7 - JASTREBOV PRINDE CRIMINALUL tafeta De ce-ai pomenit-o...

Info iconThis preview shows pages 1–2. Sign up to view the full content.

View Full Document Right Arrow Icon
JASTREBOV PRINDE CRIMINALUL Ştafeta! De ce-ai pomenit-o, Ljubo? Şi de cine ţi-ai bătut joc? De ore-ntregi mă gândesc la asta. Examinez pacienţii, povestesc cu ei, scriu reţete, însă gândurile-mi fug, îmi hoinăresc. Tu, Ljubo, nici nu bănuieşti ce ai rănit în mine. .. Mama mea vitregă, Rabija, m-a scăldat, mi-a îmbrăcat pantaloni noi, cămaşă şi o pereche minunată de opinci din gumă. Să le porţi sănătos, fericirea mea, şi să nu ne faci de ruşine - m-a condus ea până la şcoală. Ibro ne-a aliniat şi ne-a dăruit tuturor cravate roşii, de pionier. Tovarăşe Tito, căpşună din rouă - cântam noi prin Osmanovicii. Tovarăşe Tito, viorea albastră - cântam prin Jugovicii. Îl iubesc pe Tito mai mult decât pe mama - cântam pe drum, pe Čemerno. Drumul, larg şi presărat cu piatră măruntă. Niciodată până în dimineaţa aceea nu am văzut drumul atât de neted. În continuare în coloană, doi câte doi, şi ţinându-ne de mână, păşeam în josul muntelui. Deodată a claxonat cineva în spatele nostru! Aveţi grijă, copii! - a strigat învăţătorul şi noi, doar ce ne-am întors şi am observat uriaşul, am zburat de pe drum, în pădure. Ciudăţenia la apariţia căreia am fugit fusese un camion, vopsit în roşu şi plin de elevi, cu siguranţă de la oraş, deoarece erau cu toţii altfel decât noi, îmbrăcaţi mai frumos. Tovarăşe Tito, conducătorul nostru. .. cântau şi ei. Învăţătorul nostru ne-a mustrat cu blândeţe şi ne-a explicat că maşina, camionul acesta avea frâne şi şofer, un om viu care poate, când doreşte, să oprească acest colos. Puţin după aceea, el ne-a rânduit. Lângă fiecare stâlp de telegraf lăsa câte un elev şi ne ameninţa să nu ne mişcăm de acolo. Pe mine m-a aranjat ultimul. Ca orfan de război ce eram, am fost desemnat să preiau ştafeta lui Tito de la tinerii din Tjentište. Cincisprezece zile am învăţat propoziţia aceea de salut pe care, primind ştafeta, o voi spune-o. Să nu te încurci ori să uiţi - m-a mângâiat învăţătorul. Pionierii din Osmanovicii, iubite to- varăşe Tito, îţi doresc viaţă veşnică şi, pe lângă felicitarea de ziua ta, îţi transmit hotărârea lor de a-şi da viaţa la fiecare semn al tău, dacă trebuie! - am declamat eu dintr-o suflare şi învăţătorul m-a îmbrăţişat. Mamei mele vitrege Rabija un asemenea salut nu i-a fost pe plac. Trebuie spus undeva - zicea ea - că Osmanovicii sunt insultaţi de câinii aceia de valahi, de cetnici . Nu vorbi despre asta că se poate întoarce împotriva noastră - a încercat Dedaga să o lămurească. Şi de ce să se întoarcă împotriva noastră? - s-a mirat ea. De aceea pentru că noi. .. ai uitat ce am făcut noi în Jugovicii şi. .. taci, că am început primii!. La care Rabija a strigat: Alija, fiule, bagă-i undeva pe câinii de valahi. .. ascult-o pe mama ta, iar Tito. .. el nu este valah şi, pe credinţa mea, n-o să se supere. Dedaga spunea una, ea, alta, astfel că
Background image of page 1

Info iconThis preview has intentionally blurred sections. Sign up to view the full version.

View Full DocumentRight Arrow Icon
Image of page 2
This is the end of the preview. Sign up to access the rest of the document.

This note was uploaded on 12/08/2011 for the course DEPT 221 taught by Professor Ledthigt during the Winter '06 term at Boğaziçi University.

Page1 / 7

7 - JASTREBOV PRINDE CRIMINALUL tafeta De ce-ai pomenit-o...

This preview shows document pages 1 - 2. Sign up to view the full document.

View Full Document Right Arrow Icon
Ask a homework question - tutors are online