea bugetelor publicitare pe canale (în procente) Presã 22,7 13,2 27,8 15,2 33,9 11,6 17,6 2,4 38,4 33,9 40,5 34,5 52,2 8,4 54,9 74,0 29,3 4,6 26,9 44,6 18,2 Radio 6,5 4,3 5,9 21,6 1,3 18,3 0,6 20,7 28,3 13,2 21,2 17,3 1,3 23,1 4,1 21,2 0,6 14,5 30,3 30,3 TV Afiºaj 42,4 61,5 65,8 68,9 26,7 80,7 59,2 94,4 6,4 29,7 28 30,5 7,5 81,7 11,6 8,5 30,3 89,7 48,1 0,6 37,7 7,3 15,7 1,8 9,7 17,3 6,2 3,8 2,4 31,5 8,1 16,3 13,8 22,9 6,8 10,3 13,4 19,4 4,8 10,1 24,6 26,8 Cinema 0,5 3,1 0,3 0,4 0,6 0,2 1,0 0,4 3,1 – 2,1 – 0,3 1,8 0,2 0,2 – – 0,4 33,1 (Sursa: Secodip) Creºterea investiþiilor în publicitate merge mânã în mânã cu dezvoltarea economiei de piaþã. SUA ocupã primul loc, cu mult înaintea celorlalte þãri bogate. Statele Unite fac mai mult de jumãtate din cheltuielile publicitare ale lumii; sunt urmate, la mare distanþã, de Japonia, Marea Britanie ºi Germania, .ranþa ocupând cea de-a cincea poziþie. Aceastã relativã slãbiciune a investiþiilor publicitare franceze este încã ºi mai sensibilã dacã luãm în calcul raportul investiþii publicitare/PNB. Supremaþia americanã se confirmã [i în acest domeniu. .ranþa este devansatã însã ºi de Olanda, Marea Britanie, Elveþia, Japonia. PUBLICITATEA ªI MASS-MEDIA 149 În 1997, acþiunile de publicitate care folosesc alte canale decât cele ale mass-media reprezintã în .ranþa mai mult de 60 la sutã din investiþiile publicitare ºi promoþionale (puþin peste media europeanã). MASS-MEDIA îºi vând aºadar o parte din spaþiu, care este destinatã sã primeascã mesaje publicitare. Ele procedeazã astfel cu atât mai mult cu cât încasãrile pe care le au din aceastã acþiune le sunt indispensabile supravieþuirii. Adesea, mass-media negociazã direct publicitatea care provine de la ofertanþii locali, dar campaniile naþionale sunt încredinþate unor regii de publicitate. O regie se însãrcineazã sã promoveze spaþiul publicitar al unuia sau mai multor suporturi ºi sã-l vândã agenþiilor de publicitate. Ea poate sã facã parte dintr-o întreprindere mediaticã ºi sã funcþioneze ca un serviciu comercial care se ocupã de o parte sau de toatã publicitatea destinatã respectivului suport mediatic. Poate administra însã ºi spaþiul mai multor suporturi, fie cã acestea aparþin sau nu aceluiaºi grup de presã. Astfel, Publi Print este regia de publicitate a grupului Hersant, iar Régions Communications este o regie comunã pentru numeroase publicaþii regionale din vestul, sud-vestul ºi centrul .ranþei. Anumite regii pot fi legate de mari agenþii de publicitate, cum este Havas Régie, care face parte din grupul Havas, sau Régie Presse, legatã de agenþia Publicis. AGEN}IILE DE PUBLICITATE s-au impus ca un intermediar indispensabil între ofertanþii de publicitate ºi suporturile acestora. Ele sunt creaþii relativ recente, deoarece precursorii lor din secolul al XIX-lea (Volney B. Palmer în SUA, Charles Havas ºi Charles Duveyrier în .ranþa) erau mai degrabã colectori de publicitate pentru ziarele epocii. Dintre cele mai vechi, amintim agenþiile N.W. Ayer (1869) sau James Walter Thomson (1878), ultima devenind cea mai celebrã din lumea publicitãþii. În .ranþa, primele agenþii de consiliere care prefigurau agenþiile de astãzi au apãrut în 1926. O agenþie trebuie sã efectueze pentru clienþii sãi urmãtoarele activitãþi: studii prealabile care pot completa studiile de piaþã deja fãcute de ofertanþii de publicitate; conceperea ºi realizarea mesajelor publicitare, atunci c^nd nu deleagã producþia agenþiilor specializate; alegerea suporturilor celor mai adecvate pentru a intra în contact cu publicul-þintã ales. Structura internã a unei agenþii reproduce aceastã diviziune funcþionalã a muncii. Partea COMERCIALà (directorii care se ocupã de clienþi, ºefii de departamente) rãspunde de relaþiile cu clientul ºi trebuie sã impunã respectarea imperativelor bugetare ºi a alegerilor în materie de marketing în agenþie, dar mai ales în rândul creatorilor (director de creaþie, director artistic, redactor responsabil cu concepþia, ºef de studio), cealaltã componentã esenþialã a activitãþii publicitare. Aceºti profesioniºti au sarcina de a concepe textele ºi imaginile campaniilor publicitare. Cele mai mari agenþii au servicii proprii de crea]ie ºi producþie (editare, studio foto, asamblare) ºi îºi asigurã colaborarea cu realizatori ºi creatori externi. Deseori, agenþiile mici subcontracteaz\ producþia, realizarea materialã a ideilor creatorilor proprii. Serviciul administrativ asigurã gestionarea cotidianã a agenþiilor. Departamentul STUDII se ocupã de analizele ºi anchetele specifice care pot completa datele furnizate de studiile de piaþã realizate de client ºi îi pot ajuta pe creatori în activitatea lor, furnizându-le informaþii despre evoluþia aºteptãrilor ºi a comportamentelor consumatorilor, ca ºi despre modelele ºi tendinþele socioculturale în care se înscrie comunicarea publicitarã. Acest departament poate efectua pre-teste privind mesajele unei noi campanii. Studiile ºi analizele pot fi subcontractate de organisme externe specializate (cum ar fi Yankelovich Clancy Shulman în SUA, CCA sau CO.REMCA în .ranþa). Serviciul de MASS-MEDIA trebuie sã selecteze suporturile cele mai bine adaptate at^t obiectivelor campaniei, cât ºi caracteristicilor categoriilor de public-þintã vizate. El trebuie sã precizeze, de exemplu, care titluri din presa scrisã (cotidianã sau magazin) ºi care spaþii orare ale cãrei staþii de radio sau cãrui canal de televiziune faciliteazã cel mai bine accesul INDUSTRIA MASS-MEDIA 150 cãtre publicul selecþionat. De asemenea, serviciul de mass-media din agenþie se ocupã de stabilirea programului de difuzare (media planning), de combinarea suporturilor avute în vedere, de formatele mesajelor ºi de programarea difuzãrii lor. Cumpãrarea spaþiului de la diferite canale sau de la regiile de publicitate încheie aceastã succesiune a operaþiilor – este partea cea mai scumpã a unei campanii, reprezentând pânã la 80 la sutã din bugetul total. Astfel, nu este deloc de mirare cã s-a ajuns la înfiinþarea unor organisme comerciale specializate în cumpãrarea ºi vânzarea en-gros de spaþiu în mass-media: CENTRALELE DE ACHIZI}IE. Cumpãrând en-gros spaþiu publicitar pe mai multe suporturi, aceste centrale obþin tarife mai avantajoase; de asemenea, ele cer un comision mai mic (5-6 la sutã din bugetul de cumpãrare, faþã de 15 la sutã în medie, cât iau agenþiile de publicitate). În .ranþa, câteva mari agenþii de achiziþie (Carat Espace, care avea în 1996 o cifrã de peste 12 milarde de franci sau Mediapolis – legatã de Havas Advertising) au ajuns sã controleze 70 la sutã din piaþa spaþiilor publicitare. Mass-media sunt deseori dezarmate în faþa unei astfel de concentrãri, iar agenþiile de consiliere s-au împotrivit la ceea ce considerau a fi o poziþie excesivã de dominaþie ºi o confuzie de roluri denaturând piaþa. Pe de altã parte, ofertanþii de publicitate ignorau valoarea realã a reducerilor practicate de mass-media asupra tarifelor lor oficiale. Pentru a le clarifica ofertanþilor de publicitate aceastã procedurã complexã ºi deseori opacã, în .ran]a, a apãrut la 29 ianuarie 1993 legea cunoscutã sub numele de „legea Sapin”. Textul legii stipuleazã obligaþia de a menþiona în contract toate condiþiile preferenþiale obþinute pentru achiziþionarea spaþiului publicitar. Astfel, diversele reduceri ºi avantaje sunt cunoscute atât de ofertanþii de publicitate, cât ºi de suport. Lumea agenþiilor de publicitate comportã mii de micro-structuri alcãtuite din câþiva profesioniºti, dar ºi conglomerate enorme precum Young & Rubicam, al cãrui efectiv total depãºeºte 11 000 de persoane rãspândite în aproape 200 de „birouri” pretutindeni în lume. În fine, dacã pentru agenþiile specializate în prestarea unor servicii bine determinate existã întotdeauna loc pe pieþele naþionale, activitatea publicitarã la nivel internaþional este destul de concentratã. Locul Primele 15 grupuri de publicitate din lume în 1996 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 * Grup WPP Group Omnicom Interpublic Group of Cos. Dentsu Young & Rubicam Cordiant Grey Advertising Havas Advertising Hakuhodo True North Communications Leo Burnett Co. Mc Manus Group Publicis Communication Bozell, Jacobs, Kenyon & Eckhardt GGT/ BDDP MARJà BRUTà (MB)* în miliarde de dolari 3 419,9 3 035,5 2 751,2 1 929,9 1 356,4 1 169,3 987,8 974,3 897,7 889,5 866,5 754,2 676,8 473,1 398,1 Diferenþã între preþul de cumpãrare ºi preþul de vânzare brut. Cifra de afaceri în miliarde de dolari 24 740,5 23 385,1 20 045,1 14 074,9 11 981,0 9 739,9 6 629,4 7 295,1 6 677,0 7 040,9 5 821,1 6 830,3 4 617,7 3 675,0 3 149,1 PUBLICITATEA ªI MASS-MEDIA 151 Grupurile de anvergurã mondialã sunt pu]in numeroase. Cele mai puternice sunt cele anglo-saxone sau japoneze. Aceste grupuri le propun clienþilor o gamã completã de servicii. Ele au reuºit sã pãtrundã pe cele mai multe pieþe naþionale, obþinând deseori supremaþia. Nu acelaºi lucru s-a întâmplat în .ranþa, unde s-au constituit douã mari grupuri publicitare (Havas ºi Publicis). Grupând activitãþi de consiliere, de regie publicitarã ºi de achiziþionare de spaþiu, cele douã agenþii amintite au ocupat destul de repede primele locuri pe piaþa naþionalã înainte de a deveni ºi ele internaþionale. Dezvoltarea lor puternicã ºi implantarea în diferite canale mediatice au împiedicat penetrarea pe piaþa francezã a agenþiilor anglo-saxone. Preluatã de CGE în 1998, Havas Advertising a devenit o componentã a polului Communication din noul grup Vivendi, care deþine ºi Canal +. Havas Advertising rãmâne primul grup francez de publicitate, cu o marjã brutã de 1, 945 de miliarde de franci. Grupul Publicis (MB: 1,2 miliarde de dolari) ocupã a doua poziþie, fiind ºi el prezent în toate domeniile activitãþii publicitare. Aceste douã grupuri se numãrã printre cele mai puternice din Europa, însã celelalte agenþii franceze mai cunoscute sunt de mãrime mijlocie. Procesul publicitar Un demers creativ finalizat Publicitatea trebuie sã evidenþieze singularitatea practicã, economicã sau psihologicã a produsului. Ea se bazeazã deci pe un demers creativ original, care trebuie sã þinã cont de caracteristicile obiectului promovat ºi de informaþiile provenind de la serviciul „studii”. Totul, respectând constrângerile bugetare impuse de client. Este deci vorba de a canaliza munca celor de la departamentul de creaþie sau, cel puþin, de a le da puncte de reper fãrã a le îngrãdi imaginaþia. Acest cadru general este constituit adesea de ceea ce publicitarii numesc copy strategy1; în cadrul ei, se defineºte publicul-þintã ales, „promisiunea” (avantajul produsului sau al serviciului propus), justificarea sau „dovada”, precum ºi tonul reclamei. Acestea fiind zise, unii profesioniºti din domeniul publicitãþii, printre ei mari creatori, pun în discuþie utilitatea acestei copy strategy, pe care o considerã formalistã ºi fals riguroasã. În consecinþã, s-a dezvoltat mai întâi în agenþiile anglo-saxone, apoi în cele franceze o funcþie care sã asocieze mai strâns studiul de piaþã, cel al concurenþei, al contextului economic, social sau cultural cu definirea oportunitãþilor în materie de creaþie ºi de comunicare ºi care se numeºte planning strategic. O selecþie a canalelor mediatice Publicitarii cautã înainte de toate sã se facã auziþi de cãtre consumatorii potenþiali ai bunurilor ºi serviciilor pe care trebuie sã le promoveze. Alegerea se face mai întâi între diversele suporturi mediatice disponibile (presã scrisã, televiziune, radio, afiºaj, cinematograf), dupã care se stabileºte în mod precis ce suport va transmite mesajele publicitare. În afarã de costul difuzãrii, criteriile de selecþie a unui suport sunt, pe de o parte, capacitatea canalului de a transmite într-o manierã satisfãcãtoare mesajele elaborate ºi de a le aduce o plusvaloare calitativã (prestigiu, credibilitate, mediu estetic, de exemplu) ºi, pe de altã parte, audienþa utilã a suportului, adicã partea sa de audienþã care corespunde publicului-þintã vizat. Mãrimea audienþei nu este singurul criteriu luat în considerare de cãtre specialiºtii în media planning; componenta sociodemograficã (vârstã, sex), socioeconomicã ( profesie, nivel al veniturilor) ºi socioculturalã este ºi ea luatã în calcul, alãturi de omogenitatea sau 1. Sintagma „strategie de creaþie” care ar putea înlocui aceastã expresie este discutabilã. INDUSTRIA MASS-MEDIA 152 eterogenitatea relativã. Responsabilii cu media planning-ul au dezvoltat astfel modele matematice sofisticate, care optimizeazã selectarea canalelor în funcþie, pe de o parte, de legãtura dintre publicul suportului ºi cel vizat de mesajul publicitar ºi, pe de altã parte, de costul difuzãrii mesajului publicitar pe suporturile respective. Organismele de control furnizeazã date statistice care permit compararea caracteristicilor ºi performanþelor diferitelor suporturi. Aceste organisme grupeazã reprezentanþi ai ofertanþilor de publicitate, ai agenþiilor de consiliere în publicitate ºi comunicare, ca ºi ai mass-media. În .ranþa, Asociaþia Difuzare-Control (OJD) controleazã tirajul ºi difuzarea contra cost sau gratuitã a publicaþiilor2. Pe de altã parte, CESP (Centre d’Études des Supports de Publicité, a cãrui primã anchetã dateazã din 1957) controleazã din 1993 anchetele asupra publicaþiilor comandate de asociaþiile profesionale. Se poate, de asemenea, calcula rata de circulaþie a unei publicaþii scrise fãcând raportul între audienþa respectivului titlu ºi difuzarea sa. În presa scrisã, tarifele publicitare depind, pe de o parte, de formatul anunþului, de amplasarea în paginã sau de utilizarea culorii ºi, pe de altã parte, de audienþa controlatã a titlului. Un alt factor important îl constituie caracteristicile socioeconomice ºi socioculturale ale cititorilor. În 1994, tarifele pentru o paginã color, „format util”, în presa femininã francezã variau între 229 500 de franci în .emme Actuelle sau 126 000 de franci în Elle ºi 43 000 de franci în Maxi; pentru revistele lunare, preþurile mergeau de la 180 000 de franci în revista Prima ºi 169 000 în Marie Claire p^nã la 75 500 de franci în revista Biba. Pentru a mãsura audienþa radioului ºi a televiziunii, se recurge la sondajele telefonice ºi la înregistrãrile automate pe audimetre3 a duratei de vizionare la televizor, a canalului ales ºi a schimbãrilor care intervin în timpul vizionãrii. În cazul televiziunii, preþurile nu variazã numai în funcþie de durata spotului (în general, între 30 ºi 90 de secunde), ci ºi în funcþie de ora de difuzare. Iatã, de exemplu, o selecþie a tarifelor pentru un spot publicitar de 30 de secunde, tarife ce corespund unor tronsoane orare diferite pe televiziunea francezã. Tariful mediu pentru un spot de 30 de secunde (ianuarie-iunie 1997), exprimat în franci francezi De la ora 3 la ora 18.59 (day time) T. 1 .2 .3 M6 66 892 17 748 23 893 De la orele 19.00 la orele 20.29 înainte de intervalul de maximã audienþã (acces prime time) 163 140 78 032 94 573 84 884 De la orele 20.30 la orele 22.29 în intervalul de maximã audienþã (prime time) 385 776 162 772 81 709 138 920 Dupã orele 22.30 (night time) 93 568 25 771 21 144 30 861 Preþurile sunt foarte ridicate atunci c^nd reclamele se difuzeazã înaintea sau chiar în timpul programelor cu mare audienþã. Preþurile de bazã pot scãdea în funcþie de volumul bugetelor publicitare propuse de ofertanþii de publicitate. Pentru publicitatea colectivã sau pentru cea a guvernului se practicã reduceri de preþuri. Pe de altã parte, oferind un preþ mai mare, un ofertant de publicitate îºi poate alege spaþii de difuzare preferenþiale sau poate negocia difuzãri repetate ale aceluiaºi 2. Pentru mijloacele de mãsurare a difuzãrii ºi a audienþei, a se vedea capitolul 10, „Audienþe ºi practici”. 3. A se vedea, din nou, capitolul „Audienþe ºi practici”. 153 PUBLICITATEA ªI MASS-MEDIA anunþ. E de la sine înþeles cã cei care lucreazã în domeniul publicitãþii urmãresc îndeaproape variaþiile de audienþã ale emisiunilor în funcþie de ora la care acestea sunt programate. Ei ºi-au multiplicat cercetãrile pentru a evalua eficacitatea mesajelor publicitare succesive concentrate în aceleaºi tronsoane orare sau pentru a evalua efectul „zapping”-ului; într-adevãr, numeroºi sunt telespectatorii care utilizeazã telecomanda pentru a schimba programul în timpul unei emisiuni ºi mai ales în timpul pauzelor publicitare. Repartizarea publicitãþii pe marile canale mediatice Televiziunea este suportul privilegiat al campaniilor publicitare destinate marelui public; totuºi, cu excepþia Japoniei, ea nu acapareazã majoritatea investiþiilor publicitare f\cute de ofertanþii de publicitate în marile canale mediatice. Chiar ºi în SUA, unde investiþiile publicitare în televiziune reprezintã un procentaj important din totalul acestor investiþii (peste 38 la sutã), ele sunt depãºite de investiþiile din presa scrisã (49 la sutã în 1992). Cotele televiziunii din investiþiile publicitare în marile mass-media*, exprimate în procente SUA Marea Britanie Japonia .ranþa 1988 32,7 30,9 36,9 24,5 1990 33,6 30,5 36,7 24,9 1992 38,3 36 40,1 29,4 1994 38,8 35,7 42,4 31,9 (Sursa: IREP-AACC) * exceptând cheltuielile din afara canalelor mediatice Având capacitatea de a atinge o audienþã foarte mare, publicitatea la televiziune foloseºte imaginile animate ºi ilustraþia sonorã, tot atâtea elemente susceptibile sã facã dintr-o reclamã un moment de plãcere ludicã ºi, uneori, chiar esteticã. Existã, de asemenea, ºi sponsorizãri ale diferitelor emisiuni: în .ranþa, în ’94, Rhône Poulenc sponsoriza emisiunea Ushuaia, iar Darty rubrica meteo. La fel cum o marcã poate fi asociatã cu un mare eveniment sportiv sau cultural ºi poate beneficia de mediatizare, ea poate participa ºi la finanþarea directã a unui program, beneficiind în schimb de citarea numelui sãu. Agenþia poate chiar finanþa direct producþia unei emisiuni de televiziune, inserând în ea spoturile clienþilor, ca în cazul sistemului „barter” (troc de programe în schimbul spaþiului publicitar). Creºterea numãrului de canale tematice ºi apariþia televiziunii digitale provoacã fragmentarea audienþei în beneficiul canalelor cu platã ºi pun în discuþie puterea canalelor hertziene generaliste. Pentru moment, aceastã evoluþie nu afecteazã decât foarte puþin potenþialul publicitar al mass-media. În 1997, în .ranþa, în jur de 5 la sutã din cheltuielile publicitare pe televiziune se îndreaptã spre aceste canale. Totu[i, în timp, ofertanþii de publicitate [i publicitarii vor c\uta un public-þintã cât mai sigur al programelor de televiziune. De asemenea, chiar dacã cheltuielile publicitare pe internet rãmân încã limitate (40 de milioane de franci în ’97, pentru 13 000 de ofertanþi de publicitate în .ranþa), calitãþile Web-ului (acoperire internaþionalã, posibilitatea mult mai mare de a atinge publicul-þintã, interactivitatea) ar trebui sã suscite un interes tot mai mare pentru publicitatea „on line”4. 4. Anchete precum „Cyber monitor”, întreprinsã de Médiametrie, sau „Webmeasure” (SO.RES) analizeazã frecventarea ºi consultarea paginilor WEB. 154 INDUSTRIA MASS-MEDIA La radio se pot difuza mesaje publicitare pentru ofertanþii de publicitate ale cãror produse sau servicii sunt supuse unor restricþii (chiar interdicþii) în materie de publicitate televizatã (de exemplu, marile firme de distribuþie în .ranþa). Radioul rãmâne un bun canal publicitar pentru a atinge publicul tân\r sau þinte locale; în .ranþa, 70 la sutã din publicitatea care intrã în staþiile grupate în reþele (NRJ, .un, Skyrock) este de origine localã. Afiºul reuºeºte sã-ºi pãstreze un rol deloc neglijabil când este vorba despre atingerea publicului din marile aglomerãri urbane. Afiºajul poate beneficia ºi de limitarea spaþiilor publicitare la televiziune, aºa cum a fost mult timp cazul în .ranþa. Totuºi, în cea mai mare parte a þãrilor dezvoltate, primul canal care atrage publicitatea rãmâne presa scrisã, chiar dacã partea sa din piaþa publicitarã variazã în funcþie de contextul naþional. În Europa, cu excepþia .ranþei ºi a Italiei, unde s-a înregistrat un sensibil regres, presa scrisã adunã deseori douã treimi sau chiar mai mult din investiþiile publicitare în marile suporturi mediatice, spre deosebire de SUA ºi de Japonia (jumãtate ºi respectiv sub 40 la sutã). .ranþa se caracterizeazã printr-o relativã scãdere a investiþiilor publicitare în presa cotidianã, în timp ce revistele sunt mai favorizate. În general, presa scrisã rãmâne un concurent serios atunci când mesajele publicitare vizeazã publicul local sau regional (presa regionalã), aºa-numitul public de elitã, precum ºi categorii de public specifice. În presa scrisã, publicitatea se prezintã sub douã aspecte diferite: anunþurile publicitare propriu-zise (afiºele publicitare) care se încadreazã într-o campanie realizatã pentru un ofertant de publicitate ºi anunþurile de micã publicitate privind tranzacþiile imobiliare, cererile ºi ofertele de muncã, pieþele sau alte forme de schimb între particulari. Aceste anunþuri pot fi grupate în pagini speciale sau în suplimente tematice separate. Ele reprezintã o parte importantã din resursele publicitare ale ziarului, mai ales pentru cotidienele regionale (27 la sutã în .ranþa, în ’92). ZIARELE GRATUITE sãptãmânale sau lunare, finanþate în întregime de mica publicitate ºi de publicitatea comercianþilor locali, constituie un suport în plinã expansiune. În ’92, Serviciul juridic ºi tehnic al informãrii recenza în jur de 400 de titluri în .ranþa, cu o difuzare de 36 de milioane de exemplare pe sãptãmânã ºi cu o cifrã de afaceri de 4 miliarde de franci. Principalele grupuri de ziare gratuite sunt, de altfel, controlate de marile grupuri de comunicare ºi publicitate (Havas) sau de cotidienele regionale, direct ameninþate de acest nou suport local. Reglementarea publicitãþii Publicitatea a suscitat deseori critici. Sunt denunþate excesele ºi exagerãrile ei în materie de „promisiuni” ºi de argumentare. De aceea, ea face obiectul unei reglementãri ale cãrei rigoare ºi extindere diferã de la o þarã la alta. Chiar ºi în SUA, þarã unde domneºte liberalismul economic, activitatea publicitarã este supusã unor restricþii cu atât mai complexe cu cât ele provin din texte federale, texte proprii fiecãrui stat sau decizii strict locale 5. În þãrile Comunitãþii Economice Europene, produsele farmaceutice, tutunul sau bãuturile alcoolice sunt supuse unor restricþii mai mult sau mai puþin severe. În .ranþa, publicitatea se supune unor reglementãri destul de stricte. Pentru a evita extinderea reglementãrilor din ce în ce mai constrângãtoare, profesioniºtii din publicitate ºi-au constituit instrumente de autodisciplinã. Creat în 1953, Biroul de Verificare a Publicitãþii este o 5. Justiþia americanã face distincþie între publicitatea de opinie (indiferent cã provine de la un individ, un grup, o asociaþie sau un partid politic), cãreia i se aplicã Primul Amendament din Constituþie (libertatea de expresie), ºi publicitatea comercialã, în cazul cãreia acest amendament nu se aplicã decât cu mari restricþii. PUBLICITATEA ªI MASS-MEDIA 155 asociaþie a celor care lucreazã în publicitate, a ofertanþilor de publicitate, a reprezentanþilor mass-media ºi ai Institutului Naþional pentru Consum. Scopul asociaþiei este sã promoveze „publicitatea loialã, veridicã ºi sãnãtoas㔠ºi sã verifice dacã anunþurile sunt conforme cu textele oficiale care reglementeazã publicitatea. Printre altele, anunþurile destinate televiziunii sunt supuse sistematic aviz\rii de c\tre acest Birou, controlul Consiliului Audiovizualului neintervenind decât dupã difuzarea mesajului. Influenþa publicitãþii „Influenþa” publicitãþii asupra vânzãrilor ºi, în general, asupra comportamentelor este întotdeauna un punct controversat de discuþie. „Efectele” calitative ºi cantitative ale unei campanii publicitare asupra publicului-þintã sunt dificil de evaluat într-un mod precis, fiind mai uºor sã le constaþi consecinþele directe asupra formei ºi conþinutului mass-media care vând spaþiul pentru publicitate. Influenþa asupra consumatorilor Pentru a convinge categoriile de public cãrora li se adreseazã, publicitarii au creat diferite „strategii”, care se bazeazã pe modele împrumutate din psihologia influenþ\rii ºi a comportamentului, ºi din teoria comunicãrii. Pentru a le testa eficacitatea, se face evaluarea ratei de recunoaºtere a unui mesaj, a memorizãrii lui [i a notorietãþii mãrcii, ca ºi a atitudinilor, negative sau pozitive, faþã de marca respectivã. Dacã aceºti indicatori atestã o bunã receptare a campaniei, ei nu rãspund însã la alte întrebãri, cel puþin la fel de importante: faptul cã cineva îºi aminteºte un mesaj publicitar este oare o garanþie a eficacitãþii sale? Publicitarii subliniazã deseori cã aceste campanii dau naºtere la reacþii, uneori puternice, ceea ce demonstreazã cã publicul le percepe ºi, implicit, reacþioneazã. Dar distragerea atenþiei, care poate perturba învãþarea mesajului, poate în acelaºi timp sã scadã pragul critic al subiectului ºi sã faciliteze familiarizarea spectatorului cu numele unei mãrci: acesta este deseori rezultatul cãutat prin acþiunile de sponsorizare care asociazã numele unei mãrci sau al unui ofertant de publicitate cu un eveniment spectaculos ºi plãcut. Pe de altã parte, este oare necesar ca o publicitate sã placã publicului pentru a fi eficace? Numeroasele anunþuri pentru detergenþi sau pentru „scutece absorbante” n-au provocat decât iritare ºi sarcasm, fãrã sã scadã totuºi vânzãrile pentru mãrcile respective, ba din contra! În fond, condiþiile ca un mesaj publicitar sã fie eficace sunt la fel de complexe ºi de variate ca pentru orice alt tip de comunicare6. Efectele asupra conþinutului mass-media Dezvoltarea publicitãþii în mass-media are, de asemenea, consecinþe asupra formei ºi conþinutului acestora. În presa scrisã, creºterea investiþiilor publicitare se traduce prin creºterea numãrului de pagini ºi îmbunãtãþirea calitãþii prezentãrii. Publicitatea determinã folosirea culorii ºi a hârtiei de calitate superioarã. Titlurile care au multe pagini de publicitate au ºi o suprafaþã redacþionalã mai mare, deoarece resursele din publicitate permit creºterea numãrului de pagini informative suplimentare. Cotidienele naþionale franceze care au, în medie, mai puþine pagini de publicitate decât omoloagele lor europene au ºi spaþii redacþionale inferioare 6. A se vedea capitolul 11, „Efectele mass-media”. 156 INDUSTRIA MASS-MEDIA numeric. Paginile de publicitate ale revistelor franceze destinate marelui public sunt foarte importante; ponderea acestui spaþiu publicitar variazã între 30 ºi 50 la sutã din suprafaþa totalã. Aceastã interdependenþã face deseori ca volumul redacþional sã nu depindã atât de actualitate, cât de volumul de publicitate disponibilã, care variazã în funcþie de sezon, dar ºi în funcþie de zilele sãptãmânii. De o manierã generalã, nevoia ofertanþilor de publicitate de a avea pagini specializate care ar putea atrage „cititorii utili” ºi sensibili la mesajele publicitare a dus la apariþia paginilor specifice (în cotidiene sau în publicaþiile sãptãmânale) ºi, mai mult încã, la aceea a suplimentelor tematice. Articole specializate, publicitate direcþionatã ºi mici anunþuri specifice (care se referã, de exemplu, la piaþa de muncã sau la piaþa imobiliarã) sunt grupate pe acelaºi suport, care foloseºte deseori culoarea sau are formatul ºi calitatea unei reviste. Conform declaraþiilor responsabililor din redacþie, aceste suplimente sunt concepute ºi realizate în colaborare cu serviciul de marketing sau chiar cu serviciul de publicitate al ziarului. Bineînþeles, raportul dintre spaþiul publicitar ºi cel al conþinutului redacþional nu înceteazã sã facã obiectul unor dezbateri, cu atât mai spinoase cu cât influenþa unuia asupra celuilalt pare a fi inevitabilã, dar ºi greu de demonstrat. .iindcã publicitatea evitã publicaþiile prea politizate, ziarele care doresc sã-ºi creascã veniturile pe aceastã cale trebuie sã renunþe la anumite tipuri de discurs. Acele publicaþii care reiau temele dezvoltate de mesajele publicitare, cum este cazul revistelor feminine, se expun interferenþelor dintre cele douã tipuri de mesaj. În cazul unor publicaþii specializate în domenii tehnice ºi profesionale sau în domeniul petrecerii timpului liber, avem impresia c\ aceste titluri funcþioneazã în primul r^nd ca suport publicitar, difuz^nd o informaþie promoþionalã. Dezvoltarea canalelor comerciale de televiziune ºi a veniturilor ob]inute de ele din publicitate a banalizat recurgerea sistematicã la mãsurarea audienþelor pentru a confirma sau sancþiona programele difuzate. De acum înainte, programele de televiziune aplicã principii de marketing: costul unei emisiuni variazã în funcþie de audienþa speratã ºi de rentabilitatea aºteptatã a spaþiilor publicitare din cadrul emisiunii. Obiceiul unui numãr tot mai mare de telespectatori de a schimba canalul în timpul pauzelor publicitare îi îngrijoreazã pe ofertanþii de publicitate, atât în SUA, cât ºi în Europa. În anumite þãri, publicitatea a fost inseratã în cadrul emisiunii pentru a evita pierderea telespectatorilor. De la publicitate la comunicarea de întreprindere În cursul evoluþiei sale, publicitatea a fost martora apari]iei de noi ofertanþi care au recurs la tehnicile ei de difuzare ºi de promovare: oameni politici ºi partide (pentru comunicarea politicã), mari asociaþii (comunicarea socialã ºi umanitarã), colectivitãþi teritoriale (comunicarea instituþiilor locale sau regionale). În general, numeroase organizaþii publice sau private au apelat la publicitate atunci când s-au confruntat cu situaþii concurenþiale sau cu schimbãri importante în statutul ºi funcþionarea lor, pentru a-ºi creºte notorietatea, pentru a-ºi face cunoscute activitãþile, pentru a-ºi promova proiectele ºi realizãrile. Recurgerea la publicitate se înscrie în politicile de comunicare menite sã contribuie în mare mãsurã la politica generalã a întreprinderii, dezvoltând ºi ameliorând relaþiile acesteia cu diferitele categorii de public cu care vine în contact: acþionari ºi cercuri financiare, furnizori, puterea publicã ºi cei care iau decizii, formatorii de opinie ºi ziariºtii, personalul întreprinderii, consumatorii ºi marele public. În paralel cu comunicarea comercialã, al cãrei buget rãmâne predominant, alte tipuri de comunicare – precum cea financiarã, cea internã pentru angajaþi ºi comunicarea instituþionalã extern㠖 sunt grupate în direcþii de comunicare responsabile cu realizarea ºi coordonarea lor, PUBLICITATEA ªI MASS-MEDIA 157 cu sprijinul prestatorilor de servicii ºi al unor agenþii de consiliere în comunicare, generaliste sau specializate. În acest scop, se recurge la o întreagã gamã de mijloace cum ar fi identitatea vizualã (logo-uri, coduri grafice), editarea instituþionalã, filme de prezentare a întreprinderii, publicitatea instituþionalã, mecenatul ºi alte forme de sponsorizare. Unele dintre aceste tehnici vizeazã în mod direct menþinerea unor „relaþii bune” între întreprinderi ºi mass-media. Aflate în vizorul publicului ºi al partenerilor lor, organizaþiile se preocupã sã aibã o „imagine” cât mai bunã. Astfel, atât întreprinderile, cât ºi alte organizaþii au nevoie de mass-media, de funcþia lor informativã ºi amplificatoare, pentru a-ºi face cunoscute ºi a-ºi pune în valoare deciziile, alegerile strategice, rezultatele, performanþele ºi inovaþiile. Ele sunt însã obligate sã trateze cu mass-media ºi în cazul ºtirilor rele, al evenimentelor cu grad de risc ºi al crizelor care pot apãrea. În ambele cazuri, este vorba mai degrabã de stabilirea unor relaþii de comunicare deschisã decât de conflict. „Comunicarea cu presa” ºi „relaþiile publice” au tocmai aceastã finalitate. În mod obiºnuit, americanul Ivy Lee este considerat inventatorul relaþiilor publice moderne. Chiar de la începutul acestui secol, printre clienþii lui se numãrau John D. Rockfeller sau Pennsylvania Railroad, întreprindere implicatã într-un proces cu ocazia unei deraieri. În forma sub care le cunoaºtem astãzi, „relaþiile publice” ºi „comunicarea cu presa” s-au dezvoltat în Europa dupã al doilea rãzboi mondial. Rolul lor este acela de a oferi informaþia care i-ar putea interesa pe ziariºti, în condiþiile cele mai bune ºi mai valorizante pentru instituþia care emite informaþia sau, în orice caz, sub forma care i-ar afecta cel mai puþin imaginea. Comunicatele, dosarele de presã, conferinþele de presã sau intervenþiile în mass-media ale managerilor sunt unelte obiºnuite ale relaþiilor publice. Altele, precum „voiajul de presã”, ridicã mult mai des semne de întrebare din cauza relaþiilor ambigue care pot apãrea între întreprinderea care face invitaþia ºi jurnaliºtii care o acceptã. Se pot organiza însã ºi evenimente externe (forumuri, colocvii, prezentãri de modã, prezentãri publice ale produselor, inaugurãri ºi alte celebrãri) menite sã adune publicul ºi, prin urmare, sã atragã atenþia mass-media. Deseori a fost criticatã aceastã dependenþã a jurnaliºtilor faþã de unele surse de informare atât de avizate ºi de influente. Situaþia poate deveni criticã în anumite mijloace de presã specializate sau profesionale care depind de veniturile publicitare ºi de informaþia specificã, deseori promoþionalã, pe care le-o furnizeazã ofertanþii de publicitate din domeniul de activitate respectiv. Dar, în acelaºi timp, se poate constata cã serviciile ºi ataºaþii de presã devin aproape indispensabili în condiþiile în care actualitatea economicã ºi informaþiile referitoare la întreprinderi sau la marile organizaþii sunt mai complexe ºi din ce în ce mai numeroase. Problema se reduce aºadar la a defini limita pânã la care un jurnalist poate accepta solicitãrile din partea unui responsabil cu comunicarea ºi pânã unde poate merge acesta din urmã în materie de promovare a întreprinderii sale. Tentativele de stabilire a unor reguli deontologice n-au întrunit întotdeauna unanimitatea7. Publicitatea este prezentã sub diverse forme în mass-media: anunþuri ºi publicitate redacþionalã, publicitatea produselor sau publicitatea instituþionalã, publicitatea de opinie8, sponsorizarea. Ea rãmâne marca cea mai pregnantã a interdependenþei dintre mass-media ºi actorii vieþii economice, fãrã a fi însã singura. Prin extinderea politicilor de comunicare, ansamblul activitãþilor informative ale mass-media devine miza strategiilor economice ºi politice. 7. De exemplu, Codul de la Atena, adoptat în 1965 de Centrul European de Relaþii Publice (CERP). 8. Vorbim de publicitatea de opinie (advocacy advertising) atunci când o întreprindere, un grup sau o organizaþie cumpãrã spaþiu publicitar pentru a-ºi exprima punctul de vedere asupra unei chestiuni controversate (cu caracter economic, politic, juridic etc.). 158 INDUSTRIA MASS-MEDIA Bibliografie BROCHAND BERNARD [i JACQUES LENDREVIE, Le Publicitor, Paris, Dalloz, ediþia a IV-a, 1993. CATHELAT BERNARD [i ROBERT EBGUY, Styles de pub: Soixante manières de communiquer, Paris, Éditions d’Organisation, 1987. CHARVIN .RANÇOIS ºi MARHUENDA JEAN-PIERRE, Communications et entreprises, Paris, Eyrolles, 1991. DERIEUX EMMANUEL, Droit de la communication, Paris, LGDJ, ediþia a III-a,1999. GRE..E PIERRE, La Publicité et la Loi, Paris, Litec, 1979. IREP, Mesurer l’efficacité de la publicité, Paris, Éditions d’Organisation, 1986. – Le Marché publicitaire français, Paris, IREP, publicaþie anualã. JOANNIS HENRI, Le Processus de création publicitaire, Paris, Dunod, 1991. KAP.ERER JEAN-NOËL, Les Chemins de la persuasion, Paris, Gauthier Villars, 1990. – L’Enfant et la Publicité, Paris, Dunod, 1986. – Les Marques, capital de l’entreprise, Paris, Éditions d’Organisation, 1993. LAGNEAU GÉRARD, La Sociologie de la publicité, Paris, Laffont, 1972. LE MOËNNE CHRISTIAN (coord.), Communications d’entreprises et d’organisations, Presses universitaires de Rennes, 1998. OGILVY DAVID, Les Confessions d’un publicitaire, Paris, Dunod, 1977. PIQUET SYLVÈRE, La Publicité, nerf de la communication, Paris, Éditions d’Organisation, 1985. RAVENNE C., La Publicité, Paris, Hachette, La nouvelle encyclopédie, 1965. S.EZ LUCIEN (coord.): Dictionnaire critique de la communication, diverse articole consacrate publicitãþii, vol. II, Paris, PU., 1993. VIALE THIERRY, La Communication d’entreprise, Paris, L’Harmattan, 1997. WESTPHALEN MARIE-THÉRÈSE, La Communication externe d’entreprise, Paris, Dunod, 1997. 159 Partea a III-a SOCIETATE {I MASS-MEDIA 160 PUBLICITATEA ªI MASS-MEDIA 161 Capitolul 10 AUDIENÞE ªI PRACTICI Jean-Pierre Marhuenda Pentru un canal mediatic, nevoia de a cunoaºte numãrul cititorilor sau ascultãtorilor sãi, ca ºi caracteristicile lor de vârstã, sex, nivel de studii sau statut socioprofesional poate pãrea evidentã. Definirea mai clarã a categoriilor de public cãrora ne adresãm ar trebui sã garanteze o comunicare mai bunã. De aceea, organismele de serviciu public care administreazã televiziunea au pus în practicã sisteme de anchetã cu scopul de a cunoaºte mai bine auditoriul ºi preferinþele lui. În .ranþa, acest sistem de informare a devenit permanent în 1967, dupã care a cedat locul unor noi sisteme în 1984. În ceea ce le priveºte, mass-media comerciale au folosit mãsurarea audienþei ºi analiza structurii socioeconomice a acesteia pentru a-ºi stabili tarifele publicitare ºi pentru a-ºi face reclamã pe lângã cumpãrãtorii de spaþiu publicitar. Mai recent, studiul cantitativ ºi calitativ al practicilor de lecturã sau de ascultare a devenit instrumentul unei gândiri de marketing care preced\ conceperea de noi suporturi sau adaptarea suporturilor existente la evoluþia pieþii. Mai mult ca niciodatã, studiul de audienþã ºi analiza publicului dobândesc un caracter strategic pentru mass-media. Acestea nu sunt însã la adãpost de evoluþia uzanþelor de consum sau de nestatornicia publicului. Lectura presei scrise Anchetele naþionale privind „practicile culturale ale francezilor” sau „practicile de informare ºi comunicare” permit evaluarea marilor tendinþe în lectura presei scrise sau în utilizarea celorlalte mijloace de informare. Astfel, în 1997, 13% dintre francezi citeau în mod regulat un sãptãmânal de informare generalã, 28% o revistã femininã, 58% o revistã de televiziune. Asemenea date rãmân foarte generale. De aceea, pentru a urmãri situaþia titlurilor lor, întreprinderile de presã se sprijinã mai degrabã pe cifrele de difuzare, pe studierea audienþei ºi pe observaþiile rezultate din anchete specifice asupra comportamentului ºi reacþiilor propriilor cititori. De la mãsurarea audienþei la analiza publicului cititor ºi a practicilor de lecturã Ziarele îºi pot cunoaºte at^t cifra de difuzare realã, c^t ºi audienþa efectivã. În .ranþa, ca ºi în cea mai mare parte a þãrilor din Europa, organisme paritare alcãtuite din editori, specialiºti în publicitate ºi cumpãrãtori de spaþiu publicitar comandã controale de difuzare. Este cazul 162 SOCIETATE ªI MASS-MEDIA lui „Diffusion Contrôle” (noua denumire a OJD) în .ranþa, ABC (Audit Bureau of Circulation) în Marea Britanie, IVW în Germania sau AJD (Accertamento de Difusione) în Italia. Aceste controale permit sã se verifice volumul tirajului (numãr de exemplare tipãrite), cel al difuzãrii reale (cu platã ºi gratuite) ºi cel al abonamentelor. Studiile de audienþã evalueazã efectivul global al cititorilor unei publicaþii ºi compoziþia sa internã. Ele recurg la anchete pe eºantioane a cãror mãrime variazã: 10 000 de persoane în Belgia, 18 000 în .ranþa, 56 000 în Italia. În .ranþa, aceste rezultate au fost mult timp furnizate de cãtre Centrul de Studiu al Suporturilor Publicitare (Centre d’Études des Supports de Publicité, CESP). Din 1993, CESP nu intervine decât pentru a garanta calitatea anchetelor realizate sub responsabilitatea Sindicatului Presei Cotidiene Naþionale pentru cotidienele naþionale (studiu EUROPQN), a Sindicatului Presei Cotidiene Regionale pentru cele regionale ºi a AEPM pentru reviste. Ispipress în Italia, AGMA în Germania, NRS (National Readership Survey) în Marea Britanie au acelaºi rol în alte contexte naþionale. În majoritatea þãrilor ajunge sã declari cã ai citit sau ai frunzãrit o publicaþie ca sã fii considerat cititor. În Europa, Portugalia este una dintre rarele þãri care nu contabilizeazã decât persoanele care se declar㠄cititoare”. Danemarca, Norvegia ºi Olanda, împreunã cu Elveþia, sunt singurele þãri care au adoptat ancheta telefonicã. În alte þãri, convorbirea „faþã în faþ㔠rãmâne cea mai frecventã tehnicã, eventual asociatã cu folosirea computerului (sistemul CAPI în Belgia ºi, din 1992, în Marea Britanie; sistemul CATI în .ranþa, din 1993). De notat totuºi cã anumite þãri precum Suedia sau Japonia rãmân fidele chestionarului poºtal autoadministrat. Aceste studii înregistreazã mai degrabã contactele cu un suport decât confirmarea unei lecturi efective. Notorietatea ºi imaginea unui titlu îi pot influenþa audienþa declaratã; periodicitatea sa mai mult sau mai puþin „spaþiat㔠ºi, în consecinþã, timpul de circulaþie al fiecãrui numãr pot ºi ele sã avantajeze estimarea audienþei periodicelor în raport cu cea a cotidienelor. Interesul constã deci în a compara aceste rezultate globale cu „publicul cititor curent” – cel care atestã, în principiu, o lecturã mai frecventã ºi mai fidelã a unui titlu. Numãrul publicaþiilor studiate (ziare ºi reviste) variazã ºi el de la o þarã la alta: 22 de titluri în Irlanda, 140 în .ranþa, 172 în Italia, 276 în Marea Britanie. Organismele care le studiazã tind sã limiteze numãrul pentru a garanta acurateþea rezultatelor obþinute. Anumite grupuri de presã îºi comandã propriile anchete de audienþã care nu sunt obligatoriu comparabile cu datele naþionale. Vârsta începând de la care se ia în calcul comportamentul cititorilor variazã de la 6 ani în anumite anchete portugheze p^nã la 15 ani în Belgia sau Marea Britanie. Anumite þãri fixeazã o vârstã maximã peste care nu se mai înregistreazã declaraþiile de lecturã: 70 de ani în Suedia, 74 de ani în Elveþia etc. În fine, criteriile de descriere folosite în aceste anchete r\mân foarte generale: cititorii ºi cititoarele anumitor sãptãmânale de informaþie sau ale diverselor reviste lunare feminine riscã sã nu prezinte decât diferenþe de detaliu; de altfel, se observã între ele un nivel ridicat de duplicare a lecturii 1. Toate aceste lucrãri informeazã despre compoziþia publicului cititor, dar se intereseazã ºi de modalitãþile de lecturã. Studii de genul „buget-timp”, ca acela al CESP, încearcã sã repereze în programul indivizilor momentele consacrate utilizãrii mass-media ºi în particular lecturii presei, strãduindu-se totodatã sã evalueze durata acestor contacte ºi sã le aprecieze calitatea. Este vorba de o activitate „primar㔠(principalã) sau „secundarã”? Sã fie vorba de o simplã frunzãrire sau de citirea în mai multe etape a aceluiaºi exemplar? Cât timp se consacrã, în medie, citirii unei publicaþii? Astfel de studii furnizeazã date mai precise despre natura practicilor de lecturã, dar nu indicã totuºi preferinþele cititorilor pentru anumite informaþii dintre cele care le sunt propuse, nici pãrerea pe care o au despre ziarul lor sau ce motivaþii îi îndeamnã la lecturã. 1. Parte de audienþã comunã pentru douã titluri diferite. 163 AUDIENÞE ªI PRACTICI Studiile specifice puse în practicã de anumite publicaþii încearcã sã acopere aceste lipsuri. Anumite titluri au întocmit tipologii ale cititorilor în funcþie de regularitatea lecturii lor, fidelitatea ºi interesul exprimate faþã de ziar sau valorificarea informaþiilor furnizate de acesta. Ele introduc criterii psihologice ºi socioculturale. Studiile numite „Vãzut/Citit” invitã un eºantion de cititori sã precizeze titlurile, fotografiile, articolele remarcate, parcurse sau citite cu mai multã atenþie. Alte titluri, mai ales revistele, organizeazã sisteme de consultare metodicã a cititorilor, destinate sã le culeagã reacþiile la fiecare numãr. De fapt, din ce în ce mai multe publicaþii (inclusiv cotidiene) apeleazã la studiile de public, la analiza nevoilor cititorilor, la diverse teste ºi studii de piaþã în momentul fiecãrei mari transformãri a ziarului: schimbare de machetã, de format sau redefinire a conþinutului redacþional. Aceste studii sunt totuºi mai puþin rãspândite în .ranþa decât în alte þãri. Cotidienele confruntate cu o evoluþie a ritmurilor de lecturã Aceastã evoluþie se defineºte mai puþin printr-o scãdere generalã a nivelului de lecturã cât printr-o serie de schimbãri în ritmurile ºi modurile de consultare a ziarelor, în motivele de lecturã (sau de non-lecturã) ºi în centrele de interes ale utilizatorilor presei scrise. Evoluþia lecturii cotidienelor în .ranþa (%) Citesc un cotidian În fiecare zi sau aproape O datã/de mai multe ori pe sãptãmânã Între 3 ºi 5 ori pe sãptãmânã 1967 (1) 1973 (2) 1981 (2) 1988 (2) 1994 (3) 1997 (3) 60 55 46 43 42 35,2 19 16 19 26 15 14,4 (1) Anchetã INSEE – Loisirs. (2) Anchetã a Ministerului Culturii privind practicile culturale. (3) Anchetã IPSOS Médias PQRN. Timpul mediu consacrat lecturii presei nu a scãzut decât foarte puþin. Conform studiilor „Buget-timp”2, el este în medie de 37 de minute pe zi (aproximativ un sfert de orã pentru cotidiene, restul pentru reviste). Acesta poate pãrea scãzut în comparaþie cu cele trei ore ºi jumãtate consacrate în fiecare zi televiziunii sau chiar cu cele douã ore atribuite radioului, dar aceste douã ultime mijloace de informare pot face obiectul unei ascultãri „secundare” ºi mai mult sau mai puþin atente. Ritmurile de lecturã ºi modurile de consultare au evoluat în mod simþitor; lectura este mai mult ocazionalã, episodicã, se concentreazã asupra anumitor centre de interes (care pot corespunde în cazul cotidienelor cu o ediþie anume din sãptãmânã). Nu sunt neapãrat mai puþini cititori, ci sunt cumpãrate mai puþine exemplare. Într-un fel, practicile de lecturã care s-au dezvoltat o datã cu revistele se impun astãzi tuturor publicaþiilor. Scãderea „lecturii cotidiene” a cotidienelor este o tendinþã generalã care se confirmã de mai bine de douãzeci de ani în .ranþa ºi afecteazã diferitele categorii de populaþie (în afarã de agricultori), manifestându-se încã i mai limpede la tinerii cititori 3. 2. Anchetã Buget-timp realizatã de Centrul de Studii privind Suporturile Publicitare, Multimédia CESP 1992. 3. A se vedea Les Pratiques de loisirs vingt ans après: 1967-1988, INSEE, colecþia „Résultats”, nr. 13. SOCIETATE ªI MASS-MEDIA 164 Proporþia cititorilor constanþi în funcþie de vârstã 1967 15-24 ani 25-39 ani 40-59 ani Peste 60 de ani 1988 50% 56% 66% 64% 25% 35% 46% 56% 1997 15-19 ani 20-24 ani 25-34 ani 35-44 ani 16% 26% 23% 30% 45-54 ani 55-64 ani 46% 51% În .ranþa, penetrarea globalã a „presei cotidiene naþionale” atinge puþin peste 16%4; ziarele editate la Paris ajung într-o proporþie importantã numai în regiunea parizianã ºi în marile oraºe. La periferia Parisului, numai o treime din familii sunt interesate de citirea unui cotidian, predomin^nd cititorii ocazionali. Publicul cititor al cotidienelor naþionale este în medie mai tânãr decât al celor regionale; el cuprinde într-o proporþie apreciabilã mai mulþi bãrbaþi decât femei ºi mai mulþi cititori provenind din categorii sociale medii sau superioare ºi cu studii depãºind media naþionalã. Cu toate acestea, el nu constituie o populaþie omogenã. Gãsim aici laolaltã cititori asidui, ataºaþi în mod constant unui titlu din motive de interes personal, cultural sau profesional, dar ºi cititori care parcurg unul sau mai multe titluri în anumite zile ale sãptãmânii corespunz^nd, de exemplu, apariþiei unor pagini sau unor caiete specializate (de economie, culturã sau sport). Pe de altã parte, diversele titluri din presã îºi adunã publicul cititor dupã criterii diferite. Presa naþionalã nu mai are practic nici un mare cotidian popular dupã transformarea cotidianului Le Parisien în ziar regional al zonei Île-de-.rance ºi criza prelungitã pe care o cunoaºte .rance Soir (douã sute cincizeci de mii de exemplare astãzi, faþã de nouã sute de mii în 1970). Nimic comparabil în .ranþa cu cele patru milioane patru sute de mii de exemplare ale ziarului german Bild Zeitung, cu cele patru milioane ale lui The Sun sau cu cele douã milioane ºase sute de mii de exemplare ale lui Daily Mirror (ambele britanice). De notat totuºi cã aceºti giganþi cunosc cu toþii o scãdere de audienþã. Alte ziare, printre cele mai cunoscute (Le Monde, Le .igaro, Libération), consacrã un spaþiu amplu actualitãþii politice, economice, sociale ºi culturale ºi se adreseazã mai ales cititorilor care locuiesc în Paris ºi în marile oraºe, mai înstãriþi ºi cu studii peste media populaþiei franceze. Publicul acestui tip de presã este mai bine stabilizat ºi chiar creºte uºor în .ranþa, ca de altfel ºi în alte þãri din Europa. Astfel, cotidienele britanice de calitate (The Times, The Independent, The Guardian) ºi-au vãzut audienþa mai degrabã crescând în cursul ultimilor zece ani. ªi în Germania se confirmã creºterea acestui public selectiv: .rankfurter Allgemeine Zeitung progreseazã în mediile înstãrite ºi cu studii superioare, în timp ce Suddeutsche Zeitung ºi-a lãrgit în mod considerabil audienþa, regionalã la origine, pentru a deveni un titlu „supra-regional”. În fine, în contexte diferite, La Repubblica în Italia ºi El Pais în Spania, cotidiene naþionale nãscute în 1976, au ºtiut sã-ºi câºtige un public cititor mai tânãr decât acela al concurenþilor lor, înainte de a-ºi lãrgi audienþa în anii ’80 publicând ediþii de week-end, suplimente magazin sau chiar ediþii duminicale, câºtigând astfel ºi cititori ocazionali. Câºtigarea de tineri cititori, atraºi mai degrabã de reviste sau de programele de radio ºi televiziune, a devenit un obiectiv permanent al cotidienelor. La fel de important este pentru aceste titluri sã intereseze mai mult cititoarele, care preferã într-o proporþie masivã lectura revistelor. 4. Este vorba despre „Lectura unui numãr mediu”. 165 AUDIENÞE ªI PRACTICI Unele cotidiene sunt specializate, publicul lor obiºnuit constituindu-se în jurul unui interes profesional faþã de titlul respectiv. Este cazul lui Échos, care la început se adresa cadrelor de rãspundere ºi mediilor financiare, dar care a beneficiat de interesul crescând al cititorilor pentru informaþia economicã ºi financiarã ºi pentru activitatea bursierã francezã. Alte titluri atrag cititori interesaþi de o temã largã, dar specificã, aºa cum este sportul (patru titluri pe aceastã temã în Italia ºi cinci în Spania); L’Équipe, de exemplu, este citit de un public îndeosebi masculin ºi mai degrabã tânãr. Cotidienele regionale franceze au rezistat erodãrii publicului cititor mult timp ºi mai bine decât cele naþionale, dar difuzarea ºi capacitatea lor de a fi absorbite de c\tre acesta scad ºi ele. Procentajul persoanelor care citesc în fiecare zi cel puþin un cotidian regional în .ranþa5 1976 1980 1985 1988 1993 1994 1997 50 48,6 46,4 44,6 40,5 42 40 Aceste tendinþe globale cuprind mari disparitãþi regionale: cotidienele regionale ajung în zona parizianã într-o treime din cãmine, iar în Bretania sau Alsacia în mai mult de douã treimi. Cititorii sunt mai numeroºi decât cititoarele, dar diferenþa este mai slabã decât în cazul presei naþionale. În .ranþa, majoritatea marilor ziare regionale apar dimineaþa ºi sunt cumpãrate între orele ºase ºi zece: cititorii fideli le citesc dupã un parcurs bine stabilit în care informaþiile locale sunt deseori pe primul plan. Cu toate acestea, ediþiile de week-end sau din ziua de luni (cu rezultatele sportive) sunt mai citite decât cele din restul sãptãmânii. Tot ceea ce poate afecta „ritualul” regionalului îi pune imediat în discuþie echilibrul. Consultarea presei regionale creºte cu vârsta; relativa îmbãtrânire a publicului este de altfel una dintre problemele care preocupã cel mai mult acest tip de presã. Anumite titluri au dezvoltat ediþii duminicale mai atractive vizând cititorii mai tineri ºi pe cei ocazionali. Cotidienele au împrumutat fãrã ezitare de la reviste abordarea tematicã a informaþiei ºi a actualitãþii, ca de altfel ºi calitatea lor de tipãrire, folosirea culorii ºi a fotografiei. Revistele magazin trebuie sã evolueze însã ºi ele pentru a se adapta practicilor cititorilor obiºnuiþi cu o ofertã de titluri supraabundentã. Publicul revistelor: o segmentare mai pronunþatã ºi noi modalitãþi de lecturã Publicul revistelor franceze de tip magazin este chiar mai larg decât cel al cotidienelor. Patru francezi din cinci consultã cel puþin o revistã în mod regulat (un numãr din douã), iar majoritatea citesc mãcar ocazional mai multe reviste. Lectura revistelor în .ranþa 1976 (1) Citesc sau consultã reviste Numãr mediu de reviste consultate 1992 (2) 83,5% 4% 92,5% 5,6% 1997 95,3% 6,5% 1. Studii CESP 2. Studiu AEPM 5. Date CESP Lecture. Ultima perioadã: dupã 1993 ele reies dintr-o anchetã care utilizeazã o metodologie uºor diferitã (IPSOS PQRN). 166 SOCIETATE ªI MASS-MEDIA Lectura revistelor este în progres, iar numãrul mediu de periodice consultate creºte ºi el. .rancezii se numãrã printre cei mai mari cititori de reviste (1 400 de exemplare la mia de locuitori, faþã de 700 de exemplare la mia de locuitori pentru englezi). Ei se pot compara cu germanii, în timp ce englezii preferã ediþiile duminicale ale ziarelor. În anii ’70, marilor reviste generaliste sau destinate unor categorii largi de public li s-au adãugat titluri specializate în popularizarea ºtiinþei, sport, cãlãtorii ºi petrecerea timpului liber. Lectura revistelor magazin este o practicã atât de rãspânditã, încât are o putere scãzutã de diferenþiere socialã. Publicul periodicelor nu manifestã în aceastã privinþã mai puþine trãsãturi distinctive, mai ales dacã îl raportãm la cel al presei cotidiene. El cuprinde în primul rând mai multe femei decât bãrbaþi. Unul dintre principalele motive care stau la baza acestei situaþii este audienþa foarte importantã a presei feminine, dar cititoarele sunt majoritare ºi în r^ndul celor care citesc publicaþiile consacrate amenajãrii casei ºi decoraþiunilor sau chiar în audienþa jurnalelor de televiziune. Pe de altã parte, cu cât cititorii sunt mai tineri, cu studii superioare, mai înstãriþi ºi locuiesc într-un mare oraº, cu atât au mai multe ºanse de a cumula lectura mai multor titluri generaliste ºi specializate. Anumite periodice îºi recruteazã cititorii din sânul aceloraºi categorii sociale: sãptãmânalele de actualitate politicã ºi socialã (L’Express, Le Point, Le Nouvel Observateur, L’Événement) sunt destinate mai ales cadrelor superioare, profesiilor liberale ºi intelectuale, profesiilor intermediare, oamenilor care locuiesc la Paris ºi în marile oraºe. Cei cu studii superioare le consultã în mod clar mai des decât persoanele fãrã studii. Tinerii activi (bãrbaþi ºi femei) reprezintã o mare parte a publicului lor. Aceste titluri îºi împart deci un lectorat relativ omogen, de aceea între ele se observã un procentaj mare de audienþã comunã. Publicul revistelor literare sau artistice, parþial ºi acela al titlurilor ºtiinþifice ºi economice, este ºi el mai degrabã înstãrit ºi adesea chiar mai tânãr decât cel al sãptãmânalelor de actualitate6. Publicul ziarelor feminine ºi familiale, în special acela al titlurilor practice ºi de popularizare, provine din medii sociale mai diverse. Totuºi, audienþa titlurilor „de lux” (Marie Claire, Elle, Cosmopolitan sau Vogue) cuprinde un mare segment de cititoare provenind din mediile înstãrite. Duplicarea lecturii la aceste titluri este ºi ea semnificativã. Conþinutul publicaþiilor feminine este strâns legat de activitãþile cititoarelor, de vârsta lor ºi de „stilul de viaþã”; de asemenea, el trebuie sã reflecte în mod constant modele ºi evoluþiile. Titlurile presei sentimentale au aceleaºi proporþii de audienþã, dar circulã într-o populaþie mai modestã ºi cu mai puþine studii, al cãrei efectiv global tinde sã scadã. Audienþa cea mai numeroasã ºi mai eterogenã este, în .ranþa ºi nu numai, cea a sãptãmânalelor consacrate programelor de televiziune. Toate categoriile sociale sunt prezente în r^ndurile cititorilor acestor publicaþii care s-au înmulþit ºi au evoluat o datã cu dezvoltarea televiziunii, prelu^nd deseori ºtafeta revistelor familiale. Publicul presei de timp liber (sport, cãlãtorii, reparaþii în gospod\rie) are mai degrabã o dominantã masculinã; el este în creºtere, dar din ce în ce mai segmentat, într-atât de numeroase sunt titlurile. Audienþa publicaþiilor consacrate unui subiect specific a crescut rapid, în timp ce titlurile generaliste (sãptãmânale de actualitate, VSD, Paris Match) intervin pe o piaþã foarte concurenþialã unde li s-au alãturat suplimentele magazin ale cotidienelor ºi unde este din ce în ce mai dificil sã-þi pãstrezi publicul. Se afirmã adesea cã presa de tip magazin are un caracter mozaicat ce reflectã diversitatea centrelor de interes, a problemelor ºi preocupãrilor societãþilor noastre. Conþinuturile ei, adesea redundante, trebuie sã urmeze evoluþiile sociale ºi culturale. De aceea, revistele se strãduiesc sã dezvolte o mai mare proximitate psihologicã cu publicul, cãruia îi sunt propuse 6. A se vedea ancheta „Les Pratiques culturelles des .rançais”, 1988. AUDIENÞE ªI PRACTICI 167 sfaturi, informaþii ºi soluþii practice la întrebãrile cele mai diverse, exprimate în termenii pe care i-ar putea folosi cititorii ºi pe un ton de complicitate ºi familiaritate. Acest lucru nu împiedicã deplasãrile de cititori de la o categorie de titluri spre o alta, mai specializatã sau mai recentã. Noile tipuri de public sunt rare ºi se constituie în jurul centrelor de interes prezente în alte publicaþii mai generale, dar sub forme mai puþin practice ºi mai puþin specifice (rubrici, caiete, pagini cu „oferte de munc㔠etc.). Altã variantã este aceea de a adapta centrele de interes clasice pentru a ajunge la un public mai tânãr (este cazul popularizrii ºtiinþifice) sau mai puþin elitist (cazul anumitor titluri din presa economicã). În fine, unele publicaþii vizeazã categorii neconstituite pânã acum în r^ndurile unui public specific (presa pentru liceeni ºi studenþi este un bun exemplu). Pe scurt, dacã lectura revistelor rãmâne cea mai rãspânditã, aceasta se întâmplã cu preþul unei segmentãri mai accentuate a conþinuturilor ºi a categoriilor de public. Audiovizualul ºi publicul sãu Audienþele radioului ºi televiziunii sunt deopotrivã greu de observat ºi de definit cu precizie, dar din alte motive decât cele observate în cazul presei scrise. Multiplicarea posibilitãþilor de recepþie a radioului face în ziua de azi cu mult mai dificilã o cunoaºtere exactã a audienþei; de altfel, relaþia cu acest mijloc de informare de masã este deopotrivã familiarã ºi, deseori, lipsitã de atenþie. Dificultatea de a-i mãsura cu precizie audienþa, riscurile de eroare în identificarea posturilor ascultate fac ca, în final, publicul radioului sã fie mai puþin studiat decât acela al televiziunii, dar într-un mod foarte diferit de la o þarã la alta. În ceea ce priveºte televiziunea, organismele de studiu au dezvoltat dispozitive de înregistrare pasivã ºi instantanee a audienþei, care evitã erorile de memorie, aceste sisteme permiþ^nd mai ales sã se evalueze m\rimea audienþei ºi variaþiile sale. Ele nu furnizeazã însã decât indicaþii globale asupra alcãtuirii acesteia ºi, practic, nu spun nimic nici despre calitatea ei, nici despre preferinþele sau evaluarea globalã a diferitelor programe propuse. ªi în acest domeniu, studiul audienþei îºi propune mai întâi sã informeze ºi sã ofere asigurãri firmelor care cumpãrã spaþiu publicitar ºi specialiºtilor în publicitate, dupã ce, în perioada în care era predominant serviciul public, a ajutat la conceperea programelor. În fine, diferenþele însemnate între metodologiile aplicate în þãri diferite nu faciliteazã comparaþiile internaþionale. Mãsurarea audienþei Institutele specializate recurg la trei mari sisteme de mãsurare: anchetele realizate prin sondaj (faþã în faþã sau prin telefon), anchetele poºtale pe bazã de panel ºi audimetrele. Anchetele pe bazã de sondaj sunt deja clasice. Este chestionat un eºantion reprezentativ pentru populaþia asupra cãreia se face studiul (de exemplu, persoanele în vârstã de peste 15 ani care se uitã la televizor ºi ascultã radioul); rezultatele sunt apoi generalizate cu prudenþã. Interviurile pot fi „faþã în faþ㔠– este cazul cel mai frecvent – sau prin telefon, cum se procedeazã în Suedia, unde peste 90% din locuinþe sunt echipate în mod adecvat de mult timp, dar ºi în .ranþa, de exemplu, pentru studiul de audienþã Médiamétrie 75 000. În Europa, Marea Britanie (BBC ºi ITC), Olanda, Belgia, Italia ºi .ranþa folosesc aceastã metodã, uneori asociatã cu altele, pentru a studia audienþa mediilor audiovizuale. În .ranþa, cele 75 000 de interviuri ale anchetei Médiamétrie repartizate pe toatã durata anului se referã la urmãrirea radioului ºi a televiziunii; ele furnizeazã rezultate despre audienþa globalã ºi pe segmente orare, despre mãsura în care au fost urmãrite radioul ºi televiziunea în ziua 168 SOCIETATE ªI MASS-MEDIA precedentã, în fiecare sfert de orã, despre audienþa cumulatã, adicã numãrul total de persoane care au ascultat cel puþin o datã în timpul zilei un post de radio. Ele mai culeg însã ºi informaþii privind echipamentul televizual ºi peritelevizual al francezilor. Aceste anchete sunt repetate în fiecare an, dar furnizeazã în mod esenþial date instantanee. Strângerea în mod continuu a rezultatelor care permit cunoaºterea fluctuaþiilor de audienþ\ necesitã folosirea panelurilor. Panelurile sunt eºantioane permanente de voluntari care sunt consultaþi în mod periodic prin telefon, completeazã un „carnet de ascultare” sau se supun mãsurãtorilor cu audimetrul. Carnetele de ascultare sunt formulare pe care diferiþii membri ai familiilor care figureazã în paneluri consemneaz\ momentele în care urmãresc un post, emisiunile pe care le urmãresc etc. O datã completate, acestea sunt în cele mai frecvente cazuri trimise înapoi institutelor prin poºtã (cum este cazul în .inlanda [i în Olanda). Alte organisme preferã ca ele sã fie completate în timpul unor întrevederi la domiciliul ascultãtorului (BBC ºi ITV sau RAI). În sf^rºit, altele fac apel la telefon. Panelul permite aflarea obiºnuinþelor publicului, ca ºi fidelitatea ascultãtorilor ºi a telespectatorilor; de asemenea, el permite urmãrirea fluctuaþiilor audienþei în funcþie de zilele ºi programele propuse. .olosirea sa suscitã totuºi rezerve. Constrângerea pe care o reprezintã consultãrile sau trimiterile poºtale repetate ºi voluntariatul pe care se bazeazã constituirea eºantionului riscã sã tergiverseze rezultatele. Audimetrele sunt aparate electronice conectate la televizor care înregistreazã orele, duratele exacte de funcþionare a aparatului receptor ºi canalele alese. Aparatele pot fi conectate direct la biroul de studiu ºi pot astfel sã furnizeze scoruri de audienþã instantanee. În .ranþa, audimetrul a fost introdus abia în 1981, la început ca sistem de mãsurare a audienþei pe locuinþã. Din 1988, pentru a remedia limitele unui asemenea sistem rapid, automat ºi permanent, dar care nu furniza decât o aproximare a audienþei, audimetrului i s-a asociat tehnica „apãsãrii pe buton”. .iecare membru al familiei înscrise în panel are un buton pe care îl acþioneazã îndatã ce intrã în camera în care este deschis aparatul receptor. El poate, de asemenea, sã dea un calificativ programului pe care îl priveºte. Totuºi, audimetrul este completat adesea cu o anchetã telefonicã sau faþã în faþã, ca în Spania [i în Marea Britanie (unde se dau simultan spre completare carnete de ascultare individuale). .olosirea unor instrumente de mãsurare diferite nu rãmâne fãrã consecinþe asupra rezultatelor obþinute. Belgia francofonã a cunoscut pânã în 1989 coexistenþa a douã sisteme: cel al RTB., care utiliza carnetul de ascultare, ºi acela al RTL-TV, care utiliza audimetria; în funcþie de datele luate în calcul, în fruntea audienþei se afla când postul public, când cel privat! În .ranþa, societatea Médiamétrie este singura care administreazã un sistem de audimetrie dupã întreruperea activitãþii concurentului sãu, Sofres-Nielsen, în 1993. În 1997, panelul audimetric Mediamat cuprindea 2 300 de locuinþe, adicã 5 549 de indivizi cu vârste de la patru ani în sus. Acest eºantion permanent este reprezentativ pentru ansamblul familiilor franceze care au televizoare; un punct Mediamat (1% din eºantion) este echivalent cu 523 600 de spectatori. Acest panel permite mãsurarea continuã a audienþei emisiunilor, a celei a plajelor de publicitate, a audienþei la sfert de orã, a audienþei pe minut ºi a duratei de receptare pe individ7. Receptarea televiziunii este þinutã deci sub observaþie continuã ºi transmisã posturilor de televiziune în cel mai scurt timp. Oricare ar fi avantajele audimetriei, acest procedeu se dovedeºte a fi totuºi costisitor (fapt care limiteazã dimensiunea eºantioanelor) ºi 7. Este luatã în calcul folosirea videocasetofonului. ~n plus, o anchet\ „Audicabsat” efectuat\ pe 2107 persoane în v^rst\ de peste 15 ani [i pe 638 copii între 4 [i 14 ani evalueaz\ audien]a [i penetrarea canalelor transmise prin cablu [i satelit, ca [i performan]ele televiziunilor generaliste în c\minele echipate cu aparate de m\sur\. AUDIENÞE ªI PRACTICI 169 rãmâne aproximativ în ceea ce priveºte înregistrarea comportamentelor individuale. De aceea, se cautã dispozitive de detectare pasivã ºi mai performante. În orice caz, pentru moment, audimetrele, oricât de perfecþionate ar fi, nu furnizeazã indicaþii precise despre fenomene calitative cum ar fi evaluarea emisiunilor de cãtre telespectatori sau perceperea calitãþilor ºi caracteristicilor fiecãrui post. Aceste elemente nu pot fi observate decât prin mijloace complementare ºi folosind metode mai clasice. Serviciile de studiu de pe lângã organismele publice franceze de radioteleviziune îºi extindeau observaþiile ºi spre aceste domenii de analizã. Nu mai este cazul astãzi; în schimb, organismele americane, britanice sau italiene au menþinut practica respectivã. Modul de a asocia tehnici de bazã, asemãnãtoare în principiile lor, este diferit de la o þarã la alta ºi chiar definiþia a ceea ce se numeºte „receptare a televiziunii” variazã în funcþie de context: în .ranþa ºi în Marea Britanie, simpla prezenþã într-o camerã în care este deschis un aparat receptor este suficientã pentru a defini o persoanã ca telespectator; în alte pãrþi, trebuie în cele mai multe cazuri sã declari în mod expres cã urmãreºti televiziunea pentru a fi luat în calcul. Vârsta pornind de la care se ia în calcul urmãrirea televiziunii variazã ºi ea în funcþie de þarã: patru ani în .ranþa ºi Marea Britanie, zece ani în Spania. Conceperea de programe televizate ºi de campanii publicitare destinate unei difuzãri internaþionale face sã aparã nevoia de a dispune de date comparabile despre audienþã; ar fi deci util ca metodele de studiu în aceastã privinþã sã fie armonizate. Radioul: o activitate „secundar㔠.ãrã îndoialã, radioul este mijlocul de informare a cãrui folosire s-a banalizat cel mai mult. Nivelul de echipare a locuinþelor cu un aparat de radio depãºeºte 90% în þãrile cele mai bogate (99% în Canada sau Statele Unite, 98% în .ranþa) ºi 60% în Africa8. Ascultarea radioului este de regul\ o activitate secundarã care însoþeºte o alta, respectiv un fond sonor pentru altã activitate: ascultãm radioul dimineaþa devreme pregãtindu-ne ºi luând micul dejun, lucrând acasã sau în timp ce ne deplasãm. În fine, unii au posibilitatea de a-l asculta la locul de muncã. Este deci vorba despre o practicã str^ns legatã de diversele activitãþi cotidiene. Radioul a încetat de a mai fi un mijloc de informare care sã facã obiectul unor practici familiale (televiziunea i s-a substituit în aceastã funcþie), pentru a deveni un mijloc de informare destinat ascultãrii individuale. Din acel moment, mijloacele tehnice de recepþie s-au înmulþit ºi s-au rãspândit pe scarã largã la nivelul populaþiei; în .ranþa, mai mult de 85% dintre persoane au un aparat de radio portabil, 64% un ceas deºteptãtor cu radio, 66% un radio de automobil ºi mai mult de 20% un walkman9 . Rarele studii internaþionale aratã câteva mari tendinþe comune majoritãþii þãrilor. Ascultarea radioului se concentreazã aproape pretutindeni în cursul dimineþii, apoi scade în mod progresiv în timpul zilei, mai ales în cazul în care televiziunea este difuzatã pe scarã largã. Audienþa radiofonicã cuprinde mai mulþi bãrbaþi decât femei ºi mai mulþi tineri decât vârstnici. Acest mijloc de informare este folosit într-o mãsurã mai extinsã în mediile sociale înstãrite, mai ales pentru emisiunile sale informative. Tendinþele generale sunt nuanþate de specificul naþional: în Elveþia, de exemplu, publicul feminin este predominant10. În total, aproape 70% dintre francezi ascultã radioul practic în fiecare zi, faþã de 75% în Germania; este mai mult decât în cazul italienilor (60%), dar fãrã îndoialã mai puþin decât în cazul englezilor (87%)11. 8. 9. 10. 11. Raport asupra Comunicãrii în Lume (UNESCO, 1990). Anchetã întreprinsã de CESP Multimédia, 1990. Anchetã realizatã de Carat International; date din 1992. Idem: cu titlu de comparaþie, în oraºele africane aceastã proporþie este estimatã la peste 90%, faþã de 56% în mediul rural. 170 SOCIETATE ªI MASS-MEDIA Durata medie de ascultare este sensibilã, bineînþeles, la diferenþele dintre ritmurile ºi modurile de viaþã dintr-o þarã sau alta, depinz^nd însã ºi de oferta televizualã concurentã: dacã aceasta din urmã rãmâne relativ limitatã, audienþa radioului o ajunge sau chiar o depãºeºte pe cea a televiziunii. În schimb, dacã oferta televiziunii este bogatã, audienþa sa devine superioarã celei a radioului încã de la începutul dimineþii. Timpul mediu de ascultare în cazul publicului francez se situeazã mult în urma aceluia al elveþienilor (174 de minute pe zi), al olandezilor (169 de minute), al germanilor ºi al englezilor, dar este evident mai ridicat decât al italienilor ºi al spaniolilor. Totuºi, radioul ºi televiziunea nu intrã automat în concurenþã. Persoanele care ascultã mult radioul, indiferent de program, sunt cel mai adesea ºi telespectatori perseverenþi, ºi invers, telespectatorii care urmãresc într-o micã mãsurã televiziunea sunt deseori ºi ascultãtori inconsecvenþi. De fapt, timpul de ascultare a radioului ramâne aproximativ stabil, dar se concentreazã în timpul dimineþii. În ansamblu, compoziþia audienþei radioului este foarte apropiatã de cea a populaþiei franceze. Bãrbaþii sunt mai dispuºi sã asculte radioul: mai mult de 70% dintre ei îl ascultã în fiecare zi, faþã de 65% dintre femei. Evoluþia marcantã a anilor ’80 o reprezintã întinerirea acestei audienþe. Cei cu vârste între 15 ºi 25 de ani constituie una dintre cele mai statornice categorii de public al radioului; chiar dacã nu sunt neapãrat mari consumatori (în ceea ce priveºte durata de ascultare), ei îl ascultã în mod constant ºi au în vedere mai ales diversele posturi .M care s-au dezvoltat în anii ’80 (reþelele .UN, NRJ, Skyrock). Trei sferturi din audienþa declaratã a unei reþele ca NRJ este alcãtuitã din ascultãtori tineri. Aceastã întinerire a audienþei care însoþeºte înflorirea unor noi posturi de radio locale s-a manifestat deseori printr-o redistribuire a audienþei în favoarea posturilor cu dominantã muzicalã ºi tematicã, de altminteri în detrimentul programelor emise de posturi publice. Astfel, în .ranþa, canalele Radio .rance nu atrag decât aproximativ 22% din audienþa totalã, faþã de aproape 40% în cazul posturilor locale private. Cele mai bune rezultate ale serviciului public se obþin la programele de informare în timpul dimineþii, în mediile sociale cu o situaþie financiarã bunã ºi cu studii superioare, ca ºi în rândul ascultãtorilor mai vârstnici. Tendinþe asemãnãtoare sunt observabile în Italia (unde RAI nu mai atinge decât 38% din audienþã) ºi în Spania. În schimb, situaþia se inverseazã în Germania, majoritatea audienþei rãmânând fidelã programelor generaliste. ªi BBC a rezistat bine în Marea Britanie, atrãgând mai mult de 65% din audienþa totalã a radioului; 35% din aceastã audienþã se îndreaptã însã spre programele muzicale. În .ranþa, profilul audienþei radio nu este strict popular. Cadrele superioare ºi cei cu profesii intelectuale sau intermediare sunt printre cei mai numeroºi care utilizeazã radioul, dar timpul consacrat ascultãrii este adesea mai redus decât cel ce caracterizeazã media ascultãtorilor. Televiziunea: audienþa ºi publicul unui mijloc de informare dominant Televiziunea a devenit, în .ranþa ºi în majoritatea þãrilor bogate, dar ºi în America Latinã, mijlocul de informare de masã cel mai puternic, atingând toate categoriile de populaþie, inclusiv cele reticente cu câþiva ani în urmã (tinerii între 15 ºi 25 de ani, studenþii, mediile cu cele mai înalte studii). Audienþa sa a subminat-o progresiv pe aceea a radioului, pe mãsurã ce creºtea nivelul echipãrii locuinþelor cu televizoare. În .ranþa, acest nivel (mai mult de 94% dintre locuinþe) este comparabil cu nivelul vecinilor europeni (97% în Germania sau în Regatul Unit) sau cu cel observabil în Canada (96%), Statele Unite sau Japonia (98%)12. Generalizarea folosirii telecomenzii ºi a videocasetofonului, dezvoltarea canalelor de televiziune 12. Conform rezultatelor anchetei Médiamétrie 75 000 pe anul 1993. 171 AUDIENÞE ªI PRACTICI 13 prin cablu ºi prin satelit sunt însoþite de o evoluþie a modurilor de consum . În .ranþa, în 1997, 88% din telespectatori urmãreau zilnic programele de televiziune, indiferent de post, iar 16% urmãriserã cel puþin o datã în timpul zilei unul sau mai multe dintre posturile difuzate prin cablu sau satelit. Durata zilnicã medie de urmãrire a televiziunii a crescut, bineînþeles, simþitor. Marii consumatori de televiziune nu se mai gãsesc numai în Statele Unite, aceºtia din urmã (238 de minute de audienþã în medie pe zi) fiind precedaþi de Mexic (239 de minute). În Europa, Rusia (224 de minute) se aflã în frunte, înaintea Turciei (222 de minute) ºi a Ungariei (221 de minute). .ranþa nu vine decât pe poziþia a treisprezecea (180 de minute în 1997)14. Proporþia persoanelor refractare, care nu au aparate de recepþie sau nu privesc la televizor decât accidental, a scãzut. Creºterea consumului cotidian este cea mai puternicã în cadrul categoriilor care se arãtau mai rezervate faþã de aceastã practicã 15. Totuºi, audienþa televiziunilor generaliste pare cã stagneazã astãzi. În 1997, în mai multe þãri, durata de audienþã a scãzut mai degrabã decât sã progreseze (inclusiv, uneori, în þãri care nu sunt aproape de saturaþie). .ranþa a înregistrat aceastã scãdere între 1996 ºi 1997, perioadã în care audienþa posturilor tematice creºtea cu 20%. Creºterea audienþei acestor posturi se face deci în detrimentul canalelor hertziene. .ragmentarea audienþei continuã, cele mai mari scãderi afect^nd posturi dominante care îºi menþin cu greu impactul pe o piaþã fragmentatã. Aceasta nu se traduce neapãrat prin mari schimbãri în compoziþia audienþelor, nici mãcar în cazul tipurilor de programe alese cel mai frecvent. Televiziunea ocupã mai mult de jumãtate din „bugetul de timp” consacrat de francezi mijloacelor de informare, faþã de 2 ore acordate radioului ºi mai puþin de patruzeci de minute lecturii presei16. Dupã aceeaºi anchetã, privitul la televizor este o activitate principalã pentru peste 62% dintre spectatori, în timp ce 38% privesc în timp ce mãnâncã sau desfãºoarã o altã activitate când aparatul este deschis (lecturã, conversaþie sau alt mod de a petrece timpul liber). Momentele în care acest mod de a privi la televizor, numit ºi „secundar”, atinge cel mai ridicat nivel se plaseazã la începutul dupã-amiezii ºi mai ales seara, în orele de mare audienþã. De notat cã, în schimb, telespectatorii „târzii” (de dupã orele 22.30) privesc exclusiv programe alese de ei. Pe de altã parte, timpul acordat zilnic televizorului fluctueazã cu anotimpul, fiind mai mare în timpul toamnei ºi al iernii ºi mai redus în timpul verii. Televiziunea rãmâne un mijloc de informare de folosinþã casnicã, tot ceea ce poate îndepãrta oamenii de casã (ieºiri, vacanþe, cãlãtorii) manifest^ndu-se printr-o scãdere a audienþei. Privitul la televizor se intercaleazã cu ritmurile activitãþii cotidiene ºi vieþii casnice. El reflectã contextele naþionale ºi caracteristicile culturale ale populaþiei; orele de mare audienþã (prime time) pot fi sensibil decalate în funcþie de repartizarea zilei de muncã, de ora de întoarcere acasã a diferiþilor membri ai familiei, de prezenþa sau absenþa de acasã în timpul unei pauze de la amiazã sau de orele la care se serveºte masa. Volumul audienþei la diferite ore ale zilei depinde deci at^t de gradul de disponibilitate casnicã a indivizilor, c^t ºi de accesibilitatea cotidianã a programelor în funcþie de orarul lor de difuzare. Programul ales în context familial este adesea rezultatul unor negocieri interne, mai ales la orele de mare audienþã. Trebuie deci insistat pe caracterul fluctuant al unei pãrþi a acestui public. Compararea „audienþelor totale” ºi a audienþelor cumulate pe diverse emisiuni 17 aratã 13. În 1990, dupã ultima anchetã CESP Multimédia, mai mult de 62% dintre locuinþe erau deja echipate cu telecomandã ºi peste 32% dispuneau de un aparat video. 14. Date Médiamétrie. 15. A se vedea „Les Pratiques culturelles des .rançais”. 16. Anchetã Budget-Temps Multimédia a CESP, 1992. 17. Audienþa totalã desemneazã numãrul de persoane care au urmãrit o emisiune în întregime; audienþa cumulatã, mai „generoasã”, adunã ansamblul telespectatorilor care au privit emisiunea studiatã chiar ºi numai pentru scurtã vreme. 172 SOCIETATE ªI MASS-MEDIA o creºtere însemnatã a telespectatorilor mobili, care trec de la un canal la altul, despre care se poate spune cã privesc mai mult „televiziune”, la nevoie pe fragmente, decât un anumit tip de emisiune. Numeroºi telespectatori continuã astãzi sã rãmânã fideli unor programe selectate dinainte. Structura globalã a audienþei televizuale (totalitatea canalelor) rãmâne destul de apropiatã de structura sociodemograficã a populaþiei franceze. Totuºi, anumite categorii sunt suprareprezentate. În .ranþa, la fel ca în majoritatea þãrilor echipate în mod asemãnãtor, este vorba despre persoane care stau mai mult în casã, adicã femeile, în special casnicele, persoanele de peste 50 de ani, pensionarii [i cei fãrã ocupaþie. Programatorii ºtiu deci cã o emisiune difuzatã la orele de mare audienþã va ajunge la un „public” ceva mai vârstnic, cuprinzând mai multe femei decât media naþionalã, mai puþin instruit decât majoritatea categoriilor de public ale celorlalte mijloace de informare. Programele difuzate dupã-amiaza sau chiar seara târziu au toate ºansele sã atingã ºi ele (deseori chiar într-o proporþie majoritarã) aceastã categorie de telespectatori perseverenþi, chiar dacã nu ei sunt þinta privilegiatã a unor astfel de emisiuni. În plus, privitul la televizor pare sã ocupe esenþialul timpului casnic disponibil. Totuºi, aceastã viziune omogenizantã asupra practicilor relative la televiziune este discutabilã. Se menþin unele diferenþe, dar ele se referã, adesea într-un mod nuanþat, la toatã gama modurilor de folosire, nu numai la durata consumului, dar ºi la momentele casnice în care se localizeazã acesta sau la caracterul individual ori familial al alegerii programelor. Nu mai puþin de jumãtate dintre telespectatori deschid televizorul fãrã sã aibã dinainte o idee despre programul pe care îl vor urmãri, doar un sfert dintre ei aleg^ndu-l în prealabil 18. .olosirea telecomenzii este din ce în ce mai rãspânditã, la fel ºi utilizarea videocasetofonului pentru urmãrirea de emisiuni înregistrate. Timpul consacrat urmãririi televiziunii pãstreazã un caracter discriminatoriu. Cei mai perseverenþi dintre telespectatori consacrã pânã la opt ore pe zi micului ecran, acest timp fiind de sub treizeci de minute la cei 10% care privesc cel mai puþin la televizor. .ãrã îndoialã, diferenþele nu sunt întotdeauna atât de spectaculoase, dar se înregistreazã variaþii importante, de exemplu, între cei cu vârsta sub 50 de ani ºi cei de peste 50 de ani. Patru factori sunt determinanþi: vârsta; sexul, care poate corespunde unei prezenþe prelungite acasã (în cazul casnicelor) sau, dimpotrivã, unui timp liber mai redus (pentru femeile care cumuleazã profesie ºi obligaþii casnice); nivelul de instruire, care, când este ridicat, este adesea însoþit de o gamã mai largã de surse de informaþie ºi de o devalorizare aprioricã a interesului pentru televiziune; în fine, categoria socioprofesionalã, cãci membrii categoriilor superioare cumuleazã adesea o mai micã disponibilitate casnicã ºi o gamã lãrgitã de activitãþi culturale. Studii realizate asupra timpului de consum comparat al diverselor categorii de telespectatori amintesc cã aceste criterii sociodemografice nu sunt suficiente pentru a explica diferenþele observate între telespectatorii cei mai perseverenþi ºi cei care acordã televizorului un timp mult mai limitat19. Unii tineri activi se uitã mult la televizor, în timp ce telespectatori în vârstã, aparþinând categoriei „inactivilor”, se aratã foarte selectivi. Existã importante diferenþieri individuale ºi orice generalizare grãbitã trebuie evitatã. În schimb, genurile de emisiune urmãrite diferenþiazã publicul doar în micã mãsurã. Telespectatorii care se uitã puþin la televizor nu sunt neapãrat ºi cei mai selectivi în alegerile lor. Desigur, aceia dintre ei care privesc emisiuni culturale, magazine sau documentare sunt ceva mai numero[i dar, în general, aceºti telespectatori consacrã pur ºi simplu mai puþin timp 18. A se vedea „Les Pratiques culturelles des .rançais”. 19. A se vedea Michel Souchon: „Le public de la télévision, des comportements différents”, INA ºi Médiamétrie, mai 1991. 173 AUDIENÞE ªI PRACTICI Televiziune – durata audienþei medii cotidiene – 1996 (Durata audienþei pe individ în minute) 100 120 140 160 180 200 220 240 260 280 300 304 Locuinþã 304 4 ani ºi peste 15 ani ºi peste 179 192 Bãrbaþi .emei 180 202 Bãieþi 4-14 ani .ete 4-14 ani 109 109 Bãrbaþi 15-24 ani .emei 15-24 ani Bãrbaþi 25-34 ani .emei 25-34 ani Bãrbaþi 35-49 ani .emei 35-49 ani Bãrbaþi 50 ani ºi peste .emei 50 ani ºi peste 122 134 157 179 160 170 Activi Inactivi Bãrbaþi activi .emei active Bãrbaþi inactivi .emei inactive 160 235 157 164 216 233 235 258 acelor categorii de programe urmãrite de un public mai perseverent: filmele artistice îndeosebi, mai puþin serialele. Divertismentul rãmâne deci predominant. În comparaþie cu telespectatoarele, telespectatorii consacrã un timp mai redus serialelor ºi semnificativ mai mare sportului. În ceea ce le priveºte, persoanele din categorii socioprofesionale superioare consacrã ceva mai mult din timpul lor de audienþã emisiunilor magazin ºi documentarelor, emisiunilor sportive ºi informative (altele decât jurnalele televizate)20. În fine, trebuie fãcutã diferenþa între obiºnuinþele televizuale ale copiilor (între 6 ºi 11 ani) ºi cele ale adolescenþilor sau ale tinerilor adulþi; primii privesc mai puþin timp toate tipurile de emisiuni, cu excepþia desenelor animate ºi a reclamelor. Pre-adolescenþii sunt mari 20. A se vedea Sylviane Saincy: „La télévision en genre et en nombre”, Paris, SJTI / INA / Documentation .rançaise, 1992. 174 SOCIETATE ªI MASS-MEDIA consumatori de seriale, de sport, ºi, la o scarã mai redusã, de jocuri televizate. Tinerii adulþi se uitã pe ansamblu mai puþin la televizor, dar filmele ºi sportul ocupã o parte importantã a timpului pe care i-l dedicã. În general, lãrgirea ofertei de „televiziune” (aproape 50 000 de ore de programe anuale pe posturile franceze) s-a fãcut mai ales în beneficiul programelor de ficþiune ºi de divertisment. Aceasta nu împiedicã telespectatorii sã consacre proporþional mai mult timp emisiunilor de informare decât partea corespunzãtoare afectatã acestui tip de conþinut în oferta posturilor. Trebuie de altfel subliniat cã, din comparaþiile internaþionale, reiese o convergenþã importantã în ceea ce priveºte selecþia pe care o fac telespectatorii din diferitele categorii de programe propuse. Oricare ar fi importanþa relativã a diverselor genuri de emisiuni în programele difuzate („oferite”), divertismentul (ºi mai ales ficþiunea) reprezintã aproape jumãtate din timpul de vizionare, informaþia aproape 20% din timpul de recepþie, iar emisiunile culturale între 5 ºi 6%21. Aceste tendinþe exprimã o asemãnare destul de mare at^t în ceea ce priveºte comportamentele televizuale ale telespectatorilor, cât ºi pentru ceea ce par sã aºtepte aceºtia de la relaþia lor cu micul ecran. Este posibil ca, treptat, înmulþirea canalelor tematice consacrate, de exemplu, informaþiei în flux continuu, documentarelor sau programelor culturale sã contribuie la diversificarea modurilor de folosire a televiziunii; telespectatorii care provin din categorii sociale înstãrite ºi consumã televiziune cu moderaþie se îndreaptã cu mai mare plãcere spre aceste conþinuturi. Dar, pentru moment, „televiziunea generalist㔠nu face deosebire între o audienþ㠄de elitã”, care ar fi aceea a unei minoritãþi cultivate, ºi o audienþ㠄de mas㔠covârºitoare, care s-ar consacra divertismentului pur. Bineînþeles, „genurile” de programe astfel definite rãmân foarte largi, put^nd acoperi emisiuni foarte diferite, de o calitate ºi o exigenþã foarte inegale. În acest sens, nu toate filmele ºi emisiunile de informare au aceeaºi valoare, iar a judeca în termeni de „genuri” de programe îngreuneazã oarecum aceste diferenþe de raþionament. Acestea din urmã nu se manifestã însã în mod clar în comportamentele observate. Alegerea cea mai largã ºi mai diversificatã de emisiuni urmãrite poate fi gãsitã mai degrabã la consumatorii asidui ai micului ecran, întrucât, spre deosebire de cazul precedent, televiziunea trebuie sã rãspundã aici unor aºteptãri numeroase ºi variate. În timp, programarea tematicã oferitã va contribui fãrã îndoialã la segmentarea mai clarã a audienþelor, fie ºi numai sub presiunea cumpãrãtorilor de spaþiu publicitar preocupaþi sã atingã un grup sociocultural mai bine identificat. Pe de altã parte, internetul va putea fi recepþionat pe televizor; aceastã evoluþie care ar face din receptorul de televiziune un terminal multimedia ar trebui sã accentueze ºi procesul de selectare a programelor propuse. Utilizarea mijloacelor de informare: între omogenizare ºi diferenþiere Mass-media ocupã un loc din ce în ce mai important în viaþa cotidianã. Luate separat, citirea presei, ascultarea radioului sau urmãrirea televiziunii diferenþiazã publicul într-o micã mãsurã; audienþele sunt complexe, eterogene, fiind atinse toate mediile sociale. Modul în care indivizii cumuleazã aceste practici, le ierarhizeazã ºi le îmbinã sau nu cu activitãþile lor profesionale, civice ºi culturale, în sensul larg al termenului, este însã de naturã sã le atribuie funcþii ºi valori sensibil diferite în raport cu grupurile sociale. 21. A se vedea Michel Souchon, „Trois semaines de télévision: une comparaison internationale”, Paris, UNESCO, 1981. AUDIENÞE ªI PRACTICI 175 Bibliografie BALLE .RANCIS, Médias et sociétés, Paris, Montchrestien, ediþia a VIII-a, 1997. BAHU-LEYSER D., D. CHALVON, J. DURAND, Audiences et médias, Paris, Eyrolles, 1990. CAZENEUVE JEAN, Sociologie de la radiotélévision, Paris, PU., „Que sais-je?”, 1986. CHARON JEAN-MARIE (coord.), L’État des médias, Paris, La Découverte/ MédiasPouvoirs/ C.PJ, 1991. DE.LEUR MELVIN, SANDRA BALL-ROKEACH, Theories of Mass Communication, New York, Longman, ediþia a V-a, 1989 (trad. rom. Teorii ale comunicãrii de masã, Iaºi, Polirom, 1999). DE.LEUR MELVIN, EVERETTE E. DENNIS, Understanding Mass Communication, Boston, Houghton-Mifflin, ediþia a V-a, 1994. MEHL DOMINIQUE, La .enêtre et le miroir, Paris, Payot, 1992. Ministerul francez al Culturii ºi Comunicãrii, Les Pratiques culturelles des .rançais. Description socio-démographique: • Évolution 1973-1981, Paris, Dalloz, 1982. • Évolution 1981-1988, Paris, La Découverte, La Documentation française, 1989. • Enquête 1997, Paris, La Documentation française, 1997. SAINCY SYLVIANE, La télévision en genre et en nombre, Paris, SJTI-INA, La Documentation française, 1991. SOUCHON MICHEL, Trois semaines de télévision, une comparaison internationale, Paris, UNESCO, dec. 1982, 86 pagini. WEBER JAMES J., PATRICIA .. PHALEN, The Mass Audience: Rediscovering the Dominant Model, Mahwah (NJ), Lawrence Erlbaum, 1997. Anchete anuale ale CESP (1981-1992). Anchetã CESP Multimédias 1990. Anchetã CESP Budget-Temps Multimédia, 1992. 176 Capitolul 11 E.ECTELE MASS-MEDIA Rémy Rieffel Evaluarea influenþei mass-media asupra indivizilor în societate constituie, fãrã îndoialã, de mai multe decenii, o preocupare majorã a cercetãtorilor în ºtiinþele comunicãrii. Psihologi, psihosociologi, sociologi, antropologi sau lingviºti s-au aplecat rând pe rând asupra acestei probleme, cu atât mai arzãtoare, cu cât ea este în str^nsã legãturã cu viaþa noastrã de zi cu zi ºi ne priveºte pe toþi, într-o mãsurã mai mare sau mai micã. .aptul ridicã, într-adevãr, o mulþime de întrebãri: citirea regulatã a ziarelor favorizeazã oare participarea cetãþenilor la dezbaterea publicã? Intervenþiile repetate ale oamenilor politici la televiziune provoacã schimbãri de opinie sau de intenþie de vot în r^ndurile electoratului? Vizionarea unor imagini dramatice, ca, de exemplu, copii murind de foame în Somalia sau soldaþi rãniþi în fosta Iugoslavie, incitã oare telespectatorii nu numai sã reacþioneze, ci ºi sã acþioneze ºi sã sprijine asociaþiile umanitare? Copiii care privesc multe scene de violenþã pe micul ecran sunt oare înclinaþi mai mult decât alþii sã adopte un comportament agresiv? Sunt întrebãri care dovedesc cât de necesar este astãzi studiul efectelor, reale sau presupuse, ale mass-media. Cunoºtinþele noastre în materie încep sã se înmulþeascã, deºi uneori rãspunsurile oferite de specialiºti în legãturã cu acest subiect nu sunt foarte clare, date fiind pãrerile lor at^t de diferite. O noþiune neclarã ºi complexã Trei perioade Dezbaterea privind efectele mass-media a cunoscut trei faze succesive: o primã fazã, în jurul anilor ’20-’30, în cursul cãreia s-a crezut mai ales în atotputernicia radioului ºi a cinematografiei; o a doua, între sfârºitul anilor ’30 ºi începutul anilor ’60, când s-a pus accentul pe efectele limitate ale mass-media; în fine, a treia fazã, care începe spre mijlocul anilor ’60, cu un reviriment al teoriilor care vorbesc despre efectele puternice ale mass-media. Diferitele diagnostice au fost mereu legate de contextul politic ºi cultural al momentului ºi au fost emise, în majoritatea lor, de cãtre cercetãtori de origine americanã. Atotputernicia mass-media La sfârºitul primului rãzboi mondial, credinþa în manipularea mulþimilor prin mijloacele de comunicare de masã f\cea parte într-un fel din ideile general acceptate ale epocii. Argumentarea se baza pe reflexul condiþionat: individul, supus unui stimul (în cazul nostru, un mesaj difuzat la radio sau printr-un film), reacþioneazã mai mult sau mai puþin instinctiv ºi E.ECTELE MASS-MEDIA 177 întotdeauna în acelaºi mod. C^teva studii realizate în Statele Unite între anii 1929 ºi 1932 în legãturã cu influenþa filmelor asupra copiilor ar\tau, de exemplu, cã acestea pot provoca emoþii intense (fricã, pasiune), pot modifica somnul ºi da naºtere la comportamente de imitare a eroilor vãzuþi pe ecran. Panica provocatã în 1938 în urma difuzãrii la radio a Rãzboiului lumilor, o emisiune de Orson Welles care descria invadarea SUA de cãtre marþieni, le-a întãrit cercetãtorilor ideea cã mass-media se aflã la originea unor efecte imediate, directe ºi uniforme. Modelul numit „injecþia hipodermic㔠era pe atunci dominant. Efectele limitate ale mass-media Cercetãrile realizate, începând cu 1940, de cãtre sociologi ca Paul Lazarsfeld ºi colaboratorii sãi în timpul campaniilor electorale în presã sau la radio au relativizat primele teorii. Ele au deschis calea pentru o serie de studii empirice (care s-au sprijinit pe anchete prin sondaje realizate printre cititori sau ascultãtori) care au subliniat influenþa indirectã ºi limitatã a mass-media. Receptorul mesajelor adoptã un comportament mai activ decât se credea înainte. Mass-media nu sunt, în realitate, decât un element printre altele care intervin în opþiunile ºi atitudinile indivizilor: ele se înscriu într-un sistem complex de influenþe, în care relaþiile interpersonale sunt tot atât de importante ca ºi conþinutul mesajelor emise de mass-media. Întoarcerea la efectele puternice Atenþia acordatã efectelor culturii de masã în societatea de consum a anilor ’60 în .ranþa sau în alte ]\ri, dar ºi locul cucerit de televiziune, de câteva decenii încoace, în dezbaterea politicã i-au determinat recent pe unii sociologi sã revizuiascã ideea unui „efect minim” al mass-media. Datoritã mediatizãrii campaniilor electorale ºi a ponderii sporite a intervenþiilor oamenilor politici pe micul ecran, se trage adesea concluzia cã mass-media audiovizuale determinã modul nostru de a gândi. Se aratã interes ºi pentru rolul mass-media audiovizuale asupra opiniei publice, ºi pentru impactul noilor tehnologii de comunicare asupra circulaþiei ideilor. Anumiþi cercetãtori germani ºi anglo-saxoni sugereazã cã mass-media deþin o parte de responsabilitate însemnat\, ba chiar decisivã în constituirea dezbaterii publice ºi în difuzarea ideilor. Se observã cã interpretãrile par foarte contrastante, ca sã nu spunem contradictorii. În realitate, aceastã contradicþie nu este chiar de nedep\[it, cum pare la prima vedere: ea necesitã, pentru a fi nuanþatã, o definiþie riguroasã a ideii de „efecte”. Dificultãþi de definire ºi de metodã Pentru clarificarea discuþiei, trebuie sã distingem efectele pe termen scurt ºi efectele pe termen lung. Astãzi se admite, în general, cã mass-media nu provoacã schimbãri majore pe termen scurt asupra indivizilor ºi numeroase studii pe aceastã tem\ realizate timp de decenii în diferite þãri vin s\ o dovedeasc\. În schimb, se recunoaºte faptul cã acumularea acestor efecte limitate pe o perioadã lungã poate fi la originea unor efecte puternice. Astfel, de exemplu, atitudinea mass-media americane în momentul rãzboiului din Vietnam de a evidenþia miºcãrile de opoziþie (cãrþi, presã underground, manifestaþii) a creat treptat în cadrul opiniei publice o conºtientizare a cãii mocirloase pe care se angajase þara. De asemenea, comentariile, anchetele difuzate de presa scrisã sau de televiziune privind afacerea Watergate, care reflectau luãrile de poziþie ale tribunalelor, ale Congresului ºi ale anumitor grupuri de presiune, l-au constr^ns în cele din urmã pe preºedintele Nixon sã demisioneze. Încep^nd din momentul în care informaþiile se repetã, se înscriu într-o anumitã coerenþã, iar majoritatea mass-media sunt în consens, efectele minime cumulate pot da naºtere unor transformãri de amploare. Cu alte cuvinte, nu existã opoziþie, ci complementaritate între cele douã tipuri de interpretare 178 SOCIETATE ªI MASS-MEDIA propuse: efectele mass-media sunt limitate în anumite circumstanþe (pe termen scurt) ºi puternice în alte circumstanþe (pe termen lung). O a doua precizare meritã sã fie fãcutã: rezultatul diferã în funcþie de diferitele niveluri (indivizii, grupurile, cultura, societatea în ansamblu) pe care le distingem. Mesajele transmise prin mass-media nu ating decât în micã mãsurã indivizii luaþi izolat sau cel puþin nu antreneazã, decât cu puþine excepþii, bulversãri considerabile. Un telespectator care asistã la o confruntare între doi politicieni pe micul ecran nu-ºi va modifica deloc intenþia de vot la sfârºitul acestei dezbateri, în afarã de cazul în care el aparþine grupului indeciºilor. „Convertirile” sau schimbãrile de atitudine sunt rare în acest sens. Acapararea dezbaterii politice de cãtre jurnaliºti ºi de cãtre cei care fac sondaje poate avea totuºi unele influenþe asupra modului în care se comportã opinia publicã: nu mai e vorba atunci de un fenomen individual, ci de unul colectiv, de grup, la o scar\ cu totul diferit\. Manifestaþiile liceenilor, ale studenþilor sau agricultorilor au luat o turnurã deosebitã în .ranþa ultimilor ani, adicã de când televiziunea le acordã atenþie. Strategiile manifestanþilor se supun de acum înainte „logicii mediatice”: punere în scenã, interviuri ale purtãtorilor de cuvânt la jurnalul de la ora 20 etc. Mass-media au transformat pe neobservate formele de mobilizare tradiþionalã. Pentru a lua un alt exemplu, introducerea în cãmine a microinformaticii ºi a noilor instrumente tehnologice (magnetoscopul ºi minitelul) a condus la o diversificare a practicilor ºi a creat noi comportamente culturale. Utilizatorul se iniþiazã cu mai mult sau mai puþin succes în modul de utilizare a acestor instrumente, dobândeºte alte tipuri de abilit\]i ºi îºi însuºeºte principiile de programare. Explozia tehnologiilor moderne de comunicare modificã raporturile noastre cu spaþiul ºi cu timpul: este afectat\ întreaga viaþ\ în societate. Efectele mass-media nu pot fi identice la nivelul indivizilor, al grupurilor sociale ºi al societãþii în general. Cele câteva exemple evocate aratã cã noþiunea de efecte trebuie înþeleasã, la rândul ei, în funcþie de multiplele „categorii” de care depinde. Se vorbeºte despre efecte de ordin cognitiv, emoþional sau comportamental? De fiecare datã, registrul de analizã este diferit: în primul caz, vom studia efectele mass-media asupra cunoºtinþelor noastre, în al doilea caz, asupra sensibilitãþii noastre (plãcere, teamã, dorinþã), iar în al treilea, asupra modului nostru de a acþiona ºi de a ne comporta. Complexitatea problemei legate de noþiunea de „efect” este ilustratã de polemicile neîncetate av^nd ca subiect programarea serialelor sau a foiletoanelor violente la TV. Putem la fel de bine avansa ideea cã aceste filme produc ºi efecte puternice (conduite agresive), ºi efecte limitate (filmele nu ating decât indivizii predispuºi psihologic ºi social). Argumentele unora ºi altora nu ar fi corect evaluate atâta timp cât nu se va fi precizat sensul termenilor folosiþi. Dupã ce am arãtat dificultãþile întâmpinate în definirea noþiunii de „efecte”, trebuie sã evocãm problemele pe care aceasta le ridicã atunci când se pune problema sã evaluãm influenþa mass-media pe teren, adicã în cadrul anchetelor ºi sondajelor. Se trece atunci de la consideraþii abstracte la chestiuni de metodã. Câteodatã, este greu sã izolãm influenþa unui canal în raport cu altele. .iecare dintre noi e supus bombardamentului informaþional al ziarelor, cãrþilor, televiziunii, radioului: putem oare sã cunoaºtem clar provenienþa mesajelor despre care vorbesc persoanele chestionate în discu]iile cu cercetãtorii? Delimitarea efectelor respective ale fiecãrui suport pare adesea delicatã. În plus, receptarea mesajelor se înscrie întotdeauna într-un context personal deosebit: citim oare ziarul absolut singuri, fãrã a mai vorbi cu altcineva? Sau discut\m informaþiile cu partenerul, vecinii, colegii de muncã? Unde se terminã influenþa mass-media ºi unde începe cea a semenilor, a culturii, a societãþii? De exemplu, este foarte dificil de sesizat locul deþinut de mass-media în raport cu familia ºi ºcoala în socializarea copiilor, adicã modul în care aceºtia din urmã interiorizeazã normele, valorile ºi credinþele proprii fiecãrei societãþi. E.ECTELE MASS-MEDIA 179 Efectele mass-media sunt mai importante decât cele ale educaþiei primite sau ale cunoºtinþelor dobândite în ºcoalã? Numai cineva foarte abil ar putea sã dezlege nodul acestor întrebãri. Nu trebuie deci subestimate obstacolele de ordin practic atunci c^nd se evocã efectele mass-media. Efectele indirecte ºi limitate Orice tipologie este, într-un fel sau altul, reduc]ionist\. Extrema diversitate a abordãrilor face deosebit de dificilã orice tentativã de clasificare a efectelor mass-media. Putem totuºi sã ordonãm diferitele analize în jurul a douã mari axe pe care le-am distins anterior: aceea a efectelor indirecte ºi limitate ºi aceea a efectelor directe ºi puternice. În fiecare caz, nu vom evoca decât teoriile cele mai marcante, fãrã a avea pretenþia de a fi exhaustivi. Studiile empirice asupra „campaniilor” Studiile asupra „campaniilor” se referã în principal la douã teme: mai întâi, studiile privind eficacitatea mass-media (în special audiovizuale) în timpul campaniilor electorale, pentru a evalua influenþa lor asupra alegerii unui candidat sau a altuia de cãtre electorat; apoi, analizele privind impactul „campaniilor” publicitare sau de alt gen, care vizeaz\ de aceastã datã condiþiile alegerii unui „produs” dat (articole de uz casnic, moda vestimentarã etc.). În ambele cazuri, procesul pare legat de modul în care ziarele, radioul sau televiziunea difuzeazã informaþii ºi le pun în valoare. Sociologii americani aparþin^nd „curentului empiric”, adicã cei care utilizeazã înainte de toate tehnicile anchetei de teren (observaþia, chestionarele ºi sondajele), au influenþat vizibil acest sector de cercetare, mai ales în anii ’40-’50. Cercetãrile lor au fãcut carierã ºi apar acum ca studii fondatoare ale cãror concluzii, chiar ºi azi, îi influenþeazã pe cercetãtorii din ºtiinþele comunicãrii. Reprezentantul lor cel mai de seamã a fost, fãrã îndoialã, Paul .. Lazarsfeld, care a condus numeroase anchete despre atitudinile alegãtorilor faþã de mass-media în timpul campaniilor electorale în SUA (The People’s Choice, publicatã în 1944 împreunã cu Bernard Berelson ºi Hazed Gaudet) sau despre comportamentul consumatorului faþã de mass-media (Personal Influence, în 1955, împreun\ cu Elihu Katz). Contrar a ceea ce se crezuse, efectele mass-media nu se reduc la modelul unidirecþional al influenþei de tip stimul – rãspuns, ci se înscriu într-un proces mult mai complex. Care sunt principalele lecþii ce se desprind din aceste studii? – În primul rând, atenþia acordatã unei informaþii depinde în mare mãsurã de relaþia personalã sau socialã pe care o întreþinem cu ea. Dacã ne simþim atinºi de aceastã informaþie, avem tendinþa de a ne interesa mai mult de ea: este vorba de principiul expunerii selective la mass-media. – În al doilea rând, nu ascultãm decât mesajele care merg în direcþia noastrã de gândire ºi le evitãm pe cele care merg în sens invers convingerilor noastre personale: este principiul întãririi opiniilor preexistente. – În al treilea rând, reinterpretãm mesajele în felul nostru ºi ni le amintim mai exact sau mai denaturat. Nu suntem deci indivizi pasivi, aºa cum credeau partizanii tezelor privind manipularea receptorilor, ci activi. Este ceea ce numim percepþie ºi memorare selectivã. – În al patrulea rând – ºi aceastã constatare este decisiv㠖, pentru a ne forma o opinie exactã în urma lecturii sau audiþiei anumitor informaþii, avem nevoie sã cunoaºtem pãrerea semenilor (pãrinþi, prieteni, vecini, colegi). Influenþa mass-media nu e niciodatã directã, ci indirectã: ea trece printr-o serie de relaþii interpersonale. Receptorul se 180 SOCIETATE ªI MASS-MEDIA sprijinã mai ales pe pãrerea liderilor de opinie, care servesc drept intermediari între el ºi mass-media. Aceºti lideri de opinie sunt persoane expuse mai mult la mass-media, dar care au în general acelaºi statut social; ei se bucur\ de o puternicã credibilitate. Procesul de influenþare de c\tre mass-media se stabileºte, în consecinþã, la douã niveluri (two-step flow of communication): mai întâi, un curent vertical de la emiþãtor spre liderii de opinie, apoi un curent orizontal mergând de la aceºti lideri spre publicul însuºi. Efectele mass-media sunt limitate pentru cã informaþiile difuzate prin mijloacele de comunicare de masã sunt supuse unui sistem de filtrare mai mult sau mai puþin eficace. Aceste ipoteze au fost confirmate, dar ºi nuanþate de cercetãri ulterioare. Se estimeazã, la ora actualã, cã rolul liderilor de opinie nu este întotdeauna at^t de important pe cât credem ºi cã procesul de comunicare în doi paºi se leagã în realitate de un proces cu multiple niveluri (multi-step flow), þinând cont de numeroasele discuþii pe care le putem avea cu privire la conþinutul mass-media. Efectele nu sunt produse direct de mesaj, ci trec prin semnificaþiile pe care receptorii le desprind din el. Studiile funcþionaliste (Uses and Gratifications) Adepþii perspectivei „funcþionaliste”, care a cunoscut vârsta de aur între 1945 ºi 1960, lãrgesc [i aprofundeaz\ ideea atitudinii active a receptorilor. Nu se mai mulþumesc cu anchete strict cantitative în legãturã cu folosirea mass-media, ci pun la punct chestionare calitative pentru a interoga indivizii cu privire la aºteptãrile lor faþã de ele. Se încearcã acum sã se determine de ce e cititã o anume revistã în detrimentul alteia sau de ce e ales un anume program de radio. Potrivit unei formule celebre, nu mai este vorba despre a ºti „ce le fac mass-media oamenilor”, ci despre „ce fac oamenii cu mass-media”: perspectiva tradiþionalã este inversatã. Aceste lucrãri pun accentul pe factorii psihologici ai problemei. .iecare dintre noi face o selecþie în funcþie de interese, nevoi, valori care ne sunt proprii ºi care ne predispun, de exemplu, sã privim mai curând o emisiune de varietãþi decât un program muzical ori un reportaj sportiv mai degrabã decât un documentar. Receptorul îºi anticipeazã alegerea, într-o anumitã mãsurã, ºi încearcã sã-ºi satisfacã dorinþele sau aºteptãrile: de aici vine denumirea comunã de teorie a „folosinþelor ºi recompenselor” (uses and gratifications). Anchetele de teren îºi propun sã clarifice motivaþiile ºi nevoile receptorilor ºi sã evalueze în ce mãsurã sunt ele satisfãcute sau nu prin ceea ce ace[tia au vãzut, citit sau auzit. Din acest punct de vedere, mass-media îndeplinesc anumite funcþii (de divertisment, supraveghere a mediului, transmitere a culturii) sau disfuncþii (închidere în sine, apatie, pasivitate), despre care se cuvine sã vorbim. Ideea funcþionaliºtilor conform cãreia totul trebuie gândit în funcþie de aºteptãrile receptorilor constituie o ipotezã ilustratã de numeroase cercetãri fãcute în Statele Unite de cãtre Bernard Berelson, Charles Wright, Jay Blumler ºi alþii. Aceste cercetãri au dus la aceleaºi concluzii, ºi anume cã receptorul este mai important, la limitã, decât mesajul. În cele din urmã, ele au creat unele rezerve, dat fiind faptul cã postuleazã un fel de universalitate a nevoilor, fondatã pe o psihologie a indivizilor care nu ia în considerare contextul cultural sau social unde trãiesc. Un serial ca Hélène et les garçons nu va fi perceput în acelaºi fel în unele þãri din Africa Neagrã sau din Orientul Apropiat, deoarece în respectivele societãþi valorile promovate (rolul femeii, imaginea adolescenþei, reprezentarea sistemului educativ) nu sunt aceleaºi cu cele din .ranþa. Iatã motivul pentru care teoria în cauzã este astãzi abandonatã de majoritatea cercetãtorilor. E.ECTELE MASS-MEDIA 181 Cercetãrile privind difuzarea (sau teoria adoptãrii) Un alt mod de a cerceta mass-media constã în a studia felul în care mijloacele de comunicare de masã influenþeazã difuzarea ºi adoptarea anumitor inovaþii (noi instrumente tehnologice, noi idei, noi mode). S-a pus, de exemplu, întrebarea dacã mass-media ar putea favoriza, prin unele emisiuni speciale, adoptarea de cãtre agricultori a unor noi produse ºi utilaje sau dacã, prin intermediul unor articole din reviste, ar avea vreo influenþã în cumpãrarea anumitor articole de îmbrãcãminte de cãtre femei. Joacã ele un rol principal sau, din contra, unul secundar în acest proces? Iatã miza problemei. Gabriel Tarde, sociolog francez din secolul trecut, atrãsese deja atenþia asupra acestui fenomen în 1890, în cartea sa Les lois de l’imitation (Legile imitaþiei), explicând cã imitaþia se situa la baza apari]iei de noi forme sociale. De atunci, s-au publicat numeroase lucrãri pe acest subiect. Cercetãrile privind difuzarea ne precizeazã p^n\ la urm\ „când sã gândim”, adicã momentul în care ne vine rândul sã adoptãm o anumitã inovaþie. Reprezentantul cel mai cunoscut al acestui curent de analizã este Everett M. Rogers care, în 1962, a publicat o lucrare importantã despre difuzarea socialã a inovaþiilor tehnice (The Diffusion of Innovations). Distingând patru paliere în difuzarea unui produs (informarea, persuasiunea, decizia, confirmarea), el subliniazã cã rolul mass-media se limiteazã la a favoriza informaþia despre acest produs ºi luarea la cunoºtinþã a existenþei lui de cãtre receptori. Aceºtia se îndreaptã apoi cãtre reþelele lor de relaþii interpersonale pentru a cere sfaturi avizate în cadrul anturajului lor. Procesul de adoptare a inovaþiilor este legat, prin urmare, de modelul efectelor limitate ale mass-media. În societãþile moderne, mass-media pot totuºi sã provoace schimbãri reale de comportament, cu condiþia sã existe acumulare [i repetiþie a mesajelor pe termen lung. Studiile asupra socializ\rii Majoritatea anchetelor care se ocupã de efectele indirecte ºi limitate ale mass-media se concentreazã mai ales asupra indivizilor ºi grupurilor mici, asupra fenomenelor psihologice ºi cognitive din mediul imediat al receptorilor. Ele ajung în mod natural deci la analiza socializãrii indivizilor ºi a rolului familiei, ºcolii în raport cu mass-media. Se poate oare estima cã acestea din urmã intervin din ce în ce mai puternic în proces, cã propun modele de comportament, scheme de gândire? Este întrebarea pe care o pun numeroase lucrãri, atât în .ranþa, cât ºi în strãinãtate, în legãturã cu influenþa, de exemplu, a publicitãþii sau a violenþei televizate asupra copiilor ºi adolescenþilor. Rãspunsul este foarte delicat: mass-media interfereazã cu mediul sociocultural în care trãiesc receptorii fãrã sã se poatã face mereu deosebirea între influenþa mass-media propriu-zise ºi cea a societãþii în general. Totuºi, se pare cã, în urma difuzãrii unor imagini repetitive ºi stereotipe, televiziunea îi determinã pe unii copii sã se identifice cu eroii serialelor preferate sau cu protagoniºtii emisiunilor de actualitãþi. Mass-media au, se pare, o putere de incitare realã, îns\ destul de slabã: condiþiile în care mesajul este primit sunt la fel de importante ca ºi conþinutul programelor. Un copil, mare consumator de televiziune, ai cãrui pãrinþi nu sunt niciodat\ acasã, va avea o mai mare tendinþã de a fi influenþat de ceea ce vede decât unul ai cãrui pãrinþi îi supravegheazã atent alegerea programelor ºi discutã cu el mereu despre ceea ce a vãzut. Mireille Chalvon, Pierre Corset ºi Michel Souchon aratã (L’enfant devant la télevision des années 1990) cã personalitatea indivizilor ºi contextul în care ei evolueazã reprezintã doi parametri decisivi în înþelegerea fenomenului. Este bine, în consecinþã, sã se evite orice interpretare categoricã: mass-media constituie un instrument de socializare alãturi de alþi 182 SOCIETATE ªI MASS-MEDIA agenþi (pãrinþii, prietenii, profesorii etc.) ºi nu pot avea un efect puternic decât în anumite condiþii precise. Putem oare, de exemplu, sã comparãm situaþia copiilor faþã de televiziune în Statele Unite ºi în .ranþa, în condiþiile în care primii trãiesc adesea într-o societate „lipsitã de familie”, pe c^nd ceilalþi evolueazã într-o societate în care familia rãm^ne totuºi un model de referinþã? În realitate, se pare cã televiziunea, dacã nu creeazã situaþiile de violenþã ºi de criminalitate, are totuºi tendinþa sã le amplifice. ªi, probabil, expunerea insistentã ºi de duratã la scenarii implic^nd violenþã [i criminalitate favorizeazã sentimentul de insecuritate ºi de neliniºte, chiar tendinþele agresive. Cercetãrile americane întreprinse de George Gerbner ºi de colaboratorii sãi (Television’s Mean Word: Violence Profile 1986) confirmã acest lucru. Studiile asupra recept\rii De câþiva ani, în unele þãri se dezvoltã studii care introduc un nou model de interpretare a efectelor mass-media, numit adesea „modelul text/cititor”. Ele aratã o înclinaþie a cercetãtorilor spre luarea în considerare simultan a emiþãtorului ºi a receptorului mesajelor. Aceste cercetãri constau în a repera, printr-o analizã a „textului”, pe de o parte, modurile de codare la care acesta a fost supus ºi, pe de altã parte, modalitãþile de decodare la care apeleaz㠄cititorul”. Asociind abordarea de ordin semiotic cu cea sociologicã, aceste studii demonstreazã cã receptarea nu înseamnã preluarea pasivã a semnificaþiilor preconstruite ºi cã interpretarea este liberã. Existã o dinamicã a receptãrii caracterizatã prin existenþa unor comunitãþi de interpretare, în funcþie de þarã, de culturi ºi societãþi. Dovada a fost adusã de Elihu Katz ºi Tamar Liebes (The Export of Meaning, 1990) care au analizat receptarea serialului Dallas în SUA ºi în Israel (în sânul comunitãþii arabe, a evreilor marocani, a evreilor ruºi ºi în kibbutzuri). .iecare dintre aceste comunitãþi opereazã o lecturã diferitã a Dallas-ului, fie aºezând personajele în funcþie de rolurile lor familiale, fie anticipând evenimentele viitoare, fie fãcând referire la ideologia hollywoodianã. Nu doar mesajul conceput, produs sau difuzat induce efecte, ci ºi (sau mai ales) mesajul primit efectiv în funcþie de resursele culturale ale fiecãrui receptor. Mass-media nu au deci puterea care li se atribuie, din moment ce telespectatorul rezistã într-o anumitã mãsurã, interpretând informaþia pe care o primeºte. Altfel spus, asistãm la o interacþiune între un „text televizual” ºi telespectatori, la o negociere neîntreruptã între producãtorul ºi receptorul mesajelor. Aceste cercetãri au astãzi numeroºi emuli, mai ales în .ranþa, unde se încearcã sã se înþeleagã ce anume reþine efectiv telespectatorul din emisiunile de varietãþi, „reality shows” sau jocuri. Efectele directe ºi puternice Concluziile la care ajung cei mai mulþi cercetãtori în privinþa efectelor limitate nu sunt niciodatã absolut sigure. Ele lasã, în fapt, sã se întrevadã apariþia efectelor puternice atunci când este vorba de o duratã mare de timp. Cercetãrile asupra difuzãrii ºi socializãrii, dar ºi teoriile recente despre receptare pe care tocmai le-am amintit pot fi citite, la r^ndul lor, ca ilustrãri ale influenþei puternice a mass-media, de-ar fi sã luãm în considerare doar acumularea efectelor minime sau greutatea constrângerilor tehnologice ºi industriale. Iatã c^t de subtilã ºi complexã rãmâne dezbaterea. Nu este mai puþin adevãrat cã, de mult timp, anumite curente de gândire au insistat asupra eficacitãþii mesajelor difuzate prin mijloacele de comunicare de masã. E.ECTELE MASS-MEDIA 183 Studiile asupra efectelor ideologice Primii care au teoretizat atotputernicia mass-media sunt filosofii germani reuniþi sub denumirea de ªcoala de la .rankfurt, numitã ºi „curentul critic”, în opoziþie cu a[a-numitul „curent empiric” anglo-saxon. Aceºti cercetãtori reprezentaþi de Theodor Adorno, Max Horkheimer, Walter Benjamin [i Herbert Marcuse au subliniat, începând cu anii ’30-’40, influenþa mediului sociopolitic ºi socioeconomic al mass-media. Inspirându-se dintr-o grilã de lecturã marxistã a societãþii, ei au considerat (La dialectique de la raison, 1947) cã industriile culturale, adicã producþia de bunuri culturale în serie ºi pe scarã largã, favorizeazã standardizarea produselor (filme, cãrþi, cântece etc.) ºi manipularea indivizilor asalta]i din toate p\r]ile de cultura de masã. Progresul tehnic, bazat pe cultul raþionalitãþii ºi al rentabilitãþii, închide omul într-un cadru de gândire care nu este altceva decât exprimarea ideologiei dominante, aceea a sistemului capitalist (Marcuse, L’homme unidimensionnel, 1964). Altfel spus, mijloacele de comunicare întãresc ordinea stabilitã ºi legitimeazã raporturile sociale existente: ele au un efect puternic asupra comportamentului receptorilor. Rãspândit în .ranþa în anii ’70-’80 de sociologi precum Patrice .lichy, Armand Mattelart, Bernard Miège sau Paul Beaud, acest tip de analizã a permis sã se evidenþieze rolul grupurilor de comunicare ºi strategiile marilor actori industriali în difuzarea mesajelor. Utilizãrile mass-media sunt determinate, înainte de toate, de starea raporturilor sociale, astfel încât receptorul nu dispune decât de o slabã marjã de manevrã. Recentele polemici privind „înfrângerea gândirii” ºi efectele nefaste ale culturii mediatice demonstreazã cã subiectul este mai actual ca niciodat\. Acest model de explicaþie a evoluat îns\ treptat spre o reevaluare a rolului receptorului sau, mai exact, spre o problematic\ ce încearcã sã înþeleagã determinãrile acþionând asupra sursei mesajelor (codare) ºi, în acelaºi timp, efectele contextului asupra activitãþii de receptare (decodare). Acest lucru s-a întâmplat nu numai în .ranþa, ci ºi în Marea Britanie, unde reprezentanþii curentului culturalist („cultural studies”) de la Universitatea din Birmingham, deºi foarte apropiaþi de analizele marxiste, ºi-au nuanþat ºi ei întrucâtva interpretãrile anterioare. Stuart Hall recunoaºte, de exemplu, rolul activ al receptorilor în decriptarea mesajelor ºi în construirea semnificaþiilor culturale, dar continuã totuºi sã creadã cã aceastã libertate relativã rãmâne determinatã de puterea industriilor culturale. Rezistenþa telespectatorilor are limite pentru cã mass-media impun totuºi un anumit mod de gândire. Teoriile „determinismului tehnologic” Unul dintre fondatorii acestei abordãri este nimeni altul decât Marshall McLuhan, ale cãrui teze au f\cut valuri în comunitatea specialiºtilor în comunicare. Acest cercetãtor canadian a avut marele merit de a acorda o realã atenþie canalului de transmitere a mesajelor, adicã mai curând „medium”-ului însuºi decât emiþãtorilor ºi conþinutului. Principalele sale lucrãri, mai ales La galaxie Gutenberg (1962), Pour comprendre les médias (1964), aratã cã parametrii tehnologici ai canalului utilizat determinã receptarea ºi înþelegerea mesajelor. .iecare etapã din istoria umanitãþii a fost astfel marcatã de dominaþia unui canal (tradiþia oralã, tipãritura, electronica), astfel încât societãþile noastre moderne trec printr-o revoluþie, aceea a „retribalizãrii”, sub efectul mass-media electronice care îºi întind puterea asupra întregii planete (de unde ºi imaginea de „sat global”). În aceastã perspectivã, capacitatea de selecþie ºi de apãrare a indivizilor apare mult diminuatã, mass-media fiind concepute ca extensii ale funcþiilor noastre fizice ºi mentale. .aimoasa formul㠄mesajul este însuºi canalul” lasã sã se înþeleagã în mod clar cã mass-media 184 SOCIETATE ªI MASS-MEDIA fixeazã modurile noastre de gândire ºi acþioneazã în str^nsã legãturã cu cele cinci simþuri ale noastre. În funcþie de simþul la care canalul face apel (auz, vãz, pipãit), reacþionãm altfel ºi interiorizãm mesajul diferit. Televiziunea, de exemplu, favorizeazã asocierea vieþii senzoriale cu imaginaþia ºi ne emoþioneazã, în timp ce tipãritura, din contra, nu încurajeazã deloc participarea cititorului ºi implicarea lui în ceea ce citeºte. Analizele privind efectele tehnologice puternice suscitã din nou interesul o datã cu dezvoltarea a ceea ce am numit oarecum din comoditate noile mijloace de comunicare. Inovaþiile tehnice contemporane cum sunt cablul, satelitul, calculatorul personal sau minitelul nu creeazã oare alte utilizãri ale mass-media, legate de anumite proceduri de programare (logica secvenþialã, stocarea în memorie etc.)? Viaþa noastrã cotidianã este astfel afectatã, acasã ca ºi la locul de muncã. Importanþa tehnicii trebuie pusã întotdeauna în relaþie cu mediul social în care se miºcã utilizatorii acestor noi mijloace de comunicare de masã. Drept mãrturie a revirimentului cercetãrii în acest domeniu stau reflecþiile lui Régis Debray ( Cours de médiologie générale, 1991), care instituie o nouã disciplinã, mediologia, altfel spus, studiul medierilor materiale prin care circulã informaþia. Teoria „spiralei tãcerii” Cercetãrile fãcute de Élisabeth Noëlle-Neumann în Germania în anii ’70, centrate pe formarea opiniei publice, întãresc teza efectelor directe ºi puternice. În urma mai multor anchete sociologice, ea trage concluzia cã mass-media pot sãrãci dezbaterea democraticã, devenind un mijloc de difuzare a opiniilor legitime ºi limit^nd simþul critic al indivizilor. Nemaisimþindu-se susþinuþi în opiniile lor de mediul apropiat, aceºtia au tendinþa sã-ºi piardã încrederea în sine ºi sã tacã. Or, cum mass-media constituie astzi principala sursã de referinþã sau de sprijin în ceea ce priveºte opiniile, indivizii se delimiteazã din ce în ce mai mult în raport cu informaþiile ºi comentariile pe care le primesc. Cei care se simt în r^ndurile majoritarilor ºi susþinuþi, prin urmare, de mass-media au tendinþa de a se exprima mai mult, în timp ce aceia care se considerã reprezentanþi ai unei opinii minoritare se retrag treptat din discuþie ºi intrã din acest motiv în spirala tãcerii. Mass-media încurajeazã, aºadar, consensul general, chiar supunerea faþã de ordinea stabilitã, în loc sã incite la spirit combativ ºi angajament. Aceastã viziune foarte pesimistã asupra realitãþii sociale actuale este totuºi departe de a fi unanimã. Studiile privind funcþia de agendã Elaboratã, în 1972 de doi cercetãtori americani, Maxwell McCombs ºi Donald Shaw, în urma unei observ\ri minuþioase a campaniilor electorale, teza privind funcþia de agendã a mass-media (agenda setting function) susþine cã existã o corelare puternicã între ordinea importanþei acordate de mass-media unor informaþii ºi aceea atribuitã aceloraºi informaþii de cãtre public. Studiind temele tratate de televiziune ºi de presa scrisã, pe de o parte, ºi opiniile electorilor despre subiectele care li se par lor importante, pe de altã parte, cu ocazia alegerilor prezidenþiale americane din 1968, cei doi specialiºti ºi-au dat seama cã mass-media definesc, în cele din urmã, calendarul evenimentelor, ba chiar ierarhia subiectelor despre care se vorbeºte. Ele nu ne spun ce trebuie sã g^ndim, ci la ce anume sã ne g^ndim: ne atrag atenþia, într-o oarecare mãsurã, asupra unor probleme la ordinea zilei. În spe]\, alegãtorii indeciºi se expun mai mult la mass-media în comparaþie cu ceilalþi: fãrã îndoialã, ei sunt mai sensibili la comentariile fãcute de ziariºti. Completatã de o anchetã a lui Ray .unkhouser asupra mediatiz\rii rãzboiului din Vietnam de cãtre presa scrisã americanã, aceastã teorie cunoaºte un mare succes. Ea repune în discuþie libertatea de a alege a receptorilor ºi dã apã la moarã adepþilor efectelor puternice ale mass-media. Profesioniºtii din mass-media pãcãtuiesc E.ECTELE MASS-MEDIA 185 adesea prin omisiune: neglij^nd sã vorbeascã despre anumite masacre, de exemplu cel din Burundi din 1973, ei au fãcut dovada influenþei lor, în acest caz negativã, asupra lumii contemporane. Aceastã teorie este totuºi contestatã de unii cercetãtori. Astfel, c^teva cercetãri fãcute cu ocazia alegerilor legislative din martie 1986 ºi a celor prezidenþiale din 1988 din .ranþa aratã cã poate exista un decalaj între temele tratate de mass-media (coabitarea în 1986) ºi subiectele care îi preocupã pe francezi (locul de munc\, în acelaºi an). Lucru care tinde sã demonstreze cã selectarea controverselor politice de cãtre mass-media se loveºte uneori de rezistenþa sau filtrul opiniei publice. Trebuie sã admitem totuºi cã, de exemplu, în ceea ce priveºte mediul înconjurãtor sau SIDA, mass-media au influenþat mult dezbaterea publicã în ultimii ani. Dupã cum se poate observa, interpretãrile privitoare la influenþa mass-media sunt extrem de numeroase. O anumitã convergenþã a punctelor de vedere s-a instaurat totuºi: efectele mass-media sunt mai complexe ºi mai nuanþate decât a lãsat sã se înþeleagã o viziune sumarã asupra problemei, adoptatã vreme îndelungatã. Astãzi este clar cã mass-media ocupã un loc central în societatea contemporanã: din Norvegia p^n\ în Africa de Sud, din Argentina p^n\ în Rusia, ziarele, radioul, televiziunea fac parte din peisajul politic, economic [i cultural. Diversitatea acestor contexte specifice nu faciliteazã îns\ deloc elaborarea unei teorii definitive ºi uniforme. Orice s-ar spune, incertitudinea rãm^ne în momentul în care se încearc\ definirea exactã a efectelor mass-media asupra indivizilor ºi societãþii. Bibliografie Cãrþi ATTALAH PAUL, Théories de la communication; Tome 1: Sens, sujets, savoirs; Tome 2: histoire, contexte, pouvoir, Presse de l’université de Québec, 1994, 1996. BALLE .RANCIS, PADIOLEAU J.-G., Sociologie de l’information, Paris, Larousse, Collection „Textes fondamentaux”, 1973. BEAUD PAUL, La Société de connivence, Paris, Aubier, 1984. BIANCHI JEAN, Les Médias côté public, Paris, Centurion, 1992 (uses and gratifications). BOURE ROBERT, PAILLIART ISABELLE (coord.), „Les Théories de la communication”, in CinémAction, Paris, nr. 63, martie 1992. CORNER JOHN et al. (coord.), International Media Research: A Critical Survey, Londra, Routledge, 1998. DERVILLE GRÉGORY, Le Pouvoir des médias, Presses universitaires de Grenoble, 1997. LAZAR JUDITH, Sociologie de la communication de masse, Paris, Armand Colin, 1991. MATTELART ARMAND, MATTELART MICHÈLE, Histoire des théories de la communication, Paris, La Découverte, 1995 (trad. rom. Istoria teoriilor comunicãrii, Iaºi, Polirom, 2001). MCQUAIL DENIS, Mass Communication Theory, Londra, Sage, ediþia a III-a, 1994. MIÈGE BERNARD, La pensée communicationnelle, Presses universitaires de Grenoble, 1995. MISSIKA JEAN-LOUIS, WOLTON D., La .olle du logis, Paris, Gallimard, 1983. Articole BREGMAN DORINE, „La fonction d’agenda: une problématique en devenir”, in Hermès, nr. 4, 1989. DAYAN DANIEL, „Les mystères de la réception”, in Le Débat, nr. 71, septembrie-octombrie 1992. 186 SOCIETATE ªI MASS-MEDIA KATZ ELIHU, „À propos des médias et de leurs effets”, in Technologies et symboliques de la communication, L. Sfez ºi G. Coutlee (ed.), Presses universitaires de Grenoble, 1990. NOËLLE-NEUMANN ÉLISABETH, „La Spirale du silence”, in Hermès, nr. 4, 1989. RIE..EL RÉMY, „Les Médias et leurs effets”, in Les Cahiers français, nr. 258, octombrie-decembrie 1992. Reviste HERMÈS, „À la recherche du public, réception, télévision, médias”, pp. 11-12, 1993. RÉSEAUX, „Les «Cultural Studies»”, nr. 80, noiembrie-decembrie 1996. 187 Capitolul 12 MASS-MEDIA ªI VIAÞA POLITICà Rémy Rieffel .enomenul care a reþinut cel mai mult atenþia de la rãzboi încoace îl reprezintã, fãrã îndoialã, utilizarea tot mai frecventã a mijloacelor de comunicare de masã de cãtre oamenii politici ºi apari]ia noilor tehnici de persuasiune bazate pe strategiile de marketing electoral. .ranþa, ca ºi alte þãri occidentale, este în prezent prada „mediatizãrii” vieþii politice, fenomen vãzut de unii ca o ameliorare a dialogului dintre guvernanþi ºi guvernaþi, iar de alþii ca o regresie a dezbaterii democratice. Miza este, într-adevãr, importantã: canalele mediatice, în special televiziunea, îi permit oare cetãþeanului sã fie mai bine informat ºi, prin urmare, sã-ºi perfecþioneze modul de g^ndire? Sau, din contra, nu cumva acestea, privilegiind forma în dauna fondului [i spectacolul în dauna argument\rii, riscã sã sãrãceascã dialogul ºi sã reducã viaþa politicã la jocul unor prestaþii televizate? Pentru a rãspunde la aceastã întrebare trebuie sã încercãm mai înt^i sã înþelegem schimbãrile intervenite în arta de a guverna de-a lungul întregului secol XX, pentru a surprinde mai bine, dupã aceea, modalitãþile de funcþionare a vieþii politice contemporane. Mass-media între democraþie ºi totalitarism Secolul XX: o schimbare decisivã Este inutil sã ne întoarcem în Antichitate pentru a constata cã oamenii politici au încercat dintotdeauna sã convingã poporul cu ajutorul tehnicilor ºi al procedeelor special adaptate în acest scop. Or, secolul XX se caracterizeazã printr-un avânt considerabil al mijloacelor de comunicare de masã, care au bulversat peisajul anterior. Dacã, la origine, presa scrisã, radioul ºi televiziunea pot fi percepute ca instrumente de progres, altfel spus, ca instrumente ce permit o mai bunã circulaþie a informaþiei în cadrul societãþii, suntem forþaþi sã recunoaºtem totuºi cã aceastã misiune esenþialã a fost adesea deturnatã de la obiectivele ei. Prima jumãtate a secolului XX, de exemplu, este o epocã în cursul cãreia mijloacele de comunicare de masã au fost deseori utilizate ca mijloace de propagandã ºi de manipulare a indivizilor. ªtiinþele sociale îºi datoreazã apariþia tocmai conºtientizãrii acestui fenomen. Unul dintre primii care au pus accentul pe rolul pozitiv al mass-media ºi în special al presei scrise în constituirea dezbaterii democratice este nimeni altul decât Gabriel Tarde prin cartea sa L’opinion et la foule (1901). Datoritã dezvoltãrii mijloacelor de comunicare ºi de transport, dar ºi succesului presei populare de mare tiraj, explica el, ideile ºi gusturile se difuzeazã mai repede în ansamblul teritoriului naþional. Dacã înainte ºtirile nu priveau decât 188 SOCIETATE ªI MASS-MEDIA populaþiile locale ºi aveau nevoie de mult timp pentru a ajunge în cele patru colþuri ale .ran]ei, astãzi ele se rãspândesc mult mai uºor ºi antreneazã o unificare a subiectelor de conversaþie. Altfel spus, presa este un factor de constituire a opiniei publice: ea aduce o fuzionare a opiniilor personale, locale, fragmentate, în opinii sociale ºi naþionale. Spre deosebire de mulþime, care acþioneazã impulsiv ºi dezordonat, opinia (deci publicul) este mai structuratã ºi mai inventivã. Presa contribuie astfel la „intelectualizarea” lumii sociale ºi apare ca un element vital în buna funcþionare a democraþiei. .ãrã îndoialã cã, o datã cu extensia celorlalte canale de informare electronice, cetãþeanul a beneficiat de aportul decisiv al mijloacelor de comunicare de masã la viaþa politicã. Nu este mai puþin adevãrat cã numeroase evenimente istorice au dezminþit parþial aceastã viziune optimistã asupra realitãþii. Secolul XX este o epocã privilegiatã, în care descoperim legãtura dintre virtuþile persuasiunii ºi dominarea suporturilor tehnice de comunicare. Primul rãzboi mondial constituie, de exemplu, o ocazie pentru ca Aliaþii sã-ºi punã la punct campanii de propagandã având ca scop sã destabilizeze armata germanã. Revoluþia rusã din 1917 a dus, la rândul ei, la apariþia unor experþi în arta manipulãrii folosind mijloace tehnice de informare: Lenin a ºtiut sã profite de aceste suporturi pentru a promova Revoluþia bolºevicã. Un autor, astãzi cãzut oarecum în uitare, teoretizase, de altfel, cu mult timp înainte principiile manipulãrii mulþimilor. Este vorba despre Gustave Le Bon, care, în Psihologia mulþimilor (1895), preciza cã mulþimea este prin definiþie credulã ºi cã ea are nevoie de un conducãtor care sã o dirijeze. Conducãtorul, graþie carismei sale, adicã puterii sale de fascinaþie ºi de sugestie, sfârºeºte prin a face masele docile, folosindu-se de anumite mijloace de acþiune (afirmaþii nedovedite, repetiþie, prestigiu etc.) apropiate de tehnicile de propagandã. Venirea la putere a lui Adolf Hitler, în 1933, în Germania va accentua, fãrã îndoialã, viziunea pesimistã asupra influenþei pe care o au mass-media asupra indivizilor. Toate resursele propagandei moderne, în special radioul, vor fi de acum înainte în serviciul mijloacelor de comunicare de masã. În 1939, sociologul german Serge Tchakhotine trage un semnal de alarmã în lucrarea sa Violul mulþimilor prin propaganda politicã, imediat interzisã de naziºti. Succesor, într-o oarecare mãsurã, al lui Gustave Le Bon, el considerã, dupã modelul reflexului condiþionat propus de Pavlov, cã mulþimea gândeºte din instinct. .ãcând apel la impulsurile care vizeazã conservarea individului (impulsuri agresive, impulsuri alimentare), precum ºi la cele care asigurã conservarea speciei (impulsul sexual, impulsul matern sau patern), propaganda nazistã creeazã o stare de obosealã mentalã propice pentru supunerea voinþei. Bazându-se, în plus, pe folosirea anumitor simboluri (zvasticã, imnuri, sloganuri), ea provoacã un veritabil viol psihologic al indivizilor. Este o dovadã cã mass-media pot avea efecte puternice asupra unei mulþimi fãrã apãrare, în special în cazul unui regim totalitar. Chestiunea puterii de persuasiune politicã a mass-media a devenit asfel þinta tuturor studiilor privitoare la raportul dintre viaþa politicã ºi mijloacele de comunicare de masã. Noi cercetãri, întreprinse de Paul Lazarsfeld ºi colaboratorii sãi în anii 1940-1950, au relativizat aportul radioului (mass-media în general) în campaniile electorale. Perioada de dupã rãzboi a fost marcatã de o confruntare neîntreruptã între susþinãtorii versiunii „manipulatoare” a mass-media ºi susþinãtorii interpretãrii „minimaliste” a influenþei lor (ne vom referi la acest aspect în secþiunea privind efectele mass-media). Abia în anii ’60-’70 s-a deschis o nouã erã în aceastã disputã. Utilizarea masivã a tehnicilor de marketing, a sondajelor de opinie ºi mai ales a televiziunii de cãtre oamenii politici va transforma radical condiþiile dialogului democratic. Pãrerea care predominã este cã ideile politice trebuie sã se înscrie obligatoriu în „tiparul mediatic” dac\ vor s\ aib\ vreo ºans\ s\ fie ascultate. MASS-MEDIA ªI VIAÞA POLITICà 189 De la persuasiunea „blând㔠la cea „dur㔠Înainte de a descrie ºi de a încerca sã înþelegem noul mod de comunicare politicã, sã ne întoarcem la originea acestui proces ºi sã distingem diferitele niveluri ale argumentãrii politice, altfel spus, multiplele obiective ºi procedee de persuasiune puse în practicã de oamenii politici pentru a provoca adeziunea; se pune problema, aºadar, sã definim pe rând comunicarea politicã orientatã spre idealul democratic, spre propagandã ºi spre dezinformare. Delimitarea acestor trei domenii trimite totodatã la raporturile complexe dintre mass-media, democraþie ºi totalitarism, care fundamenteazã o mare parte din cercetarea în ºtiinþele comunicãrii. Informaþia politicã difuzatã în cadrul unei democraþii se supune în principiu modelului de argumentare orientatã, ca sã reluãm terminologia folosit\ de Philippe Breton ºi Serge Proulx în Explosion de la communication (Explozia comunicãrii). Deoarece idealul obiectivitãþii, al onestitãþii ºi al rigorii este greu de atins, acest mod de „persuasiune blând㔠constituie cel mai mic rãu în raport cu posibilele manipulãri ale mesajului politic. Este un mod de persuasiune care pune accentul pe anumite calitãþi presupuse ale candidatului ºi îi estompeazã defectele sau slãbiciunile cu ajutorul arsenalului tradiþional al publicitãþii ºi al marketingului politic. Mass-media sunt astfel menite sã serveascã drept releu oamenilor politici care, dupã cum se spune, ºi-au formatat discursul în funcþie de canalul „televiziune”. În 1965, pentru prima oarã în .ranþa, un om politic (Jean Lecanuet), a beneficiat de recomandãrile consilierilor de comunicare în timpul alegerilor prezidenþiale. În 1974 ºi mai ales în 1981, protagoniºtii campaniilor prezidenþiale au cãutat sã profite din plin de personalizarea programului lor graþie micului ecran. Astãzi trãim într-o societate în care tehnicile de seducere a alegãtorilor prin intermediul mass-media au devenit foarte sofisticate: este vorba tot de orientarea argumentãrii într-un sens favorabil candidatului, fãrã a deforma îns\ mesajul. ~n ceea ce o prive[te, propaganda se bazeazã pe o argumentare manipulatã, din moment ce mesajul pe care dorim sã-l transmitem este deformat cu bunã ºtiinþã în vederea unui obiectiv precis. Tehnicile de persuasiune folosite de un om politic, de un guvern, un partid, chiar de o administraþie pentru a schimba comportamentul publicului faþã de acestea vizeazã utilizarea mass-media nu numai ca relee de transmisie, ci ºi ca instrumente de constrângere. Aceste mijloace de comunicare de masã prezintã informaþia politicã într-o asemenea manierã încât receptorul poate sã o accepte fãrã discuþie. Jean-Marie Domenach a descris foarte bine în La propagande politique (Propaganda politicã) (1950) caracteristicile externe ºi interne ale propagandei. Din punct de vedere extern, ea trebuie sã se adreseze simultan individului ºi masei, sã utilizeze toate mijloacele tehnice disponibile (presã, radio, televiziune, afiºe, broºuri, cinematograf), sã fie continuã ºi îndelungatã pentru a provoca adeziunea ºi acþiunea receptorului. Din punct de vedere intern, ea trebuie mai ales sã rãspundã principiului simplificãrii (duºmanul unic), al îngroºãrii (exagerarea faptelor) ºi al orchestrãrii (repetarea mesajelor). Am greºi dacã am crede cã aceastã utilizare a mass-media în scopul propagandei este apanajul regimurilor totalitare. ~n 1991, Rãzboiul din Golf, a demonstrat cu prisosinþã cã democraþiile occidentale au fost adevãrate maestre în arta manipulãrii indivizilor. Armata americanã (dar ºi cea francezã) a reuºit sã condiþioneze opinia publicã, prezentând trupele irakiene ca pe a patra armatã a lumii, dramatizând excesiv deciziile ºi disimulând realitatea distrugerilor ocazionate de anumite intervenþii aeriene. Este adevãrat cã frontiera dintre propagandã ºi dezinformare este greu de trasat în acest caz precis. Dezinformarea se bazeazã în fapt pe o argumentare deturnatã, voluntar travestitã ºi falsã. Acolo unde propaganda poate câteodatã sã înºele cu informaþii exacte, dar parþiale, dezinformarea minte sistematic cu informaþii deliberat inexacte. Aceastã versiune trunchiatã ºi trucatã 190 SOCIETATE ªI MASS-MEDIA a evenimentelor trebuie totuºi sã pãstreze un caracter de credibilitate pentru a putea sã exercite o influenþã asupra judecãþii ºi reacþiilor celorlalþi. Mass-media occidentale au fost victimele acesteia în 1989, în timpul Revoluþiei din România. Imaginile carnajului de la Timiºoara, transmise pe majoritatea canalelor de televiziune, au acreditat timp de câteva zile ideea unui masacru, când era vorba doar de o punere în scenã macabrã, reluatã de jurnaliºtii occidentali fãrã o verificare prealabilã a faptelor. Aceasta a fost o probã cã dezinformarea dã drept adevãruri ni[te „mistificãri” ºi cã ea rãmâne încã extrem de eficace, în ciuda (sau din cauza) progreselor tehnologice realizate în materie de difuzare a informaþiilor. Dupã cum se observã, delimitarea între persuasiunea „blând㔠ºi persuasiunea „dur㔠sau între utilizarea mass-media în democraþie [i în regimurile totalitare nu e chiar atât de simplã pe cât pare la prima vedere. Viaþa politicã modernã se rezumã adesea la o combinaþie mai mult sau mai puþin subtilã între diferitele moduri de argumentare ºi diversele tehnici de persuasiune pe care tocmai le-am evocat. Sã încercãm acum sã înþelegem în ce constã aceast㠄nou㔠comunicare politicã. „Noua” comunicare politic㠄Modelul marketing” Trebuie sã precizãm de la început cã viaþa politicã nu se rezumã la arta de a comunica: nu putem uita cã activitatea guvernanþilor se bazeazã în egalã mãsurã pe un ansamblu de decizii ºi acþiuni care nu datoreazã nimic a priori tehnicilor de comunicare. Dezbaterile ºi reflecþiile în cadrul partidelor politice, precum ºi deliberãrile Consiliului de Miniºtri nu se reduc la simple discuþii formale menite sã atragã atenþia jurnaliºtilor. Mediatizarea vieþii politice devine totuºi din ce în ce mai evidentã: ea este indiciul cã relaþiile dintre oamenii politici ºi mass-media au evoluat mult în ultimul timp. Nimeni nu neagã faptul cã în .ranþa audiovizualul a fost controlat cu grijã, timp îndelungat, de cãtre putere. Ascunzându-se dupã paravanul secretului, oamenii politici i-au tratat adesea, în anii 1960-1970, pe jurnaliºtii de radio ºi de televiziune ca pe simple instrumente de promovare. Intervenþionismul ridicat la rang de principiu de guvernare i-a determinat atât pe generalul Charles de Gaulle, cât ºi pe succesorii sãi sã exercite presiuni constante asupra celor mai înalþi responsabili din mass-media. Perceputã ca „voce a .ranþei”, dupã expresia lui Georges Pompidou, televiziunea a fost strict supravegheatã: doar informaþia oficialã avea drept de cetate în cadrul ei. A fost nevoie de „experienþa Desgraupes” (1969-1972), dupã numele directorului informaþiei nonconformiste, desemnat de Jacques Chaban-Delmas, apoi de desfiinþarea ORT. (1974) ºi mai ales de crearea unor instanþe de regularizare, cum ar fi Înalta Autoritate (1982), CNCL (1986), CSA (1989) pentru ca relaþiile dintre clasa politicã ºi jurnaliºti sã se modifice puþin câte puþin. În .ranþa, sfârºitul anilor ’70 ºi anii ’80 trãdeazã incontestabil o profundã schimbare de atitudine. Jurnaliºtii sunt consideraþi de acum înainte interlocutori reali cu care guvernanþii dezbat cu plãcere problemele momentului. Viaþa politicã francezã, cert influenþatã de modelul Statelor Unite, în care mass-media au devenit a patra putere ca urmare a afacerii Watergate (1972-1974), se adapteazã rapid la noul context. Ca dovadã avem, de exemplu, reînnoirea emisiunilor politice. La radio, s-au organizat confruntãri între un om politic ºi o elitã a jurnaliºtilor (Clubul Presei, pe Europe 1 în 1976, Marele juriu RTL-Le Monde în 1981), inspirându-se din emisiunea americanã Meet the Press (Întâlnire cu presa). La televiziune, se adoptã principiul discuþiilor libere pe diverse subiecte (Ora adevãrului, 7 din 7), încercându-se înnoirea regiei ºi promovarea unui stil de dezbatere mai puþin strict. Însuºi preºedintele Republicii, .rançois Mitterrand, acceptã în 1985 sã participe la o emisiune cu Yves MASS-MEDIA ªI VIAÞA POLITICà 191 Morousi, Ça nous intéresse, Monsieur le Président (Asta ne intereseazã, domnule Preºedinte) la sugestia consilierilor sãi pe probleme de comunicare. Pe scurt, strategiile de comunicare se bazeazã de acum înainte pe þinerea sub control a reprezentãrilor, adicã a imaginii oamenilor politici vehiculate de mass-media. ~ntr-adevãr, unii specialiºti care analizeazã de mult timp aceste schimbãri considerã cã, mai ales în momentul campaniilor electorale, comunicarea politicã se rezumã la un joc complex între trei actori (candidaþii, mass-media ºi publicul), în cadrul cãruia este vorba de controlul cât mai adecvat al reprezentãrilor ºi mai ales al interpretãrilor acestora. S\ explic\m despre ce este vorba. • Cu ajutorul sondajelor, candidaþii încearc\ sã afle care sunt cererile ºi aºteptãrile alegãtorilor, dar ºi sã evalueze imaginea pe care aceºtia o au despre ei, pentru a o ameliora eventual sau pentru a o corecta. Ei studiazã, în plus, [i oferta electoralã a concurenþilor lor, în special conþinutul programelor acestora, maniera în care ceilalþi candidaþi îºi promoveazã imaginea ºi se situeazã în cadrul mass-media. Se poate deci afirma, din aceastã perspectivã, cã respectivii candidaþi interpreteazã permanent contextul politic în care evolueazã ºi îºi construiesc în mod strategic comunicarea. • Mass-media, la rândul lor, filtreazã ºi selecteazã ansamblul informaþiilor care le parvin: jurnaliºtii sunt ºi ei constrânºi sã interpreteze argumentele, frazele tipice ºi imaginile oamenilor politici, servindu-se de sondajele de opinie, presupuse a reflecta judecãþile ºi aºteptãrile cetãþenilor. Ei oferã astfel cititorilor sau auditorilor o viziune specialã asupra vieþii politice prezente care este, ºi ea, rezultatul unei activitãþi de descifrare a cuvintelor ºi a imaginilor aflate în circula]ie. • Publicul (alegãtorii) este asaltat de o enormã cantitate de mesaje venind în acelaºi timp din partea candidaþilor (profesiuni de credinþã, afiºe, discursuri, fotografii etc.) ºi dinspre mass-media (informaþii televizate, editoriale la radio, articole de ziar), pe care trebuie sã le trieze ºi sã le interpreteze dacã vrea sã se poatã orienta în jungla evenimentelor ºi în hãþiºul luãrilor de poziþii. Totul se petrece, prin urmare, ca ºi cum campania electoralã ar fi devenit în prezent, datoritã mai ales influenþei mediatizãrii, un moment de înfruntare între definiþiile ºi interpretãrile situaþiei pe care le propune fiecare dintre cei trei actori implicaþi. Iar c^[tig\torul va fi cel care stãpâneºte cel mai eficient jocul reprezentãrilor. Comunicarea politicã poate fi aºadar considerat㠄nou㔠pentru cã a integrat în obiectivele sale principiile ºi tehnicile de marketing. Alãturi de „modelul dialogal”, care pune accentul pe schimbul de idei ºi pe raþionalitatea argumentelor în scopul promovãrii interesului general, ºi de „modelul propagandistic”, care ierarhizeazã rolurile (o elitã faþã în faþã cu masele) ºi face apel la convingerile ºi emoþiile auditoriului, „modelul marketing”, dupã terminologia folositã de Gilles Achache, se bazeazã înainte de toate pe un ansamblu de tehnici instrumentale inspirate din metodele comerciale utilizate de întreprinderi. Se încearcã astfel sã se „vând㔠un om politic aºa cum se „vinde” un produs, cu grija de a seduce consumatorul alegãtor. „Piaþa” cãreia i se va adresa candidatul va fi segmentatã într-un anumit numãr de „þinte” (indeciºii, militanþii, oponenþii), pe care el va trebui sã le atragã printr-o publicitate adecvatã (o imagine valorizantã ºi câteva sloganuri reprezentative). Se încearcã, prin acest mijloc, sã se rãspundã nevoilor unui public fãrã sã se þinã neapãrat seama de valorile ce trebuie apãrate ºi de interesul comun. Or, într-o societate de consum ºi de comunicare cum este a noastrã, în care indivizii sunt din ce în ce mai izolaþi unii de alþii, aceste tehnici au mari ºanse sã aibã ecou ºi influenþe: este raþiunea pentru care „modelul marketing” tinde sã ia amploare. În mod evident, aceste trei modele nu se exclud reciproc: ele pot câteodatã sã coexiste în cursul aceleiaºi campanii electorale. În timpul alegerilor prezidenþiale din 1988, Jacques Chirac a utilizat, de exemplu, „modelul marketing” în strategia sa de afiºaj electoral. 192 SOCIETATE ªI MASS-MEDIA Consilierii lui au insistat mai întâi pe disponibilitãþile sale psihologice („Pasiune”, „Curaj”, „Voinþã”), apoi pe capacitãþile sale de a înþelege ºi de a acþiona („El ascultã”, „El construieºte”, „El reuneºte”) ºi, în sfârºit, pe voinþa sa de a accede la putere („Împreunã vom merge mai departe”). Aceastã campanie de afiºaj a fost conceputã pe principiul publicitãþii în trei valuri succesive ºi viza, înainte de orice, sã ofere o imagine coerentã despre candidat. ~n ceea ce-l prive[te pe Raymond Barre, acesta a optat pentru „modelul dialogal”, refuzând tehnicile de seducþie ºi lãudând virtuþile argumentãrii: a vorbi limbajul raþiunii însemna, din punctul sãu de vedere, a privilegia reflecþia în faþa aparenþei. Dupã cum se poate observa, chiar dacã pare sã fi devenit modelul dominant, „noua” comunicare politicã nu s-a impus total ºi în orice circumstanþe. Utilizarea noilor tehnici Tocmai am sugerat ideea potrivit cãreia comunicarea oamenilor politici se bazeazã din ce în ce mai mult pe tehnicile sofisticate ºi pe profesioniºtii persuasiunii. În general, se estimeazã cã procesul a început în Statele Unite în timpul campaniei prezidenþiale din 1952 a lui Eisenhower, primul care a folosit spoturile publicitare în politicã: de atunci, mi[carea s-a accelerat continuu. Experþii aflaþi pe post de consilieri ai candidaþilor ºi care sunt specialiºti când în sondaje, când în publicitate s-au înmulþit ca ciupercile dupã ploaie. Ei dispun astãzi de un arsenal de procedee ce nu-i lasã deloc indiferenþi pe aleºi, fie cã sunt miniºtri, parlamentari, consilieri regionali sau generali ori chiar primari ai marilor oraºe. .ãrã a putea fi exhaustivi, vom preciza în continuare tehnicile cele mai utilizate. „Noua” comunicare politicã se axeazã în principal pe personalizarea candidatului: se creeazã o imagine dinamicã a omului politic, se subliniazã trãsãturile atrãgãtoare ale personalitãþii lui, se face apel la emoþie. Exemplul cel mai frapant îl constituie aplicarea acestui procedeu în timpul faimoasei dezbateri dintre Richard Nixon ºi John Kennedy din 1960. Înaintea campaniei electorale la televiziune, primul avea reputaþia unui redutabil partener de discuþie ºi avea deja în spate o îndelungatã carierã politicã. Cel de-al doilea pãrea, în schimb, un diletant provenit dintr-un mediu foarte bogat, cãruia nu i se dãdea nici o ºansã de câºtig. Or cele patru dezbateri televizate între cei doi candidaþi au arãtat cã John Kennedy a reuºit sã fie perceput ca un om politic entuziast, competent ºi convingãtor. Mulþi au vãzut în succesul sãu dovada cã excelentul control asupra televiziunii – deci asupra imaginii lui – a fost unul dintre elementele decisive ale victoriei sale: forma valora de acum înainte tot atât cât fondul. Oamenii politici francezi au urmat exemplul ilustrului lor frate mai mare. A[a, de exemplu, Michel Noir, care a elaborat o strategie de comunicare subtilã pentru a se face cunoscut în cursul anilor 1980. El însuºi specialist în marketing, ales deputat la 33 de ani, a încercat sã cucereascã imediat oraºul Lyon, ocupându-se de imaginea sa localã de tânãr lider. A folosit cu grijã loviturile mediatice pentru a atrage atenþia asupra propriei persoane: întrebãri adresate în scris Adunãrii Naþionale pe teme de interes („care este costul operaþiunii Bison futé?”), scrisoare bilunarã intitulatã Cœur de Lyon distribuitã gratuit persoanelor în vârstã, fotografii reprezentându-l la volanul unei maºini de .ormula 1 sau în timp ce cânta la violoncel etc. Sunt procedee care accentueazã personalizarea campaniei electorale ºi demonstreazã o profundã schimbare în comportamentul oamenilor politici, înainte vreme sortiþi discursurilor magistrale. Personalizarea este însoþitã de o punere în scenã ºi de o teatralizare a dezbaterilor politice. Decorul studioului de televiziune, locul camerelor de luat vederi, unghiul de filmare, costumul ºi cravata candidatului: nimic nu mai este de acum înainte lãsat la întâmplare. Avem ca probã preten]iile emise de .rançois Mitterrand pentru a-l înfrunta, în al doilea tur al alegerilor prezidenþiale din 1981, pe Valéry Giscard D’Estaing. Înainte de a accepta dezbaterea cu MASS-MEDIA ªI VIAÞA POLITICà 193 adversarul sãu, liderul socialist a pus nouã condiþii, printre care alegerea realizatorului ºi a jurnaliºtilor, forma mobilierului, numãrul camerelor de luat vederi, distanþa dintre cei doi adversari etc., ceea ce ilustreazã importanþa pe care a cãpãtat-o televiziunea în optica oamenilor politici. Televiziunea a înlocuit adesea presa scrisã ºi radioul ca instrument de comunicare privilegiat în timpul campaniilor electorale. Teatralizarea este evidentã, de asemenea, în emisiunea L’heure de vérité (Ora adevãrului), care a fost timp îndelungat o etapã din parcursul obligatoriu al oricãrei intervenþii mediatice. Muzicã solemnã, bãnci dispuse în semicerc, ecrane de televiziune plasate în decor, semnãturi în cartea de aur etc. De fiecare datã se pune problema de a se scoate în relief numele invitatului pentru a obþine o „rund\ mediatic\” în ziarele de a doua zi sau în flash-urile informative de la radio. Participarea oamenilor politici la emisiunile televizate este, de altfel, precedatã de media-training, ºedinþe de antrenament în cadrul cãrora un jurnalist îl pregãteºte pe omul politic sã rãspundã la întrebãrile ce riscã sã-i fie puse în timpul emisiunii ºi sã se comporte cu dezinvolturã în faþa camerei. Aceastã ucenicie vizeazã în egalã mãsurã maniera de a vorbi ºi de a se exprima, altfel spus, retorica politicã. Nu doar raþionamentul fondeazã discursul politic, ci ºi comparaþia, analogia sau metafora. Candidaþii sunt sfãtuiþi, printre altele, sã utilizeze registrul emoþional ºi sã se foloseascã de cuvinte simple pentru a se face înþeleºi de cât mai mulþi oameni. Cuvintele prea tehnice, frazele lungi ºi alambicate sunt proscrise, în timp ce cuvintele scurte, micile fraze-ºoc e necesar sã fie exploatate. S-a putut demonstra astfel, graþie analizelor lexicale realizate pe calculator în timpul alegerilor prezidenþiale din 1981, care erau bogãþia vocabularului ºi viteza de elocuþie ale celor nouã candidaþi prezenþi în primul tur ºi s-a subliniat strategia adoptatã de unii pentru a reduce volumul stocului de cuvinte utilizate. Se cautã înainte de toate credibilitatea ºi verosimilul în detrimentul adevãrului. Aceastã logicã a seducþiei care privilegiazã vocea, gestica ºi spontaneitatea calculatã aratã cã discursul politic adoptã din ce în ce mai mult normele proprii canalului mediatic însuºi, insistând asupra simbolurilor ºi reprezentãrilor. Ansamblul acestor tehnici este asociat, în sfârºit, cu publicarea periodicã a sondajelor de opinie care relevã cotele de popularitate ale oamenilor politici. Viaþa politicã este ritmatã, într-o oarecare mãsurã, de aceste barometre sãptãmânale sau lunare care cântãresc greu în luãrile de decizii, chiar dacã ele nu se reduc doar la rezultatele sondajelor. Se analizeazã minuþios, pânã în cele mai mici detalii, intenþiile de vot ale alegãtorilor, creºterea sau scãderea popularitãþii unui anumit candidat în opinia publicã, pentru a reajusta, eventual, programele ºi discursurile. Nu mai existã emisiuni politice sau de dezbateri în care sã nu se facã referire la rezultatul unui sondaj pentru a ilustra argumentaþia. Recursul la aceste tehnici dã omului politic sentimentul cã este capabil sã se adapteze în permanenþã la opinia public㠄în timp real”, iar jurnalistului – impresia cã dispune de argumente ºtiinþifice pentru a fi oarecum pe picior de egalitate cu omul politic. Trebuie totuºi precizat cã, în .ranþa, publicarea sondajelor este interzisã în timpul ultimei sãptãmâni care precedã alegerile. Intruziunea crescândã a mass-media în viaþa politicã modeleazã, vrând-nevrând, jocul politic ºi antreneazã repercusiuni, pozitive în opinia unora, negative dupã alþii, asupra a ceea ce numim spaþiu public. Se pune, într-adevãr, problema de a ºti care sunt binefacerile ºi prejudiciile acestei „noi” comunicãri politice asupra guvernanþilor ºi guvernaþilor. Efectele mediatizãrii asupra vieþii politice Influenþa „noii” comunicãri politice se face simþitã la trei niveluri: în primul rând, asupra guvernanþilor înºiºi ºi a ansamblului personalului politic care trebuie sã þinã cont de schimbãrile intervenite de câteva decenii în arta de a comunica; în al doilea rând, asupra 194 SOCIETATE ªI MASS-MEDIA guvernaþilor, adicã a cetãþenilor-alegãtori din ce în ce mai sensibili la mediatizarea vieþii politice; în al treilea rând, asupra spaþiului public, înþeles aici ca loc de exprimare ºi de schimb a tot ceea ce priveºte faptul public în care intervin atât oamenii politici [i cetãþenii, cât ºi jurnaliºtii. Examinând succesiv aceste trei niveluri de funcþionare a democraþiilor noastre, se poate evalua ponderea mass-media în viaþa politicã de astãzi. Efectele asupra guvernanþilor În afarã de apari]ia unor noi actori, cum ar fi consilierii în probleme de comunicare ºi experþii în sondaje, lucru care a contribuit la modificarea meseriei politice, revoluþia mediaticã a antrenat noi practici ale guvernanþilor noºtri, a cãror ultim\ generaþie a asimilat perfect arta de a se servi de mass-media, în special de televiziune. Înainte de toate, activitatea guvernanþilor a suferit transformãri profunde. A ºti sã guvernezi înseamnã acum nu doar a delibera, a decide ºi a acþiona în funcþie de factorii politici, economici ºi sociali obiºnuiþi ºi a-þi înscrie acþiunea în timp pentru a fundamenta ceea ce specialiºtii numesc „acte cu greutate” (adicã acte politice a cãror rezonanþã este puternicã ºi durabilã de-a lungul unei întregi cariere), ci ºi a avea grijã sã-þi faci vizibilã la maximum acþiunea, consacrându-þi o bunã parte din timp comunicãrii. Noile constrângeri cãrora li se supune omul politic de acum înainte au fost analizate de Michel Rocard în cartea sa Le Cœur à l’ouvrage. Ele sunt, în opinia autorului, în numãr de patru: mai întâi, transparenþa, obligaþia de a nu disimula, cãci mass-media cer adoptarea unui limbaj ce pare sincer; instantaneitatea, necesitatea de a acþiona imediat la evenimente ºi de a rãspunde spontan fãrã a dispune întotdeauna de o detaºare suficientã; redundanþa, altfel spus datoria de a interveni prin intermediul mai multor mijloace de informare asupra aceluiaºi subiect; în sfârºit, simbolizarea, cãutarea emoþiei pentru a dramatiza discursul cu ajutorul efectului produs de aºa-zisele „profeþii” sau cu ajutorul frazelor care „fac carierã”. Or, aceste constrângeri prezintã un anumit numãr de riscuri deloc de neglijat, cum ar fi, de exemplu, cel al schematizãrii excesive a declaraþiilor sau al goanei dupã scoop, dup㠄lovitura de presã”. Ele sporesc, în plus, dificultatea de a lua mãsuri lipsite de popularitate, pentru cã omul politic este din ce în ce mai dependent de sondaje ºi de comentarii, ºi îl încurajeazã sã ia decizii spectaculoase în detrimentul imperativelor de conducere mai puþin evidente. Mediatizarea activitãþii politice are, dupã cum se vede, douã tãiºuri, iar omul politic trebuie sã gãseascã el însuºi echilibrul corect între discreþie ºi teatralizare. Rolul jucat de mass-media în viaþa politicã determinã în aceeaºi mãsurã modificarea condiþiilor de recrutare a oamenilor politici. În mod tradiþional, aceºtia erau sortiþi, în cadrul partidului lor, sã urce cu rãbdare toate treptele, exercitând diverse responsabilitãþi, ºi sã-ºi etaleze talentul oratoric la reuniuni. La ora actualã, mass-media, în special televiziunea, exercitã o funcþie de filtru, urmãrind cu totul alte criterii de selecþie, tot mai diversificate (pãstrarea ºi ameliorarea imaginii, prezenþa agreabilã pe micul ecran, jonglarea cu vocabularul ºi cu emoþia etc.), care pun accent în primul r^nd pe efectele de notorietate. Altfel spus, ele pot, în anumite cazuri, sã accelereze intrarea în jocul politic recurg^nd la construirea de vedete ºi sã reducã importanþa organizaþiilor ºi aparatelor de partid. Nu cumva asistãm astfel la aplicarea unei selecþii cu douã viteze asupra oamenilor politici ºi la un decalaj din ce în ce mai categoric între legitimitatea electivã ºi legitimitatea catodicã? Prima, fondatã pe alegerile prin sufragiu universal, pare sã nu mai fie de ajuns în comparaþie cu cea de-a doua, care se sprijinã pe arta de a pãrea ºi pe buna st\pânire a intervenþiilor în mass-media. Oamenii politici care „dau bine” la televiziune i-ar eclipsa pe cei care nu au acces la ea sau care se apãrã prost, cu riscul de a favoriza discursurile demagogice: cu cât eºti mai telegenic, cu atât devii mai reprezentativ. În acest mod este repus în discuþie sistemul democratic în ansamblul sãu ºi, în consecinþã, legãtura dintre alegeri, mass-media ºi democraþie. MASS-MEDIA ªI VIAÞA POLITICà 195 Efectele asupra guvernaþilor ªi mai evident este impactul mediatizãrii asupra cetãþenilor din societãþile democratice. Numeroase studii demonstreazã faptul cã, datoritã difuzãrii în presã, la radio ºi la televiziune a informaþiilor despre viaþa politicã, asistãm la o creºtere a nivelului de cunoºtinþe al publicului în materie de politicã. Un grad puternic de expunere la mass-media favorizeazã, fãrã îndoialã, exactitatea în perceperea poziþiilor deþinute de diferiþii candidaþi care se înfruntã în timpul unor alegeri ºi poate stimula aºadar dezbaterea democraticã. Din acest punct de vedere, utilizarea masivã a mass-media poate fi o binefacere, întruc^t, dupã cum subliniazã Roland Cayrol, televiziunea, devenitã prima sursã de informare, constituie mijlocul de realizare a unei campanii cel mai „interclasist, cel mai intergeneraþional ºi mai universal, cel care permite adresarea cãtre categoriile de public cele mai diferite, fie c\ e vorba de partizani, de adversari sau de indeciºi”. În aceeaºi ordine de idei, „noua” comunicare politicã favorizeazã, în opinia unor sociologi precum Dominique Wolton, verificarea permanentã a legitimitãþii oamenilor politici ºi lãrgirea agorei. Prin dezbateri televizate, anchete ºi sondaje, tehnicile moderne de comunicare contribuie la instaurarea unei democraþii directe care echivaleazã cu un fel de sufragiu instantaneu, fiindcã cetãþeanul-telespectator poate sã-ºi formeze de acum înainte o opinie cu privire la evenimentele momentului apãsând regulat pe butonul televizorului sãu. Comunicarea politicã, în noua manierã, permite deci identificarea mai uºoarã a noilor probleme ale momentului ºi dezbaterea în spaþiul public, sub ochii tuturor, a soluþiilor ce trebuie adoptate. Ea evitã astfel închiderea dezbaterii politice în ea însãºi ºi oferã poporului-suveran ocazia de a-ºi manifesta opoziþia sau dezaprobarea. În acest caz, existã totuºi pericolul de a nu se mai putea distinge între perioada de campanie electoralã ºi perioada de calm relativ, fiindcã mass-media, prin publicarea sondajelor ºi a cotelor de popularitate, bombardeazã în permanenþã publicul cu noi informaþii. Perioadele de „supraîncãlzire simbolicã”, cum spun specialiºtii, par astfel din ce în ce mai numeroase. Importanþa mass-media în politicã a fost evidenþiatã ºi în domeniul explicãrii votului. Se ºtie de mult timp cã schimbãrile de opinie ating în special alegãtorii indeciºi. Evoluþia recentã a vieþii politice a contribuit în mod esenþial la limitarea, în timpul votului, a ponderii variabilelor aºa-zis clasice (afilieri la un partid, la un sindicat sau caracteristici sociodemografice, economice sau culturale ale alegãtorilor) în avantajul variabilelor aºa-zis de comunicare, altfel spus, al imaginilor ºi programelor candidaþilor aºa cum sunt ele percepute de cetãþeni de-a lungul intervenþiilor acestora în mass-media. Acest lucru nu înseamnã însã cã intervenþiile în mass-media sunt atotputernice, ci cã au devenit una dintre verigile esenþiale ale procesului de construire a realitãþii politice. În acest sens, ele participã de acum înainte din plin la funcþionarea spaþiului public. Efectele asupra spaþiului public Una dintre consecinþele majore ale fenomenelor evocate pânã în prezent o constituie, fãrã îndoialã, contribuþia crescândã a mass-media la elaborarea agendei politice. În mãsura în care mass-media joacã rolul de filtru ºi au pondere în selectarea oamenilor politici capabili sã intervinã în dezbaterea publicã, ele definesc într-o anumitã mãsurã mizele prioritare ºi evenimentele demne de a reþine atenþia publicului. Personalizarea, dramatizarea, teatralizarea sunt elementele care interfereazã cu elaborarea calendarului deciziilor ce trebuie luate. Mass-media joacã, incontestabil, un rol de legitimare a acestei ordini de zi, fãcând-o mai vizibilã în ochii publicului: ele nu mai sunt doar o oglindã a actualitãþii, ci un actor cu normã întreagã în 196 SOCIETATE ªI MASS-MEDIA viaþa politicã modernã. Jurnaliºtii înºiºi iau de acum înainte parte la evenimente, dupã modelul prezentatorului de televiziune american Walter Cronkite (CBS), care a determinat întâlnirea între Sadat ºi Begin, soldatã cu acordurile de la Camp David, în 1978. .ãrã îndoialã cã, în privin]a acestui subiect, trebuie sã distingem între influenþa televiziunii, pe de o parte, ºi cea a radioului ºi a presei scrise, pe de altã parte. În timpul alegerilor prezidenþiale din 1988, în .ranþa, s-a putut evalua importanþa esenþialã a emisiunilor politice. .rançois Mitterrand însuºi a preferat sã intervinã mai degrabã în presa scrisã decât pe micul ecran ºi sã se adreseze alegãtorilor prin intermediul textului scris (Scrisoare cãtre francezi). În funcþie de epoci ºi de conjuncturã, oamenii politici îºi definesc diferit strategia, utilizând când televiziunea, când multiple suporturi de presã scrisã (naþionalã, regionalã, cotidianã ori sãptãmânalã), sau chiar amestecând genurile, acordând interviuri atât la televiziune [i la radio, cât ºi în ziare. Alcãtuirea agendei politice este tributarã modurilor de intervenþie ale oamenilor politici ºi chiar „formatului” emisiunilor politice. Participarea la un jurnal televizat sau la o dezbatere cu jurnaliºtii, organizarea unei conferinþe de presã ori acordarea unui simplu interviu nu provoacã acelaºi tip de efecte asupra publicului. Este motivul pentru care marii responsabili politici încearcã sã diversifice la maximum genurile, pentru a atinge un numãr cât mai mare de persoane fãrã a plictisi alegãtorii. De altfel, se poate emite ipoteza cã ºi jurnaliºtii se supun acestui principiu de alternanþã: unii se specializeazã în analize ºi comentarii (editorial), al]ii participã la emisiuni în care apar jurnaliºti politici (dezbatere) iar alþii se mulþumesc sã facã anchete ºi reportaje (investigaþie). Multitudinea exemplelor ce pot fi observate constituie dovada cã viaþa politicã francezã a evoluat considerabil în formã ºi conþinut, sub presiunea mass-media. În prezent, analizele cercetãtorilor se orienteazã spre o evaluare a interacþiunilor între trei actori ai jocului politic: oamenii politici, jurnaliºtii ºi cei care realizeazã sondaje. Aceastã relaþie în triunghi, deosebit de complexã, este dominatã, în opinia unora, de mediatorii profesioniºti (specialiºti în sondaje ºi jurnaliºti), care i-ar fi detronat într-o anumit\ mãsurã pe oamenii politici, devenind singurii judecãtori ai excelenþei în materie de prestaþie politicã. Din aceastã perspectivã, specialiºtii în sondaje ºi politologii, pe de o parte, prin comentariile lor privind studiile de opinie, ºi jurnaliºtii, pe de altã parte, prin evaluarea ºanselor unuia sau ale altuia dintre candidaþi, modificã însuºi conþinutul activitãþii politice, deplasând-o spre terenul publicitãþii politice. În opinia altora, dominaþia mediatorilor nu ar fi niciodatã sistematicã ºi ar varia în funcþie de conjunctura naþionalã sau internaþionalã a momentului. Aºadar, raportul de forþe dintre cei trei actori ar fi prin definiþie instabil: mass-media sunt aparent dominante fiindcã asigurã circulaþia discursurilor ºi a informaþiilor, însã legitimitatea lor se dovedeºte în realitate mult mai fragilã, pentru cã nu sunt supuse, ca oamenii politici ºi sondajele, principiului reprezentativitãþii. Ceea ce înseamnã cã oamenii politici dispun de o realã libertate de manevrã ºi nu sunt doar marionete ale sistemului mediatic. Sunt date ca exemple succesul lui Richard Nixon, detestat de jurnaliºti, în 1968 ºi 1972, sau rolul jucat în 1994 de Édouard Balladur ºi Jacques Delors, care nu-ºi datoreazã statutul actual doar verdictului dat de sondaje ºi de mass-media. Oricare ar fi ipoteza pe care o reþinem, este evident cã legãtura dintre mass-media ºi viaþa politicã este astãzi mult mai evidentã decât înainte. Comunicarea politicã în sensul în care se exercitã la ora actualã uneori îmbogãþeºte dezbaterea, iar alteori o sãrãceºte. Dacã se doreºte pãstrarea virtuþilor democraþiei, ea nu trebuie sã mai fie consideratã un scop în sine, cãci politica demnã de acest nume nu se rezumã la o bunã strategie de comunicare, ci trebuie conceputã ca un simplu mijloc în serviciul idealurilor ºi al valorilor ce trebuie apãrate. MASS-MEDIA ªI VIAÞA POLITICà 197 Bibliografie Cãrþi ALBOUY SERGE, Marketing et communication politique, Paris, L’Harmattan, 1994. CAYROL ROLAND, La Nouvelle communication politique, Paris, Larousse, 1986. CHAMPAGNE PATRICK, .aire l’opinion, Paris, Éditions de Minuit, 1990. COTTERET JEAN-MARIE, Gouverner, c’est paraître, Paris, PU., 1991. DEBRAY RÉGIS, L’État séducteur, Paris, Gallimard, 1993. DOMENACH JEAN-MARIE, La Propagande politique, Paris, PU., „Que sais-je?”, 448, 1950. GERSTLE JACQUES, La Communication politique, Paris, PU., „Que sais-je?”, 2652, ediþia a II-a, 1993. KAID LYNDA-L. et al. (coord.), Mediated Politics in Two Cultures: Presidential Campaigns in the US and .rance, New York, Praeger, 1991. WOLTON DOMINIQUE, Penser la communication, Paris, .lammarion, 1997. Articole ACHACHE GILLES, „Le Marketing politique”, in Hermès nr. 4, 1989. CAZENAVE H., „Médias et vie politique”, in Les Cahiers .rançais, nr. 258, octombrie-decembrie, 1992. COTTERET JEAN-MARIE, EMERI CLAUDE, „Communication politique”, in Dictionnaire critique de la communication, L. Sfez (coord.), Paris, PU., 1992. NEVEU ÉRIK, „La Communication politique, petit refus de contribution au dictionnaire des idées reçues”, in CinémAction, nr. 63, martie 1992. WOLTON DOMINIQUE, „Les Médias, maillon faible de la communication politique”, in Hermès, nr. 4, 1989. 198 Capitolul 13 DREPTUL MASS-MEDIA Emmanuel Derieux Dreptul ºi mijloacele de comunicare de masã (suporturi ale informaþiei ºi comunicãrii) sunt nu numai elemente necesare, ci ºi constitutive ale oricãrei societãþi organizate. Prin combinarea lor, se pot aprecia importanþa ºi rolul dreptului comunicãrii de masã. Acesta reprezintã expresia alegerilor fundamentale în ceea ce priveºte organizarea socialã ºi contribuie la punerea lor în practicã. Exercitarea lui, departe de a restrânge libertatea de exprimare, constituie foarte adesea, dimpotriv\, condiþia ºi garantarea ei. Puterile ºi regimurile politice autoritare nu þin cont de regulile de drept pentru a controla informaþia. Prin mijloace de comunicare de masã înþelegem aici orice mod de difuzare publicã a mesajelor, pe cale scrisã, prin radio sau televiziune, mergând pânã la internet. .aptul de a publica sau de a pune informaþiile la dispoziþia unui public nedefinit constituie criteriul esenþial. Dreptul mass-media guverneazã exercitarea acestor activitãþi. El þine cont cu precãdere de nivelul tehnicilor, de folosirea acestora, de constrângerile economice ºi de aºteptãrile publicului. Se referã mai ales la statutul întreprinderilor ºi al personalului, la regimul de responsabilitate sau statutul conþinutului, la drepturile de autor ºi drepturile conexe. Dreptul mass-media era, pânã de curând, de naturã esenþialmente naþionalã, adicã rezultatul ºi reflectarea diversitãþii de forme de organizare politicã, de culturi ºi de tradiþii juridice. De acum înainte, el nu mai poate fi perceput în acest unic sens, nemaiput^ndu-ºi pãstra o singurã dimensiune. Informaþia ºi programele circulã în prezent dincolo de frontiere, lucru ce se petrecea chiar cu mult timp înainte de apariþia internetului. O minimã armonizare a legislaþiilor naþionale pare, prin urmare, indispensabilã, datã fiind lipsa unui veritabil drept internaþional al mass-media, constitutiv ºi caracteristic unei reale societãþi sau organizãri internaþionale. Dar o asemenea organizare nu existã înc\ sau este foarte limitatã la nivel mondial ºi chiar regional – european, de exemplu. Dupã ce vom încerca sã punctãm anumite principii ºi caracteristici ale dreptului mass-media, vom prezenta, în linii mari, articulãrile ºi conþinutul s\u esenþial, plecând în special de la situaþia francezã. Principii ºi caracteristici ale dreptului mass-media Dreptul mass-media se defineºte mai curând prin obiectul sãu decât prin natura regulilor sale. El apare, în conþinut, ca fiind un element constitutiv ºi caracteristic esen]ial al unui sistem politic. DREPTUL MASS-MEDIA 199 Sursele ºi obiectul dreptului mass-media Pentru cã dreptul mass-media se defineºte ºi se caracterizeazã în special prin obiectul sãu, trebuie ca mai înt^i sã-l precizãm. Este greu sã observãm o realã specificitate juridicã în ceea ce-l priveºte, lucru care l-ar putea transforma într-o ramurã autonomã a dreptului, aºa cum sunt, de exemplu, dreptul muncii, dreptul penal sau dreptul fiscal. Obiectul dreptului mass-media Dacã, dincolo de o simplã enumerare (presã, radio, televiziune, cinematograf, publicitate, afiºe, internet, multimedia etc.), se încearcã identificarea, determinarea sau delimitarea obiectului ori a câmpului de aplicare al dreptului mass-media, criteriul cel mai pertinent este, incontestabil, cel de „publicare”, oricât de imprecis ºi de nesigur ar fi el. Indiferent de tehnicile sau suporturile de comunicare utilizate, publicarea – publicitate sau punere la dispoziþia publicului – constituie elementul sau criteriul determinant. Comunicarea publicã, la care se aplicã dreptul mass-media, se distinge de schimburile, corespondenþa sau conversaþiile cu caracter personal ori privat. Mai mult decât prin conþinutul ei, informarea sau comunicarea publicã, obiectul dreptului mass-media, se caracterizeazã prin numãrul ºi caracterul nedefinit al destinatarilor mesajului, prin natura deschisã ori larg accesibilã a modului ºi locului ei de difuzare sau de receptare, . Se observã totuºi cã, în funcþie de sursele sau de elementele de reglementare, noþiunea de publicare nu este întotdeauna înþeleasã în acelaºi fel. Acesta este, printre altele, unul dintre motivele pentru care nu se poate spune cã existã un veritabil drept al mass-media. Sursele dreptului mass-media Dreptul mass-media este parþial constituit din reguli specifice (statutul întreprinderilor de presã sau de comunicare audiovizualã, statutul ziariºtilor, regimul de responsabilitate). El este constituit din adaptarea sau, pur ºi simplu, din aplicarea, în acest domeniu de activitate, a regulilor de drept comun, preluate din diverse ramuri clasice ale dreptului (public ºi privat). Dreptul mass-media apare în prezent ca o disciplinã interdependentã, loc de întâlnire a regulilor multiple ºi variate, împrumutate din ramuri ºi discipline juridice variate. Obiectul sãu (mass-media, agenþii acestora, utilizãrile ºi conþinutul lor) pare a fi singurul lui factor de unitate. Mai mult decât particularitãþile naturii ori conþinutului regulilor aplicabile, câmpul de aplicare sau obiectul lor explicã ºi justificã astãzi specializarea în materie, în aºteptarea elaborãrii unui veritabil drept al mass-media, dacã nu autonom, cel puþin coerent. Sursele dreptului mass-media continuã sã fie dispersate. În absenþa unui real cod al comunicãrii sau al mass-media care sã reuneascã toate textele, trebuie cãutate dispoziþiile ce pot fi aplicate în ansamblul ramurilor ºi disciplinelor juridice (drept civil, drept comercial, dreptul muncii, drept penal etc.). Ele sunt adesea greºit adaptate, atât în ceea ce priveºte specificul obiectului lor, cât ºi unele în raport cu celelalte. Chiar în sistemele de „drept scris” (cum este, în principiu, dreptul francez), jurisprudenþa (ansamblul de decizii date de tribunale) ºi doctrina (analize ºi comentarii ale specialiºtilor) joacã un rol esenþial în interpretarea ºi aplicarea regulilor. Este vorba de încercarea de a remedia în acest mod inexistenþa sau, cel puþin, inadaptarea regulilor de drept comun. Nu suntem, astfel, foarte departe de sistemele de common law sau de „drept cutumiar”, cum sunt cele anglo-saxone. Acesta este unul dintre elementele de potenþialã apropiere ºi de armonizare a drepturilor naþionale în domeniul dreptului comunicãrii ºi, poate, prin el, în altele, în ciuda ºi din cauza strânsei lui relaþii cu natura sistemului politic. 200 SOCIETATE ªI MASS-MEDIA Dreptul mass-media ºi sistemul politic Cadrul juridic al activitãþilor de comunicare de masã depinde în mare mãsurã de natura sistemelor politice, fiind unul dintre elementele constitutive ale acestora. Istoria ºi geopolitica demonstreazã afirmaþia de mai sus. Preluând din metodele ºi categoriile ºtiinþei politice, putem distinge, referitor la dreptul mass-media, trei mari categorii de regimuri (sisteme instituþionale sau politice) de comunicare: sistemele autoritare; sistemele pluraliste sau liberale; teoria dreptului la informare sau la comunicare (aceasta nu poate fi consideratã cu adevãrat un sistem). Sistemele autoritare Sistemele autoritare se manifestã printr-un control permanent ºi foarte strict al activitãþilor de comunicare de masã de cãtre puterea politicã. Nu existã sistem politic autoritar care sã nu supunã mass-media influenþei sale. Sistemele autoritare se caracterizeazã prin puterea absolutã a unui conducãtor, a unui partid, a unui clan, care conduce, ca stãpân absolut, toate lucrurile, inclusiv în mass-media. Acestea sunt aservite puterii politice, care le transformã într-un instrument de propagandã ºi, prin urmare, de guvernare. Întreprinderile mediatice (presã, radio, televiziune), indiferent de natura lor publicã sau privatã, în funcþie de regimuri, sunt în acest caz limitate ca numãr, dacã nu chiar se aflã sub monopol, pentru a fi mai u[or controlate. Înfiinþarea lor þine de acordul sau autorizarea, dacã nu doar de simpla iniþiativã a conducãtorilor politici. În fruntea lor sunt plasaþi oameni de încredere. Este vorba de o presã foarte concentratã sau centralizatã, de organizaþii oficiale sau paraoficiale, de partid, de miºcarea sau de sindicatul unic. Accesul la profesiunea de jurnalist este strict controlat ºi rezervat fidelilor regimului. Promovarea lor þine mai mult de consideraþii politice decât de dovada aptitudinilor profesionale sau a capacitãþilor de a-ºi asuma responsabilitãþi. Sprijinul acordat puterii ºi spiritul partizan constituie principalele lor calitãþi. Orice îndepãrtare de la aceastã sarcinã, orice veleitate de independenþã, exprimarea celei mai mici critici sunt sever sancþionate ºi antreneazã cel puþin excluderea imediatã din branºã. Jurnalistul, av^nd în acest caz statutul de funcþionar, este înainte de toate un activist, un partizan. O organizaþie profesionalã unicã are monopolul formãrii ºi recrutãrii. Ea se bucurã de putere disciplinarã, pentru a sancþiona greºelile, care sunt mai ales de naturã politicã. Organizaþia poate, prin urmare, sã excludã pe unul dintre membrii sãi, interzicându-i astfel sã continue sã-ºi exercite profesiunea. Este practicat un control preventiv, strict ºi permanent al oamenilor ºi al conþinutului informãrii. Difuzarea ºtirilor este supusã unui regim de cenzurã. Nimic nu poate fi publicat fãrã acordul reprezentaþilor puterii politice. Între informaþiile interzise ºi comunicatele oficiale obligatorii nu existã multe posibilitãþi de a gãsi un spaþiu pentru un adevãrat conþinut jurnalistic. Este vorba de „informarea” maselor cu privire la ceea ce conducãtorii politici doresc ca acestea sã cunoascã, de apãrarea acþiunilor guvernanþilor ºi de propagarea ideologiei. Informarea se transformã în propagandã, l\s^nd locul „dezinformãrii”. .ãrã îndoialã, ceea ce caracterizeazã sistemele autoritare este slaba importanþã acordatã dreptului. Dacã au fost enunþate câteva reguli ºi principii, acestea nu sunt decât formale. Voinþa de control politic ºi partizan nu poate fi exprimatã în texte oficiale. Statutul mass-media depinde, de fapt, de bunãvoinþa conducãtorilor politici. În acest domeniu, ca ºi în toate celelalte, regula de drept ar veni sã limiteze atotputernicia oamenilor care conduc. Sistemele autoritare de comunicare nu acordã, în realitate, nici o importanþã dreptului comunicãrii. DREPTUL MASS-MEDIA 201 Sistemele pluraliste Sistemele pluraliste sau liberale, specifice democraþiilor de tip occidental, se bazeazã pe principiul libertãþii: facultatea de a acþiona fãrã a fi constrâns sau împiedicat abuziv ori inutil de cãtre cineva care nu are oficial aceastã misiune. Dreptul constituie garanþia ºi expresia acestei libertãþi. Sistemul politic în întregime este fondat pe diversitatea punctelor de vedere, pe confruntarea de idei, pe existenþa unei opoziþii, pe controlul guvernanþilor de cãtre guvernaþi, lucruri care ar fi imposibile fãrã libertatea de expresie ºi de comunicare prin mass-media. .iind obligatã sã se împace cu alte drepturi ºi libertãþi de aceeaºi valoare (apãrarea drepturilor individului ºi a anumitor interese colective), aceastã libertate de expresie presupune totuºi existenþa unor limite necesare. Determinate juridic, aceste limite sunt cunoscute de toþi ºi sunt aceleaºi pentru toatã lumea. Doar judecãtorul, independent de puterea politicã, poate, într-un control a posteriori, sã constate ºi sã sancþioneze abuzurile de libertate. Articolul 11 al Declaraþiei Drepturilor Omului ºi Cetãþeanului, din 26 august 1789, reprezintã, cu siguranþã, una dintre formulãrile sau consacrãrile cele mai fericite ºi mai reuºite ale acestui principiu al libertãþii: „Libera comunicare a gândurilor ºi a opiniilor este unul dintre drepturile cele mai valoroase ale omului; orice cetãþean poate deci vorbi, scrie ºi tipãri liber, cu condiþia sã rãspundã pentru a fi abuzat de aceastã libertate în cazurile stabilite de lege”. În acest tip de sistem politic ºi juridic, pentru a respecta în totalitate principiul libertãþii, dreptul comunicãrii de masã nu trebuie, practic, sã se raporteze decât la conþinutul informãrii ºi al mesajelor, pentru a determina ºi sancþiona „abuzurile” de libertate. Principiile libertãþii de iniþiativã ºi de acþiune prevaleazã. Transpusã sau aplicatã la activitãþile de comunicare, concepþia liberalã clasicã exclude orice regim particular privind întreprinderile ºi profesioniºtii comunicãrii de masã (în special jurnaliºtii). Pentru a da acestei libertãþi mai multã substanþã, adoptarea unui statut specific, vizând sã garanteze sau sã întãreascã libertatea, se îndepãrteazã de principiile ºi de elementele constitutive ale unui sistem liberal. Principiul libertãþii de expresie ºi de comunicare se aplicã, de asemenea, ºi la circulaþia internaþionalã a informaþiei ºi a programelor, fie cã provin din strãinãtate, fie cã sunt destinate str\in\t\]ii. Diverse texte internaþionale referitoare la drepturi ºi libertãþi ( Declaraþia Universalã a Drepturilor Omului ºi Pactele Naþiunilor Unite, Convenþia europeanã de apãrare a drepturilor omului) menþioneazã libertatea de informare ºi comunicare printre drepturile esenþiale. În cadrul european, acorduri specifice se referã la libertatea de comunicare, în special cea audiovizualã (Convenþia Consiliului Europei asupra televiziunii transfrontaliere, Directiva comunitarã numit㠄televiziunea fãrã frontiere”). Aplicarea, în sectorul culturii ºi al mass-media, a principiilor privind libertatea comerþului internaþional a suscitat reacþii de apãrare ºi dorinþa de instaurare a unui regim protecþionist, în numele pãstrãrii unei anumite identitãþi culturale (mai întâi în relaþiile Nord – Sud, în cãutarea unei „Noi ordini mondiale a informaþiei ºi a comunicãrii”; în cadrul european, cu instituirea unui regim numit de „cote”; la scarã planetarã, cu ocazia negocierilor care au dus la crearea Organizaþiei Mondiale a Comerþului (OMC) sau, mai recent, în cadrul discuþiilor despre Acordul Multilateral privind Investiþiile (AMI). În acest domeniu, s-a dovedit destul de repede, atât în cadrul naþional, cât ºi în cel internaþional, cã liberalismul economic nu asigurã libertatea de comunicare ºi cã anumite forme de reglementãri ºi intervenþii publice sunt necesare pentru a-i ameliora efectele ºi a-i da libertãþii proclamate ceva mai multã consistenþã. În acest fel, se face trecerea de la principiul libertãþii de exprimare sau de comunicare la teoria numitã a „dreptului la informare”. 202 SOCIETATE ªI MASS-MEDIA Dreptul la informare Mai puþin decât celelalte sisteme, referirea la dreptul informãrii nu poate pretinde sã constituie un veritabil sistem instituþional de comunicare, inspirând ºi ordonând, în mod coerent, dreptul mass-media în vigoare într-o þarã. Este vorba, mai ales, de reflecþii teoretice. Gãsim totuºi aici, chiar fãrã sã ºtim sau fãrã sã o afirmãm, câteva elemente aplicative. .ãrã a respinge fundamentele sau principiile esenþiale, teoria dreptului la informare vizeazã sã amelioreze anumite efecte negative sau perverse ale sistemului liberal ori, cel puþin, ale teoriei economice liberale aplicate la mass-media. Se pune problema sã conferim mai multã substanþã libertãþilor proclamate. Libertatea de exprimare sau de comunicare nu poate fi privilegiul exclusiv al întreprinderilor ºi al profesioniºtilor informa]iei, liberi sã beneficieze de ea în interesul sau avantajul propriu. Pentru a-ºi juca într-adevãr rolul într-un sistem democratic, aceastã libertate trebuie consideratã unul dintre drepturile publicului. În aceastã perspectivã, Consiliul Constituþional din .ranþa a hotãrât ca cititorii sã se numere printre „destinatarii esenþiali ai libertãþii proclamate de art. 11 al Declaraþiei din 1789” (hotãr^re din 10 ºi 11 octombrie 1984). Încã înainte de aceastã consacrare constituþionalã a drepturilor publicului, statul fusese chemat sã intervinã pentru a determina limitele puse concentr\rii, care ameninþa pluralismul informãrii ºi, din aceeaºi perspectivã, pentru a-ºi aduce sprijinul (avantaje economice ºi fiscale) necesar supravieþuirii economice a numeroaselor demersuri de comunicare. Aceastã formã de intervenþionism al statului nu se poate justifica decât prin luarea în considerare a drepturilor publicului. Noþiunea de „serviciu public” al comunicãrii, în special audiovizuale, poate avea altã semnificaþie sau justificare decât dreptul publicului? Neutralitate sau imparþialitate ideologicã, diversitate ºi calitate a programelor, acces liber – iatã câteva dintre elementele constitutive esenþiale ale acestuia. Dreptul publicului este respectat prin organizarea unei campanii electorale oficiale, garantarea unui drept de acces la documentele administrative sau chiar pãstrarea ºi punerea la dispoziþie a arhivelor. Preluând, fãrã prea mari exigenþe de rigoare sau coerenþã, elemente din diversele sisteme instituþionale de comunicare descrise schematic, regulile aplicabile nu pot pretinde, în acest caz, cã se instituie într-un adevãrat drept al comunicãrii. O reglementare detaliatã se preteazã deja la aceste activitãþi. Regulile respective sunt cele care constituie în prezent dreptul mass-media. Articulãrile ºi conþinutul dreptului comunicãrii Mai mult sau mai pu]in coerent în raport cu principiile proclamate ºi elementele caracteristice ale unui sistem instituþional, dreptul mass-media este constituit dintr-o mulþime de reguli, mai mult sau mai puþin specifice, care reglementeazã aceste activitãþi. Conform unei articulãri devenite deja clasicã, vom lua succesiv în considerare: statutul întreprinderilor ºi intervenþiile administrative, statutul profesional al jurnaliºtilor, statutul conþinutului sau regimul de responsabilitãþi ºi, în sfârºit, regulile privitoare la dreptul de autor ºi la drepturile conexe. Statutul întreprinderilor ºi intervenþiile administrative .ormele ºi condiþiile de creare, organizare, funcþionare ºi finanþare sau statutul întreprinderilor de presã reprezintã una dintre caracteristicile esenþiale ale unui sistem de comunicare. În funcþie de regimuri, statul lasã, în aceastã privinþã, o destul de mare libertate de iniþiativã DREPTUL MASS-MEDIA 203 sau, din contra, reglementeazã ºi controleazã foarte strâns acest sector. Chiar în numele libertãþii, intervenþia publicã poate fi în mod paradoxal cerutã pentru a-i da un plus de realitate (dispozitiv antitrust, regim de ajutoare). De altfel, formele ºi gradele de intervenþie publicã variazã în funcþie de sectoarele de activitate (presã, radio, televiziune). ~n consecin]\, este foarte dificil sã se perceapã sau sã se desprindã din ele logica unui sistem. În ceea ce poate avea el specific în raport cu regulile dreptului comun (dreptul societãþilor, dreptul contractelor, dreptul relaþiilor comerciale), statutul întreprinderilor de presã încearcã sã þinã cont de funcþia politicã ºi socialã esenþialã a informãrii, precum ºi de constrângerile ºi exigenþele particulare pe care aceasta le implicã. În dreptul francez, de exemplu, concepþiei liberale clasice a neamestecului ºi a liberei iniþiative i-au fost aduse corective, împrumutate din teoria dreptului la informare. Acest lucru se petrece în special în statutul întreprinderilor de presã care editeazã publicaþii periodice, în cel al agenþiilor de presã ºi, chiar mai puternic, în cel al radioului ºi al televiziunii. Statutul întreprinderilor de presã În sistemele de comunicare pluraliste ºi liberale, întreprinderile de presã care editeazã publicaþii periodice scrise beneficiazã, în principiu, de un regim de liberã iniþiativã privatã. Ele sunt supuse global regulilor de drept comun. În realitate, nu existã în acest sens un statut al întreprinderilor de presã. Totuºi, pentru a ameliora efectele (considerate periculoase pentru pluralismul ºi libertatea de informare) ale liberalismului economic aplicat acestor întreprinderi ºi activitãþi, pot fi adoptate reguli, obligaþii ºi garanþii specifice, constitutive ale unui statut al întreprinderilor. Este cazul, foarte specific, al dreptului francez. Primele elemente ale unui statut specific al întreprinderilor de presã încep, în .ranþa, cu ordonanþa din 26 august 1944. O lege din 23 octombrie 1984 a reluat ºi a întãrit dispoziþia ordonanþei. Apoi, aceasta a fost moderatã prin legea din 1 august 1986, care este ºi astãzi în vigoare. Într-o mãsurã variabilã, regãsim aici aceleaºi inspiraþii ºi preocupãri pentru garantarea transparenþei, independenþei ºi pluralismului. Dorinþa de transparenþã este exprimatã de dispoziþiile care impun: caracterul nominativ al acþiunilor, interdicþia de împrumutare a numelui, publicarea în coloanele ziarului a numelui proprietarului, asociaþilor, directorului publicaþiei ºi a responsabililor de redacþie, informarea cititorilor cu privire la orice cesionare sau promisiune de cesionare a drepturilor sociale, orice transfer sau promisiune de transfer al proprietãþii sau de folosire a unui titlu. Obligaþiile de transparenþã vizeazã sã garanteze respectul obiectivului independenþei. Aºa se întâmplã în special în cazul regulii care supune orice cesionare de acþiuni aprobãrii consiliului de administraþie, în cazul limit\rii particip\rilor str\ine sau al interdicþiei de a recurge la anumite moduri de finanþare. Aceeaºi preocupare pentru independenþã o exprimã, în numele pluralismului, dispozitivul antitrust. În cazul presei cotidiene de informare politicã ºi generalã, i se interzice unei persoane sau unui grup sã controleze mai mult de 30% din difuzarea naþionalã a publicaþiilor de acest tip. Chiar respectate, aceste interdicþii ºi limite nu sunt suficiente pentru a garanta în totalitate pluralismul ºi libertatea de informare. Realizând acest lucru, mai multe state democratice occidentale abandoneazã principiile doctrinei liberale ºi pun în aplicare, în funcþie de o serie de mecanisme ºi la niveluri variate, elementele unui regim – complicat ºi poate nu întotdeauna justificat – de ajutor al statului acordat presei: tarife reduse, scutiri fiscale, subvenþii etc. Statutul agenþiilor ºi mesageriilor Aceleaºi cerinþe de transparenþã, de independenþã ºi de pluralism sunt reluate – nu întotdeauna într-o manierã coerentã ºi riguroas㠖 în dispoziþiile (dreptului francez) referitoare la statutul agenþiilor de presã. 204 SOCIETATE ªI MASS-MEDIA Pentru a garanta oricãrei publicaþii periodice posibilitatea de a fi distribuitã în cele mai bune condiþii ºi fãrã risc de discriminare, dreptul francez impune (într-un mod foarte original ºi, probabil, chiar unic) oricãrei întreprinderi de grupare ºi de distribuire a ziarelor forma cooperatistã. Posibilitatea acestor societãþi cooperative, oferitã de lege, de a încredinþa „anumite operaþii materiale” (în realitate, totalitatea lor) unor societãþi comerciale obiºnuite dã construcþiei un caracter puþin cam teoretic! Statutul radioteleviziunii Incontestabil, în domeniul audiovizualului apar, în toate þãrile, elementele cele mai pregnante ale unui statut specific al întreprinderilor mediatice. Dincolo de constrângerile tehnice ºi economice, dorinþa responsabililor politici de a pãstra controlul asupra unuia dintre mijloacele de comunicare a explicat mult timp [i chiar a justificat aceastã specificitate. Este luatã în considerare o foarte mare varietate de sisteme ºi combinãri de sisteme între un regim de monopol al statului, mai mult sau mai puþin absolut, ºi instaurarea unei concurenþe care, din motive tehnice (caracter limitat al frecvenþelor hertziene disponibile), nu poate fi încã generalizatã la nivelul întreprinderilor comerciale private. În .ranþa, ca ºi într-un anumit numãr de þãri, istoria ºi statutul actual al radioteleviziunii furnizeazã multiple exemple de astfel de regimuri. Începând cu legea din 29 iulie 1982, „comunicarea audiovizualã este liber㔠în .ranþa. Principiul libertãþii astfel afirmat semnifica abrogarea monopolului (cãruia îi fuseserã deja aduse câteva derogãri) statului asupra radiodifuziunii, deschiderea cãtre întreprinderile comerciale private ºi punerea în practicã a unui sistem concurenþial. Aceastã liberalizare a sistemului, întãritã de legea din 30 septembrie 1986, nu este totuºi absolutã. Activitãþile de radioteleviziune rãmân foarte strâns reglementate ºi controlate. Este vorba de o libertate supravegheatã sau pus\ sub tutelã. Una dintre principalele inovaþii ale regimului actual al comunicãrii audio-vizuale, în dreptul francez, începând din 1982, este crearea – dupã modelul instituþiilor americanã (.CC) ºi canadianã (CRTC) în special – a unei autoritãþi independente însãrcinate sã-ºi asume, în numele statutului, tutelarea activitãþilor de comunicare: Înalta Autoritate a Comunicãrii Audiovizuale (1982), Comisia Naþionalã a Comunicãrii ºi a Libertãþilor (1986), Consiliul Superior al Audiovizualului (1989). Chiar dacã n-a fost în totalitate suprimatã, puterea de intervenþie a guvernului în sectorul comunicãrii audiovizuale a fost totuºi redusã. În cadrul dispoziþiilor legislative ºi de reglementare, Consiliul Superior al Audiovizualului determinã anumite reguli care sunt impuse întreprinderilor de radio ºi televiziune publice ºi private. El fixeazã, pe cale contractualã, obligaþiile complementare specifice ale întreprinderilor private de radio ºi de televiziune cãrora le acordã autorizaþii de exploatare. Controleazã respectarea obligaþiilor ºi sancþioneazã violarea lor (sancþiuni pecuniare, suspendãri, reducerea sau retragerea autorizaþiei). Numeºte unii dintre membrii consiliilor de administraþie ale societãþilor de radio ºi televiziune din sectorul public, printre care preºedinþii. În afara existenþei acestei instituþii de tutelã, organizarea actualã a radioului ºi a televiziunii în .ranþa se caracterizeazã prin existenþa unui dublu sector: public ºi privat. Cu excepþia condiþiilor de creare ºi a regimului de proprietate, diferenþele între cele douã sectoare nu par întotdeauna foarte mari, dacã ne referim la modul lor de funcþionare sau la obligaþiile privind programele. Cu câteva nuanþe, aceleaºi constrângeri li se impun ºi întreprinderilor publice, ºi celor private de televiziune hertzianã naþionalã în materie de alcãtuire a programelor: de pluralism al informãrii, de difuzare (numãr, zile ºi ore) a filmelor cinematografice; o cotã pentru operele cinematografice ºi audiovizuale de expresie originalã francezã sau de origine europeanã; condiþii (duratã, identificare, tãieturi) de inserþie a mesajelor publicitare sau condiþii de sponsorizare... DREPTUL MASS-MEDIA 205 În privinþa întreprinderilor private de radio ºi televiziune, a cãror înfiinþare este supus\ autoriz\rii de c\tre Consiliului Superior al Audiovizualului, dispoziþiile legii din 30 septembrie 1986 determinã diverse obligaþii (transparenþã, independenþã) transpuse din statutul întreprinderilor de presã. Un dispozitiv complex antitrust (puþin flexibilizat de legea din 1 februarie 1994) determinã cota maximã de capital (49%) pe care o persoanã poate sã o deþinã într-o societate de radio sau de televiziune ºi limitele în care un grup poate controla mai multe întreprinderi de presã din acelaºi sector ori poate interveni, pe scarã naþionalã sau localã, în mai multe sectoare diferite (radioteleviziune hertzianã, naþionalã sau localã, radioteleviziune prin cablu, presã scrisã). Detaliile ºi complexitatea dispozitivului îi fac practic imposibilã prezentarea. Putem chiar sã ne întrebãm dacã acestea permit un control veritabil al aplicãrii ºi respectãrii tuturor regulilor. Cu câteva nuanþe sau diferenþe de drept sau de fapt, între sectoarele public ºi privat, situaþia generalã a întreprinderilor de radio ºi de televiziune pare totuºi încã larg reglementatã ºi strâns controlatã. Este vorba de un regim specific, distinct de cel al altor întreprinderi din sectorul mediatic, care în aparenþã nu este întotdeauna conform sau coerent în raport cu elementele constitutive ale sistemului liberal de informare. Totuºi, oficial, este vorba de garantarea sau de întãrirea libertãþii de comunicare, þinând cont de starea tehnicilor din acest domeniu. Statutul profesional al jurnaliºtilor Condiþia jurnaliºtilor reprezintã ºi ea unul dintre elementele constitutive ºi caracteristice ale regimului în vigoare. Concepþia liberalã clasicã face, cum este cazul în numeroase þãri, ca jurnaliºtii sã nu mai fie consideraþi diferiþi de alte categorii profesionale ºi, în consecinþã, sã fie supuºi dreptului comun al muncii. Aplicând astfel parþial anumite elemente ale teoriei dreptului la informare – cu excepþia cazului când, cedând unor grupuri de presiune, nu este vorba de acordarea unor privilegii acestei profesii –, dreptul francez al mass-media consacrã jurnaliºtilor câteva dispoziþii particulare. Analiza elementelor proprii unui statut specific al jurnaliºtilor (determinate, în rest, de dreptul comun al muncii, la elaborarea cãruia a contribuit) priveºte în special definirea jurnalistului, distincþia între jurnaliºtii salariaþi ºi jurnaliºtii colaboratori ºi, în sfâr[it desfacerea contractului de muncã. Definirea jurnalistului Definirea jurnalistului constituie primul element al statutului sãu specific. Dreptul francez nu dovedeºte, din acest punct de vedere, toat\ rigoarea sau claritatea necesarã. Impreciziile definiþiei legale nu au fost corectate decât parþial de jurisprudenþã. Vrând sã asigure liberul acces la profesiunea de jurnalist, dreptul francez leagã apartenenþa la aceastã profesiune de constatarea exercitãrii acestei activitãþi profesionale. Articolul L. 761-2 din Codul muncii statueazã c㠄jurnalistul profesionist este cel care are ca ocupaþie principalã, regulatã ºi retribuitã exercitarea profesiunii sale într-una sau mai multe publicaþii cotidiene sau periodice, într-una sau mai multe agenþii de presã, unde îºi are principala sursã de venituri”. Termenii acestei definiþii (reluatã de câteva legislaþii strãine) apar destul de nesatisfãcãtori ºi de impreciºi. Nu se precizeazã deloc în ce const㠄profesiunea sa”. Jurisprudenþa a trebuit sã adauge, în special, cã este vorba de o muncã de tip intelectual, fãcând apel la un efort personal creator, în relaþie cu actualitatea. Utilizarea acestor criterii nu este întotdeauna foarte simplã ºi nu poate evita contestarea. Locul unde îºi exercitã activitatea jurnalistul este un alt criteriu esenþial. Dispoziþiile Codului muncii nu fac în mod expres referire decât la publicaþiile cotidiene sau periodice ºi 206 SOCIETATE ªI MASS-MEDIA la agenþiile de presã. Despre ce tip de publicaþie periodicã se vorbeºte? Nu existã nici o definiþie generalã a publicaþiilor de presã. Cum sã le distingem de ziarele de întreprindere, suporturi promoþionale sau publicitare, care ºi ele angajeazã jurnaliºti? A trebuit sã aparã legea din 29 iulie 1982 pentru a fi expres statuat c㠄jurnaliºtii care îºi exerseazã profesia într-una sau mai multe întreprinderi de comunicare audiovizualã au calitatea de jurnalist la fel ca ºi confraþii lor din presa scris㔠(art. 93). Printre elementele definiþiei, se face referire la o „ocupaþie principalã, regulatã ºi retribuit㔠în care jurnalistul îºi are „principala sursã de venituri”. Cine ar putea pretinde cã exercitã o oarecare activitate profesionalã dacã aceste criterii sau condiþii nu sunt respectate ori verificate? Ocupaþie principalã nu înseamnã unicã sau exclusivã. Ar trebui sau nu sã continuãm sã apreciem importanþa remuneraþiei în raport cu un salariu minim? Þinând cont de diversitatea funcþiilor asumate, a locurilor ºi a condiþiilor exercitãrii lor, a tehnicilor utilizate, a competenþelor necesare, poate cã nu este justificatã înglobarea într-o singurã categorie a jurnaliºtilor profesioniºti, titulari ai aceleiaºi cãrþi de identitate profesionalã, lucrãtori totuºi atât de diferiþi! Poate cã ar trebui sã definim diverse funcþii sau categorii profesionale între care s-ar face astfel distincþie. Jurnaliºti salariaþi ºi jurnaliºti colaboratori Luarea în considerare a condiþiilor de exercitare a profesiei de jurnalist ºi în special a naturii legãturilor existente între jurnalist ºi întreprinderea în care lucreazã ar trebui sã permitã distincþia între jurnaliºtii salariaþi ºi jurnaliºtii independenþi sau colaboratori (remuneraþi pe articol). De diferenþa de condiþie ar trebui sã depindã, dacã nu (cum greºit s-a încercat într-o anumitã epocã) recunoaºterea calitãþii de jurnalist, cel puþin beneficierea de anumite protecþii ºi garanþii (în materie de remunerare, indemnizaþii ºi desfacerea contractului de muncã), în contrapondere cu legãtura de subordonare, specificã salariatului. Tendinþele excesive sau abuzive (din cauza anumitor patroni) ce vor sã limiteze numãrul celor cãrora le-a fost recunoscut statutul de salariat au provocat astãzi (sub presiunea jurnaliºtilor) abuzul invers. Acesta constã în a impune faptul c㠄orice convenþie prin care o întreprindere de presã î[i asigurã, prin intermediul remuneraþiei, concursul unui jurnalist profesionist [...] este presupusã a fi un contract de munc㔠(art. L. 761-2 din Codul muncii). Proba contrarã rãmâne, fãrã îndoialã, admisibilã, însã este dificil de stabilit. Diferenþa clasicã dintre jurnaliºtii salariaþi ºi jurnaliºtii colaboratori, caracteristicã a douã moduri diferite de exercitare a profesiunii, ºi-a pierdut substanþa semnificaþiei ºi utilitãþii sale. ªi nu este sigur cã acest fapt a contribuit la întãrirea protecþiei sociale a jurnaliºtilor. Ne-am putea întreba care este incidenþa acestei situaþii asupra nivelului angajãrii (ºi deci al ºomajului) în respectiva profesie! Desfacerea contractului de muncã Elementul cel mai specific astãzi pentru statutul jurnalistului se referã la desfacerea contractului de muncã (preaviz ºi despãgubire) ºi, mai precis, la desfacerea contractului cu introducerea în joc a „clauzei de conºtiinþã”. Se încearcã astfel garantarea independenþei ºi a libertãþii jurnalistului. Prin „clauzã de conºtiinþ㔠se înþelege acea posibilitate acordatã jurnalistului (salariat) de a lua el însuºi iniþiativa de a desface contractul de muncã prin care este legat de patronul sãu, având în totalitate dreptul la indemnizaþiile ce îi sunt datorate pe motiv de concediere (fãrã vinã din partea sa), în trei cazuri pe care legea le enumerã: cesiunea publicaþiei, încetarea apariþiei ºi schimbarea notabilã în caracterul sau în orientarea ziarului. În nici o altã profesie nu îi este acordat salariatului un drept de demisie cu plata unor indemnizaþii, [i aceasta în numele protejãrii onoarei ºi demnitãþii jurnalistului, presupus a fi mai direct ºi mai profund angajat în aceastã activitate decât în oricare alta. DREPTUL MASS-MEDIA 207 Într-o perioadã în care numãrul angajãrilor este inferior solicitãrilor, ºansele de reangajare rapidã la o altã publicaþie sunt limitate. Prin urmare, la fel de limitatã este ºi posibilitatea de a introduce efectiv în joc un astfel de privilegiu. Riscul asumat va fi, fãrã nici o îndoialã, o probã a hotãr^rii jurnalistului ºi a justificãrii revendicãrii sale. Aprecierea temeiului pe baza cãruia este invocatã clauza de conºtiinþã face obiectul unor aprinse controverse între patron ºi jurnalistul demisionar, þinând cont de condiþiile ºi circumstanþele definite prin lege ºi de consecinþele pe care le implicã (în ceea ce priveºte indemnizaþiile datorate). Ce ar trebui sã se înþeleagã prin „cesiunea ziarului sau a periodicelor”? Relativ uºor de determinat atâta timp c^t era vorba, ca în trecut, de întreprinderi individuale sau familiale, aprecierea faptului constitutiv al cesiunii pare astãzi mult mai delicatã. Care parte a capitalului transferat sau care schimbare a majoritãþii trebuie luatã în considerare pentru ca, referitor la societãþile de editare, sã se poatã vorbi de „cesiune”? Schimbarea directorului publicaþiei, de exemplu, nu ar fi un criteriu de apreciere mai simplu ºi mai conform cu intenþiile legislatorului ºi cu motivele de consacrare a unei asemenea situaþii? Care poate fi adevãratul interes al referirii la „încetarea apariþiei”? Ar trebui, fãrã îndoialã, ca jurnalistul sã fie informat despre aceasta cu suficient timp înainte pentru a putea anticipa încetarea contractului de muncã sau pentru a putea fi obiectul unei propuneri de reangajare (pe care sã o poatã refuza) în cadrul unei publicaþii aparþinând aceleiaºi societãþi sau aceluiaºi grup. Aprecierea elementelor constitutive ale unei „schimbãri notabile în caracterul sau în orientarea ziarului” pare ºi mai delicatã. Jurnalistul demisionar nu are nici o garanþie cã argumentele avansate de el vor fi acceptate de patron sau aprobate de jurisdicþii. O demisie colectivã a unei pãrþi a redacþiei va fi, fãrã nici o îndoialã, o probã mai clarã a realitãþii schimbãrii ºi a prejudiciului astfel adus onoarei jurnaliºtilor sau a imposibilitãþii lor de a continua, din aceste motive, sã colaboreze la respectivul jurnal. ~n toate cazurile, garanþia va apãrea negativã pentru cã jurnalistul nu poate decât sã se supunã sau sã-ºi dea demisia! Dacã este concediat sau dacã pune în aplicare clauza de conºtiinþã, jurnalistul poate (în dreptul francez) sã pretindã indemnizaþii de concediere. Acestea sunt, în principiu, echivalente cu o lunã de salariu pe an de vechime în întreprindere, pânã la maximum cincisprezece (luni de salariu pentru cincisprezece ani vechime). O Comisie Arbitralã (reprezentanþi ai angajatorilor ºi ai jurnaliºtilor) va stabili aceastã indemnizaþie. Comisia este în acelaºi timp autorizatã sã aprecieze, oricare ar fi vechimea colaborãrii jurnalistului în întreprindere, natura ºi gravitatea greºelilor reproºate ºi incidenþa lor (reducere, suprimare) asupra indemnizaþiilor de concediere datorate. Acordând, cel puþin la început, anumite privilegii jurnaliºtilor, pentru a garanta mai bine libertatea lor ºi, prin ei, libertatea de informare ºi drepturile publicului în aceastã privinþã, statutul profesional al jurnaliºtilor, în ceea ce îi mai este specific, permite oare întotdeauna punerea în practicã un asemenea obiectiv? Numai o definire mai precisã a profesiei de jurnalist, care sã o deosebeascã de profesiile conexe (jurnaliºti de întreprindere, comunicatori, „relaþioniºti”) ºi distingerea diverselor categorii de jurnaliºti (corespunzând unor activitãþi, competenþe ºi responsabilitãþi diferite) ar permite o nouã formulare ºi o întãrire a acestui statut profesional, element esenþial al dreptului comunicãrii de masã. Statutul conþinutului sau regimul de responsabilitate Oricare ar fi sistemele sau regimurile politice ºi juridice, preocupãrile referitoare la conþinutul informaþiei difuzate inspirã ºi explicã, chiar dacã nu justificã întotdeauna, ansamblul elementelor constitutive ale dreptului comunicãrii de masã. Într-un mod mai direct, conþinutul 208 SOCIETATE ªI MASS-MEDIA însuºi al ziarelor, mesajelor ºi programelor face obiectul unui control sau al unui statut particular, care þine de regimul de responsabilitate. În concepþia liberalã clasicã (la care se aliniazã, global, sistemul francez), principiul libertãþii prevaleazã. Legea nu aduce nici o restricþie sau limitã decât la ceea ce este considerat un abuz de libertate, pentru cã este susceptibil de a cauza daune unor persoane private sau anumitor interese colective. Referindu-se la aceste reguli ºi principii, judecãtorul îºi exercitã controlul a posteriori. El sancþioneazã greºelile comise, asigurã pedepsirea acestora (rãspundere penalã) ºi condamnã la repararea daunelor cauzate (rãspundere civilã). Iniþial, regimul de rãspundere (penalã) al infracþiunilor „de pres㔠(susceptibile astãzi de a fi comise de oricare alt suport mediatic), ca aplicare a articolului 11 din Declaraþia Drepturilor Omului ºi Cetãþeanului, fusese definit, în dreptul francez, prin legea din 29 iulie 1881. „Legea privind libertatea presei” limiteazã numãrul infracþiunilor vizate. În numele unei concepþii ciudate ºi poate contestabile a libertãþii presei, ea supune urmãrirea judiciarã ºi pedepsirea infracþiunilor pe care le defineºte unor reguli particulare de procedurã (formalitãþi, termen de prescriere) ce asigurã astfel o anumitã impunitate autorilor lor. Nimic surprinzãtor în faptul cã, de atunci – ºi în ciuda unor multiple modificãri aduse acestui text –, numeroase infracþiuni, susceptibile de a fi comise de mijloacele de informare sau de comunicare, au fost definite în alte texte decât aceastã lege din 1881 (de care nu au fost vizate) sau cã victimele încearcã sã scape de capcanele procedurii, mulþumindu-se, pe baza regulilor ºi principiilor generale de drept comun, sã angajeze o acþiune civilã de reparaþie (fondatã pe articolul 1382 din Codul civil), fãrã a face nici cea mai micã referire la definiþia legalã a unei infracþiuni oarecare. Aceastã practicã dãuneazã totuºi coerenþei ºi unitãþii din dreptul comunicãrii. Printre elementele constitutive ale statutului conþinutului, vom evoca aici, cu titlu de exemplu sau de ilustrare, câteva dintre cele care dau loc litigiilor celor mai frecvente: dreptul la replicã, defãimarea ºi insulta, atingerea adus\ vie]ii private ºi dreptului la imagine, violarea secretului anchetei ºi al instrumentelor judiciare, atingerea adus\ prezumþiei de nevinovãþie, ultraj la adresa bunelor moravuri, punerea în pericol a minorilor, publicitate. Dreptul la replicã Dispoziþiile referitoare la dreptul la replicã diferã dup\ cum este vorba de presa scrisã sau de radioteleviziune. Rãmâne actualã problema transpunerii unui astfel de drept la anumite tehnologii noi, cum ar fi internetul. Aceasta nu este pentru moment prevãzutã de texte de lege. Oricât de necesarã ar pãrea, punerea ei în practicã este dificilã. În presa scrisã, dreptul la replicã este reglementat, în dreptul francez, de articolele 13 ºi 13-1 ale legii din 29 iulie 1881. El poate fi definit ca fiind posibilitatea acordatã fiecãrei persoane numite sau desemnate într-o publicaþie periodicã scrisã de a-ºi face cunoscut, în aceeaºi publicaþie, punctul de vedere asupra punerii ei în cauzã. Jurnalul care a publicat acuzaþia este obligat sã acorde gratuit persoanei respective un anumit numãr de rânduri în raport cu acuza cãreia i se rãspunde astfel. Persoanele favorabile dreptului la replicã îl considerã un element esenþial al libertãþii de exprimare ºi al echilibrului în informare. Cei care îi sunt ostili vãd în el o atingere adusã libertãþii de exprimare a jurnaliºtilor ºi dreptului de proprietate al ziarelor. Când este – încã ºi mai rar dec^t în presa scris㠖 consacrat de texte, dreptul la replicã în radio ºi televiziune nu este folosit decât într-o manierã mult mai restrictivã. Legea francezã (articolul 6 al Legii din 29 iulie 1982) rezervã dreptul la replicã persoanelor acuzate în condiþii susceptibile de a fi adus atingere onoarei ºi reputaþiei lor. Exercitarea acestui drept este încadratã în condiþii de termen ºi modalitãþi mult mai riguroase ºi mai restrictive. La radio ºi televiziune, dreptul la replicã pare a fi o modalitate de reacþie la defãimare dificil de folosit. DREPTUL MASS-MEDIA 209 Defãimarea ºi insulta Defãimarea ºi insulta se numãrã printre infracþiunile de presã comise cel mai frecvent. .oarte apropiate una de cealaltã, în dreptul francez ele trebuie totuºi sã fie diferen]iate, din raþiuni þinând de regulile de procedurã (obligaþia de calificare exactã a infracþiunii comise). Defãimarea este definitã de legea francezã ca fiind „invocarea sau imputarea unui fapt ce aduce atingere onoarei sau renumelui persoanei sau corpului cãruia îi este imputat faptul” (Legea din 29 iulie 1881, art. 29). Acelaºi text defineºte insulta ca fiind „orice exprimare jignitoare, termen de desconsiderare sau invectivã care nu conþine imputarea nici unui fapt”. Referirea sau absenþa referirii la un fapt este cea care diferenþiazã defãimarea de insultã. Acest lucru are, de asemenea, incidenþã asupra mijloacelor de apãrare ale persoanei acþionate în instanþã pentru defãimare întruc^t ea va fi admisã, cel puþin în anumite cazuri ºi dupã o procedurã complicatã (termene, modalitãþi), pentru a proba adevãrul faptelor defãimãtoare, lucru imposibil în cazul insultei, deoarece, prin definiþie, aceasta „nu implicã imputarea nici unui fapt”. Textele definesc diferite categorii de defãimare ºi de insulte, în funcþie de persoanele care sunt obiectul acestora: cele faþã de persoane private, faþã de curþi ºi tribunale, faþã de deþinãtorii sau agenþii autoritãþii publice, cele rasiale sau rasiste. Viaþa privatã ºi dreptul la imagine Dezvãluirea unor fapte privind viaþa privatã ºi publicarea neautorizatã a imaginii unei persoane constituie o altã categorie de comportamente prin care se implicã cel mai adesea responsabilitatea mijloacelor de informare. ªi aici trebuie determinatã frontiera între ceea ce, þinând de viaþa privatã a persoanelor, trebuie sã fie protejat împotriva oricãrei dezvãluiri indiscrete ºi ceea ce, având o anumit\ incidenþã sau semnificaþie socialã, trebuie sã poatã fi divulgat în numele dreptului publicului la informare. Nu orice cerere sau curiozitate a publicului trebuie neapãrat satisfãcutã. Invocarea dreptului la informare nu poate servi la acoperirea preocupãrilor înainte de toate financiare ale întreprinderilor, dupã cum nici cele de aceeaºi naturã ale indivizilor nu trebuie camuflate în spatele unei pretinse cãutãri a protejãrii onoarei sau personalitãþii lor. Articolul 9 din Codul civil introduce principiul conform cãruia „fiecare are dreptul la respectarea vieþii sale private”. Astfel este precizat ºi întãrit regimul general al responsabilitãþii civile (art. 1382 din Codul civil), susceptibil de a fi invocat, la r^ndul lui, pentru a asigura respectarea dreptului la imagine sau a drepturilor privind propria personalitate. În caz de atingere gravã a intimitãþii vieþii private, se poate recurge la procedura sumarã de urgenþã, atacat\ deoarece introduce un anumit control, bineînþeles judiciar, dar totuºi prealabil sau preventiv (interdicþie, retragere, suspendare) asupra conþinutului presei. Articolele 226-1 ºi urmãtoarele din Codul penal definesc diverse categorii de infracþiuni legate de „atingerea adusã intimitãþii vieþii private a unei persoane” prin înregistrarea ºi difuzarea cuvintelor sau imaginii unei persoane care se aflã într-un spaþiu privat. Secretul anchetei ºi al instrucþiei judiciare, atingerea adusã prezumþiei de nevinovãþie Condiþiile în care mass-media pot sã ilustreze activitatea poliþiei ºi a organelor de justiþie fac obiectul unei reglementãri complexe ce încearcã sã realizeze un anumit echilibru între, pe de o parte, libertatea de exprimare ºi informare ºi, pe de altã parte, buna funcþionare a instituþiilor ºi drepturile persoanelor în cauzã, pentru care acele informaþii sunt susceptibile, în acelaºi timp, de a aduce beneficii sau prejudicii. 210 SOCIETATE ªI MASS-MEDIA În afarã de infracþiunile de atingere adusã autoritãþii sau independenþei justiþiei ori de reglementarea relativã la modul în care se poate relata despre procesele aflate pe rol, dispoziþiile privind secretul anchetei ºi al instrucþiei judiciare, ca ºi atingerea adusã prezumþiei de nevinovãþie meritã aici o atenþie deosebitã. Principiul, foarte controversat ºi foarte puþin respectat, al secretului anchetei ºi instrucþiei judiciare este statuat de articolul 11 din Codul de procedurã penalã. El constituie o obligaþie pentru cei care, prin natura profesiei lor, participã la anchetã sau la proces. Acest lucru nu îi priveºte direct pe ziariºti care, la rândul lor, pot sã realizeze propriile anchete ºi sã difuzeze informaþii asupra elementelor pe care le-au putut strânge sau pe care le-au putut observa. Responsabilitatea lor ar putea fi totuºi implicatã, cu titlu de complicitate sau de violare a secretului, dacã ei exploateazã piese sau documente secrete. Legea din 4 ianuarie 1993 instituie diverse moduri (dreptul la replicã, inserarea unui comunicat) prin care, asigurând principiul libertãþii de informare, sã fie ameliorate, dacã nu evitate, atingerile aduse altui principiu, la fel de important, ºi anume acela al prezumþiei de nevinovãþie. În termenii articolului 9-1 din Codul civil, este situaþie de atingere a prezumþiei de nevinovãþie „atunci când o persoanã reþinutã de poliþie, interogatã sau care face obiectul unei citaþii de comparare în justiþie, al unui rechizitoriu al procurorului Republicii sau al unei plângeri cu constituire de parte civilã, este, înainte de orice condamnare, prezentatã ca vinovatã de faptele care fac obiectul anchetei sau al instrucþiei judiciare”. Ultraj al bunelor moravuri ºi punerea în pericol a minorilor În ceea ce priveºte infracþiunile de ultraj al bunelor moravuri ºi punerea în pericol a minorilor, articolele 227-23 ºi 227-24 din noul Cod penal francez considerã elemente constitutive ale infracþiunii „faptul de a înregistra sau de a transmite, în vederea difuzãrii, imaginea unui minor, când aceastã imagine prezintã un caracter pornografic” ºi de „a difuza o asemenea imagine, prin orice mijloc”, pe de o parte, ºi „faptul fie de a fabrica, de a transporta, de a difuza prin orice mijloc sau suport un mesaj cu caracter violent, pornografic ori de naturã sã aducã grave prejudicii demnitãþii umane, fie de a face comerþ cu un asemenea mesaj”. Publicitatea Conþinutul mesajelor publicitare a fãcut el însuºi obiectul unei noi ºi bogate reglementãri, indiferent dac\ este vorba, în presa scrisã sau la radio ºi televiziune, de produse (alcool, tutun, medicamente, arme de foc) pentru care publicitatea este interzisã ori strict reglementatã sau de recurgerea la anumite procedee ori argumente publicitare (publicitate mincinoasã, publicitate comparativã). Se ridicã, în egalã mãsurã, întrebarea dacã, în numele libertãþii ºi responsabilitãþii sale, un organ de informare poate sã refuze sau nu inserþia unui mesaj publicitar. Dreptul de autor ºi drepturile conexe Dreptul de autor ºi drepturile numite „conexe” drepturilor de autor constituie o altã ramurã esenþialã din dreptul comunicãrii. Este vorba de protejarea diverselor creaþii ºi prestaþii împotriva folosirii lor de cãtre alþii, fãrã autorizaþie, în detrimentul intereselor autorilor sau al altor titulari de drepturi. Apropiate în principii ºi conþinut, aceste douã categorii de drepturi (de autor ºi conexe) trebuie totuºi diferenþiate. Dreptul de autor În cadrul minim impus de cele douã mari convenþii internaþionale (Berna, 1886, ºi Geneva, 1952) referitoare la drepturile de autor, legislaþiile naþionale asigurã protecþia acestui drept DREPTUL MASS-MEDIA 211 fãcând sã prevaleze, în funcþie de principiile esenþiale la care se referã, drepturile individuale ºi personale ale autorului-creator sau, dimpotrivã, în sistemele numite copyright, aspectul patrimonial al creaþiei ºi interesele producãtorului sau ale utilizatorilor. În .ranþa, dreptul de autor (determinat de Codul Proprietãþii Intelectuale – CPI, dupã codificarea, în 1992, a dispoziþiilor Legii din 11 martie 1957, modificatã ºi completatã de cea din 3 iulie 1985) se aliniazã global la concepþia personalistã sau individualistã a dreptului de autor, chiar în condiþiile în care contextul tehnic ºi economic ºi evoluþia întrebuinþãrilor par a fi introdus câteva sistematizãri ºi elemente ale celeilalte teorii. Pentru a evidenþia aici câteva aspecte esenþiale, vom menþiona cã studiul dreptului de autor presupune neapãrat identificarea operelor ºi autorilor protejaþi, apoi analizarea elementelor ºi atributelor de drept moral, pe de o parte, ºi patrimonial, pe de altã parte. Pentru ca o operã sã fie protejatã prin dreptul de autor, ea trebuie sã fie o creaþie în formã originalã, expresie a personalitãþii autorului. Ideile nu sunt protejate prin dreptul de autor ºi pot fi liber reluate (sub rezerva, totuºi, a unor împrumuturi sistematice ºi abuzive constituind concurenþã neloialã sau acþiune parazitarã). Diferenþa ori distincþia între ideile, informaþiile sau elementele de conþinut neprotejate prin dreptul de autor ºi forma sau concretizarea ce beneficiazã de aceastã protecþie nu se fac întotdeauna uºor. Protecþia dreptului de autor este acordat㠄tuturor creaþiilor spiritului, oricare ar fi genul, forma de expresie, meritul sau destinaþia” (CPI, art. L 112-1). Nu se poate face nici o apreciere cu privire la interesul, utilitatea, calitatea, valoarea esteticã sau artisticã a operei. Un articol de presã, un reportaj radiofonic sau televizat, o fotografie, o ilustraþie graficã sunt protejate din momentul în care au fost create într-o formã originalã. Utilizarea lor presupune autorizarea ºi remunerarea titularului drepturilor. Sistemele sau regimurile sunt divergente în ceea ce priveºte stabilirea autorului. În dreptul francez, este considerat autor cel a cãrui operã poartã marca personalitãþii sale. Existenþa sau încheierea unui contract de închiriere a operei (contract de comandã) ori a serviciului (contract de muncã) nu presupune, în principiu, nici o derogare de la întrebuinþarea de drept. Se poate totuºi, din aceastã cauzã, sã aibã loc cesiunea sau transferul (automat sau presupus) al titularitãþii drepturilor. Când, în cadrul contractului de comandã sau de munc\, autorul (aparent) a primit ordine ºi directive precise în privin]a formelor ºi condiþiilor creaþiei sale, naturii ºi conþinutului operei create, obiect al unor retuºuri multiple ºi succesive, este greu sã se mai vadã în aceasta reflectarea personalitãþii sale. Calificarea operei ºi stabilirea autorilor sau a titularilor drepturilor se complicã ºi mai mult pentru toate operele care nu sunt rezultatul unei creaþii autonome ºi individuale, ci, caz din ce în ce mai frecvent, fac apel la contribuþii multiple: opere de colaborare, colective sau compozite. Poate fi stabilitã o delimitare destul de incertã a drepturilor între diversele contribuþii, luate individual, ºi ansamblul pe care îl constituie. Concepþia sau tradiþia numit㠄euro-continental㔠sau „romano-germanic㔠a dreptului de autor, la care se aliniazã dreptul francez, în opoziþie cu sistemul anglo-american de copyright, acordã un loc esenþial dreptului moral de autor. Opera fiind reflectarea personalitãþii autorului, prin operã este protejat autorul. Îi sunt astfel recunoscute diverse elemente sau atribute ale dreptului moral. Dreptul de divulgare constituie dreptul – recunoscut în principiu autorului ºi numai autorului (în timpul vieþii, cel puþin) – de a decide sã-]i faci publicã opera în momentul în care o consideri suficient de ºlefuitã pentru a fi supusã aprecierii publicului. Existenþa unui contract de comandã sau de muncã, exigenþele actualitãþii, participarea la o operã multiplã (de colaborare sau colectivã) pot totuºi, de fapt sau de drept, sã atenueze caracterul absolut al unei astfel de reglementãri. Dreptul numelui sau al paternitãþii vizeazã calitatea acordatã autorului ºi numai lui de a semna opera cu numele sãu. Pentru el este un drept, ºi nu o obligaþie. Opera poate fi 212 SOCIETATE ªI MASS-MEDIA publicatã ºi sub pseudonim sau ca anonimã. Practicile profesionale, în presã în special, nu par întotdeauna sã respecte acest drept, însã faptul se poate datora, într-o oarecare mãsurã, dificultãþii de a identifica autorul sau autorii, în contextul unor contribuþii ºi intervenþii multiple ori succesive. Opera fiind reflectarea personalitãþii creatorului ei, trebuie respectatã pentru ca, prin ea, sã nu se aducã atingere persoanei autorului. În numele dreptului sãu la respect, autorului i se recunoa[te, în principiu, dreptul de a se opune la orice modificare, transformare sau alterare a operei sale. Realitatea practicã este totuºi întrucâtva diferitã, în special în presã ºi în audiovizual, þin^nd cont de constrângerile de exploatare, de limitele de spaþiu ºi timp ºi de necesitãþile de armonizare a formei ºi a stilului, cu riscul ca autorul sã nu-ºi mai recunoascã deloc opera ºi sã nu se mai considere autorul ei. Ultimul element sau atribut al dreptului moral de autor priveºte dreptul de retragere ori de cãinþã. Acesta îi permite autorului, cel puþin teoretic, sã revinã asupra deciziei de a ceda drepturile de exploatare a operei sale, din motive care trebuie sã fie legate în exclusivitate de preocupãri de ordin moral. Cedând drepturile de exploatare a operei, autorul aºteaptã o remunerare, denumit㠄drepturi de autor”, cu titlu de drept patrimonial. Spre deosebire de dreptul moral (care este perpetuu, inalienabil ºi imprescriptibil), dreptul patrimonial este limitat în timp: în principiu, pe durata vieþii autorului ºi 70 de ani dupã moartea lui sau dupã data primei publicãri, în funcþie de tipul operei. O datã trecut acest rãstimp, opera „intrã în domeniul public”. Ea poate astfel sã fie liber exploatatã de toþi, fãrã obligaþii de platã. Dacã, în principiu, remunerarea trebuie sã fie proporþionalã (un anumit procentaj) cu rezultatul exploatãrii operei, ea poate fi, de asemenea, fixatã forfetar. În cazul întreprinderilor de comunicare (presã, radio, televiziune), se obiºnuieºte sã se considere cã salariul acoperã prima exploatare. Posibilitatea jurnalistului sau a întreprinderii de a exploata separat ori din nou contribuþia depinde, în cadrul dispoziþiilor legale, de unele acorduri contractuale, individuale sau colective, fixând aria de acoperire a drepturilor cedate. În faþa multitudinii formelor de utilizare posibile, au fost constituite, atât în interesul autorilor ºi titularilor drepturilor, cât ºi al utilizatorilor, unele societãþi de autor, denumite „societãþi de gestionare colectivã”, care administreazã drepturile (patrimoniale) ale autorilor, asigurã perceperea acestora de la beneficiari ºi repartizarea lor între autori sau cei în drept. Preluând elemente de la anumite legislaþii strãine, dreptul francez a instituit, pentru anumite forme de utilizare, ºi un regim denumit „licenþã legalã”, ce presupune, în cazul utilizatorilor, existenþa unei autorizaþii de exploatare de principiu, sub rezerva plãþii unei remuneraþii al cãrei nivel este fixat în mod general ºi uniform, nel\s^nd loc a[adar nici unei negocieri. Autorul sau cel cãruia i s-au cedat drepturile se vede totuºi privat de posibilitatea de a pretinde o oarecare formã de platã pentru utilizãrile care corespund uneia dintre excepþiile de la dreptul patrimonial: reprezentãri private, analize ºi scurte citate, revista presei, parodie, pastiºã ºi caricaturã. Drepturi conexe Conform unei convenþii internaþionale (aºa-zisa convenþie „de la Roma” – 1961), dreptul francez, ca ºi alte legislaþii, instituie ºi unele drepturi „conexe” dreptului de autor. Acestea sunt numite astfel pentru cã sunt corelate în mod necesar cu dreptul de autor ºi preiau foarte mult de la acest drept. Este vorba despre drepturile recunoscute artiºtilor-interpreþi, producãtorilor de înregistr\ri audio [i video ºi organismelor de radioteleviziune. Artiºtii-interpreþi îºi pun amprenta propriei personalitãþi asupra prestaþiilor lor. Se dovedeºte a fi justificatã, prin urmare, recunoaºterea drepturilor lor conexe. Pentru ceilalþi titulari ai drepturilor conexe, se pune problema de a DREPTUL MASS-MEDIA 213 plãti în special investiþiile ºi activitãþile de întreprindere. În acest caz, regimul respectivelor drepturi nu pare adoptat în mod prea fericit. Divers în sursele sale, în elementele, în obiectul ºi conþinutul sãu, dreptul mass-media pare încã incomplet ºi imperfect. Nu s-au stabilit o deplinã coerenþã ºi o armonie între diferitele sale capitole ºi elemente constitutive, nici m\car sau mai ales între acestea ºi anumite principii fundamentale (libertatea de exprimare, dreptul la informare) a cãror expresie, concretizare sunt sau ar trebui sã fie. Limitele ºi insuficienþele acestui drept sunt evidente atunci când, considerând cã informarea ºi comunicarea nu mai au azi frontiere, comparãm diferenþele dintre diferitele legislaþii naþionale. Distanþele constatate nu pot lãsã loc speranþei într-o armonizare rapidã, a cãrei cauzã ºi, în acelaºi timp, consecinþã ar fi un drept internaþional al mass-media. Importanþa (politicã, economicã, socialã, culturalã) a acestui sector de activitate, importanþã recunoscutã pentru comunicarea de masã, obligã totuºi la perseverenþã în aceastã cãutare, dreptul mass-media fiind condiþia ºi garanþia pentru libertatea ºi respectarea drepturilor publicului. Bibliografie Cãrþi AUVRET PATRICK, Les Journalistes: statuts, responsabilités, Paris, Delmas, 1994. BILGER PHILIPPE, BERNARD PREVOST, Le Droit de la presse, Paris, PU., „Que sais-je?”, 2469, ediþia a II-a, 1990. BIOLAY JEAN-JACQUES, Droit de la communication audiovisuelle, Paris, Delmas, 1989. BLIN HENRI et al., Droit de la presse, Paris, Litec. CHAMOUX JEAN-PIERRE, Droit de la communication, Paris, PU., „Que sais-je?”, 2884, 1994. COLOMBET CLAUDE, Propriété littéraire et artistique et droits voisins, Paris, Dalloz, 1993. DEBBASCH CHARLES, Droit de l’audiovisuel, Paris, Dalloz, ediþia a III-a, 1993. DERIEUX EMMANUEL, Droit de la communication, Paris, LGDJ, ediþia a III-a, 1999. DERIEUX EMMANUEL, Droit de la communication/recueil de textes: législation, Paris, Victoires Éditions, ediþia a III-a, 1996. DERIEUX EMMANUEL, Droit de la communication, recueil de textes: jurisprudence, Paris, Victoires Éditions, ediþia a III-a, 1998. DERIEUX EMMANUEL, P. TRUDEL (coord.), L’intérêt public: principe de droit de la communication, Paris, Victoires Éditions, 1996. GAVALDA CH. et al., Droit de l’audiovisuel, Paris, Lamy, 1989. GAUTIER P.-Y., Propriété littéraire et artistique, Paris, PU., 1996. LUCAS A., Propriété littéraire et artistique, Paris, Dalloz, 1994. MORANGE JEAN, La Liberté d’expression, Paris, PU., „Que sais-je?”, 2751, 1993. SIRINELLI PIERRE, Propriété littéraire et artistique et droits voisins, Paris, Dalloz, 1993. Reviste Légipresse, Revue du Droit de la Communication, Paris, Victoires Éditions (publicaþie lunarã). Dreptul mass-media în alte þãri AZURMENDI A., Derecho de la informacion, Pamplona, EUNSA. BARENDT ERIC, Broadcasting Law: A Comparative Study, New York, Oxford UP, 1993 (Germania, Statele Unite, .ranþa, Marea Britanie, Italia). 214 SOCIETATE ªI MASS-MEDIA BARRELET D., Droit suisse des mass-media, Berna, Staemfli, 1998. COLIVER S., Press Law and Practice: A Comparative Study of Press .reedom in European and Other Democracies, Londra, articolul 19. ESCOBAR DE LA SERNA L., Manual de derecho de la informacion, Madrid, Dykinson. LAHAV P. (coord.), Press Law in Modern Democracies, New York, Longman, 1984 (.ranþa, Germania, Israel, Japonia, Marea Britanie, Suedia, Statele Unite). JONGEN .RANÇOIS, La Police de l’audiovisuel: analyse comparée de la régulation de la radio et de la télévision en Europe, Paris, LGDJ, 1994. PEMBER DON R., Mass Media Law, Dubuque (IA), W.C. Brown, ediþia a VI-a, 1993. ROBERTSON G. et al., Media Law, Londra, Sage, 1984. SIMON JEAN-PAUL, L’esprit des regles: réseaux et réglementation aux États-Unis, Paris, L’Harmattan, 1991. TRUDEL P., .. ABRAN, Droit de la radio et de la télévision, Montreal, Thémis. TRUDEL P. (coord.), Droit du cyberespace, Montreal, Thémis. 215 Capitolul 14 CRITICA MASS-MEDIA ªI DEONTOLOGIA Claude-Jean Bertrand Mijloacele de comunicare de masã sunt departe de a fi perfecte, iar publicul nu este satisfãcut. ~ntruc^t ele joacã un rol central în societatea modernã, este necesar sã-ºi îmbunãtãþeascã serviciile1. Cum? Mai întâi, pare util sã se stabileascã un scurt bilanþ al reproºurilor care le sunt aduse; apoi, sã se ia în considerare modalitãþile de îmbunãtãþire. Atenþie însã! Trecând în revistã criticile adresate mass-media, trebuie sã reþinem cã mijloacele de comunicare de masã nu au fost niciodatã mai bune ca în prezent. Reproºuri Încã de la originile ei, presa s-a fãcut vinovatã de practici abuzive. Anumite publicaþii înc\lcau morala impusã ori provocau dezordine socialã, ceea ce declanºa intervenþia poliþiei ºi a tribunalelor ºi necesita apariþia unei jurisprudenþe – care, adesea, era codificatã în legi. Practici abuzive? Modul în care sunt definite depinde de cultura naþionalã, de stadiul evoluþiei respectivei naþiuni, de regimul sãu politic. Situaþia diferã dacã este vorba de o þarã comunistã sau de una liberalã, de o þarã arhaicã sau de una postindustrialã, musulmanã ori budistã. În democraþiile occidentale, ceea ce li se reproºeazã înainte de orice mijloacelor de comunicare de masã (fie cã sunt specializate în informaþii sau în divertisment) este faptul cã servesc partidului aflat la putere ori unei elite culturale, în cazul în care sunt instituþii de stat, ºi cã sacrificã slujirea publicului obsesiei pentru profit, în cazul în care sunt societãþi comerciale. Sectorul divertismentului Zvonurile apar unul dupã altul ºi, din c^nd în c^nd, izbucneºte câte un scandal: publicitate clandestinã la televiziune, corupþia prezentatorului de discuri, înþelegeri între grupuri cu interese comune sau platã fãrã de care unui saltimbanc îi este greu sã aparã pe post. Însã reproºurile cele mai grave sunt de altã naturã. Marile canale mediatice sunt acuzate de mediocritate estetic㠖 ele fac puþine eforturi pentru a promova formele elaborate ale creaþiei: muzicã clasicã, jazz sau arte plastice. Câteodatã, mediocritatea este chiar tehnicã: desenele animate japoneze, de exemplu, sunt prea puþin „animate” ºi foarte prost desenate. 1. Pentru o dezvoltare a temelor tratate aici, a se vedea C.-J. Bertrand, La déontologie des médias, Paris, PU., „Que sais-je?”, ediþia a II-a, 1999; de asemenea, L’Arsenal de la démocratie: médias, déontologie, M*A*R*S, Paris, Économica, 1999. 216 SOCIETATE ªI MASS-MEDIA Li se reproºeazã acestor mijloace de comunicare de mas㠄pentru marele public” vidul intelectual ºi, în particular, lipsa atenþiei pe care astfel de posturi comerciale ar trebui sã o pun\ în serviciul gândirii sau al educaþiei. Chiar radioteleviziunea de stat face puþine lucruri în acest sens, cu unele excepþii cum ar fi BBC ºi mai ales societatea japonezã NHK. ~n cazul extrem, anumite programe cultivã obscurantismul, arãtând preocupãri pentru astrologie, fenomenul OZN ºi fenomene pretins „paranormale”. Mass-media sunt acuzate, de asemenea, cã dau dovadã frecvent de mediocritate moralã. Valorile pe care – ca sã zicem aºa – le prezintã sunt egoismul, l\comia. Totul este o afacere individualã, iar fiecare cautã gloria sau banii câºtigaþi uºor ºi remediile miraculoase. .ericirea este asociatã consumului, semnelor exterioare de bogãþie. Omenirea se împarte în indivizi buni ºi indivizi rãi; raporturile umane se bazeazã pe forþã, conflictele fiind rezolvate de obicei prin violenþã. Astfel, divertismentul mediatic ºi publicitatea manipuleazã utilizatorul, suscitând în el angoasa ºi resemnarea, insatisfacþia ºi evaziunea – iar într-un final, frustrarea ºi apatia. La televiziune, personajele au tendinþa de a fi prezentate în mod stereotip, nu fãrã rasism sau sexism. Ca ºi în cinematografie, anumite grupuri umane sunt subreprezentate: este vorba despre copii, bãtrâni, muncitori, intelectuali. Viziunea oferitã asupra lumii este simplistã ºi falsã, fiind deopotriv\ cosmetizatã (un inspector de poliþie, de exemplu, va locui într-un apartament de bancher) ºi înf\]i[atã mai abjectã ºi mai brutalã decât în realitate. Pentru unii – americanii în special –, ceea ce ºocheazã cel mai mult este „pornografia”. De fapt, începând cu anii 1960, multe tabuuri au fost eliminate: majoritatea utilizatorilor tolereazã filmele X, cu condiþia ca acestea sã nu fie la îndemâna copiilor; în plus, subiectele sexuale sunt tratate acum cu seriozitate ºi profesionalism. Se p\streaz\ îns\ adesea dispreþuirea implicit\ a femeilor ºi, câteodatã, puseurile de violenþã. Brutalitatea apare în toate programele, în ficþiune ºi desene animate, precum ºi în jurnalele de televiziune. În SUA, în ciuda protestelor, violenþa creºte constant – ºi de aici se propagã în lumea întreagã. Nenumãrate studii menþioneazã totuºi existenþa unei anumite legãturi între violenþa mediaticã ºi violenþa realã2. Sectorul informaþiei Diferenþierea între jurnalism ºi divertisment poate pãrea artificialã. Unde sã situezi sportul, de exemplu? Oare nu în divertismentul mediatic gãseºte publicul cele mai multe informaþii despre lume? Cu siguranþã, dar, deºi existã interferenþe, cele douã domenii sunt distincte: unul dintre reproºurile fãcute în zilele noastre televiziunii este acela cã nu diferenþiazã clar realitatea de ficþiune – fie cã este vorba de o dramatizare a asasinãrii lui Kennedy la Dallas sau de reportajele transmise din Rãzboiul din Golf în 1991. Anumite nemulþumiri în acest sens dateazã de la începuturile tiparului (ca ºi gustul presei pentru evenimentele incredibile ºi crimele comise cu bestialitate), însã noile tehnologii au fãcut ca abuzurile sã fie mai uºor de comis, permiþând transmisiunile în direct (graþie camerelor miniaturale ºi sateliþilor) ºi manipularea imaginilor (prin calculator). Reproºuri tradiþionale Publicul are tendinþa sã acuze jurnaliºtii în sine, care nu sunt decât niºte angajaþi, ºi sã uite de firma pentru care lucreazã aceºtia. Este important sã se facã diferenþierea. De exemplu, un jurnalist care acceptã, pentru un pahar de vin, sã arunce un articol la coº se comportã imoral. Ce sã spunem însã despre acele mass-media care omit sã publice informaþii jenante pentru marii ofertan]i de publicitate, cum ar fi dovezile cu privire la toxicitatea tutunului, informaþii 2. A se vedea: Divina .rau-Meigs, Les Écrans de la violence, Paris, Économica, 1997. CRITICA MASS-MEDIA ªI DEONTOLOGIA 217 þinute secrete din anii ’30 pânã în anii ’60? „Libertatea presei e în m^inile celui care posedã presa”, spunea A.-J. Liebling; responsabilitatea de asemenea. Proprietarii care utilizeazã canalul lor mediatic pentru a promova o carierã politicã, o cauzã sau o ideologie3 sunt mai puþin numeroºi în zilele noastre. Marilor mass-media etatizate li se repro[eaz\ mai ales c\ se pun în slujba propagandei ºi a dezinformãrii. Mulþi proprietari, în special acþionarii, considerã mijloacele de comunicare de masã pe care le posedã o sursã de venituri – la fel ca o fabricã de încãlþãminte. Ei încredinþeazã deci mass-media unor lideri cu misiunea de a maximiza dividendele: unii pot fi înclinaþi înspre manipulare, minciunã, disimulare, venalitate – mai ales pentru a plãcea, ºi nu pentru a displãcea cump\r\torilor de spa]iu publicitar. În ceea ce priveºte reproºurile adresate jurnaliºtilor, ele sunt formulate atât de critici avizaþi, cât ºi de utilizatorii de bazã. Animozitatea publicului nu este întotdeauna justificatã: el ignorã exigenþele materiale ale fiecãrui canal mediatic ºi, în plus, manifestã câteodatã nevoia sinistrã de a gãsi un þap ispãºitor. Ca urmare, lista de solicitãri prezentatã mai jos este inspiratã din anchetele realizate de experþi în diferite þãri. Obiectul reproºurilor adresate jurnaliºtilor îl constituie incompetenþa, lipsa de cunoºtinþe sau de profesionalism. .ormarea la locul de muncã nu se mai obi[nuie[te, dar salariile oferite nu sunt suficiente pentru a-i atrage pe cei mai buni studenþi, iar angaja]ii ajung sã se lase corupþi din acela[i motiv. La acestea se adaugã trândãvia ºi neglijenþa, servilitatea faþã de patroni ºi directori, setea de celebritate duc^nd la goana dupã exclusivitate, aroganþa, refuzul de a recunoaºte propriile greºeli, lipsa criticii ºi autocriticii, conservatorismul, adesea în sensul în care orice derogare de la scopul prestabilit, orice idee nouã provoacã teamã. Care sunt, aºadar, faptele reproºate jurnaliºtilor? Rareori plagiatul, cel mai adesea venalitatea, prin cadourile indirecte, cãlãtoriile gratuite sau activitãþile externe plãtite peste cuantumul normal. Alte reproºuri: lipsa de respect pentru viaþa privatã, folosirea unei false identitãþi, furtul documentelor, intruziunea într-o anchetã sau în derularea unui proces, speculaþiile pe marginea unor verdicte. Li se adaug\ zvonurile rãspândite, inexactit\]ile, invenþiile, reconstituirile, simulãrile ºi trucajele, minciunile ºi defãimãrile. Mult mai des: distorsionarea realitãþii în alegerea sau prezentarea de informaþii, amestecul între fapte ºi opinii, judecarea simplistã în situaþii complexe. Câteodatã, elitismul: jurnalistul se adreseazã doar elitelor sau colegilor sãi de breaslã. Din când în când, vulgaritatea: în intenþia de a plãcea pãturilor sociale mai puþin rafinate ale populaþiei, el filtreazã actualitatea pentru a oferi un spectacol: vedete, cancanuri, adultere ºi perversitãþi, conflicte deschise, terorism, sânge ºi orori inutile. Reproºuri mai puþin frecvente Iniþial, piedicile în obþinerea ºi difuzarea informaþiei au fost de ordin tehnic, apoi ºi politic ºi economic. Existã însã un al patrulea mare obstacol, chiar în cadrul jurnalismului. El constã în tradiþiile puternice, ce nu se pot adapta la epoca noastrã ºi din cauza cãrora informaþia este adesea greºit înþeleasã ºi prost prezentatã. Ø Omisiuni Omisiunea reprezintã, fãrã îndoialã, cea mai gravã greºealã a presei, pentru cã cititorul o repereazã greu. Ea se poate datora lipsei de timp sau de resurse – dar [i parcimoniei patronilor sau lacunelor jurnaliºtilor. În selectarea informaþiei, chiar ºi cele mai bune instituþii de presã cedeazã prejudecãþilor ºefilor ºi jurnaliºtilor (în majoritate bãrbaþi tineri, cultivaþi, relativ bogaþi). În consecinþã, actualitatea se formeazã cel mai adesea din tipul de ºtiri pe care le apreciazã sau majoritatea, 3. Totuºi, în SUA, în secolul XX, majoritatea publicaþiilor au susþinut candidatul republican (conservator, prin urmare) de 22 de ori din 24 (excepþii: 1964 ºi 1992). 218 SOCIETATE ªI MASS-MEDIA sau bãrbaþii, sau minoritatea bogaþilor, sau cea care deþine puterea – clienþii, sursele, prietenii oamenilor de presã. Dimpotrivã, informaþia de calitate ar trebui sã includã ceea ce fiecare dintre segmentele de populaþie (tineri, sãraci etc.) considerã important pentru binele s\u. Este clar cã, în SUA, temele violenþei conjugale ºi ale hãrþuirii sexuale au devenit vedetele mass-media numai dupã ce femeile au devenit din ce în ce mai numeroase în cadrul echipelor redacþionale. O omisiune periculoasã o reprezintã lipsa de informaþii internaþionale, scumpe ºi puþin apreciate de marele public. Peste tot, atenþia se concentreazã pe planul regional ºi local. Mijloacele de informare ce folosesc din plin articole ºi emisiuni, informaþii ºi opinii venite din alte regiuni ale globului sunt destul de rare4. Ø Confuzia dintre divertisment ºi informaþie Multe dintre faptele pe care le reproºãm mass-media (cum ar fi simularea brutalã a emoþiilor sau amestecul între ficþiune ºi realitate) relevã, în fapt, funcþia de divertisment a mijloacelor de comunicare de masã. Chiar de la început, mass-media s-au dedicat acestei funcþii pentru cã publicul o apreciazã. De altfel, divertismentul mediatic, care nu este deloc demn de dispreþ, poate face ca informaþiile neplãcute sã devinã atractive. Însã trebuie ca acestea sã fie separate de informaþia serioasã ºi, mai ales, nu trebuie nici sã o marginalizeze, nici sã o deformeze. Numeroase sunt „ºtirile” care în ochii consumatorului sunt parte integrantã din divertisment, în sensul cã acesta nu le d\ importanþã, consider^ndu-le însã interesante. Putem enumera, ca exemple, nu numai cãsãtoria unei vedete, ci ºi unele rezultate sportive, un atac asupra unei bãnci ºi, c^nd distanþa în spaþiu e mai mare, erupþia unui vulcan, un accident de avion sau chiar anumite rãzboaie. Ø Mai degrabã ºtiri decât informaþii Mass-media se mulþumesc adesea sã confec]ioneze un mozaic absurd de evenimente evidente, fãrã cauze ºi fãrã urmãri. Utilizatorul simte nevoia de repere, de grile de lecturã. Cel mai bun serviciu ar fi fãcut publicului dacã mijloacele de comunicare de masã s-ar preocupa mai puþin de „ºtiri” ºi mai mult de informaþie, altfel spus, de procesele îndelungate. Aceasta implicã cercetãri prealabile ºi o evaluare ulterioarã, fiind opusul loviturii de presã. În plus, cum o veche tendinþã este aceea de a practica jurnalismul în haitã, utilizatorul riscã sã gãseascã peste tot acelaºi mozaic de evenimente. Astfel, anumite aspecte ale realitãþii sunt prea mediatizate, în timp ce altele nu sunt cunoscute deloc, pentru cã nimeni nu îndrãzneºte sã se abatã de la cãrãrile bãtãtorite. În sfârºit, marile organisme mediatice rãmân din ce în ce mai des la nivelul aparenþelor, în loc sã caute existenþa fenomenelor mai puþin evidente, în afara focurilor actualitãþii sau sub suprafaþa realitãþii. Ar fi totuºi util ca astfel de fenomene sã fie prezentate înainte sã izbucneascã violent, adesea sub forma unor probleme grave5. De asemenea, marile trusturi media sunt prea puþin preocupate sã scoat\ din laboratoare [i s\ aducã la cunoºtinþa publicului descoperirile ºi reflecþiile savanþilor de orice fel, prezent^ndu-le pe înþelesul utilizatorului de bazã. Jurnaliºtii ar fi mai folositori dacã ºi-ar asuma nu doar rolul de mesageri, ci ºi pe acela de exploratori ºi ini]iatori. Creºterea apetitului ºi diversificarea gusturilor par aproape la fel de importante ca ºi furnizarea hranei. Ø Paharul pe jumãtate gol Un mit regretabil face ca ºtirile bune sã fie lipsite de interes. „Nu se vorbeºte de trenurile care sosesc la timp” – acesta este refrenul. Cu siguranþã, dar ce sã mai credem despre capitularea naziºtilor în 1945, de ajungerea omului pe Lunã, de moartea dictatorului .ranco 4. Cum este în .ranþa sãptãm^nalul Courrier International iar în Australia canalul public SBS. 5. A se vedea p. 47, „Jurnalismul de anchetã”. CRITICA MASS-MEDIA ªI DEONTOLOGIA 219 sau de primul transplant de inimã? Paharul este ºi pe jumãtate plin, însã observatorul are impresia cã mulþi jurnaliºti caut㠄orgasmul” profesional în eºecuri, accidente, masacre, scandaluri sau uragane. Efectul cumulativ al acestei distorsiuni nu ar fi oare acela de a induce publicului o nemulþumire permanentã, nejustificatã ºi periculoasã? Ø Pseudo-informaþiile Multe „ºtiri” sunt fabricate de cãtre cei care profitã de pe urma lor. Pot fi identificate cinci tipuri de astfel de ºtiri. Majoritatea lor prezintã, în viziunea jurnaliºtilor, avantajul de a fi pregãtite dinainte ºi de a fi condiþionate pentru folosirea de cãtre mass-media. Cel mai uºor de reperat este reclama deghizatã în articol ºi publicatã cu un minimum de avertizare. Al doilea tip îl constituie comunicatul redactat de ataºaþii de presã ºi copiat de un jurnalist; al treilea – articolul scris de un ziarist dupã ce i-a fost oferit un week-end exotic sau altã favoare; al patrulea – raportarea unui pseudo-eveniment pus în scenã pentru a atrage mass-media: conferinþa de presã sau manifestarea de stradã, de exemplu; în sfârºit, al cincilea tip constã în evenimente create chiar de jurnaliºti: farse ale unor paparazzi hãrþuind o celebritate sau pretinsul „jurnalism de anchet㔠viz^nd aventurile amoroase ale unui om politic. Ø Informaþiile de aceeaºi întindere ºi la orã fixã Mass-media au apãrut sub formã de industrii tradiþionale. Ele au luat, aºadar, obiceiul de a fabrica un produs aproape identic în fiecare zi, la aceeaºi orã. Acest fapt determinã, în funcþie de raportarea la actualitate, ocultarea informaþiilor importante. Cu ajutorul calculatorului, pachetele de ºtiri pot fi de acum înainte confec]ionate în funcþie de nevoile ºi gusturile, obiºnuite sau excepþionale, ale fiecãrui cetãþean. Dimensiunea fiecãrui pachet poate sã varieze în funcþie de moment: el poate fi livrat în locuri diferite de canale diferite. Informaþia continuã s-a rãspândit în SUA în anii ’70, graþie staþiilor de radio All News (modelul lui .rance Info), iar în anii ’80, în televiziune, o datã cu CNN-ul. Astãzi, din ce în ce mai mulþi oameni navigheazã pe internet pentru a cãuta la orice orã informaþiile dorite cu privire la orice subiect din orice regiune a planetei. Ø Informaþie de neînþeles Oamenii cu un nivel de educaþie sub medie considerã cã mass-media informative sunt plictisitoare – în mod special presa scris㠖 mai ales deoarece au dificultãþi în înþelegerea cuvintelor ºi conceptelor utilizate de c\tre acestea. Nici chiar cetãþenii interesaþi nu primesc întotdeauna datele necesare pentru a înþelege cauzele unui eveniment, contextul, importanþa ºi posibilele sale consecinþe. Unul dintre motivele unei astfel de carenþe jurnalistice îl constituie vechiul obicei de a se adresa unei elite, de a pretinde deþinerea unei vaste cunoaºteri a lumii – chiar ºi atunci când se vorbeºte marelui public. Un alt motiv þine de faptul cã unii jurnaliºti nu cunosc suficient domeniul pe care îl trateazã. Ø Interesant ºi important Pentru ca societatea noastrã sã funcþioneze bine, este necesar ca majoritatea membrilor ei sã aibã o percepþie corectã asupra lumii întregi, chiar dacã sunt sau nu înclinaþi în mod natural spre acest lucru. Mijloacelor de comunicare de masã le revine sarcina de a stimula atenþia celor care nu sunt înclinaþi sã perceapã corect realitatea. Este nevoie ca ele sã facã interesante lucrurile importante, subliniind, de exemplu, efectul pe care evenimentele îndepãrtate le-ar putea avea asupra existenþei cotidiene a publicului lor. ªi invers, mass-media trebuie sã demonstreze cã anumite ºtiri, care par a nu fi decât interesante, pot fi importante din punct de vedere social. Multe fapte diverse pot servi ca intermediar pentru a aduce în atenþie probleme importante. 220 SOCIETATE ªI MASS-MEDIA Ø Dezbatere publicã ºi campanii de reformã Mass-media rezistã uneori greu grupurilor de presiune conservatoare sau presiunii majoritãþii. În general, le este teamã de ideile noi, nonconformiste sau profunde: puþini sunt cei care le apreciazã. Totuºi, unul din rolurile presei în cadrul democraþiei este acela de a încuraja dezbaterea publicã energicã pe marginea subiectelor de interes general. O modalitate de a face acest lucru a fost inauguratã de USA Today (publicaþie înfiinþatã în 1982), care a început sã publice în fiecare zi „opinii libere” opuse editorialelor sale ºi pe aceeaºi paginã cu acestea. În loc ca mass-media sã ridice osanale comunitãþii lor sau sã rãmânã prudent neutre, unii cred cã ele ar trebui sã se implice, fãrã sã-ºi piardã îns\ independenþa. Una dintre funcþiile lor ar fi sã-ºi asculte cetãþenii, sã le dea cuvântul ºi sã-i încurajeze sã participe la viaþa socialã ºi politicã. Chiar mass-media ar trebui sã descopere ºi totodatã sã facã publice problemele unei societãþi ºi posibilele soluþii, ceea ce în Statele Unite poartã denumirea de civic sau public journalism. Remedii posibile La început, „libertatea presei” a fost conceputã ca un drept aparþinând fiecãrui cetãþean. Într-un regim liberal, aceastã libertate a fost realã atâta timp cât o micã sumã de bani era suficientã pentru a publica un periodic. Apoi, o datã cu creºterea costurilor, a devenit una negativã: printre at^tea publicaþii, cetãþeanul putea înlãtura ceea ce nu corespundea gusturilor sale. La sfârºitul secolului al XIX-lea, noile tehnologii, care permiteau comunicarea de masã, au impus o structurã industrialã, deci o organizare capitalistã, viz^nd în mod natural sã-ºi sporeascã veniturile ºi tinz^nd, aºadar, cãtre monopol. Astãzi, în majoritatea oraºelor, numãrul ziarelor locale s-a redus la unul singur. Cât priveºte televiziunea, principalul mijloc de informare de mas\, investiþiile pe care le necesitã sunt enorme. Canalele devin din ce în ce mai mult elemente în cadrul unor conglomerate enorme. În consecinþã, „libertatea presei” nu mai este atât un drept al cetãþeanului, cât un privilegiu al bogaþilor (sau al guvernanþilor). Se pune deci o problemã fundamentalã: cum sã împaci douã libertãþi primordiale – libertatea de a întreprinde ºi libertatea individualã de exprimare ºi a presei? Pentru majoritatea cetãþenilor, informaþia reprezintã o armã în lupta lor pentru fericire; ei nu ar ºti sã-ºi îmbunãtãþeascã viaþa fãrã transformãrile societãþii. Dimpotrivã, întreprinzãtorii din mass-media (ºi susþinãtorii lor financiari, sponsorii sau sau cump\r\torii de spa]iu publicitar) folosesc informaþia pentru a exploata ceea ce pentru ei constituie o resursã naturalã: marele public. Ei au în mod natural tendinþa de a menþine un statu-quo socioeconomic care le este profitabil. Pentru un astfel de conflict nu existã o soluþie simplã, în afarã de cea care constã în eliminarea unuia dintre cei doi opozanþi. Dictaturile de tip fascist suprimã libertatea de exprimare fãrã a aduce de obicei atingere proprietãþii mass-media. Dictaturile de tip comunist suprimã libertatea de iniþiativã. Rezultatul este acelaºi în ambele cazuri: presa mutilatã devine un instrument de îndobitocire. Ce trebuie fãcut atunci pentru a evita ca anumiþi indivizi, plasaþi în vârful întreprinderilor mediatice, sã nu deþinã o vastã putere politicã? Aceºti conducãtori au ca primã sarcinã fructificarea capitalului acþionarilor; or, lor le revine sarcina sã decidã ce s-a înt^mplat în lume, hot\r^nd ce va fi relatat ºi ce nu. Este dãunãtor ca un sector oarecare al economiei unei þãri sã cadã sub controlul unui oligopol: ar fi îns\ dramatic ca acest lucru sã se înt^mple în domeniul comunicaþiilor. De asemenea, începând cu anii ’20, o nouã concepþie a vãzut lumina zilei. Libertatea presei începe sã fie definitã nu doar ca o negare a cenzurii, ci ºi ca afirmare a unei sarcini de îndeplinit: satisfacerea dreptului fiecãrui cetãþean de a fi corect informat ºi, în aceeaºi CRITICA MASS-MEDIA ªI DEONTOLOGIA 221 mãsurã, satisfacerea dreptului la informare, adicã de a avea acces la mass-media. Popoarele latine sunt înclinate sã se încreadã în legislatori ºi în tribunale pentru a frâna abuzurile mass-media ºi a le prescrie sarcini. Anglo-saxonii nu se ncred, pe bunã dreptate, în autoritatea statalã, ci îi exagereazã ameninþarea, uitând cã, într-o democraþie, guvernul reprezintã populaþia. Între cele douã extreme trebuie gãsit, în mod empiric, un punct de echilibru. O funcþie care, conform unei opinii cvasigenerale, îi revine statului este aceea de a asigura supravieþuirea concurenþei. El trebuie sã facã publicã identitatea patronilor unor instituþii mediatice ºi sã limiteze acumularea de proprietãþi. De altfel, toatã lumea este de acord cã sunt necesare unele legi ºi reglementãri pentru a fixa limite cu privire la ceea ce factorii de conducere din mass-media pot face pentru a câºtiga bani, garant^nd totodatã cã mass-media servesc bine publicul: legi antitrust, reglementãri ale publicitãþii sau caiete de sarcini pentru canalele de televiziune. Legea impune anumite îndatoriri informatorilor în toate þãrile (cum ar fi aceea de a nu defãima) sau doar în unele þãri (de exemplu, aceea de a acorda dreptul la replicã, cum se înt^mpl\ în .ranþa). În schimb, anumite legi acordã drepturi jurnaliºtilor din unele þãri, cum ar fi secretul profesional în Germania sau accesul la arhive în Suedia. Acestea fiind spuse, în societãþile democratice se preferã menþinerea intervenþiilor statului la minimum. Motivele nu lipsesc. Orice lege poate fi interpretatã abuziv de cãtre cei puternici. Existã domenii (cum ar fi viaþa privatã) atât de puþin definite, încât o lege prea confuzã sau prea precisã riscã sã dãuneze interesului public. Anumite atitudini sociale evolueazã atât de repede încât legea riscã sã impunã o normã care va fi curând desuetã. În sfârºit, anumite fapte grave se situeazã în apropierea delictului: legea poate pedepsi un act comis de cãtre mass-media, dar ce poate face ea în cazul unei omisiuni? Oricum, maºinãria judiciarã se miºcã lent, fiind scumpã ºi prea pu]in atr\g\toare pentru muritorul de rând. Trebuie deci gãsite alte mijloace decât legea ºi tribunalele pentru a evita deriva mass-media. Deontologia: fundament, actori, reguli ºi aplicare În mod fundamental, greºeala presei ºi modalitatea aleasã pentru a o preveni corespund viziunii pe care o avem asupra fiinþei umane. Aceasta, în democraþiile de tip occidental, se inspirã din ideologia creºtinã: schematizând, omul este fãcut dupã chipul lui Dumnezeu, dar a fost murdãrit prin pãcatul originar. Perversitatea lui face ca, în interesul semenilor, el sã trebuiascã sã se supunã unei presiuni fizice externe. Însã nobleþea îl face sensibil la valorile principiilor nobile ºi, prin urmare, la o presiune moralã internã. Aceastã ambivalenþã încurajeazã speranþa cã este suficientã o presiune moralã externã, aceea pe care o impun regulile etice atunci când violarea lor atrage reprobarea semenilor noºtri – ºi a altor cetãþeni. În materie de presã, de-a lungul secolelor, doar primele douã dintre cele trei moduri de control au fost utilizate. Un bun jurnalist se supunea conºtiinþei sale; cel rãu risca sã aibã de-a face cu jandarmii ºi magistraþii. La sfârºitul secolului XX, pãrea indispensabil sã se facã apel la a treia formã de disciplinã pentru a pãstra o presã liberã. Chiar ºi în societ\]ile democratice, guvernanþii cautã pretexte pentru a limita libertatea presei. În ceea ce priveºte conºtiinþa individualã, ea este mai puþin suficientã ca niciodatã, de când mass-media s-au transformat într-o mare industrie. Începând cu anii ’60, interesul jurnaliºtilor americani pentru deontologie a crescut ºi, dupã Rãzboiul din Golf din 1991, s-a dovedit cã mulþi jurnaliºti, din .ranþa ºi din toate þãrile Europei Occidentale, erau cuprin[i de un interes sporit fa]\ de etica profesionalã. Codurile Pentru început, este absolut necesar sã formulãm principiile ºi regulile de conduitã. Ne putem inspira din Aristotel, Locke, Kant sau Stuart Mill – dar la consens vom ajunge mai cu seam\ printr-o neîntrerupt\ dezbatere. La aceastã dezbatere trebuie sã ia parte membrii 222 SOCIETATE ªI MASS-MEDIA asociaþiilor profesionale, dar ºi cei care, dincolo de profesia lor, se strãduiesc sã aducã îmbunãtãþiri comunicãrii sociale. Dupã aceea, se redacteazã un cod – pentru cã acesta este mai clar ºi mai practic. Primul cod de presã a apãrut, se pare, în 1910: este vorba despre cel din Kansas, Statele Unite. Codurile s-au înmulþit dupã 1945 ºi în special în anii 1960, din Africa de Sud pânã în Islanda [i din Israel pânã în Japonia. Toate þãrile Europei posedã unul sau mai multe coduri. În majoritatea þãrilor, codul a fost elaborat de cãtre sindicatul jurnaliºtilor (.inlanda, Portugalia) sau de cel al editorilor (Danemarca, Italia), câteodatã de o asociaþie a editorilor ºi jurnaliºtilor (Belgia, Grecia) sau de Consiliul de Presã (Germania) instituit de o anumitã asociaþie. Existã chiar cazuri c^nd codul a fost împrumutat de la o organizaþie internaþionalã (Olanda). Anumite reguli codificate se referã doar la jurnaliºti: manifestarea solidaritãþii faþã de confraþi, necesitatea de a nu se lãsa corupt sau imperativul de a nu plagia. Alte reguli se referã la conducãtori: a nu omite sau exagera anumite informaþii – de exemplu, pentru a servi anumite interese politice sau a seduce cump\r\torii de spa]iu publicitar [i utilizatorii. Majoritatea regulilor se aplicã ambelor categorii. Cel mai adesea, jurnalistul nu-ºi permite sã-ºi sacrifice locul de muncã neexecutând ordinele, iar în micile organe de pres\ se întâmplã [i ca proprietarul sã fie principalul redactor. Declaraþia îndatoririlor jurnaliºtilor (Text adoptat de congresul .ederaþiei Internaþionale a Jurnaliºtilor, Bordeaux, 1954) Prezenta declaraþie precizeazã îndatoririle esenþiale ale jurnaliºtilor în cãutarea, redactarea ºi comentarea evenimentelor: 1. S\ respecte adev\rul în virtutea dreptului publicului de a-l cunoa[te. 2. S\ apere libertatea informa]iei, a comentariului [i a criticii. 3. S\ publice doar informa]ii a c\ror origine este cunoscut\, s\ nu suprime informa]ii esen]iale [i s\ nu falsifice documente. 4. S\ nu foloseasc\ metode incorecte pentru a ob]ine informa]ii, fotografii [i documente. 5. S\ rectifice orice informa]ie publicat\ [i dovedit\ inexact\. 6. S\ p\streze secretul profesional în ceea ce prive[te sursa informa]iilor ob]inute în mod confiden]ial. 7. S\ î[i interzic\ plagiatul, calomnia, def\imarea, b^rfa [i acuza]iile nefondate, ca [i primirea oric\rei r\spl\]i în vederea public\rii sau suprim\rii unei informa]ii. 8. Orice jurnalist demn de acest nume î[i face o datorie din a respecta principiile sus-men]ionate: recunosc^nd legile cunoscute ale fiec\rei ]\ri, jurnalistul nu accept\, în plan profesional, dec^t jurisdic]ia colegilor s\i, excluz^nd orice intruziune guvernamental\ sau de alt\ natur\. Aceleaºi reguli fundamentale se regãsesc în majoritatea codurilor. Însã fiecare cod se distinge prin prezenþa sau absenþa anumitor exigenþe. Toate articolele lor pot fi grupate în douã rubrici: (a) respectarea ºi apãrarea dreptului la informare; (b) respectarea ºi apãrarea altor drepturi individuale (dreptul la demnitate, la sãnãtate, la o viaþã privatã, la un proces echitabil – plus dreptul consumatorului ºi dreptul de exprimare prin mass-media). În Lumea a treia, în care pretinsul „cod de deontologie” este cel mai adesea o ordonanþã oficialã, se gãsesc clauze recomandând pãstrarea armoniei sociale ºi a naþiunii. În þãrile dezvoltate, exist\ legi care protejeazã, de exemplu, secretele militare ºi deci codurile nu vorbesc despre acestea. Codurile occidentale nu cer decât ca mass-media sã fie libere de CRITICA MASS-MEDIA ªI DEONTOLOGIA 223 orice investiþii strãine (ca în India sau în Tunisia) [i ca ele sã pãstreze unitatea naþionalã, respectând statul ºi agenþii sãi, nesuscitând opoziþii tribale (Nigeria) sau religioase (Liban) ori pierderea devotamentului în r^ndurile forþelor armate (Pakistan). Mijloace de a face respectatã deontologia Codurile prezintã o dublã problemã. Unele sunt prea negative: ele enumerã ceea ce mass-media nu trebuie sã facã, însã nu spun clar ce ar trebui ele sã facã. În special, nu este prevãzut nimic în ceea ce priveºte sancþionarea violãrilor. Codul n-ar fi a[adar decât o fiþuicã? Se simte nevoia de a face ceva. Cine va acþiona în acest sens? Statul, sub nici o formã. Sarcina revine deci oamenilor de pres㠖 ºi publicului. Publicul trebuie ºi poate sã facã mai mult decât crede. Într-o societate democratic\, este indispensabil ca populaþia sã-ºi exercite influenþa asupra tuturor instituþiilor pentru ca ele sã asigure un serviciu de calitate. Cât priveºte oamenii din mass-media, ei ºtiu mai bine dec^t oricine ce ar trebui fãcut ºi ce poate fi fãcut pentru a ameliora mass-media. Patronii din pres\ sunt, lucru extrem de firesc, mai îngrijoraþi de rentabilitate decât de deservirea publicului. Mulþi dintre ei ºtiu totuºi cã au interesul sã-ºi protejeze libertatea de acþiune contra unei intervenþii a unui guvern dispus sã punã piedici în calea mass-media sub pretextul c\ rãspunde în mod democratic la dorinþele alegãtorilor. ªi apoi, unii înþeleg cum poate fi profitabilã la momentul potrivit o mai bunã deservire a publicului. Codul „Associated Press Managing Editors Association” (APME) 1975, revãzut în 1994 [APME este unul dintre cele patru mari organisme reprezentative ale presei americane, format în 1931 pentru a îmbunãtãþi prin criticã serviciile agenþiei AP ºi ziarele membre ale acestei asociaþii. Mai mult decât altele, acest cod se inspirã din grija faþã de responsabilitatea socialã. El se ocupã cu propunerea de sugestii ºi, în plus, de interdicþii. Prin anumite clauze tipic americane, el demonstreazã cã orice cod reflectã exigenþele universale ºi, totodatã, nevoile naþionale.] Dreptul publicului de a fi informat despre orice afacere importantã este suveran. Ziarul are o responsabilitate particularã în exercitarea, în numele cititorilor sãi, a rolului de paznic vigilent al intereselor lor publice legitime. Nici o declaraþie de principii nu poate prescrie decizia ce trebuie luatã în orice situaþie, oricare ar fi ea. Bunul-simþ ºi discernãmântul sunt necesare în aplicarea principiilor deontologice la realitatea jurnalisticã. Într-o perioadã în care se dezvoltã noi tehnologii, aceste principii pot ajuta responsabilii de redacþie la menþinerea credibilitãþii ºtirilor ºi informaþiilor pe care le publicã. .iecare ziar este invitat sã completeze prezentele protocoale ale APME în funcþie de situaþia localã. Responsabilitate Un ziar bun trebuie sã facã proba echitãþii, exactitudinii, cinstei, simþului responsabilitãþii, independenþei ºi decenþei sale. Adevãrul este principiul sãu director. Ziarul evitã practicile care ar dãuna capacitãþii sale de a da seama de actualitate ºi de a o prezenta într-un mod echitabil, exact ºi imparþial. El trebuie sã-ºi asume rolul de a face o criticã constructivã tuturor componentelor societãþii. În recrutarea personalului sãu ºi în acoperirea actualitãþii, trebuie sã reflecte, pe cât posibil, componenþa comunitãþii pe care o deserveºte. Ziarul trebuie sã denunþe cu egal\ vigoare orice bârfã, minciunã sau abuz de putere, indiferent dac\ sunt comise de cei de la 224 SOCIETATE ªI MASS-MEDIA putere, de funcþionari sau de persoane particulare. În editorialele sale, trebuie sã se facã avocatul reformelor ºi inovaþiilor cerute de interesul public. Trebuie sã-ºi indice sursele de informare, cel puþin atunci când nu are un motiv clar de a nu o face. Când este necesar sã protejeze anonimatul unei surse, motivul trebuie sã fie explicat. Ziarul trebuie sã apere libertatea de exprimare ºi libertatea presei, precum ºi sã respecte dreptul indivizilor la viaþa lor privatã. El trebuie sã lupte pentru a avea acces la informaþia politicã, altfel spus, la ºedinþele de consilii ºi adunãri ºi la arhivele oficiale. Exactitate Ziarul trebuie sã se fereascã de inexactitãþi, de neglijenþe, de prejudecãþi, precum ºi de orice distorsionare prin insistenþã sau omisiune ori manipulare tehnologicã. El trebuie sã recunoascã orice greºealã importantã ºi sã o corecteze rapid ºi vizibil. Integritate Ziarul trebuie sã se strãduiascã sã trateze toate problemele fãrã p\rtinire ºi sã prezinte fãrã patimã subiectele care suscitã controverse. El trebuie sã constituie un forum în care sã se emitã comentarii ºi critici, mai ales când aceste comentarii sunt contrare celor din propriile editoriale. Acestea din urmã, ca ºi orice altã formulare de opinii personale de cãtre membrii redacþiei trebuie sã fie clar specificate ca atare. La fel, publicitatea trebuie sã se distingã clar de informare. Ziarul trebuie sã dea seama de actualitate fãrã a þine cont de interesele proprii ºi fiind atent sã nu disimuleze potenþiale conflicte. În paginile sale de informare, nu trebuie sã acorde favoruri cump\r\torilor de spa]iu publicitar sau unor grup\ri de interese particulare. El trebuie sã dea seama de afacerile ce þin de ziar ºi de personalul sãu cu aceeaºi tãrie ºi francheþe de care ar da dovadã în cazul altor instituþii ºi al altor indivizi. Grija pentru propriile interese, pentru mediile de afaceri sau pentru comunitatea pe care o deserveºte nu trebuie sã-l determine sã deformeze sau sã falsifice faptele. Ziarul trebuie sã se comporte cu onestitate în raport cu cititorii sãi ºi faþã de actorii actualitãþii. El trebuie sã-ºi respecte promisiunile. Ziarul trebuie sã condamne orice plagiat, fie cã este voba de texte sau de imagini. Independenþã Ziarul ºi personalul sãu trebuie sã fie liberi de orice obligaþie faþã de sursele lor de informare ºi de protagoniºtii actualitãþii. Ei vor trebui sã evite orice urm\ de obligaþie sau de conflict de interese. Ziarele nu trebuie sã accepte nici un cadou de valoare din partea surselor lor de informare sau de la orice altã persoanã strãinã de profesia de jurnalist. Cadouri, cãlãtorii gratuite sau cu tarif redus, mese ºi spectacole, cazãri ºi „eºantioane” nu trebuie acceptate. Orice cheltuialã legatã de obþinerea de informaþii trebuie sã fie plãtitã de cãtre ziar. Membrii presei vor evita orice tratament preferenþial. Jurnaliºtii sunt încurajaþi sã participe la viaþa comunitãþii, în mãsura în care aceste activitãþi nu creeazã conflicte de interese. Se va evita implicarea în politicã, participarea la manifestãri sau susþinerea unor cauze dacã prin aceasta se ajunge la conflict de interese ori se creeazã un precedent în acest sens. Membrii redacþiei vor evita orice activitate în serviciul persoanelor sau instituþiilor cu privire la care au misiunea sã prezinte informaþii publicului. Vor fi evitate în egalã mãsurã investiþiile mobiliare fãcute de cãtre membrii personalului ºi orice altã procurare de dobândã în afaceri exterioare, ceea ce ar putea da impresia cã existã un conflict de interese. Un articol nu trebuie sã fie scris cu preocuparea majorã de a obþine un premiu sau o recompensã onorificã. Se va evita orice concurs sau premiu de jurnalism în care scopurile comerciale sunt evidente ºi care pot dãuna reputaþiei unui ziar ori a profesiei. CRITICA MASS-MEDIA ªI DEONTOLOGIA 225 Elita redactorilor ºi realizatorilor considerã cã fac parte dintr-o profesiune liberalã, la fel ca doctorii ºi avocaþii. Spre deosebire de aceºtia din urmã, lor nu li se cere sã obþinã diplome speciale, nici o autorizaþie oficialã pentru a o exercita [i muncesc rareori independent. Dacã jurnaliºtii doresc prestigiul conferit unei profesiuni liberale, ei au nevoie cel puþin sã-ºi stabileascã reguli, ca ºi mijloacele de a le face respectate. În acest sens, existã o întreag\ panoplie de mijloace. Pentru a simplifica, le vom numi aici M*A*R*S, Mijloace (neguvernamentale) de a Asigura Responsabilitatea Socialã a mass-media. Sub respectiva siglã, în cadrul acestui concept, gãsim o mare diversitate: individ sau grup de persoane, text sau mass-media în sens restr^ns, reuniune sau proces îndelungat. Aceste mijloace pot fi intrinsece mass-media, pot sã existe în afara acestora sau sã presupunã colaborarea dintre profesioniºti ºi utilizatori. M*A*R*S ar putea fi împãrþite în patru categorii, cu toate cã majoritatea ]in de mai multe simultan. Este vorba în primul r^nd de educarea publicului ºi a jurnaliºtilor: aceasta reprezintã soluþia pe termen lung a majoritãþii problemelor mass-media. Apoi, critica: este metoda cea mai veche, cea mai uºoarã ºi cel mai des utilizatã. Urmeazã observarea sistematicã (în englezã, monitoring): ea este necesarã pentru cã produsele mass-media sunt foarte numeroase, pentru cã sunt efemere ºi în special pentru cã omisiunile lor sunt grave. În sfârºit, este vorba despre accesul la mass-media: este absolut necesar ca fiecare grup sã poatã corecta erorile mass-media ºi sã le acopere lacunele. Codul deontologic Un cod este un M*A*R*S doar în mãsura în care este cunoscut ºi recunoscut: simpla sa existenþã exercitã astfel o presiune moralã. El poate fi evocat, ca tablele Legii, în faþa unui superior care traseaz\ o sarcinã scandaloas\ sau a unui coleg care a comis o greºealã. Asociaþii de jurnaliºti Diversele tipuri de organizaþii corporative s-au preocupat foarte devreme de a-i garanta jurnalismului credibilitatea ºi prestigiul unei profesiuni liberale. În toate þãrile Europei, sindicatele au redactat coduri, care au fost puse adesea în practicã de unele comisii de disciplinã. Existã, de asemenea, grupuri de jurnaliºti specializaþi (cum ar fi jurnaliºtii din domeniul agriculturii în .ranþa) sau organisme de apãrare, ca „Reporteri fãrã frontiere”, care se preocupã de deontologie. Un tip particular: „societatea de redactori”. Ea constã într-o asociaþie de jurnaliºti lucrând pentru un anume canal mediatic, care posedã adesea acþiuni ale firmei. O astfel de societate face cunoscutã conducerii opinia profesioniºtilor cu privire la politica urmãritã de respectivul mijloc de informare. Prima care a atras atenþia în aceastã privinþã a fost, în 1951, cea a cotidianului Le Monde. Ancheta ºi sondajul În þãrile unde radioul a constituit de la bun început o societate comercialã, el a simþit de foarte devreme nevoia de a demonstra cump\r\torilor de spa]iu publicitar audienþa sa – aºa cum s-a înt^mplat ºi cu televiziunea mai târziu. Pânã în anii ’60, presa scrisã s-a mulþumit sã-ºi verifice vânzãrile. În faþa unei puternice concurenþe, astãzi toate canalele mediatice vor sã afle componen]a demograficã a clientelei lor ºi opiniile/ nevoile/ dorinþele fiecãrui grup, pentru a putea sã capteze mai bine un anumit public ºi sã-l vândã sponsorilor. Chestionarul de exactitate ºi echitate .ie este vorba de un chestionar aplicat din când în când persoanelor ale cãror nume au fost citate în articolele de informare, fie chestionarul este publicat în ziar ºi propus astfel tuturor 226 SOCIETATE ªI MASS-MEDIA cititorilor. ªi unii, ºi alþii sunt întrebaþi dacã au remarcat greºeli factuale sau indicii de pãrtinire. Deºi puþin costisitor, acest M*A*R*S este foarte puþin utilizat. Auditul deontologic Scopul sãu este de a se asigura cã, în cadrul organului de presã, personalul este conºtient de principiile ºi de regulile deontologiei, cã le dezbate [i le acceptã, cã existã mecanisme pentru a le face respectate ºi pentru a rezolva cazurile de încãlcare a lor. Erata Acest neînsemnat mijloc nu este de neglijat. Eficace pentru a restabili încrederea publicului, inserarea corecturii are rarul avantaj de a nu costa nimic. Ea combate o mai veche hibã a presei: groaza de a-ºi recunoaºte propriile greºeli. Critica internã Shinshashitsu sau „comisia de evaluare a conþinuturilor” este o instituþie japonezã: orice mare cotidian angajeazã o echipã de jurnaliºti pentru a-i studia zi de zi conþinuturile în scopul reperãrii abaterilor deontologice. În Statele Unite, un rol similar este câteodatã jucat, în sala de redacþie, de „critica internã”, ale cãrei reproºuri nu sunt fãcute publice. Aceste douã instituþii sunt considerate o contribuþie la educarea personalului – rol îndeplinit special de a[a-numitul ethics coach, adicã de consilierul în deontologie instalat uneori în redacþie. Cronicarul mediatic Publicul are envoie sã fie bine informat asupra mass-media, fiindcã astãzi ele constituie unul dintre principalele sisteme nervoase ale corpului social. Or, presa are întotdeauna tendinþa de a trece sub tãcere propriile-i afaceri. Este deci necesar ca jurnaliºtii sã se specializeze în domeniul mass-media, sã prezinte informaþii despre actualitate ºi sã se consacre unor mari anchete critice. Deja numeroºi jurnaliºti au publicat cãrþi critice la adresa mass-media. Revista criticã Acest periodic se consacrã aproape în întregime supravegherii mass-media unei þãri sau ale unui oraº, denunþãrii faptelor reprobabile, publicãrii omisiunilor ºi distorsionãrilor fãcute de acestea. Cea mai celebrã revistã de acest gen a fost fondatã în 1961 de cãtre un departament universitar de jurnalism (Columbia Journalism Review), însã revistele publicate în perioada ei de mare vogã (1969-1975) au fost opera unor jurnaliºti exasperaþi. Puþine au supravieþuit, însã unele rezistã, chiar în plan regional, aºa cum se înt^mplã cu St Louis JR. Publicaþia Le Canard Enchaîné este destul de aproape de modelul de revistã criticã, la fel ca ºi m\runtele mijloace de informare contestatare. Grupul de observare Anumiþi activiºti, iritaþi de ceea ce percep ca fiind grave încãlcãri ale mass-media, instituie unele sisteme de reperare. Astfel, în Statele Unite, un grup (AIM: Accuracy in Media) se strãduieºte de mai mulþi ani sã demonstreze cã mass-media deformeazã actualitatea în favoarea stângii. În ceea ce-l priveºte, grupul Project Censored publicã încep^nd din 1976 o listã anualã de zece subiecte de care mass-media s-ar fi folosit pentru a intra în graþiile celor de la putere. Destul de diferite, exist\ unele grupuri de observare finanþate de ONG-uri, fundaþii sau organisme, cum ar fi Consiliul Europei, care au drept misiune sã monitorizeze atent funcþionarea mass-media pe termen lung ºi sã-ºi facã publice observaþiile. CRITICA MASS-MEDIA ªI DEONTOLOGIA 227 Raportul cercetãtorilor Cercetãrile sunt absolut necesare în descoperirea omisiunilor ºi distorsiunilor persistente de care mass-media s-ar putea face vinovate. Ele sunt necesare, de asemenea, în evaluarea efectelor sociale, pozitive sau nocive, ale activitãþii mass-media pe termen lung, ca ºi în sugerarea unor comportamente adecvate. .iind mai independentã decât alte instituþii în raport cu guvernele ºi cu mediile de afaceri, universitatea este cea mai aptã sã angajeze specialiºti neutri capabili sã conducã studii lungi ºi aprofundate (în istorie, drept, sociologie, economie etc.) pe care le publicã în reviste de ºtiinþã sau în cãrþi. O activitate similarã este îndeplinitã de centrele de cercetare necomerciale sau de comisiile de anchetã create de puterile publice (în cazul unei crize). Comitetul de legãturã Scopul lui este de a intermedia colaborarea între jurnaliºti ºi orice grup cu care ace[tia riscã sã se confrunte, spre marele dezavantaj al interesului public: magistraþi, poliþia, armata (pe timp de rãzboi) sau o anumit\ categorie de muncitori imigraþi, ajut^ndu-i sã-[i înþeleagã reciproc exigenþele ºi sã ajungã la un compromis. Mediatorul Cel mai adesea, acesta este un jurnalist cu experienþã cãruia i se încredinþeazã ca misiune sã primeascã doleanþele publicului, sã le ancheteze ºi sã-ºi publice comentariile într-o cronicã. El dovedeºte publicului cã mass-media sunt gata sã-i asculte nemulþumirile. Primul „ombudsman de pres㔠a fost instituit de Louisville Courier-Journal (Kentucky) în 1967. La sfârºitul secolului, în America de Nord erau aproximativ patruzeci de asemenea mediatori. Existã câþiva în diferite þãri ale Europei, chiar în .ranþa, unde Le Monde l-a numit pe primul în 1994. Consiliul local de presã Noþiunea desemneazã reuniuni regulate ale utilizatorilor cu responsabilii unui canal mediatic local. Acest organism permite utilizatorilor sã-ºi exprime nemulþumirile ºi dorinþele. El le permite, de asemenea, sã înveþe cum funcþioneazã mass-media ºi sã devinã astfel mai toleranþi. Consiliul de presã naþional sau regional Este de obicei pus în practicã, fãrã entuziasm, de sindicatele patronilor din presã ºi de jurnaliºti aunci c^nd un Parlament se preface cã ar crea un organism de control oficial. În zilele noastre, el cuprinde în mod normal patroni de presã, jurnaliºti ºi, pentru o treime (sau jumãtate) din membrii sãi, din utilizatori. Consiliul se ocupã înainte de toate cu evaluarea plângerilor depuse de public. El nu are nici o putere de sancþiune, în afarã de publicarea concluziilor sale, pe care mijloacele de comunicare de masã participante s-au angajat sã le difuzeze. O altã misiune a consiliului este aceea de a apãra libertatea presei, erijându-se în purtãtor de cuvânt al mass-media faþã de cei aflaþi la putere. .iind singurul organism care reuneºte cei trei protagoniºti, proprietari, profesioniºti ºi utilizatori, ar putea fi mai ambiþios. Þãrile din nordul Europei (Marea Britanie, Suedia etc.) ºi numeroase alte þãri sub influenþã britanicã (Australia, India etc.) au un consiliu naþional. Organisme similare existã îns\ ºi în Catalonia, Austria, Israel ºi Chile. .iind extrem de întins\, Canada are consilii provinciale. Ideal, ar trebui sã existe consilii la toate nivelurile la care funcþioneazã mass-media, de la nivel local p^n\ la cel internaþional. 228 SOCIETATE ªI MASS-MEDIA Cãi de acces pentru utilizatori O funcþie majorã a mass-media este aceea de a oferi un loc de dezbatere. Dezbaterea se poate referi ºi la activitãþile lor. Pentru a servi bine toate minoritãþile (fie etnice, ideologice, profesionale, culturale, fie definite de vârstã, venituri, gusturi etc.), mass-media au nevoie sã ºtie ce apreciazã acestea ºi ce nu apreciazã. În prezent, aproape toate jurnalele au un curier al cititorilor ºi multe public㠄opinii libere”. Am putea adãuga, probabil, la acestea acele pagini de publicitate pe care, în Statele Unite, semnatarii unei petiþii sau o firm\ le cumpãrã pentru a protesta împotriva comportamentului mass-media. Pe calea undelor, existã diverse tipuri de talk-shows: întâlniri faþã în faþã (TV+ pe Canal+), masã rotundã (Arrêt sur Images) sau chiar studioul plin cu telespectatori veniþi sã discute despre o temã (care poate viza chiar mass-media) sub conducerea unui animator. Acþiuni ale utilizatorilor Consumând un canal mediatic mai mult decât un altul, publicul trimite celor care le conduc semnale, destul de vagi însã. Un public militant, organizat, poate face presiuni asupra proprietarilor sau legislatorilor pentru ca nevoile sale în materie de mass-media sã fie satisfãcute. Cum? Prin boicotul unui ziar sau al unui bun produs de cel care patroneazã o emisiune fãrã prizã la public, prin trimiterea masivã de scrisori sau printr-o manifestaþie de stradã în faþa sediului unui cotidian sau al unui post de radio sau de televiziune. Într-un mod mult mai regulat, o organizaþie (cum ar fi MTT) apeleazã la conferinþe, seminarii, sondaje etc. De acum înainte, marea majoritate a minoritãþilor pot sã-ºi creeze u[or propriile organe: buletine în DTP, posturi .M asociative locale, site-uri în cyber-spaþiu. Educaþia Pentru ca mass-media sã se îmbunãtãþeascã, trebuie ca publicul sã o cearã. Pentru aceasta, el trebuie sã înveþe cã o astfel de intervenþie este necesarã ºi posibilã. Este un lucru pe care îl poate înv\]a în ºcoalã ºi prin mass-media. Cât priveºte jurnalistul, dacã se formeazã la locul de muncã sau dacã a intrat, la terminarea liceului, într-o instituþie de pregãtire strict profesionalã, el riscã sã nu fie decât un angajat la redactãri, supus ierarhiei ºi persoanelor de vazã. Universitatea poate da studentului mai multã încredere în sine ºi autonomie, oferindu-i o culturã generalã, cunoºtinþe specializate ºi o educaþie deontologicã. Studentul are nevoie sã-i fie furnizat un sistem de valori sociale ºi mediatice: ce înseamnã democraþia parlamentarã ºi serviciul public? Care este responsabilitatea jurnaliºtilor faþã de public? Conºtiinþa lor o datã trezitã, ei suportã mai bine criticile. În plus, îºi dau seama cã este mult mai uºor sã se critice ei înºiºi, fãrã a avea sentimentul c\-ºi trãdeaz\ branºa sau patronul. Colocviul, atelierul etc. Acestea vin în completarea cursurilor din facultate. Ele însoþesc articolele publicate de presa specializatã ºi cãrþile care trateazã probleme deontologice. Organizate de instituþii universitare sau profesionale, aceste reuniuni au adesea un caracter foarte practic (studiu de caz, jocuri de rol). Ele accentueazã conºtientizarea de cãtre jurnaliºti a responsabilitãþilor ce le revin ºi furnizeazã ghiduri de comportament. Aceastã listã de M*A*R*S nu este exhaustivã. Am putea adãuga aici declaraþiile persoanelor avizate în domeniul mass-media sau organele de reglementare, cum ar fi CSA, cu CRITICA MASS-MEDIA ªI DEONTOLOGIA 229 condiþia ca acestea sã fie independente de cei aflaþi la putere. Toate mijloacele prezentate sunt utile, însã nici unul nu este suficient în sine. Ele se completeazã reciproc. Ideal ar fi sã existe toate, sã coopereze ºi sã se susþinã unele pe altele, într-o reþea vastã ºi flexibilã6. Obstacole Acestea fiind spuse, dacã lãsãm deoparte formarea ºi cercetarea, în singura þarã în care s-au aplicat aproape toate aceste M*A*R*S, ºi anume Statele Unite, un mare numãr dintre ele nu au supravieþuit ºi majoritatea nu au fost multiplicate. Totuºi, ele au fost mulþumitoare. S-au lovit îns\ de prea multe rezistenþe. Este vorba în primul r^nd de rezistenþe din partea utilizatorilor. Mulþi liberali cred doar în puterea regulatoare a forþelor pieþei. Mulþi progresiºti nu vãd în M*A*R*S decât obiecte de folosinþã practicã ale „relaþiilor publice”. Cât priveºte fasciºtii ºi marxiºtii, ace[tia ]in mass-media sub controlul total al statului. În cadrul profesiunii, se pot identifica o multitudine de obstacole majore. Mai întâi, apare adesea temerea, mai ales în Statele Unite, ca statul s\ nu se foloseasc\ de M*A*R*S pentru a restrânge libertatea de expresie: dintr-un consiliu de presã, de exemplu, el ar face un tribunal special. Totuºi, niciodatã, nicãieri nu s-a produs un astfel de atentat. .ie cã sunt sau nu competenþi ºi conºtiincioºi, mulþi profesioniºti sunt prea puþin dispu[i s\-ºi recunoasc\ greºelile, mai ales atunci când sunt semnalate de public care, în ochii lor, este ignorant, stupid ºi partizan. Nu numai cã mulþi jurnaliºti sunt aroganþi, dar au ºi un ego labil. Nu puþini sunt oamenii de presã care criticã înverºunat, dar suportã cu greu sã fie criticaþi. Pentru a se proteja, indiferent de M*A*R*S, ei vor gãsi argumente pentru a-l demola. Totuºi, cele douã obstacole mai dificile sunt foarte concrete ºi nu pot fi înlãturate prin educaþie, negociere sau experienþã. Aproape toate M*A*R*S cer timp ºi bani. Mediatorul, de exemplu, trebuie sã fie un jurnalist competent aflat la sfârºitul carierei, inevitabil foarte bine plãtit. O finanþare a statului fiind exclusã, doar patronii din pres\ au fondurile necesare. Or, ei sunt reticenþi: M*A*R*S nu le ameninþã deloc veniturile, însã le ameninþã indiscutabil puterea, pentru cã dau publicului dreptul de a-ºi spune pãrerea ºi tind sã întãreascã autonomia jurnaliºtilor ºi a realizatorilor. De altfel, controlul calitãþii consumã timp, marfã care lipseºte mereu în lumea mass-media. ~n plus, el are nevoie de timp: pentru formare, în primul r^nd, dar ºi pentru obiºnuirea profesioniºtilor i a publicului cu aceastã inovaþie. Societatea noastrã suferã de o boalã geneticã ce ar putea sã-i fie fatalã: mijloacele sale de comunicare sunt deficiente. Ele sunt mai bune decât au fost vreodatã, este adevãrat, însã rãmân în continuare mediocre. De ameliorarea lor depinde supravieþuirea umanitãþii, cãci însãºi aceastã supravieþuire depinde de o participare popularã la gestionarea lumii. Nu putem avea o democraþie fãrã cetãþeni informaþi ºi nu pot exista oameni bine informaþi fãrã mass-media de calitate. M*A*R*S sunt instrumente adecvate folosirii împotriva comercializãrii exagerate a mass-media. Într-adevãr, ele satisfac utilizatorii dându-le dreptul de a-ºi spune pãrerea ºi oferindu-le acces la opinia publicã. În felul acesta, M*A*R*S ar putea nu numai sã creascã prestigiul ºi influenþa jurnaliºtilor, ci ºi, mai ales, sã furnizeze acestei profesii mari batalioane de aliaþi. 6. Pentru a vedea ce s-a realizat în Europa, a se consulta numãrul din toamna 1998 al revistei Média Pouvoirs, consacrat acestui subiect. 230 SOCIETATE ªI MASS-MEDIA În anii 1990, a vorbi despre eticã a devenit o modã în .ranþa, însã zece ani mai târziu, profesioniºtii continuau sã ascundã sau sã resping\ orice iniþiativã susceptibil\ de a impune respectarea deontologiei – acuzând-o, de obicei, cã reprezintã o ameninþare la adresa libertãþii presei. Campionii „controlului de calitate” estimeazã, dimpotrivã, cã acest control ar putea fi arma perfectã pentru a proteja libertatea presei împotriva tuturor inamicilor. ªi cã proprietarii, la rândul lor, ar trebui sã înþeleagã (aºa cum au fãcut industriaºii japonezi înc\ de mult\ vreme) cã este vorba despre o investiþie remarcabilã ºi despre o excelentã garanþie împotriva reglementãrilor. Putem fi optimiºti, c\ci existã forþe care au amorsat deja o schimbare: evoluþia tehnologiei, cu siguranþã, dar ºi evoluþia publicului ºi a profesioniºtilor. Bibliografie ALIX .RANÇOIS-XAVIER, Une éthique pour l’information, Paris, L’Harmattan, 1997. BERNIER MARC-.RANÇOIS, Éthique et déontologie du journalisme, Québec, Presses de l’université Laval, 1994. BERTRAND CLAUDE-JEAN, La déontologie des médias, Paris, PU., „Que sais-je?”, 1997, ediþia a II-a, 1999. BERTRAND CLAUDE-JEAN, L’Arsenal de la démocratie: médias, déontologie, M*A*R*S, Paris, Économica, 1999 (conþine o vastã bibliografie a titlurilor în limba englezã). CAYROL ROLAND, Médias et démocratie: la dérive, Paris, Presses de sciences po, 1997. CORNU DANIEL, Éthique de l’information, Paris, PU., „Que sais-je?”, 1997. CORNU DANIEL, Journalisme et vérité, Geneva, Labor & .ides, 1994. HALIMI SERGE, Les nouveaux chiens de garde, Paris, Liber, 1997. LIBOIS BORIS, Éthique de l’information: essai sur la déontologie journalistique, Bruxelles, Éditions de l’Université, 1994. MAMOU YVES, C’est la faute aux médias: la fabrication de l’information, Paris, Payot, 1991. PIGEAT HENRI, Médias et déontologie, Paris, PU., 1997. PINTO DE OLIVEIRA C-J., Éthique de la communication sociale, .ribourg, Éditions universitaires, 1987. RIBOREAU GUY, Déontologie du journalisme radiophonique, Paris, R.I, 1997. WOODROW ALAIN, Information Manipulation, Paris, Éditions du .élin, 1991. Rapoarte ºi publicaþii DOSSIERS DE L’AUDIOVISUEL (publicaþie a INA), „Télévision et déontologie”, nr. 36, martie-aprilie 1991. MÉDIAS POUVOIRS, „L’éthique du journalisme”, dosar, nr. 13, trimestrul I, 1989 / „Déontologie des médias”, trimestrul al III-lea, 1998. SNJ, Livre blanc de la déontologie des journalistes ou de la pratique du métier au quotidien, Paris, SNJ, 1993 (81 p.). Internet www.u-paris2.fr/ifp/deontologie: în afara documentelor diverse (numeroase texte de coduri), se vor gãsi legãturi cu alte site-uri consacrate deontologiei mass-media ºi o bibliografie consistentã de titluri în limba englezã. 231 Partea a IV-a PRO.ESII {I PREG|TIRE 232 233 Capitolul 15 PRO.ESIILE DIN DOMENIUL MASS-MEDIA Christine Leteinturier Dacã meseria cea mai cunoscutã din domeniul mass-media este, incontestabil, aceea de jurnalist, pentru cã este cea mai vizibilã, nu trebuie neglijaþi ceilalþi profesioniºti, cu competenþe ºi activitãþi foarte diverse, care intervin de-a lungul procesului de realizare ºi apoi de difuzare a produselor mediatice. În ultimele douã decenii ale secolului nostru, acest proces de concepere ºi de producere a mass-media a cunoscut o serie de transformãri datorate introducerii informaticii în ansamblul procesului de producþie, mai ales în întreprinderile de presã. Acest fapt a condus la o tehnicizare sporitã a activitãþii ziaristului, care trebuie de acum înainte sã ºtie sã foloseascã un ordinator ºi programele birotice standard (prelucrare de text, tabelare ºi programe de punere în paginã). Din 1993/1995, difuzarea telematicii ºi a tehnicilor multimedia în întreprinderile mediatice, mai ales prin intermediul reþelei internet, provoacã în acelaºi timp o evoluþie a practicilor jurnalistice ºi o transformare a ofertei de informaþie a mediilor de difuzare în masã. Redactarea .ie cã este redactor în presa scrisã, în audiovizual sau în domeniul telematicii, fie cã este cameraman sau fotograf, ziaristul utilizeazã proceduri comune de-a lungul celor trei etape care îi caracterizeazã demersul profesional: colectarea, selecþia ºi prelucrarea informaþiei. Pe parcursul acestor etape, el intrã în relaþie cu alþi profesioniºti din domeniul informaþiei ºi comunicãrii. Jurnalistul se informeazã: sursele informaþiei jurnalistice Agenþiile de informaþii Agenþia de informaþii este definitã ca o întreprindere comercialã av^nd drept scop cãutarea ºi apoi distribuirea de informaþii, oricare ar fi forma acestora (texte, reportaje, fotografii, benzi sonore, filme video sau dosare de presã ºi toate celelalte elemente ce presupun o redactare), fie unor întreprinderi însãrcinate cu difuzarea lor, fie unor organisme particulare. Agenþiile de informaþii au deci ca obiectiv ºi misiune cãutarea, colectarea ºi redactarea ºtirilor, pe care le centralizeazã pentru a le oferi ºi transmite – în modul cel mai rapid posibil ºi în schimbul unei plãþi – întreprinderilor abonate. Calitatea aºteptatã de la serviciile unei agenþii de informaþii, ºi în special de la acelea ale unei agenþii de presã (în legãturã cu transmiterea de texte) sunt rapiditatea, exactitatea ºi obiectivitatea. Mass-media cliente le utilizeazã dupã dorinþã pentru publicaþiile sau emisiunile lor. 234 PRO.ESII {I PREG|TIRE Agenþiile mondiale de informaþii – de exemplu .rance Presse – dispun de o putere considerabilã în ansamblul sistemului mediatic deoarece constituie furnizorii dominanþi. Ele sunt angrosiºti ai informaþiei. Cea mai mare parte a marilor instituþii de presã sunt abonate la cel puþin o agenþie de presã pentru serviciile sale de text ºi fotografie ºi la agenþii audiovizuale (sunet, imagini fixe, imagini animate sonorizate) pentru mijloacele de informare audiovizuale. Unele organe de presã reiau întocmai depeºele sau sintezele furnizate de agenþii. În munca unei agenþii se disting douã mari faze: producþia ºi difuzarea. Producþia corespunde celor douã etape de colectare ºi de prelucrare a informaþiei în desk. Acesta este serviciul central de redactare al agenþiei care primeºte totalitatea informaþiilor de provenienþe diferite, le prelucreazã ºi le difuzeazã. Difuzarea este circulaþia permanentã a informaþiilor de la desk spre abonaþi. Ea poate lua douã forme complementare: fluxul continuu (telex sau terminal informatic) ºi furnizarea la cerere (bãnci de date, cumpãrare ocazionalã dup㠄catalog”). Ø Colectarea de informaþii La acest nivel, gãsim douã grupuri de surse: reþeaua de corespondenþi ºi celelalte surse. Reþeaua corespondenþilor este formatã din jurnaliºtii care urmãresc actualitatea din locurile în care sunt instalaþi, supravegheazã evenimentele ºi le transmit în orice moment. Ei se deplaseazã prin þara sau regiunea respectivã, dar sunt în acelaºi timp abonaþi la agenþia ei naþionalã, citesc ziarele, urmãresc radioul ºi televiziunea. Aflaþi în interiorul acestei mase de informaþii, ei aleg evenimentele care li se par a fi cele mai interesante ºi scriu pe baza lor o „ºtire”. Celelalte surse desemneazã un ansamblu vast de întreprinderi, de administraþii, de mijloace de informare, de profesioniºti sau de asociaþii care produc informaþie ºi sunt în poziþia de a o adresa agenþiilor. De exemplu, este prevãzut un concert: organizatorul spectacolului va adresa informaþia, sub forma unui dosar de presã, agenþiilor de informaþii ºi unor mijloace de informare. Agenþiile vor difuza aceastã informaþie care va putea astfel sã ajungã la toate mijloacele de informare franceze; la rândul lor, acestea vor putea sã o transmitã propriului public. De altfel, toate marile agenþii sunt abonate unele la altele, fapt care le permite sã verifice ºi sã modifice munca propriilor informatori, chiar sã le semnaleze corespondenþilor dintr-un anumit loc un fapt ºi sã le cearã sã îl urmãreascã pentru a obþine precizãri. Este deci exact situaþia angrosistului redistribuitor. Informaþia este, pe de o parte, cãutatã ºi strânsã, dar pe de altã parte este ºi primitã în mod direct... Ø Prelucrarea (producþia) Informaþia strânsã este deci trimisã la desk. Desk-ul este inima unei agenþii de presã, locul prin care trec toate informaþiile. Joacã, într-un fel, rolul unei „pâlnii”: primeºte totul ºi este singurul care redifuzeazã. Munca ziariºtilor din desk constã at^t în verificarea informaþiei, c^t ºi în rescrierea ei astfel încât sã devinã lizibilã ºi conformã cu canoanele redactãrii ºtirilor de agenþie. Redactarea [tirilor de agenþie rãspunde, într-adevãr, unor reguli codificate care permit astfel o lecturã rapidã ºi o utilizare eficientã a lor de cãtre clienþi. ªtirea, ca orice text de informare, trebuie sã fie clarã ºi simplã, concisã ºi precisã. Evenimentul relatat este descris prin intermediul rãspunsului la cinci întrebãri: Cine? Ce? Când? Unde? De ce ºi cum? Aceastã regulã, numitã ºi regula lui Quintilian, mare retor roman (30-100 î.Hr.), mai este cunoscutã sub forma sa anglo-saxonã: 5 W (Who; What; When; Where; Why). Aceste elemente de informare trebuie sã figureze în primele douã paragrafe ale textului ºtirii, numite în „jargonul” agenþiilor de presã lead ºi sublead. Informaþiile sunt apoi prezentate în ordinea descrescãtoare a importanþei lor (plan numit în „piramidã rãsturnatã”). Jurnaliºtii cautã sã fie c^t mai neutri. Jurnalismul de agenþie este deci un tip special de jurnalism: cere o mare precizie, un important simþ al sintezei ºi competenþe lingvistice deosebite. Majoritatea ziariºtilor din agenþiile de presã stãpânesc cel puþin douã limbi strãine, uneori chiar trei. Engleza este, PRO.ESIILE DIN DOMENIUL MASS-MEDIA 235 bineînþeles, obligatorie; spaniola este deseori cerutã, la fel unele limbi strãine puþin studiate în .ranþa, precum araba, rusa, chineza sau japoneza. Pe de altã parte, în agenþie, constrângerea temporalã este foarte importantã. Clientul este grãbit, mai ales dacã este vorba despre o instituþie de presã. Viteza este una dintre mizele concurenþei, ca ºi cãutarea faptului important: urmãrirea aºa-numitului scoop, adicã a unei informaþii originale colectate înaintea celorlalþi. Toatã infrastructura tehnicã a agenþiilor este orientatã spre acest obiectiv al rapiditãþii: rapiditate de culegere a informaþiei (de unde importanþa reþelei de corespondenþi), rapiditate a prelucrãrii informaþiei (de unde o codificare riguroasã a informaþiei în diferitele etape ale parcursului ei) ºi rapiditate de transmitere, de unde o modernizare tehnologicã permanentã (telecomunicaþii prin satelit, informaticã etc.). Ø Difuzarea O datã efectuatã aceastã muncã de control ºi de rescriere, ºtirea este difuzat prin reþeaua agenþiei pe adresa clienþilor. }inând cont de marea diversitate a informaþiilor prelucrate ºi a clienþilor vizaþi, agenþia propune servicii diferenþiate numite „fluxuri”: internaþional, general, sport, features etc. .iecare abonat primeºte ºtirile difuzate de serviciul la care s-a abonat – adicã articolele redactate în desk – ºi este liber sã le utilizeze dupã cum gãseºte de cuviinþã. Liberul drept de folosire este inclus în preþul abonamentului. Dacã este vorba despre o instituþie de presã, ea este chiar autorizatã sã reproducã [tirea ca atare, cu singura condiþie de a a cita numele agenþiei emiþãtoare. Dacã foloseºte ºtirea în scopul redact\rii unui articol pentru ziarul sãu sau o secvenþã informativã pentru un jurnal radio sau de televiziune, nu este obligatã sã citeze sursa. Majoritatea întreprinderilor mediatice, ºi în special mass-media naþionale (presã scrisã ºi radioteleviziune) sunt cel mai adesea abonate la mai multe agenþii de presã, ceea ce le permite sã aibã surse diverse de aprovizionare. Întreprinderile sau aparatul administrativ abonate la agenþiile generaliste folosesc informaþia mai degrabã în scopuri interne. Toate informaþiile colectate ºi prelucrate de agenþie sunt pãstrate ºi stocate în bãnci de date care conþin text ºi imagini. Acestea sunt administrate de programe informatice de arhivare care permit prelucrarea informaþiilor la înregistrare ºi la cãutarea retrospectivã. Aceste memorii sunt disponibile pe bazã de abonament ºi constituie un alt mod de acces – oferit la cerere – la informaþiile agenþiilor. Constituirea de bãnci de date (texte sau imagini) permite pãstrarea patrimoniului întreprinderii ºi menþinerea lui la dispoziþia doritorilor chiar mult timp dupã petrecerea evenimentului. Arhivele agenþiilor devin astfel surse importante de documentare care sunt exploatate pe scarã largã, ca atare, de cãtre mass-media. Aceste bãnci de date sunt accesibile prin reþelele telematice1 (minitel ºi internet) sau pe CD-ROM, permanent actualizate. Agenþiile sunt principalii furnizori de informaþie ai mass-media. Orice eveniment despre care agenþiile decid sã nu vorbeascã are puþine ºanse sã atingã o oarecare notorietate. Agenþiile sunt de fapt un prim nivel de filtrare a informaþiilor, de selecþie a evenimentelor. Ele joacã, de asemenea, un rol foarte important în mondializarea fluxurilor de informaþie, þinând cont de necesitatea ca ele sã colecteze informaþia din întreaga lume ºi, eventual, sã o redifuzeze unor clienþi rãsp^ndiþi pe toatã suprafaþa globului. Agenþiile sunt de fapt organizate ca niºte întreprinderi în reþea care recurg la toate resursele tehnice ale telecomunicaþiilor ºi ale prelucrãrii informatice a textelor ºi a imaginilor. Redacþiile ºi desk-ul sunt echipate cu sisteme redacþionale informatice, legate între ele prin reþele diversificate de telecomunicaþii (cabluri, unde hertziene, sateliþi) care trimit informaþiile dinspre corespondenþi spre desk, dar ºi dinspre desk spre clienþi. Telexul, sistem tehnic de transmitere de text la distanþã derivat din telegraf, este practic abandonat astãzi în favoarea 1. Pentru A.P: servicii minitel: 3617 A.P, 3623 A.PDOC; site internet: http://www. afp.com. 236 PRO.ESII {I PREG|TIRE transmisiei digitale prin reþea. Abonatul primeºte informaþiile pe terminalul informatic propriu ºi are posibilitatea fie de a le consulta în totalitate, fie de a nu le consulta decât pe cele care îl intereseazã, graþie unor proceduri specifice de triere ºi de cãutare. Sursele instituþionale Aceste surse instituþionale sunt producãtori de informaþie, pusã la dispoziþie în douã moduri. Întreprinderi, administraþii ºi organizaþii de orice naturã produc informaþii despre activitatea lor special pentru jurnaliºti. Alãturi de acestea, existã un întreg ansamblu de organizaþii care sunt de fapt resurse documentare, servicii sau întreprinderi ce trateazã informaþia deja publicatã pentru a o pãstra ºi a o pune la dispoziþia oricãrui utilizator. Ø Întreprinderi, administraþii ºi organizaþii Este vorba aici despre ansamblul de actori ai vieþii economice, politice, sociale ºi culturale: întreprinderi, administraþie, guvern, sindicate, asociaþii la toate nivelurile – în primul rând naþional, dar ºi internaþional. Aceste instituþii ºi organizaþii sunt, în calitatea lor de protagoni[ti ai vieþii naþionale ºi internaþionale, producãtori de informaþie. Putem cita aici comunicate ale Consiliului de Miniºtri sau diferitele ediþii ale Monitorului Oficial (legi ºi decrete, dar ºi rapoarte ale Adunãrii Naþionale), care sunt produse informative ale guvernului. Conferinþele de presã, publicaþiile statistice ºi alte elemente de informare despre activitatea unei întreprinderi, despre proiectele sale, situaþia sa economicã, financiarã sau socialã sunt produse cu valoare de informaþie, chiar evenimente. Astfel, la originea informaþiei, a evenimentului, alãturi de agenþiile de presã, se gãsesc profesioniºti ai informãrii ºi comunicãrii, intermediari între anumite evenimente ºi presã. Aceºti profesioniºti sunt ataºaþii de presã, specialiºtii în relaþii publice ºi consilierii în comunicare, numiþi de obicei profesioniºti ai comunicãrii. Ei administreazã informaþia pe care întreprinderile ºi organizaþiile doresc sã o facã publicã prin mijlocirea presei. Aceºti intermediari dispun de o putere care nu este de neglijat în calitatea lor de releu de informaþii între organizaþia pentru care lucreazã si jurnaliºti. Aceastã putere este cu atât mai mare cu cât întreprinderea respectivã este ºi un difuzor de publicitate, cumpãr^nd spaþii în presã pentru a insera reclame. Ø Serviciile de documentare ºi bãncile de date Pentru a-ºi duce munca la bun sfârºit, atât în stadiul colectãrii, cât ºi în acela al redactãrii sau al verificãrii informaþiei, jurnalistul foloseºte resursele documentare ale unui întreg ansamblu de instituþii, începând cu serviciul de documentare al întreprinderii sale. Obiectivul serviciilor de documentare este constituirea unor colecþii de documente ºi informaþii, actualizate în mod constant. Produsele sunt diverse. Alãturi de colecþiile de lucrãri ºi periodice sau de informaþii pe orice alt suport (discuri, casete, fotografii), se gãsesc produse concepute ca niºte dosare documentare, realizate în general pornind de la presa scrisã ºi mai ales de la bãncile de date de orice naturã: referinþe bibliografice, date statistice, text integral al unor fonduri documentare variate, inclusiv al conþinutului presei. Carnetul de adrese Dacã doreºte o informaþie diferitã de cea furnizatã de agenþii, de serviciile de comunicare ºi cele de documentare, jurnalistul este obligat sã consulte alte surse, sã realizeze o anchetã complementarã interogând alte instituþii, citind studii economice generale, consultând dosare documentare despre sectorul studiat ºi întâlnind alþi interlocutori, alþi informatori. Este vorba despre legãturile personale pe care jurnalistul le realizeazã în diverse medii. Ele constituie o reþea de relaþii, de surse complementare liber alese în funcþie de diferite criterii: eficacitate în termeni de informaþie (interlocutor competent), eficacitate în termeni de poziþionare (intermediar pertinent pentru a obþine o întrevedere sau o întâlnire), criterii PRO.ESIILE DIN DOMENIUL MASS-MEDIA 237 mai personale (legãturi de prietenie, studenþie comunã etc.). Aceste persoane-surse contactate în funcþie de rolul sau de statutul lor pot confirma sau infirma un fapt sau o informaþie. Încruciºarea acestor surse diverse (agenþii, instituþii, persoane) este ceea ce conferã credibilitate informaþiilor difuzate. Sarcina de a verifica informaþia este o obligaþie pentru jurnaliºtii de agenþie. În realizarea carnetului sãu de adrese, jurnalistul trebuie sã trieze ºi sã organizeze aceste informaþii în funcþie de trei criterii: utilitate, originalitate ºi eficacitate. Sunt rare sursele care corespund în acelaºi timp celor trei criterii, de unde ºi combinarea lor. Aceastã organizare este fundamentalã deoarece, contrar unei idei foarte rãspândite, jurnalistul petrece mai mult timp pe scaun decât pe drum: el foloseºte la birou surse scrise, se foloseºte mult de telefon, de fax sau de poºta electronicã. În fine, carnetul de adrese al jurnalistului este un element component al competenþei ºi experienþei sale. El reprezintã o parte a capitalului sãu profesional – fãrã îndoial㠖 la fel de important, iar uneori chiar mai important decât competenþa sa strict redacþionalã ºi analiticã. Prezenþa pe teren Jurnalistul primeºte enorm de multe informaþii prin sistemul surselor de informaþie ºi nu trebuie neapãrat sã facã el însuºi multe cercetãri. De aceea, se vorbeºte frecvent despre jurnalismul instituþional pentru a pune în evidenþã aceastã importanþã a surselor – agenþii de presã, dar ºi întreprinderi, administraþii ºi organizaþii de orice natur㠖 care produc at^t evenimente (premiera unui film, prezentarea unui nou vehicul), c^t ºi informaþiile despre aceste evenimente. Bineînþeles, jurnalistul merge ºi pe teren, dar de obicei prezenþa sa acolo nu este întâmplãtoare. De fapt, mai mult de 90% din evenimentele relatate de presã sunt evenimente prevãzute, despre care jurnaliºtii ºtiu datoritã agendelor realizate atât de agenþiile de presã, cât ºi de serviciile de documentare ale ziarelor. Prezenþa lor pe teren este motivatã mai ales de necesitatea de a strânge informaþii complementare de primã mânã, de a-ºi putea îndeplini funcþia de martor, de observator. Aceasta le permite reporterilor sã adune elemente de ilustrare a evenimentului (fotografii, filme sau înregistrãri audio). .oarte frecvent se aflã pe teren aºa-numiþii jurnaliºti „de investigare” care, pentru anchetele lor, au nevoie sã vadã locurile, sã îi întâlneascã pe actorii evenimentelor. Jurnalistul alege: selecþia informaþiei Ansamblul de informaþii care sosesc fie de la agenþii, fie de la toate celelalte surse de informare sunt repartizate între jurnaliºti în funcþie de specialitatea lor tematicã. Redacþiile instituþiilor de presã sunt structurate în servicii mari ce corespund, în cotidienele de informare generalã ºi politicã, marilor rubrici sub care sunt organizate conþinuturile. Pornind de la lectura ºtirilor de agenþie, de la sistematizarea corespondenþei sale (în care se gãsesc, printre altele, dosare sau comunicate de presã), de la citirea celorlalte ziare de informare generalã sau specializatã franceze ºi strãine, de la urmãrirea posturilor de radio ºi de televiziune ºi, bineînþeles, de la ceea ce deduce din prezenþa sa la locul evenimentului, fiecare ziarist va reþine un anumite numãr de fapte, de informaþii. Cum sã alegi? Nu orice fapt este demn de o relatare, dar trebuie ºtiut cã orice fapt nerelatat riscã sã nu i se recunoascã existenþa. Selectarea informaþiilor este un proces complex, care implicã toþi jurnaliºtii unei redacþii ºi care se face pe etape. .iecare jurnalist participã la selecþie. .iecare alege în cadrul serviciului sãu, la nivelul sãu de specialitate, deoarece cunoaºte domeniul ºi poate deci aprecia valoarea relativã a PRO.ESII {I PREG|TIRE 238 evenimentului (noutate, continuitate, redundanþã, comparaþie etc.). Apoi, fiecare ºef de serviciu judecã în raport cu activitatea generalã a serviciului sãu, respectând „frontierele” dintre servicii, orientarea ziarului [i mãsura în care el însuºi cunoaºte domeniul. În fine, hotãrârile definitive sunt luate în cadrul [edinþei de redacþie ºi de cãtre redactorii-ºefi. Organigrama simplificatã a unei redacþii de presã Consiliul de administraþie Servicii administrative (contabilitate, resurse umane, servicii juridice) Directorul publica]iei Servicii comerciale (publicitate + marketing, v^nz\ri, controlul vânz\rilor Redactor(i)-[ef(i) Documentaþie, text, fotografii Politic\ Secretariatul redacþiei Macheta Servicii redac]ionale Economie Interna]ional Cultur\ Societate (informa]ii generale) Conduceri de departamente Servicii tehnice (tipografie, expediere) Sport Servicii telematice/multimedia (Teletel, internet) Sã relatezi fapte semnificative, interesante... Cum sã raþionalizezi aceste criterii de apreciere care sunt de fapt total subiective? Cititorul, ascultãtorul sau telespectatorul se simt preocupaþi de ceea ce îi afecteazã, de ceea ce le este apropiat, indiferent din ce motiv. Noutatea, faptele care ies din normã, originalitatea, caracterul dramatic sau insolit îi atrag la fel de mult ca ºi notorietatea actorilor. Cercetãtorii din domeniul comunicãrii au putut delimita, pornind de la analiza de conþinut a presei, categorii de informaþie care permit o mai bunã înþelegere a alegerii jurnaliºtilor ºi care se bazeazã pe conceptul global de „proximitate”. Este vorba mai întâi despre proximitatea geograficã, care corespunde circumscrierii acelui spaþiu geografic reprezentat de zona de difuzare a produsului mediatic. Este de fapt un criteriu teritorial: de la spaþiul cel mai întins ºi mai îndepãrtat la spaþiul cel mai restrâns ºi mai apropiat. Expresia „mort pe kilometru” este o ilustrare a acestei noþiuni de proximitate geograficã: cu cât evenimenul s-a desfãºurat mai aproape, cu atât trebuie sã implice mai puþine persoane sau, cu cât evenimentul se petrece mai departe, cu atât trebuie sã implice mai multe persoane pentru a avea o „ºans㔠sã fie relatat în presã. 1 000 de morþi la 10 000 de kilometri sunt mai puþin importanþi decât 100 de morþi la 1 000 de kilometri ºi încã mai puþin importanþi decât un mort la un kilometru. Conceptul de proximitate psihoafectivã priveºte ceea ce este de ordin emoþional, viaþa, moartea, dragostea, banii. Proximitatea temporalã corespunde înseºi noþiunii de ºtire, însemn^nd raportul cu momentul, cu noutatea. Proximitatea socioprofesionalã ºi socioculturalã priveºte condiþia socialã, profesia, cultura, mediul social al cititorului, ascultãtorului, telespectatorului. Proximitatea politicoideologicã trimite la angajamentele politice ale indivizilor aflaþi în vizorul presei politice. Nu trebuie neglijatã, în fine, viaþa cotidianã cu nevoile sale diverse, adesea foarte practice ºi concrete, de care se ocupã informaþia de serviciu public. 239 PRO.ESIILE DIN DOMENIUL MASS-MEDIA În perceperea evenimentelor ºi a interesului pe care îl vor suscita existã, bineînþeles, o parte de intuiþie, de iraþional: ea este legatã de experienþa personalã a jurnalistului. Trebuie însã luatã în considerare ºi identitatea publicaþiei, ºi imaginea pe care fiecare mijloc de informare ºi-o face despre publicul sãu. Regãsim aici legãtura public-conþinut care permite fiecãrei instituþii de presã sã îºi defineascã linia redacþionalã cunoscându-ºi publicul. .iecare instituþie îºi are propria grilã de lecturã a actualitãþii ºi felul sãu de a o prezenta cititorilor, ascultãtorilor sau telespectatorilor. Jurnaliºtii din fiecare serviciu al redacþiei se reunesc cu toþii în jurul ºefului de serviciu ºi hotãrãsc în colectiv ce trebuie reþinut. Munca de cãutare a informaþiei complementare, de redactare (reportaj, interviu) poate începe. În aceastã fazã de pregãtire se primesc ºtirile de agenþie, se utilizeazã documentaþia complementarã cãutatã în exterior sau primitã direct ºi/sau extrasã din resursele documentare ale ziarului, ale serviciului sau ale jurnalistului. .iecare serviciu îºi compune astfel meniul, adicã faptele pe care le va trata ºi modul în care le va prezenta. ªefii de serviciu sunt aceia care vor merge sã propunã ºi sã apere aceste „meniuri” la conferinþa de redacþie. .iecare serviciu a pregãtit deci conferinþa ºi, în majoritatea cazurilor, a început chiar pregãtirea articolelor cu girul ºefului de serviciu ºi þinând cont de machetã ºi de spaþiul afectat în general rubricilor. Repartizarea jurnaliºtilor din redacþia ziarului Le Monde (1994) Conducere – Redactori-ºefi – Reportaje ºi anchete Serviciu „internaþional” Corespondenþi permanenþi în strãinãtate Serviciul „Politic㔠Serviciul „Economie” Serviciul „Societate” Serviciul „Cultur㠖 mass-media – comunicare” Corespondenþi în provincie Ansamblul titlurilor care nu apar cotidian Secretariat de redacþie, infografie, iconografie 27 17 21 16 25 26 34 6 24 36 ªedinþa de redacþie Animatã de responsabilul de redacþie (director de redacþie, redactor-ºef), ea este un loc de dezbatere, de pregãtire în comun, de arbitraj ºi de luare de decizii. Îi reuneºte pe ºefii de servicii (servicii redacþionale, dar ºi secretariat de redacþie ºi serviciu de documentare) care transmit ºi argumenteazã propunerile redactorilor lor. În funcþie de actualitate, [edinþa de redacþie hotãrãºte selecþia ºi ierarhizarea informaþiilor. Ea are drept obiectiv sã decidã despre ce va vorbi ziarul ºi modul în care subiectele vor fi distribuite în ziar, cu alte cuvinte ordonarea ºtirilor în funcþie de importanþ㠖 ordonare care influenþeazã tipul de articol ce va fi scris. Aceastã ierarhie a informaþiilor se manifestã în douã moduri: dimensiunea articolului ºi locul ocupat în ziar (în special semnalarea lui sau nu pe prima paginã ori în deschiderea jurnalelor audiovizuale). O ierarhie ºi mai rafinatã este datã de aºezarea în paginã ºi de mãrimea tirajului. Reamintim cã în [edinþa de redacþie se hotãrãºte modul de distribuire a marilor mase de text ºi a articolelor principale, apoi fiecare serviciu îºi decide ierarhia complementarã, dar secretarul de redacþie este acela care dã articolului forma finalã. Discuþiile despre evenimentele care vor fi reþinute ºi despre modul în care vor fi tratate þin cont de spaþiile disponibile ºi de repartizarea lor între servicii. De aceea, secretarul de 240 PRO.ESII {I PREG|TIRE redacþie schiþeazã o primã machetã care nu cuprinde decât spaþiile deja reþinute (mare ºi micã publicitate, rubrici de utilitare), facând astfel vizibil spaþiul care rãmâne disponibil. Jurnalistul lucreazã de fapt într-un context de penurie de spaþiu redacþional, atât în presa scrisã, cât ºi în cea audiovizualã, deºi suprafaþa de hârtie oferitã este mai mult mai mare decât spaþiul de emisie. În redacþia instituþiilor din audiovizual va trebui sã se decidã modul în care vor fi alternate textele citite de prezentator ºi alte materiale: reportaje, interviuri (în direct din platou sau înregistrate), intervenþii ale corespondenþilor etc. Toate aceste conduc prin urmare la alcãtuirea „meniului” (în presa scrisã) – sau a desfãºurãtorului (în radio ºi televiziune) – care le va servi drept ghid atât redactorilor, cât ºi celor care fac macheta ºi secretarilor de redacþie pentru organizarea finalã a articolelor. Tot în [edinþa de redacþie se decide programarea numãrului respectiv (orele limitã la care se predau articolele în funcþie de ora prevãzutã pentru închiderea ediþiei). Constrângerea legatã de timpul de producþie este foarte puternicã în presa scrisã; audiovizualul o resimte mai puþin deoarece este mai axat pe spontaneitate. În cadrul [edinþei se face apoi un examen critic al ediþiei precedente prin comparaþie cu alte instituþii de presã, dar ºi prin prisma analizei critice a fiecãrui serviciu asupra numãrului în ansamblu. Jurnaliºtii fac ºi previziuni pentru ediþiile urmãtoare, pe baza agendelor de evenimente previzibile. Aceastã previziune permite adaptarea pe termen mai lung sau mai scurt a strategiilor redacþionale: se hotãrãºte realizarea unor anchete sau reportaje, modul în care se va asigura informarea cu privire la un anumit eveniment etc.. Întors în departamentul sãu, ºeful de serviciu prezintã hotãrârile luate ºi joacã rolul de mediator între redactori, aplic^nd criteriile de selecþie ºi ierarhizare, cu o marjã mai mic sau mai mare de interpretare, în funcþie de publicaþie ºi de constrângerile actualitãþii. Aceasta se traduce în mod concret prin confirmãri sau cereri de modificare a anumitor puncte (alegere a evenimentelor, dar ºi a mãrimii articolelor) ºi noi operaþii care trebuie lansate: interviuri, reportaje, aprofundare a informaþiilor, schimbarea unghiului de abordare etc. Observãm deci cã autonomia redactorului este relativ scãzutã: el are capacitatea de a face propuneri pornind de la propriile criterii de selecþie (legate de competenþa ºi de notorietatea sa), dar nu este sigur cã va influenþa decizia finalã. Dispune însã de o autonomie de organizare destul de mare (strângere de informaþii, control, redactare) în limita respectãrii celor mai importante douã constrângeri: timpul ºi spaþiul. Trebuie insistat asupra constrângerilor ce apasã asupra activitãþii jurnalistice. Constrângerea majorã este aceea a fluxului permanent al actualitãþii. Realizarea din punct de vedere material a ziarelor implicã însã ºi o constrângere temporalã, mai ales în presa scrisã, þinând cont de complexitatea procedurilor pe care le necesitã imprimarea unui ziar. Nici o hotãrâre redacþionalã nu poate fi luatã fãrã sã se þinã seama de machetã, adicã de suportul material ºi de constrângerile tehnice. Ora limitã de predare a articolului (închiderea ediþiei) trebuie respectatã. Calitatea unui jurnalist, în afarã de calitãþile sale de investigator ºi redactor, constã ºi în respectarea constrângerilor de timp ºi de spaþiu: el trebuie sã predea la timp un text care sã corespundã dimensiunii autorizate. Jurnalistul scrie, verificã, aprofundeazã... Dupã [edinþa de redacþie, care de cele mai multe ori confirmã alegerile fãcute de diversele servicii, munca de redactare continuã. Jurnalistul scrie, dar cautã în continuare elemente de informaþie ºi, mai ales, face o muncã de verificare ºi de aprofundare, valorificând elemente originale de informaþie sau tratând problema sub un unghi mai personal, mergând chiar la faþa locului sau obþinând o întrevedere în exclusivitate. Prin verificarea informaþiilor se urmãreºte s\ se confere credibilitate informaþiei, ºi, prin extensie, instituþiei de presã. Pentru a realiza aceastã muncã, jurnalistul este echipat cu un dispozitiv tehnic: sistemul redacþional. PRO.ESIILE DIN DOMENIUL MASS-MEDIA 241 Caracteristicile informaþiei jurnalistice Ansamblul rãspunsurilor la cele cinci întrebãri ale „regulii lui Quintilian”: cine? ce? unde? când? de ce? constituie elementele fundamentale necesare pentru înþelegerea unui enunþ informativ, indiferent de evenimentul la care se raporteazã ºi de natura informaþiei transmise. Aceste particularitãþi reclamã calitãþile aºteptate de la orice text jurnalistic: precizia, claritatea, concizia, veridicitatea (care impune verificarea) ºi inteligibilitatea. Aceste calitãþi sunt cerute pentru enunþarea oricãrui tip de mesaj-suport al unei comunicãri care face apel la înþelegerea altcuiva. Genurile jurnalistice Articolele scrise sunt de genuri diferite, ceea ce le permite cititorilor sã beneficieze de o mare varietate de enunþuri iar jurnalistului sã aleagã forma narativã cea mai potrivitã evenimentului despre care trebuie sã scrie. Aceste tipuri de articole pot fi grupate în cinci categorii2. Ø Informaþia brutã Articole pur informative, relativ scurte, care au drept obiectiv o informare rapidã despre eveniment ºi se mulþumesc sã rãspundã la cele cinci întrebãri. Sunt folosite pentru evenimente de mai micã importanþã. Au o structurã apropiatã de ºtirea de agenþie. Acestea sunt: ºtirea scurtã, nota în casetã, articolele de montaj ºi relatarea. Ø Expunerile Integrãm aici ansamblul articolelor redactate într-un stil mai mult sau mai puþin personalizat care „povestesc” evenimentele, de la faptul divers de cea mai micã importanþã pânã la catastrofa naturalã de interes internaþional. .orma de expunere cel mai des adoptatã de ziariºti este reportajul, dar tot de aceastã categorie þin ºi portretul sau ecourile. Ø Cercetãrile Informaþia brutã [i relatarea evenimentului sunt completate aici cu un întreg corpus de date care explicã detaliile acestuia: date istorice, precizãri despre persoanele implicate, amintirea unor fapte identice sau cu aceleaºi implicaþii, reflecþie prospectivã etc. În aceastã perspectivã, unele cercetãri sunt „decalate” în raport cu actualitatea iar ceea ce le transformã în eveniment este faptul cã dezvãluie informaþiile respective. Arhetipul articolului de cercetare este ancheta, cea care corespunde cel mai bine, în .ranþa, definiþiei articolului de investigaþie. Este inclusã aici ºi o categorie mai vagã, analiza. Ø Comentariul Este vorba despre articole care, deºi se supun unor imperative de informare (cu excepþia tabletelor polemice, poate), reflectã unele opinii mai personale (ale ziarului sau ale unui ziarist), comenteazã actualitatea, oferã piste de interpretare, difuzeazã un mod de gândire ce vizeazã sã suscite o reacþie (de adeziune sau de respingere) din partea cititorului, oferindu-i în acelaºi timp materie primã pentru propria sa reflecþie. Ele sunt editorialul, cronica, tableta ºi, bineînþeles, critica (literarã, cinematograficã, teatralã, muzicalã). Ø Declaraþia exterioarã Reprezintã ansamblul de texte fie produse de redacþie, fie, cel mai adesea, realizate în exteriorul ziarului ºi care permit sã se facã auzite ºi alte voci decât cele ale jurnaliºtilor. Cel mai cunoscut gen este interviul, deoarece permite, prin intermediul unei convorbiri, sã i se dea cuvântul unei persoane în legãturã cu un subiect oarecare. Mai pot fi citate aici poºta redacþiei, opiniile liber exprimate, revistele de presã ºi comunicatele. 2. Y. Agnes, J.-M. Croissandeau, Lire le journal, Paris, Lobbies, 1979. 242 PRO.ESII {I PREG|TIRE ªtire scurtã: articol foarte scurt, fãrã titlu, ale cãrui prime cuvinte sunt adeseori scrise cu aldine pentru a servi ca repere semnificative. Rãspunde celor cinci W într-un singur paragraf de 5 pânã la 10 rânduri. Editorial: articol de comentariu pur, este pus în valoare prin felul în care este cules ºi tipãrit. Angajeazã publicaþia, furnizând punctul de vedere al acesteia asupra unui eveniment. }ine de competenþa unui ziarist specializat (editorialistul), a directorului de redacþie sau a redactorului ºef. Este scris pe un ton foarte personal. Anchetã: ancheta demonstreazã (în timp ce reportajul aratã) ºi se bazeazã pe o strategie de cercetare, o investigaþie aprofundatã care presupun precizie ºi simþ critic. Redactarea ei necesitã un important simþ al sintezei, bune calitãþi de analizã ºi o scriiturã excelentã. Not\ în casetã: articol scurt, dar alcãtuit din mai multe paragrafe. Redactat într-un stil neutru, are titlu. În general este încadrat de un chenar (casetã). Portret: articol care contureazã personalitatea cuiva; poate fi ilustrat cu o fotografie sau un desen. Reportaj: Povestirea unui eveniment. Jurnalistul este martorul care relateazã ce a vãzut ºi, în acelaºi timp, explicã faptele la care a asistat. Tonul expunerii, stilul reflectã subiectivitatea jurnalistului. Aceste diferite tipuri de producþie jurnalisticã pot, de altfel, sã constituie specializãri profesionale în cadrul activitãþii jurnalistice: reporter special, editorialist sau critic. De aceea vorbim despre meseriile jurnalismului, tocmai pentru a pune în valoare aceastã diversitate a modalitãþilor de a exercita o profesie care þine de însãºi diversitatea mijloacelor de informare, dar ºi de variaþiile practicilor în funcþie de categoriile de articole produse. Reporter special: jurnalist cu o experienþã vastã, de notorietate, care are o cunoaºtere aprofundatã a tuturor formelor ºi tehnicilor jurnalismului ºi este capabil sã asigure relatarea oricãrui eveniment. Ocazional, i se poate cere sã conducã ºi sã coordoneze o echipã de reporteri. Reporter-cameraman: jurnalist specializat în filmarea de imagini animate, capabil sã strângã, sã aprecieze ºi sã exploateze elemente de informaþie audiovizualã. El trebuie sã combine capacitãþile tehnice ale operatorului cameraman cu calitãþile de iniþiativã ºi analizã ale reporterului. Rãspunde de calitatea tehnicã a imaginilor ºi, împreunã cu redactorul reporter, de conþinutul informativ al imaginilor despre subiectul în cauz\. Redactor polivalent sau detaºat: un jurnalist detaºat la agenþia localã a unui ziar regional. Poate sã asigure nu numai activitãþi redacþionale, ci ºi secretariat de redacþie pentru pagina care þine de zona sa geograficã. De asemenea, coordoneazã producþiile jurnalistice ale corespondenþilor locali. Redactor-reporter: în audiovizual, crainic sau jurnalist care apare în faþa camerei sau a microfonului [i care nu are altã responsabilitate decât propria sa muncã; trebuie sã rosteasc\ la microfon sau în faþa camerei un text al cãrui autor este sau sã conceapã ºi sã realizeze reportaje ºi interviuri. .otoreporter: însãrcinat în principal cu reportaje fotografice, cu alte cuvinte cu ilustrarea fotograficã a publicaþiei; poate, în anumite cazuri, sã asigure el însuºi legenda imaginilor. Secretar general de redacþie: asigurã coordonarea ºi legãtura dintre diversele servicii redacþionale, în funcþie de sarcinile date de redactorul-ºef ºi/sau de directorul de redacþie. Rãspunde de producþia ºi controlul realizãrii ziarului împreunã cu secretariatul de redacþie. Îl poate înlocui temporar pe redactorul-ºef. PRO.ESIILE DIN DOMENIUL MASS-MEDIA 243 Particularitãþile jurnalismului audiovizual Dacã, în general, redactorii din audiovizual lucreazã dupã modelul descris mai sus, existã totuºi particularitãþi caracteristice acestui sector asupra cãrora este util sã insistãm. Aspectul tehnic este mai important în audiovizual decât în presa scrisã. În audiovizual, pentru a realiza secvenþele sonore ºi pe cele filmate, jurnalistul recurge la instrumente tehnice de înregistrare ºi de montaj. Când merge pe teren, fie cã este reporter la radio sau cameraman, manipuleazã el însuºi sistemele de înregistrare. Constrângerea temporalã este, fãrã îndoialã, mult mai mare, deoarece, dacã spaþiul este restrâns în cadrul ziarelor, în audiovizual el este ºi mai restrâns. Selecþia va fi deci ºi mai drasticã, numãrul de subiecte abordate fiind cu mult inferior celui dintr-un cotidian (aproximativ 15 subiecte faþã de 150-200 de articole într-un cotidian), iar timpul acordat difuzãrii lor, foarte scurt (între unu ºi cinci minute). Trebuie de asemenea remarcat rolul ºi locul prezentatorului jurnalului. Acesta este adesea un jurnalist cu o poziþie ierarhicã înaltã (redactor-ºef sau redactor-ºef adjunct). El se implicã în alegerea subiectelor, în stabilirea ordinii de abordare a acestora, lucreazã ºi la redactarea textelor propriu-zise, pentru cã el este cel care le citeºte în direct. Profesiile care pun în valoare informaþia Punerea în paginã ºi culegerea în presã Ziaristul-redactor îºi introduce textul pe terminalul sau pe calculatorul sãu personal folosind un program de editare de text. Acest program contorizeazã numãrul de semne (sau caractere: litere, cifre ºi spaþii) la care jurnalistul are dreptul. Textul este apoi trimis, prin reþeaua internã, la serviciul de paginare ºi apoi la fotoculegere. El intrã astfel în zona de competenþã a secretariatului de redacþie, de fapt machetare – secretariat de redacþie. Secretarii de redacþie ºi machetatorii conlucreazã ºi folosesc instrumente comune: programele DTP (Desktop Publishing) ºi cele grafice. Sunt douã meserii apropiate, dar introducerea machetatorilor este relativ recentã în întreprinderile de presã, mai ales în presã cotidianã. De la o întreprindere la alta, rolurile se pot confunda (secretarul de redacþie poate sã fie de fapt ºi machetator sau invers). Ei sunt consideraþi jurnaliºti, la fel ca ºi redactorii. Secretar de redacþie ºi machetator Secretarul de redacþie este pivotul organizãrii, administrãrii informaþiilor ºi punerii lor în paginã. Rolul lui este fundamental în presa cotidianã. Este vorba despre un jurnalist ºi nu despre un tehnician tipografic sau un profesionist în arte grafice. Are acelaºi profil profesional ca ºi colegii sãi de redacþie ºi este tratat pe picior de egalitate cu ei. Secretarul de redacþie este responsabil de punerea în valoare a informaþiei. În colaborare cu machetatorul, el cautã cea mai bunã esteticã posibilã a paginii, combinatã cu gradul maxim de lizibilitate. Se urmãreºte ghidarea cititorului în aºa fel încât sã parcurg㠖 dacã nu sã citeasc㠖 un spaþiu cât mai mare posibil din ziar. Se speculeazã caracterele tipografice (literele): formã (caracter), mãrime (corp de literã) ºi stil (aldin, cursiv). Dispunerea textelor în paginã nu se face la întâmplare: aºezarea articolelor ºi a ilustraþiilor, îmbinarea lor, trimiterile din pagina întâi în paginile interioare, fragmentarea articolelor pentru continuãri dintr-o paginã în alta, alegerea paginilor (pare – impare) ºi poziþia în paginã (partea inferioarã sau superioarã, partea dreaptã sau stângã). În acest context, secretarul de redacþie participã la alegerea fotografiilor ºi are dreptul de a face aprecieri asupra textelor ilustraþiilor. În acest 244 PRO.ESII {I PREG|TIRE sens, lucreazã cu serviciul foto (fotografi ºi iconografi), hotãrãºte recadrarea imaginii ºi aºezarea ei în paginã. Secretarul de redacþie administreazã paginarea globalã a fiecãrui numãr [i repartizarea ordonatã a diferitelor elemente care compun o paginã: texte, titluri, ilustraþii ºi publicitate. Calibrarea (calcularea numãrului de semne ºi deci a suprafeþelor) spaþiilor disponibile este realizatã în funcþie de linia graficã a ziarului. Nu trebuie uitat cã ziarul nu poate cuprinde decât o cantitate limitatã de caractere. De aceea, secretarul de redacþie poate hotãrî sã taie articole în caz de excedent de text ºi sã facã modificãri de ultimã orã în pagina întâi (mai rar) sau pe ultima paginã pentru a insera o informaþie importantã. El este însãrcinat cu aplicarea deciziilor luate în ºedinþa de redacþie în privinþa aºezãrii articolelor ºi a ierarhizãrii lor, respectând macheta. Este ºi redactor, deoarece adesea un secretar de redacþie specializat redacteazã titlurile articolelor. Secretarul de redacþie este responsabil ºi cu controlul de calitate. El trebuie sã reciteascã ºi sã corecteze textele pentru a se asigura de calitatea lor ca formã ºi fond. Intervine, de asemenea, în procesul tipografic: asigurã legãtura între redactare ºi tipar, trebuie sã controleze buna calitate a tipãririi ºi sã determine respectarea orarelor. Machetatorul este responsabilul „artistic” al paginii: respectând vizualul (linia graficã, mai ales dispunerea coloanelor), el se ocupã de asamblarea elementelor care compun pagina – în special texte ºi ilustraþii, ca [i formele care li se dau acestora. Trebuie ca aceastã asamblare sã fie clarã, astfel încât cititorul sã înþeleagã care sunt diferitele articole, sã distingã între publicitate ºi restul, sã facã uºor legãtura între o ilustraþie ºi textul care o însoþeºte. ªi mai trebuie sã fie ºi atrãgãtoare. Reamintim cã identitatea vizualã a unui ziar este importantã, cã acesta este recunoscut de cititori datoritã unui aspect constant, aspect ce se bazeazã pe format, dispunerea spaþiilor (a coloanelor), linia graficã (familiile de caractere folosite cu diverse corpuri), prezenþa sau absenþa ilustraþiilor, adicã macheta. }inând cont de importanþa acestui aspect formal, numeroase publicaþii au fãcut apel la graficieni [i la directori artistici pentru a modifica sau pentru a determina o evoluþie a machetelor lor. Machetatorul joacã un rol major în presa-magazin ilustratã. În acest caz, lucreazã sub conducerea unui director artistic care traseazã liniile mari ale fiecãrui numãr, intervine în procesul de alegere a fotografiilor ºi în aºezarea lor în paginã etc. Toate revistele ilustrate, mai ales cele generaliste cu audienþã important\, fac apel la directori artistici. Efect al confruntãrii cu televiziunea, de acum înainte imaginea este cea care stimuleazã vânzarea: coperta (amintim cã hotãrârile asupra primei pagini sunt luate cel mai adesea în cadrul ºedinþei de redacþie), fotografiile din paginile interioare, variaþiile policromie/alb-negru, formatul. DTP – Desktop Publishing Machetatorii ºi secretarii de redacþie lucreazã ºi ei pe un terminal informatic ºi folosesc programe DTP (publicare asistatã de ordinator). „DTP cuprinde ansamblul aplicaþiilor informatice care au ca finalitate comunicarea scrisã: recunoaºtere opticã a caracterelor, prelucrare de text, creaþie graficã ºi tipograficã, retuºare a imaginilor ºi punere în paginã.”3 Programele DTP sunt într-o evoluþie constantã ºi oferã posibilitãþi din ce în ce mai mari atât pe plan tipografic, cât ºi pe cel al infografiei* ºi al prelucrãrii imaginilor. Textul produs de ziarist este calibrat, adicã adus la un format predeterminat (numãr de semne) în cursul ºedinþei de redacþie. El este apoi cules: alegerea caracterelor (garnituri de litere ºi semne, corpuri) ºi eventuale îmbogãþiri (stil), dar ºi justificare (aliniere la stânga ºi 3. Agnès Batifoulier, La DTP. Pour bien choisir matériels et logiciels, Paris, C.PJ, 1991. * vizualizarea grafic\ a informa]iei pe ecranul unui calculator (n.t.). PRO.ESIILE DIN DOMENIUL MASS-MEDIA 245 la dreapta, în funcþie de lãrgimea coloanei). Trebuie, bineînþeles, sã fie ºi corectat: aceste programe sunt din ce în ce mai mult dotate nu numai cu opþiuni de corectare a ortografiei, dar ºi cu dicþionare de sinonime ºi de nume proprii, îmbogãþite de fiecare redacþie în funcþie de nevoi; de asemenea, sunt dotate cu opþiunea de corecturã gramaticalã. Textele capãtã apoi forma finalã ºi sunt plasate în paginã (punerea în paginã): dispunere pe coloane ºi echilibrarea de preferinþã într-o formã geometricã. Operaþiunile se fac direct pe calculator: acum este posibil ca micro-calculatoarele sã fie echipate cu un ecran de dimensiunea unei pagini întregi, de format mare, ceea ce permite lucrul pe un format real. Titlurile trebuie sã fie redactate ºi apoi culese pe unul sau mai multe rânduri, în funcþie de articole. .otografiile inserate trebuie sã aibã legende. Aceste fotografii pot fi introduse cu ajutorul unor dispozitive de lecturã opticã (scanner). Dacã se procedeazã astfel, ele pot fi prelucrate direct cu programul DTP: îngroºare a unui detaliu, mãrire, recadrare, deformare etc. – toate manipulãrile sunt posibile. O datã introducerea pe calculator terminatã, ºtafeta este preluatã de atelierul de fotoculegere iar apoi de tipografie. ªi tot dupã aceste operaþii de culegere ºi de paginare, publicaþia, sub forma ei electronicã, adicã de fiºier informatic, este recuperatã de alte servicii, documentare ºi ziar on-line. Ea va servi pentru a alimenta banca de date–arhivã de text integral ºi site-ul pe internet al publicaþiei. Acest ansamblu de sarcini (redactare, culegere ºi punere în paginã) este de acum integrat într-o organizare globalã numitã sistem editorial, apãrut o datã cu informatizarea generalã a întreprinderilor de presã. O reþea internã, înlocuitã astãzi de reþele Intranet, leagã diferitele posturi informatice (redacþie, DTP, fotoculegere, calculatoare de stocare a arhivelor). Articolul circulã astfel sub formã în întregime numericã pânã la transferarea lui pe placa offset (formã de tipãrire instalatã pe rotative). Montajul ºi realizarea în audiovizual Informaþia audiovizualã este, în mod firesc, scurtã, nonmemorabilã ºi efemerã, deoarece nu se bazeazã decât pe cuvânt ºi imagine, nu pe text. .iind difuzatã într-un mod secvenþial, care interzice personalizarea parcursului pentru ascultãtor ºi telespectator, acesta din urmã trebuie sã consume secvenþa în ordinea în care a fost difuzatã. În audiovizual, punerea în valoare a informaþiei se bazeazã în mod esenþial pe montaj ºi pe realizare. Montajul constã în prelucrarea secvenþelor înregistrate pe teren: selectarea celor mai bune secvenþe, a cãror ordine este modificatã pentru a crea dinamica subiectului, inserarea unor elemente exterioare, în primul rând a comentariului ziaristului. Trebuie de asemenea supravegheate înlãnþuirea armonioasã a planurilor ºi ritmul creat de succesiunea lor. În radio, montajul este fãcut de jurnalist, în timp ce în televiziune acesta este în sarcina unui tehnician care urmeazã indicaþiile date de jurnalist. Totuºi, folosirea din ce în ce mai frecventã a meselor de montaj digitale – calculatoare de procesare a sunetului ºi a imaginii – va permite fãrã îndoialã jurnalistului de televiziune sã îºi lucreze el însuºi reportajele. Montajul este deci o operaþiune de reducere ºi de reformulare a documentelor înregistrate pe teren de echipele de reportaj. Elementele rezultate de la montaj sunt apoi inserate în structura jurnalului de radio sau TV, iar elementele textuale sunt citite de prezentator. Realizarea intervine în direct, chiar în momentul difuzãrii jurnalului. Aceastã muncã este încredinþatã unui realizator care acþioneazã din regie. El are la dispoziþie console conectate cu studioul sau cu platoul de înregistrare ºi un sistem de comunicare cu tehnicienii ºi jurnaliºtii care se gãsesc acolo. În radio, el intervine mai ales asupra controlului calitãþii sonore, ca [i asupra calitãþii ºi ritmului înlãnþuirii materialelor ºi se asigurã cã desfãºurãtorul este respectat întocmai. Munca sa este mai complexã în televiziune. El se aflã în relaþie directã cu cameramanii din platou ºi le indicã imaginile ce trebuie preluate (selec]ia planurilor). În 246 PRO.ESII {I PREG|TIRE plus, el trebuie sã aleagã instantaneu ºi pe toatã durata secvenþei informative imaginile care vor fi transmise imediat spre telespectatori. ªi în acest caz, obiectivul este imprimarea unui anumit ritm, dar ºi a coerenþei în succesiunea planurilor ºi a secvenþelor, aºa încât spectacolul sã fie agreabil pentru telespectatorul care, astfel, rãmâne atent. Profesia de jurnalist ºi evoluþia ei în .ranþa Structura sociodemograficã a profesiei În 1998, .ranþa numãra 30 000 de jurnaliºti profesioniºti. Numãrul lor a cunoscut o progresie constantã: 10 000 în 1965, 16 600 în 1980, 26 600 în 1990; 27 939 în 1993. Repartizarea jurnaliºtilor francezi în 1997 (dupã CCIJP, Comisia pentru Cartea de Identitate a Jurnaliºtilor Profesioniºti) Total Titulari salariaþi Titulari independenþi Ziariºti care cautã de lucru Directori Stagiari salariaþi Stagiari independenþi Total Proporþie ziariºti independenþi (%) Proporþie femei (%) Proporþie femei ziarist independent (%) Bãrbaþi .emei 21 487 4 542 1 253 521 1 422 778 30 003 17,7 13 771 2 611 658 448 735 376 18 616 7 716 4 542 575 73 690 402 11 387 38 43,8 Dupã un studiu din 1990 al Institutului .rancez de Presã 4, doar 15% dintre aceºtia au urmat o pregãtire practicã pentru jurnalism. Majoritatea au avut o „pregãtire la locul de muncã”, dar un nivel de studii ridicat: bacalaureat + minim 3 ani de facultate pentru media jurnaliºtilor ºi bacalaureat + 4 sau 5 ani de facultate pentru cei mai tineri. Aceºtia din urmã sunt ºi mai numeroºi (20%) ºi au trecut prin filierele profesionale de pregãtire, fie în ºcoli particulare, fie pe filiera universitar\. Jurnalismul nu este o profesiune închisã: un patron nu este obligat sã recruteze exclusiv absolvenþi de studii superioare de jurnalism sau de informare-comunicare. Totuºi, þinând cont de condiþiile actuale ale pieþei, tendinþa de a proceda astfel se accentueazã. Salariile jurnaliºtilor variazã dupã funcþiile pe care le ocupã ºi dupã responsabilitãþile pe care le au, dar ºi dupã categoriile mass-media. Respectivele salarii reprezintã de fapt baze de negociere la care trebuie adãugate anumite criterii: vechime, renume, succesul publicaþiei. În audiovizual, salariile sunt puþin diferite; prezentatorul primeºte o remuneraþie echivalentã, dacã nu superioarã, cu cea a unui redactor-ºef din presa scrisã. În 1997, salariile brute anuale ale jurnaliºtilor de la .rance 2 erau urmãtoarele: 252 500 . pentru un reporter cameraman, 306 628 . pentru un redactor reporter special ºi 370 604 . pentru un ºef de serviciu. 4. Institut .rançais de Presse, Les Journalistes français en 1990. Radiographie d’une profession, Paris, Documentation .rançaise, decembrie 1991. 247 PRO.ESIILE DIN DOMENIUL MASS-MEDIA Salariile lunare în presã (dupã acordurile paritare din trimestrul III pe 1998) Categorii de instituþii de presã Cotidiene pariziene Cotidiene regionale Agenþii de presã Sãptãmânale pariziene (categoria I) Periodice (categoria I) Redactor Redactor-ºef Secretar de redacþie 13 295 13 740 12 354 29 714 27 480 27 838 16 418 12 326 14 825 9 232 20 310 14 771 9 027 16 701 12 000 Sub aspectul locurilor de muncã, situaþia sectorului este precarã: ºomajul face ravagii iar proporþia jurnaliºtilor independenþi ne-salariaþi (care nu primesc salariu permanent din partea unei redacþii) creºte în fiecare an: 7% în 1960, 9,6% în 1980, 15% în 1993, 17,7% în 1997. Este vorba mai ales despre jurnaliºtii tineri, în aºteptarea unui post stabil într-o redacþie. Baza medie a salariului lor era în 1994 de aproximativ 335 de franci brut pe paginã în presa cotidianã (1 500 de semne: 25 de rânduri a câte 60 de semne), dar suma variazã între 75 ºi 800 de franci. Presa scrisã absoarbe cam 75% din efective, audiovizualul 17% iar agenþiile 7,8%. Aceasta se explicã în mare mãsurã prin structura peisajului mediatic francez. Trebuie precizat cã jurnaliºtii nu reprezintã decât o parte, adeseori redusã, din personalul întreprinderilor mediatice: în 1994, cotidianul Le Monde avea 230 de jurnaliºti la 1 008 salariaþi iar Radio-.rance 350 de jurnaliºti la 3 038 de salariaþi. Efectivele variazã în presa scrisã în funcþie de periodicitatea publicaþiei, de orientarea ºi de tirajul ei. Astfel, Ouest .rance (primul cotidian francez ca tiraj) numãrã 370 de jurnaliºti, L’Express 200 ºi Télérama – 60. În presa profesionalã specializatã, efectivele sunt destul de restrânse ºi se face mai frecvent apel la ziariºti independenþi. Redacþia publicaþiei Stratégies nu cuprinde decât 20 de jurnaliºti salariaþi iar cea de la Moniteur du Bâtiment, aproximativ 30. În audiovizual, T.1 are angajaþi 250 de jurnaliºti permanenþi iar .rance-Info, una dintre staþiile lui Radio-.rance, 50. Repartizarea angajãrii jurnaliºtilor pe sectoare (1990) Agenþii de presã Radio Televiziune Presã cotidianã naþionalã Presã cotidianã regionalã Presã-magazin de informare generalã Presã specializatã de mare audienþã Presã specializatã tehnic ºi profesional 7,8% 7,5% 9,5% 8,8% 19,2% 7,8% 22,2% 13,3% (Sursa: Institut .rançais de Presse) Evoluþiile în curs Meseria de jurnalist trece astãzi prin transform\ri legate, pe de o parte, de evoluþia tehnicilor de producþie din instituþiile de presã ºi de lãrgirea ofertei de produse mediatice, datoratã mai ales dezvoltãrii reþelei internet, iar pe de altã parte, de difuzarea digitalã a programelor de radio ºi televiziune, care conduce la o segmentare în creºtere a pieþei de posturi ºi programe. PRO.ESII {I PREG|TIRE 248 Jurnaliºtii lucreazã acum într-un mediu digital: folosesc mijloace informatice care îi ajutã la redactarea, culegerea ºi prelucrarea textelor ºi fotografiilor, a sunetelor ºi a imaginilor video. Ei beneficiazã de organizarea reþelelor interne de întreprindere (Intranet), care faciliteazã ºi accelereazã comunicarea dintre jurnaliºti ºi servicii, ºi de interconexiunea dintre reþele interne ºi cele externe care permit accesul la diversele surse de informaþie. De acum înainte, în toate instituþiile de presã, producþia este informatizatã, deci digitalizatã. Aceastã situaþie a determinat întreprinderile sã gândeascã noi utilizãri ale muncii jurnaliºtilor. Prima utilizare a fost organizarea unor sisteme informatice de stocare ºi de exploatare a arhivelor care a condus la constituirea unor bãnci de date de informaþie, mai ales în presa scrisã. Aceste bãnci de date propun accesul la textul integral al articolelor din toate numerele publicate. Primele încercãri dateazã din anii 1970. R\sp^ndirea minitelului, începând cu 1984, oferise o deschidere spre marele public a acestor bãnci de date. Astãzi, ele sunt disponibile ºi pe CD-ROM. Dar, începând cu anul 1993, accesul publicului francez la reþeaua internet a determinat întreprinderile mediatice sã conceapã noi forme de a oferi informaþia: site-uri multimedia ºi multiservice care vin sã completeze oferta de pe suporturile clasice de difuzare care sunt ziarele5 ºi programele de radio ºi televiziune. Ofertele sunt variabile în funcþie de mijloacele de informare. Partea cea mai importantã a ofertei este constituitã de informaþia actualizatã frecvent ºi organizatã în pagini, dar cu un sistem de acces deosebit: hipertextul. Este vorba despre o arborescenþã care permite ca elemente diverse sã fie legate între ele ºi ca informaþiile sã nu mai fie parcurse urmând o ordine secvenþialã tradiþionalã, ci în mod personalizat, folosind legãturile preprogramate între elementele de informaþie propuse. .iecare mijloc de informare tinde sã iasã din izolarea sa pe aceste site-uri, pentru a deveni realmente multimedia. Aºa se face cã pe site-urile de presã gãsim texte, fotografii, infografii, câteodatã chiar ºi secvenþe sonore sau imagini animate. La fel, pe site-urile posturilor de radio întâlnim ºi texte alãturi de muzicã sau de secvenþe audio; acelaºi lucru pentru site-urile televiziunilor. Câteva site-uri internet ale unor instituþii de presã Le Monde Libération Les Echos Ouest-.rance La Voix du nord L’Express Vogue Paris Journal officiel The Washington Post (Eu) The Wall Street Journal (Eu) San Jose Mercury News (Eu) CNN (Eu) T.1 .rance-Télévision Canal + Radio .rance internationale Site anuar http://www.lemonde.fr http://www.libération.com http://www.lesechos.fr http://www..rance-ouest.com http://www.lavoixdunord.fr http://www.lexpress.presse.fr http://www.vogue.presse.fr http://www.légifrance.gouv.fr http://www.washingtonpost.com http://www.wsj.com http://www.sjmercury.com http://www.cnn.com http://www.tf1.fr http://www.francetv.fr http://www.cplus.fr http://www.fri.fr http://www.yahoo.fr/actualités_et_medias/journalisme 5. La sfârºitul anului 1998, existau pe reþeaua internet 4 000 de ziare on-line. PRO.ESIILE DIN DOMENIUL MASS-MEDIA 249 Se vorbeºte – oarecum abuziv, fãrã îndoial㠖 despre „cyberjurnaliºti” pentru a-i desemna pe jurnaliºtii care se ocupã cu prelucrarea ºi punerea în valoare a informaþiei pe serviciile multimedia on-line deschise de mijloacele de informare pe internet. Trebuie remarcatã, de asemenea, existenþa aºa-numitelor „cybermedia”, adicã a unor suporturi de informare care nu existã decât sub formã de servicii on-line pe reþeaua internet. Câteva adrese internet de ziare on-line Cybersphere Netizen (EU) Balade de l’actualité Good Morning News http://www.quelms.fr/cybersphere.html http://www.netizen.com http://www.netacces.com/actu/index.html http://www.yweb.com/morningnews Tehnica digital\, mai ales a programelor de radio ºi de televiziune, face sã creascã în mod esenþial oferta difuzorilor. Cea care îi intereseazã pe jurnaliºti se leagã de înmulþirea canalelor de informaþie, care, dupã modelul CNN, nu difuzeazã decât secvenþe de informaþie, emisiuni-magazin ºi reportaje de actualitate. În timp ce unele dintre aceste canale sunt naþionale (LCI, BBC News), altele sunt regionale, ca Euronews, sau chiar mondiale precum CNN6. Contextul muncii jurnaliºtilor presupune o logicã de producþie în flux continuu ºi, pentru canalele regionale sau transnaþionale, o lãrgire a perspectivei geografice ºi lingvistice care influenþeazã competenþele cerute jurnaliºtilor. Celelalte profesii din cadrul mass-media Trebuie sã abordãm acum meseriile legate de producerea materialã a mijloacelor de informare ºi se impune sã facem distincþia între presa scrisã ºi cea audiovizualã, deoarece competenþele tehnice ºi deci profesiile sunt, în aceste cazuri, foarte diferite. Atât în presa scrisã, cât ºi în cea audiovizualã, echipele tehnice constituie efective mai importante decât jurnaliºtii. În 1994, Le Monde avea 1 008 salariaþi, dintre care 230 de jurnaliºti, 226 de funcþionari, 350 de muncitori ºi 202 cadre de conducere în sectoarele administrative ºi tehnice. În audiovizual, personalul jurnalistic nu reprezenta în 1994 decât 14% din efective, personalul din producþie 11% iar partea tehnicã 37%, celelalte posturi, conducere, logisticã ºi muncitori, 9%, 5% ºi, respectiv, 1%7. Procesul de fabricaþie în presa scrisã .otoculegerea ºi gravarea ilustraþiilor Culegerea ºi punerea în paginã o datã terminate, articolul trebuie transpus pe foaia de hârtie, adicã tipãrit. Pagina culeasã cu ajutorul programelor DTP este „fotografiat㔠– conþinutul paginii este transferat de pe hard-disk-ul ordinatorului (sau de pe o dischetã) pe un film transparent cu ajutorul unei maºini de fotoculegere. .otografiile pot fi introduse cu ajutorul unor echipamente de lecturã opticã (scanner) sau reproduse printr-un procedeu fotografic: fotogravura. Este procedeul cel mai des folosit în 6. A se vedea Pierre Albert, C. Leteinturier, Les Médias dans le monde, enjeux internationaux et diversités nationales, Paris, Ellipses, 1999. 7. Jean Agnel, „Audiovisuel: emploi, métiers, formation” in Dossiers de l’audiovisuel, 56, iulie-august 1994, p. 7. PRO.ESII {I PREG|TIRE 250 presa cotidianã pentru ilustraþiile alb-negru. Este vorba despre un procedeu de transpunere a originalelor pe cliºee ºi de imprimare pe rastere în diferite nuanþe de gri. Aceste filme (cliºee offset) sunt apoi inserate în amplasamentele prevãzute pe filmul-text ieºit din maºina de fotoculegere pe o masã de montaj luminoasã. Mai existã ºi un alt procedeu de reproducere a ilustraþiilor: heliogravura. Paginile astfel culese trebuie apoi tipãrite fie la locul producerii lor, fie expediind cliºeele la distanþã pentru a fi tipãrite în alt loc: în acest caz, avem transmiterea prin fax. O celulã fotoelectricã parcurge filmul ºi transformã elementele lui în semnale electrice. Aceste semnale sunt transmise prin reþeaua telefonicã (sateliþi sau cablu). La recep]ie, tipograful decodificã ºi reconstituie filmul, dup\ care poate tipãri. În acest fel sunt imprimate în provincie multe cotidiene naþionale pentru a putea fi puse în vânzare la aceeaºi orã în diferite puncte din teritoriu. The International Herald Tribune dispune, de exemplu, de un centru de tipãrire la Zürich (în timp ce ziarul este cules la Paris). Ansamblul operaþiunilor precedente (culegerea textului, montajul paginilor realizat în DTP ºi prelucrarea filmelor la fotoculegere) se numeºte „preimprimare”, înþeleg^nd prin aceasta operaþiunile anterioare tipãririi. Tipãrirea Procedeul de tipãrire cel mai frecvent folosit azi, indiferent dacã publicaþiile sunt alb-negru sau color, îl constituie tiparul offset. Offsetul desemneazã un procedeu de tipãrire indirectã care foloseºte o placã offset ºi un rulou intermediar între placã ºi hârtie, „aºternutul”. Pornind de la filmul produs la fotoculegere, conþin^nd deci textele ºi imaginile, inclusiv anunþurile publicitare, se realizeazã o placã metalicã acoperitã de un produs fotosensibil ce devine forma tipograficã. Aceastã placã este apoi acoperitã cu cernealã, cerneala îmbrãcând formele de reprodus (texte, imagini). Amprenta astfel obþinutã este transpusã pe un rulou de cauciuc care vine în contact direct cu hârtia de imprimat. .olosirea unui astfel de rulou intermediar permite o tipãrire mai clarã. Plãcile ºi rulourile sunt instalate pe cilindrii de tipãrire ai rotativelor. Pentru tipãrirea color (fotografii, titluri) se foloseºte un procedeu de reproducere în culori, cvadricromia, care utilizeazã patru culori – cyan (albastru-verde), magenta (roºu-violaceu), galben ºi negru – pe baza cãrora se pot reconstitui toate nuanþele. Rotativele sunt maºini imense pe care se pot instala bobine de hârtie de peste un metru diametru, bobine ce permit tipãrirea în continuu. O rotativã offset permite sã se imprime opt pagini o datã ºi astfel sã se tragã 200 000 de exemplare dintr-un ziar de 48 de pagini într-o orã. Evident, aceste maºini sunt foarte costisitoare, dar numai ele permit o tipãrire rapidã. Amintim cã timpul reprezintã una dintre principalele constrângeri care apasã asupra mass-media, mai ales asupra presei scrise, þinând cont de încetineala operaþiunilor care au loc de la eveniment pânã la vânzarea ziarului. De-a lungul tuturor acestor operaþiuni nu mai intervin jurnaliºtii, ci „lucrãtorii din domeniul cãrþii”, denumire globalã sub care sunt reuniþi în .ranþa toþi lucrãtorii din domeniul tehnic. ªef de fabricaþie: alege prestatorii sau executanþii cãrora le vor fi încredinþate anumite activitãþi specifice, conceperea machetei, culegerea documentului, rela]ia cu tipografia. Culegãtor: operator dactilograf însãrcinat sã culeagã textele pe tastatura unui calculator. Aceastã funcþie tinde sã disparã, deoarece din ce în ce mai mulþi jurnaliºti îºi culeg singuri textele. Supraveghetor: este numele generic dat muncitorilor ºi tehnicienilor însãrcinaþi cu programarea, reglarea ºi controlul maºinilor, rotativelor ºi liniilor de asamblare. PRO.ESIILE DIN DOMENIUL MASS-MEDIA 251 La ieºirea din rotativã, ziarele sunt adunate în fascicule, tãiate ºi apoi legate în pachete. Existã deja, la ieºirea din rotative, sisteme de ambalare ºi de etichetare ce permit pregãtirea automatã a pachetelor în funcþie de modalitãþile de distribuþie. Urmeazã etapa în care ziarele sunt date în sarcina întreprinderilor de distribuþie (mesageriile ºi distribuitorii) pentru trimiterea exemplarelor spre punctele de vânzare sau spre centrele de triere poºtale. Producþie ºi difuzare în audiovizual Producþia Ansamblul dispozitivelor tehnice de producþie este deja informatizat, iar instrumentele de filmare, de montaj, precum ºi regia funcþioneazã astãzi digital. Ø Radioul Pe lângã birourile redacþiei ºi diversele servicii (administraþie, publicitate etc.), societãþile de radio dispun de echipamente tehnice necesare realizãrii, înregistrãrii ºi difuzãrii programelor. Este vorba mai întâi despre studioul de înregistrare, o camerã izolatã de orice zgomot exterior, în care se instaleazã diferiþii participanþi la o emisiune. Un perete de sticlã îi desparte de regie, altfel spus, de camera unde se aflã pupitrul de mixaj ºi instrumentele de control al înregistrãrilor ºi difuzãrii. Animatorul, instalat în studio, vorbeºte în direct între douã piese muzicale (de pe CD-uri sau casete audio) ºi, la intervale regulate, difuzeazã anunþurile publicitare. El cedeazã apoi locul pe post jurnalistului pentru flash-ul informativ. Acesta din urmã dã cuvântul unui corespondent contactat prin telefon în provincie sau în strãinãtate. .iecare are la dispoziþie un microfon ºi o cascã prin care este în legãturã cu regia, permiþ^ndu-i sã urmãreascã ce spun persoanele prezente în studio. Ansamblul este cronometrat cu grijã ºi trebuie sã se deruleze fãrã întrerupere, astfel încât sã nu creeze pauze pe post. Buna înlãnþuire a operaþiunilor, când este vorba de transmisiile în direct, este urmãritã din regie de un tehnician care controleazã calitatea sunetului, evitând variaþiile brutale de intensitate sonorã. Inginerul de sunet supravegheazã calitatea înlãnþuirii secvenþelor sonore ºi a difuzãrii lor pe calea undelor. Regia este conectatã prin cablu la centrul de emisie, care va asigura punerea în undã, adicã difuzarea pe reþeaua hertzianã, pe frecvenþa atribuitã staþiei emiþãtoare. În cazul emisiunilor înregistrate, toate secvenþele sonore – reportaje, interviuri, publicitate, intermezzo muzical – au fost înregistrate ºi apoi montate. Montajul constã în reunirea pe acelaºi suport de înregistrare a tuturor „ingredientelor” care vor constitui elementul de program ºi în asigurarea unui ansamblu coerent ºi armonios pe plan sonor. Acest montaj este realizat pe mese de montaj ºi controlat în regie de inginerul de sunet. Ø Televiziunea În televiziune, procesul global este destul de apropiat de cel din radio, dar ºi mai complex, din cauza imaginii ºi a posibilitãþilor pe care le oferã îmbinarea sunet/imagine. În televiziune se vorbeºte nu at^t despre studio, cât despre platou. De fapt, este necesar un spaþiu destul de mare pentru camere, cel mai adesea în num\r de trei, ca ºi pentru cameramani, microfoane ºi operatorii de sunet, care trebuie sã îºi gãseascã ºi ei un loc. Dintre cele trei camere, cel puþin una este mobilã ºi va permite realizarea unor efecte speciale. În platou se mai aflã, în afarã de participanþii la emisiune, operatorii de lumini ºi secretara de platou care asigurã continuitatea imaginilor; în cazul unei emisiuni înregistrate, ea participã la montaj împreunã cu realizatorul ºi cu asistentul realizator. Emisiunea începe, camerele filmeazã, microfoanele sunt deschise, luminile, reglate, iar luãrile de cuvânt înregistrate simultan. În regie, ecranele de control permit realizatorului, care are responsabilitatea artisticã a emisiunii, precum ºi regizorului de cinema sã aleagã cele mai bune imagini [i sã cearã anumite încadrãri cameramanilor din platou, în timp ce inginerul 252 PRO.ESII {I PREG|TIRE de sunet controleazã calitatea sonorã. Dacã este necesar, se introduc imagini preînregistrate sau legãturi directe cu corespondenþi din strãinãtate, precum ºi texte în supraimpresiune. Profesioniºtii imaginii ºi ai sunetului care intervin în ciclul producþie–realizare în televiziune au aproximativ aceeaºi pregãtire profesionalã ca ºi colegii lor din cinematografie: brevet de tehnician superior, diplomã universitarã în înv\]\m^ntul tehnologic sau altã pregãtire tehnicã pentru tehnicienii însãrcinaþi cu filmarea, înregistrarea sunetului sau controlul în regie. Regizori, scenariºti, ºefi operatori sunet – toþi au la bazã fie o pregãtire tehnicã în audiovizual, evolu^nd apoi spre concepþia ºi responsabilitatea artisticã, fie au urmat stagii de pregãtire de tipul .ondation Européenne des Métiers de l’Image et du Son (.undaþia Europeanã a Meseriilor din domeniul Imaginii ºi Sunetului – .EMIS) sau École Supérieure de Réalisation Audiovisuelle (ªcoala Superioarã de Regie Audiovizual㠖 ESRA) ori cicluri de cursuri axate pe audiovizual/cinema în universitãþi. Actorii au urmat cursurile Conservatorului sau ale ºcolilor de artã dramaticã. Animatorii, mai ales cei ai emisiunilor de varietãþi, provin fie din rândul jurnaliºtilor (Michel Drucker sau Philippe Bouvard), fie din domeniul spectacolului (Patrick Sébastien). Nu existã o pregãtire anume pentru aceastã activitate, care se bazeazã mai ales pe talentul ºi creativitatea animatorului-vedetã ºi pe eficienþa echipei ce realizeazã emisiunea. Ca ºi întreprinderile care editeazã publicaþii, societãþile de radio ºi de televiziune nu lucreazã singure ansamblul produselor difuzate. În radio, partenerul cel mai important este lumea muzicii: profesioniºti ai discului, organizatori de concerte, artiºti. În televiziune, principalii parteneri sunt societãþile de producþie, care s-au înmulþit odatã cu creºterea difuzãrii ºi a cererii de programe. Posturile îºi fac deci „cumpãrãturile” pe lângã societãþi de producþie, care organizeazã în fiecare an un salon, MIP-TV, tot aºa cum cinematograful îºi are .estivalul de la Cannes. Cu ocazia acestor saloane, se negociazã contracte de producþie, cedãri de drepturi de difuzare etc. Ca urmare, activitatea posturilor de televiziune este axatã mai ales pe conceperea grilei de programe: ce program, la ce orã ºi pentru ce duratã. Aceastã muncã de concepere a ceea ce se numeºte grila de programe este plasatã sub responsabilitatea directorului de programe, care colaboreazã cu o echipã de programatori. Repartizarea programelor în funcþie de orele de audienþã este foarte importantã, þinând cont de finanþarea posturilor de radio ºi de televiziune comerciale prin intermediul publicitãþii. Asistent sunet: pregãteºte materialul de înregistrare a sunetului ºi supravegheazã calitatea înregistrãrilor sub autoritatea inginerului de sunet ale cãrui instrucþiuni le executã. Cameraman: asigurã filmarea ºi miºcãrile de camerã dupã instrucþiunile realizatorului. Infograf: realizeazã (în prezent, pe calculator, cu ajutorul programelor adaptate) texte de generice, ilustraþii, grafice ºi alte desene folosite atât pentru genericele emisiunilor, cât ºi pentru imaginea postului. Inginer de imagine: supervizeazã pregãtirea echipamentelor video pentru înregistrãri, reglarea camerelor, a receptoarelor din platou, din regie ºi a magnetoscoapelor; de asemenea, se ocupã de întreþinerea lor. Inginer de sunet: asigurã înregistrarea sunetului ºi supravegheazã buna calitate tehnicã a înregistrãrilor în timpul filmãrilor; participã ºi la montaj, pentru a asigura ºi în acest caz calitatea sonorã. Operator de montaj: asigurã forma finalã a unui subiect, pe un suport video sau de film, prelucrând în acelaºi timp imaginea ºi sunetul al cãror mixaj îl poate asigura uneori. Colaboreazã cu realizatorul. PRO.ESIILE DIN DOMENIUL MASS-MEDIA 253 Operator lumini: asigurã orientarea surselor de luminã cu ocazia filmãrilor, atât în studio, cât ºi în exterior; este responsabil cu întreþinerea acestor echipamente. Tehnician video: lucrând sub conducerea inginerului de imagine, participã la pregãtirea, reglarea ºi întreþinerea materialelor video necesare înregistrãrilor. Asigurã ºi pregãtirea trucajelor (caz în care se numeºte operator de trucaj) sub conducerea inginerului de imagine ºi a realizatorului. O datã hotãrâtã difuzarea, în direct sau înregistrat, ansamblul sunet/imagine este transmis prin cablu de la locul producþiei la centrul de emisie (de exemplu, de la studiourile .rance 2 din Avenue Montaigne la emiþãtorul din turnul Eiffel). Punerea în undã se face respectând canalul repartizat postului respectiv. Transmiterea semnalelor emise astfel este asiguratã de Télédiffusion de .rance. Difuzarea: rolul TD. – Télédiffusion de .rance La rândul ei, difuzarea se produce simultan cu derularea secvenþei de informaþie. Ea cade în sarcina unei întregi infrastructuri tehnice care permite o bunã dirijare a imaginilor ºi a sunetelor produse de posturile de radio ºi de televiziune cãtre ascultãtori ºi telespectatori. Infrastructurile tehnice sunt diverse, dar toate utilizeazã undele electromagnetice numite unde hertziene. La ieºirea din regia finalã intervine modularea, adicã prelucrarea undelor hertziene care vor dirija semnalele sonore ºi video. Societatea TD. a fost creatã în 1974. Atunci i s-a încredinþat monopolul difuzãrii posturilor publice de radio ºi de televiziune pe tot teritoriul þãrii. Ca urmare a legii din 30 septembrie 1986, TD. a devenit o societate anonimã care îºi oferã serviciile nu numai posturilor publice, ci ºi celor comerciale. Din 1990, este o filialã a .rance-Télécom, societate naþionalã de administrare a telecomunicaþiilor. TD. gestioneazã reþeaua de emiþãtoare – relee de retransmisie (reþea hertzianã terestrã) ºi anumiþi sateliþi pe care îi pune la dispoziþia societãþilor de televiziune (denumite, în acest caz, difuzori), bineînþeles, contra cost. Nivelul tarifelor este în funcþie de gradul de acoperire al reþelei. .aþã de societãþile de radio ºi de televiziune, TD. are rolul mesageriilor în raport cu întreprinderile de presã: asigurã transportul ºi difuzarea în orice punct din teritoriu a semnalelor emise de clienþii sãi. Ajungem aici în domeniul telecomunicaþiilor ºi al utilizãrii lor pentru transmiterea altor semnale decât cele telefonice. Gestiune, administrare ºi vânzare În întreprinderile mediatice regãsim serviciile care existã în orice categorie de întreprindere: servicii de gestiune (administraþie, finanþe, resurse umane), serviciu juridic, servicii comerciale (publicitate, marketing, vânzare). Activitãþile de gestionare a întreprinderilor mediatice prezintã particularitãþi legate de produsul realizat. O competenþã generalã în domeniul gestiunii, însoþitã de o bunã cunoaºtere a sectorului, permite o adaptare mai uºoarã la problemele specifice gestion\rii instituþiilor de presã. Acest lucru este încã ºi mai valabil pentru serviciile juridice. De fapt, chiar dacã nu toate întreprinderile de presã au servicii juridice importante, personalul angajat trebuie sã posede o foarte bunã cunoaºtere a dreptului comunicãrii. Diversitatea problemelor juridice ridicate de diferitele aspecte ale activitãþii mediatice necesitã aceastã competenþã, fie cã ea se manifestã în rezolvarea unor probleme interne ale întreprinderii (contracte de lucru, contracte de servicii), fie cã este utilã pentru a reacþiona în bune condiþii la plângeri legate de 254 PRO.ESII {I PREG|TIRE conþinutul unui articol sau al altuia etc. Organismele profesionale din domeniul presei (federaþii ºi sindicate patronale), dar ºi organisme precum Consiliul Superior a Audiovizualului (CSA) sau Télédiffusion de .rance (TD.) pot recurge la specialiºti din domeniul dreptului comunicãrii. Activitãþile comerciale ºi promoþionale sunt încredinþate unor profesioniºti ai vânzãrilor, marketingului ºi publicitãþii. Dar aici, mai mult decât în cazul activitãþilor þinând de gestiune, cunoaºterea produsului mediatic, a organizãrii economice a sectorului ºi mai ales a aºteptãrilor ºi comportamentelor publicului se dovedeºte din ce în ce mai necesarã. Marketingul unui produs cultural necesitã o adaptare a tehnicilor promoþionale la particularitãþile produsului ºi la dificultatea de a circumscrie cererea publicului. .recvent asociate cu serviciile de marketing, departamentele de studii ale întreprinderilor mediatice asigurã urmãrirea cu rigurozitate a audienþei suportului mediatic ºi observã evoluþia pieþei ºi a concurenþei. Trebuie ca instituþia sã rãmânã atentã la pãrerile ºi la criticile publicului, sã urmãreascã apariþia noilor produse, a noilor comportamente de consum, astfel încât sã pãstreze sau sã îºi extindã partea de pia]\ deþinutã. Aceste servicii de studii din cadrul mijloacelor de informare lucreazã ºi cu societãþi specializate: institute de studii ºi sondaje (SO.RES, IPSOS, I.OP), precum [i organisme specializate în urmãrirea audienþei mijloacelor de informare (CESP, Médiamétrie, Diffusion Contrôle). În fine, în .ran]a existã anumite servicii publice care lucreazã ºi ele pe aceste aspecte: de exemplu, Institutul Naþional al Audiovizualului, Centrul Naþional de Studii în Telecomunicaþii, Serviciul Juridic ºi Tehnic al Informaþiei. Este vorba, în principal, despre activitãþi de inventariere ºi analizã a unor date statistice, precum ºi despre anchete sociologice, de analizã comparatã a unor produse (organe de presã, programe de radio sau de televiziune). Aceastã panoramã a profesiilor aratã marea lor diversitate. Ea semnaleazã, de asemenea, cã munca într-o instituþie de presã este una colectivã, de echipã ºi cã, în timp ce redacþia reprezintã punctul central al unei întreprinderi de presã sau al direcþiei de informaþie dintr-un post de radio ori de televiziune, ansamblul personalului tehnic joacã un rol la fel de important, chiar dacã mai puþin cunoscut, fiind mai puþin vizibil pentru marele public. Permeabilitatea dintre cele douã medii este destul de redusã, pentru un tehnician fiind foarte dificil sã treacã în redacþie. În schimb, jurnaliºtii ºi responsabilii cu comunicarea ºi cu relaþiile publice constituie medii destul de apropiate, având afinitãþi ºi complicitãþi profesionale care faciliteazã trecerea de la o profesie la cealaltã. Bibliografie AZZOUG, M.L. et al., Métiers et formations dans l’audiovisuel et le cinéma, Paris, Dixit, 1997. CHARON, JEAN-MARIE, Cartes de presse: enquête sur les journalistes, Paris, Stock, 1993. CIVARD-RACINAIS, A. [i E. RIEUBON, Devenir journaliste, Paris, L’Étudiant, 1998. .EUILLARD, J., Comment communiquer avec les journalistes: les relations presse, business to business, Paris, Presses du management, ediþia a IV-a, 1997. .OUGEA, JEAN-PIERRE, Les 200 Métiers du cinéma, de la télévision et des nouvelles technologies, Paris, Dixit, 1999. GAILLARD, P., Techniques du journalisme, Paris, PU., „Que sais-je?”, ediþia a VII-a, 1996. HUSSON., D. ºi O. ROBERT, Profession journalistes, Paris, Eyrolles, 1991. I.P, Les journalistes en .rance en 1990. Radiographie d’une profession, Paris, Documentation .rançaise, 1992. LOYANT, R. ºi E. MOATTI, .aire de la télévision, Paris, ediþia I, 1996, 2 vol. PRO.ESIILE DIN DOMENIUL MASS-MEDIA 255 MARTIN-LAGARDETTE, J.-L., Écrire, informer, convaincre. Le guide de l’écriture journalistique, Paris, Syros, 1994. MATHIEN, MICHEL, Les journalistes, Paris, PU., „Que sais-je?” 2976, 1995. Média SID, Paris, Documentation .rançaise, anual (anuar al mass-media, al jurnaliºtilor ºi al serviciilor de informare din .ranþa). REBRÉ, I., Les métiers de l’audiovisuel, Paris, Jeunes, 1998. RIE..EL, RÉMY (coord.), „Les métiers de la communication”, in Réseaux (Paros, CNET), nr. 64, martie-aprilie 1994. THOMAS N., L. JACQUET ºi .. VAUBAN, Les métiers de la communication, Paris, Jeunes, 1998. WEAVER D. ºi G. WILHOIT, The American Journalist: A Portrait of U.S. News People and Their Work, Bloomington, Indiana U.P., 1991. A se mai vedea colecþiile de lucrãri de specialitate publicate de C.PJ (Centre de .ormation et de Perfectionnement des Journalistes – Paris) ºi de INA (Institut Nationaal de l’Audiovisuel – Paris ºi Brys-sur-Marne). 256 257 Bibliografie Mass-media în lume Studii multina]ionale ALBERT PIERRE [i CHRISTINE LETEINTURIER, Les Médias dans le monde, Paris, Ellipses, 1999. BOURGAULT LOUISE M., Mass Media in Sub-Saharan Africa, Bloomington, Indiana UP, 1995. BOYD DOUGLAS, Broadcasting in the Arab World, Ames, Iowa SUP, ediþia a III-a, 1999. .OX ELIZABETH, Latin American Broadcasting: .rom Tango to Telenovela, University of Luton Press (Marea Britanie), 1997. .ROST JEAN-MARIE (coord.), World Radio-TV Handbook, New York, Billboard, anuar. HILLIARD ROBERT L. [i MICHAEL C. KEITH, Global Broadcasting Systems, Londra, Sage, 1996. INSTITUT ABASSA, Annuaire média du Maghreb 1998: presse écrite, paysage radiophonique, paysage télévisuel, agences de presse, communication et publicité, Issy-les-Moulineaux, 1998. MERRILL JOHN C. (coord.), Global Journalism: A Survey of International Communication, White Plains (NY), Longman, 1995. PIGEAT HENRI, Les Agences de presse, Paris, Documentation française, 1997. REEVES GEO..REY, Communications and the „Third World”, Londra, Routledge, 1993. REGOURD SERGE, La Télévision des Européens, Paris, Documentation française, 1992. ROBILLARD SERGE, Television in Europe: Regulatory Bodies, Londra, John Libbey, 1995. [acoper\ 35 de ]\ri] TBI, World Guide: The Complete Television .actbook, High Wycombe (Marea Britanie), anuar. TUDESQ ANDRÉ-JEAN, .euilles d’Afrique: étude de la presse de l’Afrique sub-saharienne, Bordeaux, Éditions de la Maison des sciences de l’homme, 1995. UNESCO, Statistical Yearbook [on education, science, technology an communication], Paris Unesco, anuar. – Media and Democracy in Latin America and the Caribbean, Paris, Unesco, 1996. WAN-.IEJ, World Press Trends, Paris, Zenith media, anuar. WEAVER DAVID (coord.), The Global Journalist: Newspeople Around the World, Cresskill (NJ), Hampton Press, 1998. ZENITH MEDIA, World Magazine Trends, Londra, anuar (din 1998). Studii europene BAMBERGER MANUEL, La Radio en .rance et en Europe, Paris, PU., „Que sais-je?”, 1997. BANWALT NARINDER et al., Television in Europe to 2007, Londra, Zenith Media, 1998 (cuprinde date din 25 de ]\ri despre audien]\ [i publicitate). BONDEBJERG IB [i .RANCESCO BONO, Television in Scandinavia: History, Politics and Aesthetics, University of Luton Press (Marea Britanie), 1996. 258 BIBLIOGRA.IE CARLSSON ULLA [i EVA HARRIE, Media Trends in Danemark, .inland, Iceland, Norway and Sweden, Göteborg University, Nordicom, 1997. CSA, Réglementation et Régulation audiovisuelles en Europe, Paris, CSA, 1993 (cu descrierea sistemelor radio-TV). COLEMAN JAMES A. [i BRIGITTE ROLLET, Television in Europe, Exeter, Intellect Books, 1997. CONSILIUL EUROPEI, Systèmes de radio et de télévision dans les pays membres de l’Union européenne et en Suisse, Strasbourg, 1998. – Systèmes de radio et de télévision en Europe du Nord et dans les pays baltes, Strasbourg, 1998. – Systèmes de radio et de télévision en Europe centrale et orientale, Strasbourg, 1998. – Systèmes de radio et de télévision en Europe du Sud, Strasbourg, 1998. EUREKA AUDIOVISUEL, The Development of the Audiovisual Landscape in Central Europe since 1989, University of Luton (Marea Britanie) Press, 1998. EUROMEDIA RESEARCH GROUP, The Media in Western Europe, Londra, Sage, ediþia a II-a, 1997. HUMPHREYS PETER J., Mass Media and Media Policy in Western Europe, Manchester University Press, 1996. LEMOINE JEAN-.RANÇOIS (coord.), L’Europe de la presse quotidienne régionale, Paris, SPQR, 1992. MICHEL HERVÉ, Les Télévisions en Europe, Paris, PU., „Que sais-je?”, 2719, ediþia a II-a, 1994. OBSERVATORUL EUROPEAN AL AUDIOVIZUALULUI, Annuaire statistique: cinéma, télévision, vidéo et nouveaux médias en Europe, Strasbourg, Conseil de l’Europe, anuar. Studii pe ]\ri BERTHET PHILIPPE [I JEAN-CLAUDE REDONNET, L’Audiovisuel au Japon, Paris, PU., „Que sais-je?”, 2658, 1992. BERTRAND CLAUDE-JEAN, Les Médias aux États-Unis, Paris, PU., „Que sais-je?”, 1593, ediþia a V-a, 1997. – Les Médias en Grande-Bretagne, Paris, PU., „Que sais-je?”, 3415, 1998. BOURGEOIS ISABELLE, Radio et Télévision en Allemagne, Paris, CIRAC, 1994. CASPI DAN [i YEHIEL LIMOR, The In/Outsiders:The Media in Israel, Cresskill (NJ), Hampton Press, 1998. CHATTERJI P.-C., Broadcasting in India, Londra, Sage, ediþia a II-a, 1991. COOPER-CHEN ANNE, Mass Communications in Japan, Ames, Iowa State UP, 1997. CORNU DANIEL, Les Médias en Suisse, Lausanne, Éditions du CR.J, apare o dat\ la doi ani. CURRAN JACQUES et al., Power Without Responsibility: The Press and Broadcasting in Britain, Londra, .ontana, ediþia a V-a, 1997. DESBARATS PETER, Guide to Canadian News Media, Toronto, Harcourt Brace, 1990. DIAZ LORENZO, Informe sobre la television en España (1989-1998), Barcelona, Ediciones B, 1999. DUMONT J.-.., B. GRÉVISSE [i G. RINGLET, La Presse écrite en Belgique, Diegem, Kluwer, 1998. HEAD SYDNEY W., C.H. STERLING et al., Broadcasting in America, Boston, Houghton Mifflin, ediþia a VIII-a, 1998. LANE (DE) WILLIAM, A History of Japanese Journalism, Tokyo, Japan Library, 1998. LEBEDEVA TATIANA [i PHILIPPE A. BOIRY, La Communication en Russie post-soviétique, Paris, L’Harmattan, 1999. MURIALDI PAOLO, La Stampa Italiana (1943-1998), Roma, Laterza, 1998. NIVAT ANNE, Quand les médias russes ont pris la parole: de la glasnost à la liberté d’expression (1985-1995), Paris, L’Harmattan, 1997. Noticias de la Communicacion; apare în fiecare an; num\rul din noiembrie este consacrat presei cotidiene din Spania. NSK, The Japanese Press, Tokyo, NSK (anuar). ORM, L’Année des médias, Bruxelles, Academia Bruylant, anuar (Belgia). BIBLIOGRA.IE 259 ORME WILLIAM A.JR. (coord.), A Culture of Collusion: An Inside Look at the Mexican Press, New York, North-South Center Press, 1997. PUEBER HEINZ [i JOHANNES RAABE (coord.), Medien in Deutschland-Band 1: Presse, Konstanz, UVK Medien, 1994. RABOY MARC, Les Médias québécois, Burcherville, Gaëtan Morin, 1992. SANCHEZ-TABERNERO AL.ONSO (coord.), La Industria de la Comunicacion, Bilbao, Situacion, Banco Bilbao Vizcaya, 1995 (Spania). STUIBER HEINZ-WERNER, Medien in Deutschland-Band 2: Rund-funk, Konstanz, UVK Medien, 1998. ZAHAROPOULOS J. [i M. PARASCHOS, Mass Media in Greece, Westport (CT), Praeger, 1993. ZHAO YUEZHI, Media, Market and Democracy: Between the Party Line and the Bottom Line, Urbana, U. of Illinois Press, 1998 (Mass-media în China). Pe internet • • Pentru a ob]ine adresa unui foarte mare num\r de motoare de c\utare: www. imaginet.fr/ime/search.htm Pentru a c\uta leg\turi în câteva site-uri: The Poynter Institute: www. poynter.org/research/biblio Communications and Journalism Academic WWW Sites: www.jou.ufl.edu/~ commres/jouwww.htm California State University, .ullerton: http://commfaculty.fullerton.edu/lester/curriculum/schools.html Asian Journalism Network: www.uow.edu.au/cearts/journalism/AJNet.html Surse complementare Pentru a completa informa]iile din acest manual: Mémoire de trame, publicaþie bibliograficã editatã lunar de Librairie Tekhné, 7 rue des Carmes, 75005 Paris. Communication Booknotes, editatã lunar de Christopher Sterling ºi publicatã de Lawrence Erlbaum Associates, 10 Industrial Ave., Mahwah, NJ 07430, États-Unis. Reviste ~n francez\ Antennes (revista lunar\ a TD.), L’Audiovisuel: communication et société (Paris, apare trimestrial), Communication (revistã a Universit\]ii Laval, Québec), Communication et langages, Décisions Médias, Les Dossiers de l’audiovisuel (revista trimestrial\ a INA), Études de la RTB. (Bruxelles), Hermès (revista CNRS, .ran]a), La Lettre du CSA, Le Communicateur, Légipresse (Revue du droit de la communication), MédiasPouvoirs, Réseaux (revista semestrial\ a CNET). ~n englez\ Broadcasting & Cable (SUA), European Journal of Communication (Londra, Sage), Gazette (Dordrecht, NL), Intermedia (IIC, Londra), Journal of Broadcasting & Electronic Media (SUA), Journal of Communication (ICA, SUA), Journalism (Londra, Sage), Journalism Educator (AEJMC, SUA), Journalism and Mass Communication Quarterly (AEJMC, SUA), Media, Culture and Society (Londra, Sage), Nordicom Review (Suedia), Television/Radio Age (SUA). 260 261 Sigle ABU: AC: A.P: ANSA: AP: ARD: ASBU: AT & T: BBC: BR: BRTN: BSKyB: BVP: CB: CCIR: CD-ROM: CESP: C.J/C.PJ: CLT: CNC: CNN: CPM: CSA: DBS: DPA: DTP: EBU: E.E: ERT: ESJ: .CC: .IEJ: .IJ: GHz: HBO: I.P: IDRA: IIC: IIP: INA: Assian Pacific Broadcasting Union Audien]\ cumulat\ Agen]ia .rance-Press Agen]ia de pres\ italian\ Associated Press (agen]ie EU) Organism de radioteleviziune public\ german Arab States Broadcasting Union American Telegraph & Telephone British Broadcasting Corporation Canal public radio-TV din Bavaria Radioteleviziunea belgian\ în limba flamand\ Societate britanic\ de televiziune prin satelit Bureau de Vérification de la Publicité Citizens’ Band (emi]\tor-receptor de radio pentru intercomunica]ii) Comitetul Consultativ Interna]ional al Radiocomunica]iilor CD audiovizual de mare capacitate (600 megabytes) care nu poate fi înregistrat Centre d’Études des Supports de Publicité Centre de .ormation/et de Perfectionnement/des Journalistes Companie de difuziune din Luxemburg Centre National du Cinéma Cable News’ Network Costul unui spot publicitar pentru 1 000 de persoane vizate (Cost per mile) Conseil Supérieur de l’Audiovisuel Direct Broadcast Satellite – satelit de transmisie direct\ Agen]ia na]ional\ german\ de presã Desktop Publishing European Broadcasting Union Agen]ie de pres\ spaniol\ Radioteleviziunea public\ din Grecia École Supérieure de Journalisme, Lille .ederal Communications Commission .edera]ia Interna]ional\ a Editorilor de Jurnale (vezi WAN) .edera]ia Interna]ional\ a Jurnali[tilor (Bruxelles) Gigahertz (un miliard de hertzi) Home Box Office Institut .rançais de Presse et des sciences de l’information Asocia]ia editorilor [i tipografilor interesa]i de evolu]ia mijloacelor tehnice International Institute of Communication Institutul Interna]ional de Pres\ (în englez\, IPI) Institut National de l’Audiovisuel 262 SIGLE INTELSAT: Consor]iu cuprinz^nd peste 100 de ]\ri, îns\rcinat cu administrarea unui sistem interna]ional de sateli]i IREP: Institut de Recherches et d’Études Publicitaires ITC: Echivalentul britanic al CSA, viz^nd exclusiv televiziunile comerciale ITU: International Telecommunication Union LCI: La Chaîne Infos (Canalul informativ, .ran]a) MCM: Canal muzical francez prin cablu MIP-TV: Târg interna]ional de programe de televiziune MMDS: Transmisie TV prin microunde, „cablul f\r\ fir” NAB: Asocia]ie a patronilor de radioteleviziune (Statele Unite ale Americii [i Japonia) NDR: Canal public de radioteleviziune german (Hamburg) NHK: Radioteleviziune public\ japonez\ NMPP: Nouvelles Messageries de la Presse Parisienne NOMIC: Noua Ordine Mondial\ în Informare [i Comunicare (în englez\, NWIO) NOS: Radioteleviziune public\ olandez\ NRK: Radioteleviziune public\ norvegian\ NTSC: Norm\ de televiziune color (Statele Unite, Japonia etc.) OR.: Radioteleviziune public\ austriac\ PAL: Norm\ de televiziune color (de origine german\) PBS: Re]ea de televiziune public\ din SUA PPV: Pay Per View, costul pe unitatea de program RAI: Radioteleviziune public\ italian\ R.O: Radio-TV .rançaise d’Outremer RTB.: Radio-TV Belge .rancophone RTE: Radioteleviziunea public\ irlandez\ RTL: Radioteleviziunea din Luxemburg SACD: Société des Auteurs et Compositeurs Dramatiques SACEM: Société des Auteurs, Compositeurs et Éditeurs de Musique SAT-1: Canal de televiziune prin cablu privat din Germania SECAM: Sistemul francez de televiziune color S.P: Société .rançaise de Production TV et cinéma SJTI: Serviciul de informa]ii al primului-ministru (.ranþa) SNJ: Syndicat National des Journalistes SO.IRAD: Societatea de control al interven]iilor statului francez în radioteleviziune SPQR: Syndicat de la Presse Quotidienne Régionale SSR: Radioteleviziunea public\ eleve]ian\ TMC: Télé-Monte-Carlo TVE: Radioteleviziunea public\ spaniol\ TV5: Canal interna]ional francofon prin satelit TD.: Télédiffusion de .rance, exploateaz\ re]elele de transmisie T..: Telegrafie .\r\ .ir, radioul aflat la începuturile lui TVHD: Televiziunea de înalt\ defini]ie UER: Uniunea European\ de Radiodifuziune UH.: Ultra High .renquency, band\ de frecven]\ de la 480 la 890 MHz UIT: Uniunea Interna]ional\ a Telecomunica]iilor (în englez\, ITU) US: Unde Scurte (band\ utilizat\ pentru radio) VH.: Very High .requency, band\ de frecven]\ de la 44 la 180 MHz (.M [i TV) VOA: Voice of America WAN: World Association of Newspapers (fostul .IEJ) WARC: World Administrative Radio Conference (în francez\, ITU) X: Pornografic YLE: Radioteleviziunea public\ finlandezã ZD.: Al doilea post public de televiziune german 263 Seria: Media au ap\rut: Mihai Coman (coord.) – Manual de jurnalism. Tehnici fundamentale de redactare (vol. I [i II) David Randall – Jurnalistul universal Norbert Bakenhus – Radioul local. Ghid practic pentru jurnali[ti Melvin L. De.leur, Sandra Ball-Rokeach – Teorii ale comunic\rii de mas\ Patrice .lichy – O istorie a comunic\rii moderne. Spa]iu public [i via]\ privat\ Marian Petcu – Puterea [i cultura – o istorie a cenzurii Paul Marinescu (coord.) – Managementul institu]iilor de pres\ din România Peter Gross – Colosul cu picioare de lut. Aspecte ale presei române post-comuniste John Hartley – Discursul [tirilor Peter Brielmaier, Eberhard Wolf – Ghid de tehnoredactare. Punerea `n pagin\ a ziarelor [i revistelor Mihai Coman – Introducere `n sistemul mass-media Roger Silverstone – Televiziunea `n via]a cotidian\ Bernard Miège – Societatea cucerit\ de comunicare Cristina Coman – Rela]iile publice [i mass-media Lumini]a Ro[ca – .ormarea identit\]ii profesionale a jurnali[tilor Michael H. Haas, Uwe .rigge, Gert Zimmer – Radio management. Manualul jurnalistului de radio Claude-Jean Bertrand (coord.) – O introducere în presa scrisã ºi vorbitã `n preg\tire: C. Christians – Principii deontologice `n mass-media Klaus Meier – Internetul pentru jurnali[ti John .iske – Introducere `n studiul comunic\rii 264 Redactor: Giuliano Sfichi Coperta: Manuela Oboroceanu Tehnoredactor: Constantin Mihãescu Bun de tipar: martie 2001. Ap\rut: 2001 Editura Polirom • B-dul Copou, nr. 4, P.O. Box 266, 6600, Ia[i, Tel. & .ax (032) 214.100; (032) 214.111; (032) 217.440 (difuzare); http\\www.polirom.ro; E-mail: polirom @ mail.dntis.ro Bucure[ti, B-dul I.C. Br\tianu nr. 6, et. 7; Tel.: (01)313.89.78, E-mail: polirom@dnt.ro Tiparul executat la S.C. LUMINA TIPO s.r.l. str. Luigi Galvani nr. 20 bis, sect. 2, Bucure[ti Tel./.ax: 210.51.90 ...
View Full Document

Ask a homework question - tutors are online