04. O adunare linistita

04. O adunare linistita - o adunare linitit I Un om venea...

Info iconThis preview shows pages 1–2. Sign up to view the full content.

View Full Document Right Arrow Icon
o adunare liniştită I Un om venea cu caii de la apă şi se apropia de casa lui. Mergea î ncel lîngă vite şi .£ălGsL_Ear.j?e pîrtia adîncă făcută în zăpadă. Cînd să intre în curte, se auzi strigat de doi vecini care se duceau împreună undeva? Omul cu caii închise poarta şi se întoarse pe podişcă şanţului. Noroc, alu' Barbu ! zise unul dintre cei doi. Noroc, Anghelache ! Unde vă duceţi mă ? întrebă cei de pe podişcă. Mergem la Paţanghel, să vedem cum a dat porumbul, îi răspunse acela. Hai şi tu cu noi. Uite, merge şi Ţu-■gurlan. Hai, Matei, ce mai stai ? Matei, omul de pe podişcă, se urni spre cei doi şi •cîtva timp nu mai vorbiră nici unul. întru tîrziu Matei întrebă : Cînd a venit, mă, Paţanghel ? Pe alde Miai l-am -^. .--ut că a venit azi dimineaţă. N-au fost amîndoi, Pa- 4>ţanghel şi cu Miai, la munte ? Păi, taman d-aia. Matei. Au fost amîndoi, dar dracu ştie ? Am văzut şi eu că nu s-au întors amîndoi. Mă întîlnesc cu Miai şi-i zic : „Ce-ai făcut. Miai ? Cum •ai dat porumbul ?" El. .. Dar lăsaţi că vă spui eu mai pe urmă ! ' *"' Se opriseră cîteşitrei în dreptul unei porţi frumoase şi înalte, străjuită din amîndouă părţile de coroanele stu- foase şi pline de chiciură a doi salcîmi. Strigaţi, unul la Paţanghel. Are un cîine dat dracului. Strigă tu, Matei ! 31 Era spre seară, dar întunericul întârzia să se lase. Ziua era înaltă, încă limpede, şi satul trosnea de ger şi de tă- cere. Matei strigă : Bă, Paţanghele ! Se văzu la geamul omului cum se mişcă cineva şi se auzi un răspuns lung la fereastră : Ce băăă !. .. Ieşi şi dă-n cîini !. .. Cînd intrară şi se făcu o hărmălaie în curtea lui Paţanghel, oamenii de pe uliţa aceea ţinură atît de bine minte acest moment, încît vorbind după aceea despre treburile lor, le fixau după urletul dulăului : „N-ai mai dat la cai de la cîinele lui Paţanghel". Cei trei trecură pragul ; cîinele începu să clănţăne cu turbare, apucînd cu dinţii de scara prispei. Paţanghel puse mîna pe un lemn scurt şi aruncă după el : Fire-al dracului, parcă-ar fi mîncat ăştia pe mă-ta. în casă, copiii stăteau grămadă pe nişte trăişti pline- cu nuci şi cu poame. Ce are, mă, cîinele ăsta al tău, Paţanghele ? întrebă Matei al Barbului, ştergîndu-şi cu mîna zăpada de-pe opinci. N-auzi, cică ai fi mîncat tu pe mă-sa, Matei ! D-aia ! Dar n-are nimic ; scoate bota cu ţuică, Paţanghele, să-i dăm cep, răspunse Anghelache, aşezîndu-se-pe pat. Ce să scot, mă, că n-am adus cine ştie ce !. .. Şezi, Matei. Mă băiete, scoal' în sus şi pune un scaun lui nean-tău Matei, sub picioare.
Background image of page 1

Info iconThis preview has intentionally blurred sections. Sign up to view the full version.

View Full DocumentRight Arrow Icon
Image of page 2
This is the end of the preview. Sign up to access the rest of the document.

This note was uploaded on 12/08/2011 for the course DEPT 221 taught by Professor Ledthigt during the Winter '06 term at Boğaziçi University.

Page1 / 11

04. O adunare linistita - o adunare linitit I Un om venea...

This preview shows document pages 1 - 2. Sign up to view the full document.

View Full Document Right Arrow Icon
Ask a homework question - tutors are online