05. Calul - calul i Florea Gheorghe avea de fcut o groaz de...

Info iconThis preview shows pages 1–2. Sign up to view the full content.

View Full Document Right Arrow Icon
calul i Florea Gheorghe a vea de făcut o groază de treburi, dar~dmtre toate vroia să termine una, acum, de dimi- neaţă, înainte ca soarele să răsară şi să-l apuce căldura, şi la care se gîndise încă din ziua trecută. El se sculă în dimineaţa aceea mai devreme. După ce înghiţi vreo cîteva gloduri de mămăligă cu brînză, se duse în grajd şi începu să cotrobăie după nişte lanţuri şi curele, apoi le lăsă, luă un căpăstru şi se apropie de un cal care dormea nemişcat lîngă iesle. îi vîrî capul în căpăstru, îl dezlegă şi îl trase încet în mijlocul bătăturii. Pe cer încă mai străluceau cîteva stele învineţite, din puzderia de peste noapte. Era linişte, şi cerul răcoros şi curat tremura alb peste dealurile şi salcîmii înalţi de pe marginea satului. Era un cal înalt, bătrîn, cu părul încreţit pe burtă şi ros de ham aproape peste toată pielea. Abia mergea şi capul îi atîrna în jos, bălăngănindu-se greu şi încet ca o ciutură mare şi hodorogită. în mijlocul bătăturii se oprise încremenit, apoi cînd omul îl trase de căpăstru, toată osăria trupului porni să se desfacă şi să se mişte, şi din toate acestea animalul abia făcu cîţiva paşi ; fel de fel de oscioare şi coarde îi ieşeau pe la încheieturi şi printre coaste şi se împreunau una cu alta ciudat, ca să-i întindă alene cele patru picioare. Florea Gheorghe, alături, începu să rîdă, oprindu-se pe loc uitîndu-se la el, cum stă stors în mijlocul curţii, cu copitele lăţite ca nişte străchini negre în ţărînă, şi cum nu 56 mai poate merge. Se apropie mai mult de el şi începu să-l mîngîie, trăgîndu-l de smocul de păr din vîrful frunţii : o vreme şi apoi porni cu el de căpăstru spre poarta drumului. Pe podişcă, se opriră iar. Calul sforăi deodată şi, tuşind scurt, împrăştie un smoc de muci în toate părţile. Răpciugă, făcu omul ştergîndu-se şi începu iar să rîdă. Apoi continuă : Ii sufli pe mine ! Bine, mă ! E, hai ! încet, încet, o luară prin mijlocul şoselei. Calul călca, rar, legănîndu-şi trupul, şi la fiecare pas oasele îi ieşeau ascuţite în sus, îmboldindu-i pielea să i-o rupă. Ei, hai, bătrînule, că ţi-ai mîncat tărîţa. .. Hai, mă, să paşti iarbă verde. ., în dreptul unei fîntîni calul se opri pe loc. Omul deodată se încruntă. Cîtva timp stătu cu fruntea în jos şi de astă dată nu se mai uită la el şi nu mai rîse. Mîna omului strînse biciul domol şi începu să-l învîrtească în aer : Die. .. Dar calul nu se urni.
Background image of page 1

Info iconThis preview has intentionally blurred sections. Sign up to view the full version.

View Full DocumentRight Arrow Icon
Image of page 2
This is the end of the preview. Sign up to access the rest of the document.

Page1 / 3

05. Calul - calul i Florea Gheorghe avea de fcut o groaz de...

This preview shows document pages 1 - 2. Sign up to view the full document.

View Full Document Right Arrow Icon
Ask a homework question - tutors are online