17 - AJUN DE CRCIUN LA CETINJE n noul an 1984 am intrat fr...

Info iconThis preview shows pages 1–2. Sign up to view the full content.

View Full Document Right Arrow Icon
AJUN DE CRĂCIUN LA CETINJE În noul an 1984 am intrat fără zăpadă. Vremea senină şi vântul din sud ne-au adus dinspre mare nişte zile calde, ca în octombrie. Se încălzise atât de mult încât, de 1 ianuarie, la prânz, cei trei fii ai Milicei şi cu mine, plimbându-ne până la izvorul Vidrovan din Nikšić, a trebuit să ne dăm jos de pe noi puloverele. Milica rămăsese acasă: era în luna a opta, se îngreunase, nu mai mergea nici la lucru. Am dus-o, în ajunul sărbătorii, la policlinică, la Podgorica, la o consultaţie cu ultrasunete. Ne-au spus că fătul se dezvolta normal şi că era. .. băiat! De va fi totul în regulă, pe la jumătatea lui februarie ea şi cu mine vom avea un fiu, pe Ivan. Mie încă nu-mi venea deloc a crede. Aş cânta de fericire, mă trezeam noaptea din somn de bucurie, dar din nou parcă nu-mi venea a crede. Bucuros aş destăinui această veste şi celui mai tânăr, Komnen (el încă mai urmează cursurile şcolii elementare), dar mi-e ruşine de Boško şi Vojin. Lor era timpul să li se nască fii şi nu fraţi. În locuinţa Milicei (mi-e ruşine să spun că şi a mea) au ajuns o grămadă de felicitări: îi erau adresate, deocamdată, ei, lui Boško şi Vojin. Se găsea totuşi câte una şi pentru mine. De la Sikter Efendija, de la mătuşa Vidosava din Ljeskovina, de la părintele Pajsije, de la Miraš, de la Novak Kosović. Pe felicitarea lui Miraš, ştampila poştei din Zagreb: se dusese tocmai până acolo pentru a-şi face cunoscute teoriile. Novak Kosović scria din Chicago. Era acolo în vizită la neamuri sau a fugit? Eu le-am trimis felicitări doar deţinuţilor din Melcul: nu foştilor, ci cunoscuţilor mei care încă mai erau închişi acolo. Una i-am trimis-o şi bătrânului Safedin. Toate cele bune în Noul An ... - această flecăreală era, dealtfel, dezagreabilă şi lipsită de sens, iar atunci când e adresată unui deţinut este, pe deasupra, şi ipocrită. Şi totuşi, această expresie seacă am scris-o de treizeci de ori, întrucât ştiam că puşcăriaşilor de la Melcul le era mai puţin amară lipsa de sens decât teama de a nu-şi aduce aminte nimeni de ei, că sunt uitaţi. Pentru a mă vedea cu Colonelul, am plecat la Belgrad, cu maşina Milicei, în 6 ianuarie, în Ajunul Crăciunului*. Am scris: cu maşina Milicei . Ea spunea locuinţa noastră, banii noştri, maşina noastră. .. dar se ştia că, fără acel casa noastră al ei nu aveam unde să mă adăpostesc de ploaie şi că, fără acele mici salarii ale ei, aş cerşi. Nu aveam nimic. În locuinţa aceea mică din Prizren, l-au instalat pe fratele infirmierului Zeciri în aceeaşi când a început judecata mea. Toată mobila, toate hainele şi obiectele mele de uz casnic au fost luate în stăpânire de acest necunoscut. Răposatul avocat S. Hajduković a făcut plângere, însă aceasta a fost respinsă pe
Background image of page 1

Info iconThis preview has intentionally blurred sections. Sign up to view the full version.

View Full DocumentRight Arrow Icon
Image of page 2
This is the end of the preview. Sign up to access the rest of the document.

This note was uploaded on 12/08/2011 for the course DEPT 221 taught by Professor Ledthigt during the Winter '06 term at Boğaziçi University.

Page1 / 8

17 - AJUN DE CRCIUN LA CETINJE n noul an 1984 am intrat fr...

This preview shows document pages 1 - 2. Sign up to view the full document.

View Full Document Right Arrow Icon
Ask a homework question - tutors are online