03. Indrazneala - ndrzneala Anton Modan nu tia c demult nu...

Info iconThis preview shows pages 1–2. Sign up to view the full content.

View Full Document Right Arrow Icon
îndrăzneala Anton Modan nu ştia că demult nu mai era un oni îndrăzneţ, atit de demult încît în ziua cînd află nici măcar nu se mai trudi cu gîndul să se întoarcă înapoi şi să-şi dea seama de cînd. Era într-o dimineaţă de sfîrşit de iunie cînd i se în-tîmplă, la deal pe mirişte, a doua zi după Sînpetru cînd începe secerişul. în dimineaţa aceea se sculă foarte devreme, aşa cum învăţase de la taică-său, cu un soi de îngrijorare şi zăpăceală că timpul trece, că nimic nu e gata şi că o să-î prindă răsăritul soarelui cu căruţa în bătătură. Nevasta făcea mîncare pe vatră şi se uita la el cu o privire turbure. Cunoştea şi ea această înfrigurare a ceiei dintîi dimineţi de secere, dar îngrijorarea şi graba au rost cînd la cîmp te aşteaptă patru sau cinci pogoane ; pe ei îi aştepta un singur pogon mare şi lat pe care aveau să-l secere în două zile. Şi încă un lucru : te porţi aşa cînd ai ■copii : unuia îi spui să facă aia, altuia ailaltă. .. Avuseseră şi ei un copil, acum ar fi fost mare, ar fi avut cinci ani. .. Haide, haide, spuse Anton, intrînd în tindă îngrijorat. îşi năpusti amîndouă mîinile spre locul ele unde trebuia să răsară soarele şi îi arătă cu uimire acest loc ne- vestei : Tu nu vezi c-a răsărit soarele ? Soarele totuşi, încă nu răsărise. .. Nevasta pregăti vasele în grabă, duse mîncarea în cutia căruţii, mătură vatra.■■ Apoi Anton se urcă, se răsuci pe cutie, şi învîrti biciul cu măreţie pe deasupra capului. Antoane, te-apucă prînzul ! ^zfcă ha: Sap !« dar cum o s-o ia la trap o vacă şi o vfţea încă c'rudă ? Pe lingă ei zburau însă ^adevăr n trap mare căruţe cu cai frumoşi, auziră Ş^V^I pil. .. frînturi de cuvinte „noroc Antoane" şi „buna dinu neaţa". .. apoi totul se pierdu, se topi in jurul lor Dar nu-m£ pînă ieşiră din sat, şi la cîmp iarăşi căruţele altora începură sa-i prindă din urmă. Se opreau citeva clipe in spatele lor, coteau pe alături şi omul striga binevoitor, cu înţelegere : Hai, Antoane, hai ! Sau cu grijă : Dă-i mai repede, Sau : Antoane, opreşte caii, să mai răsufle ! Anton îşi rotea privirea peste cîmpie, scormonea drumurile ; şi cînd vedea cîte-o căruţă tot aşa ca a lui, cu o vacă şi o viţea în loc de cai, arăta cu biciul şi o întreba pe nevastă : Cine o fi ăla ? Intr-o vreme îi ajunseră din urmă două căruţe care se ţineau una după alta, cu cai puternici, cu clopoţei la gît. Căruţele erau şi ele mari şi erau pline cu oameni. Trecură pe lingă ei cu zgomot mare, şi Anton auzi un hohot de rîs. Cineva fluieră ascuţit, apoi acel care rîdea strigă în gura mare : Bă, al lui Modan, îţi calcă roata pe obadă ! Roata e făcută din bucăţi de lemn numite obezi şi obe- zile nu puteau călca pe ele însele, dar un om ca Anton putea să creadă o clipă şi să se uite la roţi. Anton însă cunoştea
Background image of page 1

Info iconThis preview has intentionally blurred sections. Sign up to view the full version.

View Full DocumentRight Arrow Icon
Image of page 2
This is the end of the preview. Sign up to access the rest of the document.

This note was uploaded on 12/08/2011 for the course DEPT 221 taught by Professor Ledthigt during the Winter '06 term at Boğaziçi University.

Page1 / 31

03. Indrazneala - ndrzneala Anton Modan nu tia c demult nu...

This preview shows document pages 1 - 2. Sign up to view the full document.

View Full Document Right Arrow Icon
Ask a homework question - tutors are online