14 - VIEDI SORARABI BEREDI KOSOVO La sfritul celei de a...

Info iconThis preview shows pages 1–2. Sign up to view the full content.

View Full Document Right Arrow Icon
VIEDI SORARABI BEREDI KOSOVO La sfârşitul celei de a şasea ierni a mea la Melcul şi a doua a lui, Miraš se îmbolnăvi. Pe neaşteptate, făcu temperatură mare şi-l luă cu nişte friguri de clănţănea şi sub cinci pături. Iar când se liniştea puţin şi adormea, începea să delireze. Pomenea de un vapor, de un pat de armă, de creier vărsat pe jos, de rechini. .. Doctorul ajunse abia în cea de a treia zi, trecu repede la stetoscop şi-i spuse bolnavului să nu-şi facă griji. Aprindere de plămâni, ceva pentru care o injecţie este îndeajuns! Îi spun doctorului că şi eu la rândul meu sunt doctor şi că ar trebui. .. Eu - îmi replică - sunt acum doar un simplu deţinut şi mă roagă să nu mă amestec! Îl mutară pe Miraš la staţionar, unde acesta rămase mai mult de cinci săptămâni. Dacă penicilină primea cu regularitate, îi lipseau multe alte medicamente existente, însă care la Melcul nu se puteau obţine: o cameră caldă, limonadă, lenjerie curată, fructe, hrană consistentă, zâmbetul unei femei la căpătâi. .. Se întoarse printre deţinuţii sănătoşi palid şi vlăguit. Slăbise de cădeau pantalonii de pe el. Îşi reveni abia cu soarele de primăvară, cu usturoi verde, spanac şi ridichi, cu balsamuri de-ale lui Paisie şi smântâna Krstinjei. Bunul meu naş popa Paisie! Nu scăpa nici o vizită, cu toate că ştia că nu poate să ne vadă, fiindcă după lege nu eram rude. El, totuşi, venea. Cunoştea gardienii şi-i întreba ce mai e cu noi. Îl vedem şi ne vede când mă vizitează Milica, iar pe Miraš mama Krstinja. I-a crescut barba, i-a revenit rumeneala în obraji iar odoarele călugăreşti îl fac parcă şi mai înalt. E pustiu la Melcul fără el. Nu mai există nimeni care să insufle speranţă în deţinuţi, să-i consoleze cu poveşti cum că sunt cu toţii nişte păcătoşi şi orice rău este o încercare a Satanei şi că aceasta poate fi învinsă doar prin recunoaşterea păcatului, în sinele fiecăruia, şi printr-o ţinută smerită dinaintea judecătorilor pământeni. Conducătorii pământeni, spunea el, caută supunere şi noi nu ne umilim făcând ceea ce ne cere vanitatea lor. Să ne plecăm capul sub sabia tiranului, să ne ploconim la ordinul lui, umbrei lui, monumentului, străzii ce poartă numele lui, fotografiei tiranului din ziar sau de pe pereţi. Toate acestea sunt fum, toate acestea sunt trecătoare. Niciodată nu-i suntem Domnului mai aproape şi niciodată nu suntem mai puternici şi mai liberi decât atunci când violenţa şi îngrădirea ne doboară în genunchi. Atunci suntem pe cruce, pe Golgota, iar acolo nu există moarte, acolo se reînvie. Lui Dumnezeu nu-i plac cei mândri. Dumnezeu le-a spălat picioarele viitorilor apostoli. Dumnezeu nici nu s-a gândit să ridice vocea la Pilat din Pont, nici să-i dorească vreun rău lui Iuda trădătorul ori legionarilor romani şi evreilor care, pe drumul până la Golgota, l-au biciuit şi l-au scuipat. Dumnezeu este iubirea universală şi chinul celor nevinovaţi.
Background image of page 1

Info iconThis preview has intentionally blurred sections. Sign up to view the full version.

View Full DocumentRight Arrow Icon
Image of page 2
This is the end of the preview. Sign up to access the rest of the document.

Page1 / 8

14 - VIEDI SORARABI BEREDI KOSOVO La sfritul celei de a...

This preview shows document pages 1 - 2. Sign up to view the full document.

View Full Document Right Arrow Icon
Ask a homework question - tutors are online