5 - MO LAZAR A MURIT FR LN DE OAIE PE EL n zori, la...

Info iconThis preview shows pages 1–2. Sign up to view the full content.

View Full Document Right Arrow Icon
MOŞ LAZAR A MURIT FĂRĂ LÂNĂ DE OAIE PE EL În zori, la plecarea din Đakovica m-au petrecut Milica şi cocoşii. Nu am lăsat-o să-şi trezească soţul, ba am refuzat şi micul dejun pe care mi-l pregătise. Am băut doar cafeaua, stând în picioare, în bucătărie. Ea m-a condus până la maşină. Nu i-am spus nimic, n-a spus nici ea nimic, nu ne-am întins nici mâna unul altuia. Am stat faţă în faţă, în uliţa pustie, şi eu, la un moment dat, mi-am ridicat puţin mâinile, furat de dorinţa de a o trage spre mine şi a o săruta. Însă atunci, din păcate, se trânti poarta cuiva din vecinătate şi porni să cânte un cocoş. Ea tresări şi privi spre casă. Cu si- guranţă se gândise la faptul că s-a trezit Ljubo. Iar când nu-l observă nici în uşă, nici la fereastră, deschise gura să spună ceva. Numai că se tulbură, îşi plecă privirea şi-şi încrucişă braţele pe piept. Am intrat în maşină, eu însumi încurcat şi ruşinat. Ea mi-a făcut cu mâna: şi cu tristeţe, şi cu bucurie, şi speriată în acelaşi timp. Cu tristeţe pentru că plecam, cu bucurie în speranţa că voi mai veni, speriată că ea rămânea în iad. Aşa am înţeles eu zâmbetul ei. Şi doar ce am pierdut-o din vedere că am şi început să plâng. "O iubesc, o iubesc, o iubesc!" - strigam eu. Atunci am început să cânt aiurea, fără nici un Dumnezeu. Şi m-am gândit să mă întorc şi m-am înjurat pe mine însumi că nu am uitat nimic în casa aceea. Iar el? Ce-i cu el? Asta mă trezea. Îl vor ucide albanezii! Mă voi muta la Đakovica imediat după înmormântarea lui. Nu, pe ea şi pe copii îi voi aduce la Prizren. .. mă trezeam eu din nou. Mă forţam să mă ruşinez şi să mă căiesc, dar acel groaznic şi dulce gând despre moartea lui nu reuşeam să-l alung din minte. Şi, ceea ce era mai ciudat, îmi era drag şi-mi părea rău de el, puteam să plâng după el în vreme ce-i chemam moartea. Aşa a fost. Şi mă roade ruşinea acuma când scriu. Dar aş putea să trec peste această urâtă recunoaştere, să tai peste litere ori să rup în bucăţi această foaie de hârtie. Ce s-ar schimba atunci? Insist totuşi să spun această poveste a mea, să salvez bucăţile şi bucăţelele vieţii mele de la scurta şi înşelătoarea ţinere de minte. Mi-e teamă că întârzii şi că multe au fost roase ori mâncate de timp. Aflu acest lucru abia acum, în vreme ce scriu şi cu încordare smulg din mine cele trăite, ca pe o apă tulbure dintr-o fântână puţin adâncă ori ca pe nişte cărămizi sparte şi prăfuite dintr-o ruină. Vin momente când mă trădează răbdarea şi mă cuprinde lipsa de curaj îndemnându-mă să renunţ. Cui îi foloseşte această destăinuire, mă întreb eu atunci. Cu ce drept să-i încarc pe alţi oameni cu viaţa şi soarta altuia? Sunt prea individualist: scriu numai despre mine însumi, numai despre cele trăie de mine, despre cele văzute şi auzite de mine.Mă
Background image of page 1

Info iconThis preview has intentionally blurred sections. Sign up to view the full version.

View Full DocumentRight Arrow Icon
Image of page 2
This is the end of the preview. Sign up to access the rest of the document.

This note was uploaded on 12/08/2011 for the course DEPT 221 taught by Professor Ledthigt during the Winter '06 term at Boğaziçi University.

Page1 / 8

5 - MO LAZAR A MURIT FR LN DE OAIE PE EL n zori, la...

This preview shows document pages 1 - 2. Sign up to view the full document.

View Full Document Right Arrow Icon
Ask a homework question - tutors are online