16 - A FACE RU, A TE APRA DE RU, N ACEASTA NU EXIST NICI UN...

Info iconThis preview shows pages 1–2. Sign up to view the full content.

View Full Document Right Arrow Icon
A FACE RĂU, A TE APĂRA DE RĂU, ÎN ACEASTA NU EXISTĂ NICI UN FEL DE RĂU Sunt norocos, bineînţeles că sunt norocos - îi spun Milicei la cină. Ea nu mă crede. Mişcările, vorbele, privirea, zâmbetul, sărutul, toate acestea trădează faptul că îi ascund o anume suferinţă. Ce tot scriu, deja de luni de zile, până noaptea târziu, întreabă ea? De-mi aduc aminte de Prizren şi Đakovica, atunci acestea sunt şi amintirile ei. Iar ai ei, zice, sunt şi anii mei petrecuţi la Melcul. De ce nu mă destăinui şi ei, de ce doar hârtiei? O iubesc eu? Mă roagă să nu ascund nimic, ci să împart cu ea până şi gândul cel mai urât. Doresc, însă nu îndrăznesc. Cum să-i recunosc că port blestemul în sânge şi, iată, nu mă pot bucura de fericirea şi dragostea ei? Şi că există o căldură bolnăvicioasă în gândurile mele despre închisoare?! Tu eşti liber, noi suntem liberi! - sărea ea în sus de bucurie în dimineaţa când mă aşteptase în faţa zidurilor Melcului. Mie, însă, îmi venise să plâng. M-am întors către înăţimile de piatră ale Melcului, deodată cuprins de regretul că las acolo ceva anume. Ceea ce era şi mai ciudat, un fior rece mă îndemna să mă întorc, să mai petrec acolo câteva nopţi şi în aceeaşi clipă am zorit-o pe Milica să ajungem cât mai repede la maşină, gonit de frica să nu pornească în poteră gardienii şi să mă ducă acolo unde, în subconştient, am dorit şi de care m-am speriat groaznic de tare. Fugeam nu de Melcul, ci de mine însumi. Fugeam de ideea lui Miraš cum că închisoarea şi suferinţa omenească sunt un fel de magie neagră: ele îmbată, seduc, vrăjesc. Nu am fugit. Voiam să uit, însă a uita este imposibil. Am ieşit de la Melcul, însă Melcul intrase în mine. Zidurile lui mă înconjurau pe dinăuntru, în suflet şi în minte. Nu există noapte în care să nu mă văd cum împletesc coşuri ori cum zgârâi peretele izolatorului aşteptând să mi se anunţe careva din mormântul de alături. Visez rugăciunile lui Paisie, closetul acela cu grumazul tăiat al lui Velizar, holul acela pentru vizite şi la clipa în care cineva a aruncat fân pe beton şi a pornit în goană după Milica să o siluiască, iar Milivoje din Velimlje i-a zdrobit capul cu partea boantă a toporului, mă visez pe mine însumi legat de trunchiul părului aceluia din Osmanovicii şi pe Murat cum mulge lapte într-un castron şi aduce un miel sub mine, visez cum că Tito încă nu a murit, că este bolnav şi, de frică, transpir, că lui Miraš i se taie limba la cantină, că sar peste zidurile închisorii, că mă ajung gloanţele surde în vreme ce fug, că Halit Berişa s-a îmbolnăvit de râie şi că este însărcinat, îl visez gol-puşcă pe Paşa Salonicului care are buza şi ochelarii judecătorului Tasić, visez că Ljuba este ginecolog şi că îi taie pe fraţii Dautai şi pe Efendija ( Nu, nu pe Efendija! - strig eu în somn!) şi că mă cunună cu Mirjana, nu cu Milica.
Background image of page 1

Info iconThis preview has intentionally blurred sections. Sign up to view the full version.

View Full DocumentRight Arrow Icon
Image of page 2
This is the end of the preview. Sign up to access the rest of the document.

Page1 / 16

16 - A FACE RU, A TE APRA DE RU, N ACEASTA NU EXIST NICI UN...

This preview shows document pages 1 - 2. Sign up to view the full document.

View Full Document Right Arrow Icon
Ask a homework question - tutors are online