cap 1 Piata cardurilor si perspectivele ei in Romania

cap 1 Piata cardurilor si perspectivele ei in Romania -...

Info iconThis preview shows pages 1–3. Sign up to view the full content.

View Full Document Right Arrow Icon

Info iconThis preview has intentionally blurred sections. Sign up to view the full version.

View Full DocumentRight Arrow Icon
This is the end of the preview. Sign up to access the rest of the document.

Unformatted text preview: Capitolul 1 – Apariţia şi dezvoltarea pieţei cardurilor în România 1.1. Scurt istoric al apariţiei cardurilor pe plan mondial şi în România Momentul apariţiei cardurilor este un subiect controversat, însă locul de origine al acestora este ştiut cu certitudine, şi anume, Statele Unite ale Americii, de unde s-au impus şi termenii utilizaţi în prezent: “card” sau “plastic card” (această denumire provine de la materialul din care a fost confecţionat cardul). În România, cea de-a doua denumire este foarte rar utilizată, folosindu-se predominant termenul de “card” (acesta fiind reglementat de Banca Naţională a României), cartelă de plată sau carte de plată. Literatura de specialitate afirmă faptul că anul apariţiei cardurilor este 1914, când General Petroleum Corporation of California (devenită apoi Mobil Oil) a emis o carte de credit pentru funcţionarii săi şi pentru câţiva clienţi selectaţi cu grijă 1 . Acest model a fost urmat de către Western Union şi de Compania Telegrafica, ce au înmânat carduri asemănătoare clientelei lor fidele. În anul 1951 au fost eliberate primele carduri de către banca National Bank din New York. Totodată, Diners Club emite în aceeaşi perioadă primul card pentru călătorii şi consum. Aceste carduri nu aveau aceeaşi formă ca şi cea de astăzi, ele se prezentau sub forma unui chitanţier în care erau trecute instituţiile acceptante iar pe copertă erau menţionate numele şi numărul de identificare al purtătorului, informaţii ce erau copiate de către comerciant în momentul efectuării plăţii. În 1953 erau aproximativ 100 de bănci emitente de carduri, de dimensiuni mici, al căror obiectiv era obţinerea de profituri de pe urma acestei activităţi. Emiterea de carduri a continuat, iar în 1960 Bank of America a lansat Bank Amerikard, care au devenit cardurile VISA de astăzi. Din punct de vedere tehnice, aceste prime carduri foloseau pentru citire un dispozitiv mechanic numit “zip-zap” sau “imprinter”, care imprima pe un formular de hârtie numele emitentului cardului şi numărul de cont al clientului. Aceste instrumente de plată s-au bucurat de o evoluţie spectaculoasă, astfel că, până în anul 1980 numărul de carduri emise ajungea la 73 milioane, iar în 1991 erau peste 100 milioane de carduri emise. În ciuda acestui fapt, evoluţia pieţei cardurilor a suferit şi perioade de declin, de exemplu în anul 1957 doar 26 de bănci americane mai emiteau cărţi de credit, din cele 100 existente 1Poantă, Dorina, Instrumente de plată fără numerar. Operaţiuni prin carduri , Editura Cartea Universitară, Bucureşti, 2005, p.108 în anul 1953, numărul persoanelor purtătoare de carduri se ridica la 754.000, iar numărul comercianţilor ce acceptau aceste mijloace de plată se situa în jurul valorii de 11.000....
View Full Document

This note was uploaded on 01/14/2012 for the course ECONOMY 102 taught by Professor Nae during the Spring '11 term at Politehnica University Bucharest.

Page1 / 17

cap 1 Piata cardurilor si perspectivele ei in Romania -...

This preview shows document pages 1 - 3. Sign up to view the full document.

View Full Document Right Arrow Icon
Ask a homework question - tutors are online